Citadela 4 5 6 - Portal de carte si arte

Citadela 

Anul III, nr. 4-5-6 (14-15-16), Publicaþie a Asociaþiei Scriitorilor de Nord Vest Satu Mare, aprilie-mai-iunie 2009, Satu Mare 

Revista face parte din Asociaþia Publicaþiilor Literare ºi Editurilor din România (APLER) 

EEddiittoorriiaal 

Poate cã ar trebui sã ne iubim þara ºi neamul pentru frumoasele 

minciuni care ni se toarnã în urechi de atâta amar de vreme. 

Între glorificarea trecutului eroic ºi compararea metropolei, 

dupã aprecierea lui Petre Þuþea, cu niºte maþe de oaie aruncate-n 

praf, ardeleanul din mine ar încerca sã cate un echilibru. 

Nu mã tem de poveºtile fioroase despre poporul meu, cum nu 

mã pot entuziasma nici în faþa miturilor înfãºurate în þipla unui 

glorios ºi gãunos trecut. 

Dar existã un singur lucru care într-adevãr îmi dã frisoane, ºi 

anume acela cã sub muntele acesta de mãreþie ºi abjecþie sã nu gãsesc 

niciun fel de reper care sã-mi amorseze credinþa cã sunt parte 

integrantã a unui popor ºi nu un simplu exemplar ale unei populaþii 

care graviteazã de multã vreme în jurul singurului sãu miracol, ºi 

anume acela de a fi rezistat douã milenii pe un tãrâm al tuturor 

vitregiilor istoriei. 

Marea noastrã culturã, uriaºa noastrã literaturã, puneþi 

ghilimelele unde vreþi, nu conteazã aproape deloc, ele sunt cel mult 

un motiv sãrac în detalii dar uneori vesel, din imensul ºi capriciosul 

covor al culturii mondiale. 

Venerabilul scriitor ºi traducãtor, Ion Miloº, cel care vieþuieºte 

ºi trudeºte întru limba românã în Suedia Nobelurilor, spunea cã, dacã 

scriitorii români n-au luat pânã acum niciun Nobel, în vreme ce 

popoare cu o literaturã mult mai puþin expresivã au fost mai 

norocoase, vina ne aparþine în exclusivitate nouã, cei care n-am ºtiut 

sã profitãm de rarele momente în care poate cã am fi putut sparge 

Obsesie i Nobel 

gheaþa indiferenþei mondiale faþã de fenomenul literar românesc. 

Un premiu în literaturã, chiar ºi cel mai important, nu trebuie sã 

fie scopul suprem al unei literaturi, sunt cazuri destule de laureaþi 

care n-ar fi meritat poate sã câºtige nici mãcar un concurs judeþean 

de creaþie, miza nu este neapãrat una de performanþã individualã a 

vreunui scriitor norocos. 

O astfel de recunoaºtere, cum este Premiul Nobel, ar atrage 

atenþia asupra acestei literaturi, atât de puþin cunoscutã în lume. 

Suntem, asemenea unu vierme de mãtase care face o gogoaºã 

extraordinarã dar pe care, culegãtorul grãbit o scapã din mâini ºi o 

calcã indiferent pe podea. 

Spuneam cã pericolul care ne paºte este acela de a nu mai gãsi 

în melanjul mândriei prefabricate ºi umilinþei masochiste, suficiente 

temeiuri pentru a crede cã tot ceea ce facem, tot ceea ce (încã) mai 

scriem, nu este doar o paginã inertã din nefericita carte a zãdãrniciei. 

În rest, ne completãm avatarurile cu surogatul dulceag al unei 

existenþe ce se chinuie sã se pãstreze în limitele banalului agreabil. 

ªi dacã românul Ion Miloº, autoexilat din Banatul Sârbesc în Suedia, 

spune cã vina ignorãrii noastre ne aparþine, poate cã ar fi cazul, nu sã 

cãutãm vinovaþii ci mai degrabã nevinovaþii pe care am putea 

eventual sã-i învãþãm cum sã nu rateze ºansa literaturii româneºti, iar 

lecþia cea mai elocventã în acest sens este cea a propriei noastre 

neputinþe funciare de a exploda mãcar o datã, o singurã datã, pe cerul 

universal al marii literaturi. 

Felician POP 

Editori: Consiliul Judeþean Satu Mare, 

Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Satu Mare

Felician POP: Obsesie ºi Nobel / pag. 1 

Prof. dr. Adrian BOTEZ: SFINÞI MILITARI, GENII 

PROTECTOARE DE NEAM, MUCENICI ªI 

MARTIRI AI CREDINÞEI: MIHAI EMINESCU 

(1850-1889) / pag. 3 

Graþian JUCAN: Aurel Mureºianu / pag. 8 

Viorel CÂMPEAN: Bicentenarul naºterii cãrturarului 

Constantin Alpini / pag. 10 

Prof. Carol C. KOKA: SFÂNTUL IERARH 

GRIGORIE DE NAZIANZ, PÃRINTE ªI 

ÎNVÃÞÃTOR AL BISERICII ORTODOXE / pag. 12 

Daniela GÎFU: Un lord al teatrului românesc Zeno 

FODOR – 75 / pag. 14 

Reviste primite la redacþie / pag. 15 

Aurel POP în dialog cu scriitorul Petre Flueraºu / 

pag. 16 

Adriana WEIMER: Versuri / pag. 18 

Ion GHIUR: Versuri / pag. 19 

Valeria Manta TÃICUÞU: Versuri / pag. 20 

Hanna BOTA: Versuri / pag. 21 

Gelu MÃGUREANU: POEMELE ÎNFIERÃRII / 

pag. 22 

Cristian VIERU: Descoperind un poet: PETRE GOT / 

pag. 23 

Prof. dr. Adrian BOTEZ: IUDA ªI SOTERIOLOGIA 

CUVINTELOR: INFERNET, de Felician POP / pag. 25 

Adina UNGUR: Daniela Gifu, tu ºi cerul lui 

Dumnezeu / pag. 27 

Mirela NISTOR: Raport asupra singurãtãþii Augustin 

Buzura / pag. 28 

Ionel POPA: ADRIAN ERBICEANU - “DE LA 

ANNA LA CAIAFA” / pag. 30 

CALENDAR CULTURAL SÃTMÃREAN 2009 / 

pag. 31 

ªtefan JURCÃ: Prozã / pag. 32 

Elena VIERU: Monica Lovinescu ºi moralitatea 

scriitorului / pag. 35 

Al. Florin ÞENE: Criticul de poezie un parazit al 

sentimentului uman? / pag. 37 

Daniel BRATU - Iaºi: Festivalul naþional de literaturã 

“Eusebiu Camilar - Magda Isanos” - Suceava - Udeºti 

- mai 2009 - Premiul revistei CITADELA, Satu Mare 

/ pag. 38 

George Alexandru SEREDIUC - Ipoteºti, SUCEAVA: 

Festivalul naþional de literaturã “Eusebiu Camilar - 

Magda Isanos” - Suceava - Udeºti - mai 2009 - 

Premiul revistei CITADELA, Satu Mare / pag. 41 

Felician POP: ROBERT LÁSZLÓ - un debut poetic 

fulminant! / pag. 43 

Cornelia Bãlan POP: SEMNAL EDITORIAL: "La o 

adresã Mântuitoare", de Constantin Prunoiu, Editura 

ECO PRINT, Satu Mare, 2008 / pag. 45 

Constantin STANCU: ÞIGANIADAASTÃZI / pag. 46 

CONCURSUL NAÞIONAL "LITERATURA 

MODERNÃ" - Ediþia I, 29 octombrie 2009 / pag. 47 

Diana SPINEANU: Criticã literarã / pag. 48 

Constantin PRUNOIU, Ion Halmi NEGREªTEANU: 

Versuri / pag. 49 

Vladimir UDRESCU: Versuri / pag. 50 

Ana CICIO: Versuri / pag. 51 

Petrache PLOPEANU: Prozã / pag. 52 

Ioan NISTOR: CONSEMNÃRI LA UMBRA 

CETÃÞII - De ce nu cântã fotbaliºtii români Imnul 

þãrii? / pag. 53 

Mahmoud DJAMAL: Versuri / pag. 54 

Angela Nache MAMIER: Cristophe Liron – Semne 

Seminte / Poezia nomadã a vieþii în patchwork / 

pag. 55 

Andreea MUREªAN: Teatru / 57 

Ioana CÎCU: John Kennedy Toole - “Conjuraþia 

imbecililor” / pag. 60 

Maia CRISTEA-VIERU: Versuri / pag. 61 

Iulia OLARU, Francisc Edmund BALOGH: Versuri 

/ pag. 62 

Claudia PINTESCU: Traduceri / pag. 63 

Cãrþi primite la redacþie / pag. 64 

Revista se poate procura de la chioºcul Muzeului Literaturii Române (Bucureºti) ºi de la redacþie. 

Consiliul Director al Asociaþiei Scriitorilor 

de Nord-Vest Satu Mare 

- preºedinte: Felician Pop 

- vicepreºedinte: Vasile Rus 

- secretar: Aurel Pop 

- membri: Ion Bala, Veres István 

ISSN 1842-8800 

CUPRINS: 

Redacþia revistei Citadela 

redactor ºef: Aurel Pop, e-mail: popaurel22@yahoo.com 

redactor ºef adjunct: Teodor Curpaº 

secretar de redacþie: Cornelia Bãlan Pop 

foto: Robert László 

tehnoredactare: ECO PRINT s.r.l. 

corecturã: Felician Pop 

Redacþia: Satu Mare, str. 1 Decembrie 1918, nr. 11, cod poºtal 440010, 

e-mail: scriitorinordvest@yahoo.com, 0361.407.511, fax 0361.407.512 

Sunt luate în considerare textele colaboratorilor expediate pe suport electronic. 

Fiecare autor care semneazã în revista “Citadela” rãspunde moral ºi juridic de conþinutul ºi afirmaþiile sale. 

Totodatã ºi fotografiile aduse (trimise) în/la redacþie nu se înapoiazã. 

Nu publicãm tot ce primim. Redacþia respectã ortografia autorului. 

Tipar: ECO PRINT s.r.l. - Tel./Fax: 0361.419.534, Mobil: 0721.529.935

Citadela Eseu 

SFINÞI MILITARI, GENII PROTECTOARE DE NEAM, MUCENICI 

ªI MARTIRI AI CREDINÞEI: MIHAI EMINESCU (1850-1889) 

Prof. dr. Adrian Botez 

Evident, nu e în intenþia noastrã ºi 

nici nu ne dorim a avea vreo ºansã 

minimã, de a schimba, total, viziunea 

românilor asupra geniului POETIC al 

românilor – MIHAI EMINESCU (de 

la a cãrui moarte fizicã s-au împlinit, la 

15 iunie 2009, 120 de ani) – dar vrem so 

completãm, spre Adevãr: nu a fost 

“nebun”, decât prin “decret” masonic, 

n-a fost “sifilitic”, nici “paralizat 

general”, cum sunã aceleaºi “decretãri” 

masonice de “asasinare civilã” a lui 

Eminescu… A scris (genial, cum 

altfel?), pânã-n ultima clipã (atât 

poezie, cât ºi jurnalisticã fierbinte, de 

atitudine!). Dar, aproape pânã-n ultima clipã a vieþii sale 

terestre, “a fost bãtut cu funia udã (precum Hristos la 

curtea lui Pilat…), pentru…a-l ”…!!! (cf. 

reþeaua culturalã). Suntem în deplin dezacord cu 

mercenari culturali, de tipul lui Andrei Pleºu, Gabriel 

Liiceanu ori Horia Roman Patapievici (revista noastrã, 

Contraatac, care, la primul ei numãr, de exact acum 10 ani, 

s-a numit MANIFESTUL EMINESCU, a apãrut TOCMAI 

ca reacþie/”contraatac”, faþã de infamia/blasfemia comisã, 

în 1999, de Dilema lui Andrei Pleºu!), care, prin instigarea 

la iconoclastie, nu reuºesc decât sã “întãrâte”, întru deplinã 

fiinþare, miturile româneºti, printre care cel eminescian 

ocupã un loc de frunte (aici, nu vom pierde vreme ºi hârtie, 

cu oligofreni isteroizi, de tipul consilierului prezidenþial 

Cristi Preda…!) - ºi suntem în deplin acord atât cu, sã 

zicem, Rosa del Conte, care, în Eminescu sau despre 

Absolut, Ed. Dacia, Buc., 1990, pp. 385-386, afirmã, cu 

referire directã la Eminescu: “Fiecare gnostic repetã în sine, 

în limitele posibilitãþilor sale de înþelegere, experienþa unui 

Zoroastru, a unui Buddha, a lui Christos: momente ale unei 

revelaþii ce se aratã, sclipindu-ºi lumina, în mintea opacã ºi 

întunecatã a oamenilor, cãrora adevãrul li se comunicã întro 

tradiþie discontinuã ce cunoaºte întreruperi, eclipse. 

Aceºti deºteptãtori, aceºti revelatori ai unui adevãr pe care 

ei îl încredinþeazã unei lumi impermeabile la lumina lor, 

apar în istorie, se insereazã în ea, dar nu se prelungesc în 

ea, nu îi modificã în chip substanþial, radical, direcþia ºi 

sensul. Totuºi, nici ei nu se identificã cu Absolutul, care este 

ABSOLUT transcendent” - dar, în primul rând, cu apostolul 

eminescian, Perpessicius, care dã smeritã mãrturie, în 

articolul Cultul lui Eminescu (din vol. Eminesciana, 

Junimea, Iaºi, 1983, p. 574) : “Cei ce gândesc astfel (având 

reticenþe asupra cultului lui Eminescu), fac o îndoitã eroare. 

Întâi, cã nu iau seama la exemplele altor literature ºi mai 

vechi ºi mai aºezate decât a noastrã, unde cultul marilor 

creatori naþionali, ba chiar universali, 

nu cunoaºte rãgaz ºi unde se poate 

vorbi de întregi biblioteci, închinate nu 

numai marilor genii, dar ºi încã celor 

de al doilea raft. ªi greºesc, dupã 

aceea, pentru cã nu sunt încã pãtrunºi 

de vastitatea operei eminesciene ºi de 

culmile la care s-a ridicat, în atât de 

scurta lui viaþã, cel mai desãvârºit 

dintre creatorii noºtri”. 

Însã nici nu putem eluda 

adevãrul istorico-sacral al românilor, 

întru care, dupã 1989, au început a da 

tot mai viguros mãrturie atât erudiþi, 

precum N. Georgescu (A doua viaþa a 

lui Eminescu, Cercul strâmt, Boala ºi 

moartea lui Eminescu), Theodor 

Codreanu (Eminescu – drama 

sacrificãrii), Ion Spânu (Asasinarea lui Eminescu) – cât ºi 

ziariºti de onestitate spiritualã, precum George Roncea ºi 

Victor Roncea… - sau, mãrturisitori întru Adevãr, cu 

aplecare spre expertize ºtiinþific-medicale, precum dr. 

Ovidiu Vuia (Misterul morþii lui Eminescu) sau dr. 

Vladimir Beliº, fostul director al Institutului de Medicinã 

Legalã… 

Voim a se ºti, ºi prin verbul nostru scris, precum cã 

Eminescu a fost, precum geniile protectoare ale sacralitãþii 

CETÃÞII, din antichitatea eroicã, de semizei (Eschil, 

participant la epopeile de la Maraton ºi Salamina, sau 

Socrate, cel luptând cu avânt semi-zeiesc, cu neîntrecutã 

bravurã, în Potidea, Delion ºi Amphipolis, amândoi având în 

suflet, ca scop al luptei lor, icoana Cetãþii Sfinte a Athenei… 

- care icoanã, faþã de ultimul, s-a arãtat extrem de 

nerecunoscãtoare…!) – nu doar un devot al muzelor, ci, 

înainte de orice, un iubitor, pânã la mucenicie/martiriu, al 

CETÃÞII – adicã, în lumea modernã: al României ºi al 

Neamului Românesc. 

Ca urmare, dãm mãrturie cã Eminescu a luptat “ºi cu 

spiritul, ºi cu spada” (“Militat spiritu, militat gladio”…!), 

pentru Cetatea Românã! ªi a crezut NEABÃTUT ÎN 

SFINÞENIA CAUZEI PATRIEI-MOCªÃ-MOªIE” 

/NEAMULUI SALE/SÃU!!! Din pãcate, trebuie sã 

recunoaºtem cã oamenii CETÃÞII au fost la fel de 

nerecunoscãtori cu semi-zeul Eminescu, pe cât au fost cu 

semi-zeul Socrate…ªi unul, ºi altul, au cãzut victimã nu 

sãbiei, pe câmpul unei lupte “pe faþã”, cavalereºti – ci 

victime ale unor cabale oribile ºi ale unor trãdãri incredibil 

de extinse, precum pecinginea! Lui Eminescu nu i-a rãmas, 

deplin credincios, dintre prieteni, decât sufletistul þãran, 

rafinat iniþiat, povestaº genial, Ion Creangã…poate s-o 

socotim pocãitã, acum, ºi pe Veronica Micle (care-l trãdase 

anterior, cu Caragiale…) …în schimb, bucovinenii lui, 

3

Eseu 

Chibici-Râvneanu, fraþii Ioniþã ºi Vasile Bumbac etc. nu 

numai cã se dezic, ca Petru de Hristos, de Crezul Ardealului, 

precum ºi de Apostolul Credinþei – AMINUL- 

EMINESCU – ci nu ºtiu cum sã trãdeze mai cu zel, ca Iuda, 

atât Crezul, cât ºi pe Sacerdotul Credinþei : “Intimidaþi de 

aceste mãsuri, o parte din militanþii pentru Ardeal se dezic 

de ideile lor ºi îºi trãdeazã confraþii, pentru a-ºi salva 

propria piele. Printre ei se aflã Simþion ºi Chibici, 

preºedinþii Societãþii Carpaþii, Ocãºeanu ºi Siderescu, 

membri în conducerea aceleaºi societãþi, Grigore Ventura, 

ziarist la L’Independance Roumaine, acelaºi pe care 

Caragiale îl ridiculizase în personajul Ricã Venturiano. În 

semn de obedienþã, toþi aceºtia se vor implica plini de zel în 

acþiunea de internare forþatã a lui Eminescu.” (cf. reþeaua 

literarã). 

…De fapt, ce se întâmplase, în (ºi în jurul) acel (ui) an 

blestemat, 1883, anul decretãrii “morþii civile” a lui Mihai 

Eminescu (nu doar “capturat” de poliþiile secrete austroromâneºti, 

ci ºi interzicându-i-se dreptul de “viaþã 

auctorialã” – DREPTUL LA SEMNÃTURÃ 

/PUBLICARE!) – ºi, mai ales, în jurul zilei arestãrii, de 

cãtre poliþia secretã (o “combinatã” austro-românã…)? 

Multe…În primul rând, se pregãtea, la Viena ºi Bucureºti, 

un Tratat secret, prin care România trebuia sã “uite”, pentru 

vecie, Ardealul – despre care Eminescu simþea clar cã este 

“inima României”: “Într-adevãr, 28 iunie 1883 este o zi în 

care se petrec mai multe evenimente importante. Austro- 

Ungaria rupe relaþiile diplomatice cu România timp de 48 

de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite 

regelui Carol I o telegramã prin care ameninþã România cu 

rãzboiul. La Bucureºti au loc descinderi ºi percheziþii 

simultane la sediile mai multor organizaþii care luptau 

pentru Ardeal, printre care ºi Societatea “Carpaþii”, în care 

activa Eminescu. Este închis ziarul L’Independence 

Roumaine ºi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat 

din þarã . La fel ºi Zamfir C.. Arbore. Societatea “Carpaþii” 

este pur ºi simplu desfiinþatã, în urma unui raport al 

baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austroungare.” 

(cf. reþeaua literarã). 

…Dacã subsemnatul, autorul editorialului, precum ºi 

erudiþii mãrturisitori, am putea fi acuzaþi de “deviere 

mentalã” ori “complotitã”… – apoi, ditamai Imperiul, cu tot 

cu serviciile sale secrete, nu pot fi supuºi la acelaºi soi de 

termeni imbecili, precum “deviere mentalã” ºi “complotitã”: 

“pe coada” lui Eminescu (socotit PERICOLUL NR. 1, la 

nivel de Imperiu Austro-Ungar! - fusese pusã o întreagã 

reþea de spionaj austriacã, “ghidatã”, în plin Bucureºti, de la 

Viena! – ºi condusã de câtumai baronul: Von Mayr…: “La 

7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, 

ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notã informativã 

în care arãta: „Societatea Carpaþii (n.n.: Eminescu a 

intemeiat “Societatea Carpaþii”, care avea ca scop 

unirea politicã ºi culturalã a tuturor românilor din 

Ardeal, Bucovina ºi Basarabia, ajungând sã numere 

peste 20. 000 membri, gata oricand chiar de luptã 

armatã – cf. reþeaua literarã, vineri, 23 ianuarie 2009, la 

11, 47) a þinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publicã cu 

4 


un sens secret. Dintr-o sursã sigurã, am fost informat despre 

aceastã întrunire [n.n dupã toate probabilitãþile sursa era 

chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit cã lupta împotriva 

Austro-Ungariei sã fie continuatã. Eminescu, redactor 

principal la Timpul, a fãcut propunerea ca studenþii 

transilvãneni de naþionalitate românã, care frecventeazã 

instituþiile de învãþãmânt din România pentru a se instrui, 

sã fie puºi sã acþioneze în timpul vacanþei în locurile natale 

pentru a orienta opinia publicã în direcþia unei Dacii 

Mari.” Aceastã notã a dus în final la desfiinþarea Societãþii 

Carpaþi. Activitatea sa ca jurnalist îl fãcea cu atât mai 

periculos, cu cât avea ºi pârghiile necesare pentru a 

acþiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral întrun 

ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian 

naþional.” 

…Fireºte, nouã, celor învãþaþi de ºcoala aproximativã, 

ba chiar parºivã, a ultimului veac, precum ºi de profesorii, 

uneori laºi, dar, de cele mai multe dãþi, ignoranþi (dar, la 

rândul lor, poate nevinovaþi de ignoranþã, ci doar de lene 

intelectualã/tembelism! – pentru cã secretul crimei 

/rãstignirii Aminului a fost pãstrat sub ºantaje cumplite ºi 

prin expulzãri ºi asasinate exemplare! – …a se vedea cazul 

inginerului de drumuri ºi poduri, Nicolae Fãgãrãºanu, cel 

tãiat de roþile unui “tren providenþial”, spre-o pildã… - cf. 

N.Georgescu, op. cit., p. 43) – ne este cu totul peste mânã sã 

ni-l închipuim pe visãtorul cu ochii mari, trãgând cu 

puºca…ºi instruindu-i ºi pe alþii, mii multe, s-o facã…! Dar 

Adevãrul ne spune cã patria þi-o aperi din toate puterile pe 

care le-a sãdit Dumnezeu în tine: cu “pana” muiatã în foc ºi 

amar, a Scrisorii III, partea a II-a, sau a Doinei scrâºnite, 

printre blesteme ºi fulgere – sau în articole incendiare de 

ziar, documentate cu o acribie incredibilã!… - dar, când 

cuvântul nu mai este ascultat, ba chiar îþi este dispreþuit, iar 

patria, vorba revoluþionarului Danton, “este în primejdie” – 

pãi, pui mâna pe armã, aºa cum au fãcut-o voievozii ºi 

“crãiºorii” acestui Neam!: faþã de patrie nu existã scuze, 

dacã ºi când o trãdezi - pentru cã ea este darul de luminã 

ºi de mântuire al Lui Dumnezeu! 

…Eminescu ne-a fost trimis de Ceruri, Eminescu a fost 

pogorât de Arhanghelul Duhului/MIKÄEL, precum s-a fost 

pogorât Hristosul, în mijlocul iudeilor celor ce nu L-au 

recunoscut nici mãcar prin minuni!...nici mãcar prin 

SUPREMA MINUNE, cea a Învierii…În economia divinã, 

însã, pânã ºi Iuda are rost, în Drumul spre Golgota Mântuirii 

noastre (de aceea îi ºi zice Iisus, Cel din Evanghelia ioanicã: 

“Du-te ºi fã mai repede ce ai de fãcut!”), de aceea, nu ne 

mirã câþi diavoli au roit în jurul lui: “Au existat tentative ca 

Eminescu sã fie înrolat în masonerie. Fãrã succes. 

Eminescu lucra însã la crearea unei organizaþii româneºti 

ºi pro-româneºti, numitã Societatea ºi 

aflatã în afara controlului ºi influenþelor francmasoneriei, 

care masonerie se afla ºi atunci în slujba unor interese 

supranaþionale. , scria el. 

omânilor, emancipare economicã ºi intelectualã a 

întregului popor românesc>>.” Da, a face Dacia Mare 

(chiar mai mult decât România Mare…) este un scop atât de 

sfânt pentru români, încât numai Mihai Viteazul ori 

Crãiºorul Horia au mai putut sã viseze ºi sã-ºi punã visul 

pe firul tãiºului spadei…Dar, fireºte, Diavolul te va umple 

de bale, ca mãcar sã te spurce, dacã nu-þi poate opri lucrarea 

cereascã: “nebunul”, “sifiliticul”… - ºi asta , pentru 

dezvãluirea afacerii “regale”( “afacerea Stroussberg”, cu 

cãile ferate…), pentru dezvãluirea “cârpelilor” liberale, cu 

“steagul Domnului Tudor”: “Þin’te pânzã, sã nu te rupi!” 

… - PENTRU TRÃDAREA (LA ORDIN 

EUROPEANO-MASONIC…) A DUHULUI 

ROMÂNIEI!!! Deh, orice martir îºi asumã, în primul rând, 

cununa de spini a martirajului, altfel n-ar exista martiri… - 

or, românii cei mult prea modeºti ºi prostiþi au cei mai mulþi 

martiri, din toatã Europa creºtinã! 

…Deci, nu ne mirã nici trãdarea cumplitã a lui 

Caragiale ori Maiorescu (poate ºi a lui Slavici, prin soþia lui 

Slavici, Ecaterina Szöke Magyarosy…), Caragiale fãcând-o 

pe agentul de legãturã între “Cartierul General Masonic” al 

lui Maiorescu - ºi Baia Mitraºevschi, unde Eminescu era 

“preparat” pentru arestare de cãtre Grigore Ventura… - nici 

parolele/formulele criminale masonice, la adresa Aminului: 

“Mai potoliþi-l pe Eminescu!”, a lui P.P.Carp, sau 

“Azvârliþi-l peste bord pe Eminescu” (a cãrei paternitate sar 

putea sã-i aparþinã lui “metru Ghiþã de la Sinaia”…)…: 

“Neavând încredere în conservatori (masonii P .P. Carp si 

Titu Maiorescu) ºi mai ales în liberali (I. C. Bratianu, C. A. 

Rosetti, tot masoni), Eminescu observa cu luciditate mersul 

politic al vremii, criticând atitudinea inoportunã a celor de 

la conducere. În primãvara anului 1888, Eminescu se 

întoarce la Bucureºti influenþat de Veronica Micle ºi mai 

scrie o serie de articole, ultimul text, datat la 13 ianuarie 

1889, zguduind din temelie guvernul, fãcându-l pentru o 

clipã pe Gunã Vernescu sã demisioneze. Deºi aceste articole 

sunt anonime, se afla totuºi cã e în joc pana lui Eminescu, 

acesta fiind cãutat ºi internat iarãºi la sanatoriu. Urmeazã 

apoi interviul prezentat la începutul capitolului, luat 

bineînþeles de cãtre un maestru în Francmasonerie, evreu, 

Gheorghe Brusan (Bursen), cunoscut ca “metru Ghiþã”, 

aceasta fiind ultima tragicomedie pusã la cale de cãtre 

masoni, lui Eminescu (în timpul vieþii)” (cf. reþeaua 

literarã).. 

Aºa cum Lui Hristos nu ne mai mirã (cel mult ne 

revoltã ºi ne face, pe moment, neîncrezãtori în potenþialul 

soteriologioc al speþei umane…) cã i s-a strigat, la Gavafta, 

de cãtre leproºii spãlaþi, de orbii luminaþi, de toþi 

schilozii/schilodiþii Duhului, schilodire prin “mintea 

mincinoasã”, luciferizatã ºi laºã ºi trãdãtoare de binefacere: 

“Sã se rãstigneascã Hristosul!” 

…Rãstignirea lui Eminescu-AMINUL MÂNTUITOR 

ªI PROTECTOR DE NEAM a culminat, pe Golgota 

mizeriei umane, cu …Deºteaptã-te, române!”, ca un fel de 

hristic “Doamne, iartã-i cã nu ºtiu ce fac!”), atunci când, 

pe lângã otrava saturnismului mercurial, “oferitã” de 

“medicul” ( - ???!!! - “comandat-teleghidat” de “metru 


Ghiþã de la Sinaia”…), Isaac din Botoºani, a avut parte ºi 

de pietroiul în cap, zvârlit de ciudatul mason Petrache 

Poenaru (scriitor? actor? profesor?): “La fel de putina lume 

stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 120 de ani: 

cantand . 

Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul 

mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost descoperita de 

profesorul Nae Georgescu si introdusa in volumul 

:

Eseu 

NOTE 

1 - “Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 Iunie 

1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. 

Creierul sau, dupa autopsie (n.n. fãcutã de dr. G. 

Marinescu), s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape 

cat al poetului german Schiller. Iar apoi este ,,uitat“ pe 

fereastra, in soare (n.n.: de unde îl “preia” o…pisicã!!!). 

Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei 

sifilisului – deoarece aceasta boala mananca materia 

cerebrala”. (cf. George Damian, Director Programe, 

office@civicmedia.ro Civic Media Association, ºi din Ziua, 

Marile dosare, luni, 21 ianuarie 2008). 

2 - „Însã purtãtorul de cuvânt al “ideilor progresiste”, 

totodatã reprezentant la nivel de stat al canonului oficial, 

este actualul ºef al ICR, H.R.Patapievici. Acesta consemna 

în câteva fraze cheie, urmãtoarele consideraþii despre 

modelul Eminescu într-un cunoscut articol scris în 2002 ºi 

dedicat “Inactualitãþii lui Eminescu”, reluat (respectiv 

asumat ºi întãrit) ºi mai recent, în 2006: 

- “Ca poet naþional Eminescu nu mai poate supravieþui, 

deoarece noi azi ieºim din zodia naþionalului” 

- “Eminescu nu mai e la modã, deoarece nu mai “dã bine”” 

- “înþelegem amploarea prãbuºirii cotei lui Eminescu la 

bursa valorilor proclamate la lumina zilei” 

- “azi, Eminescu a devenit suspect” 

- “patul lui Procust al noului canon importat din “þãrile 

progresiste” a arãtat fãrã dubiu cã fostul poet naþional al 

României clasice e “politic incorect” 

- “Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi 

irecuperabil” 

- “Eminescu nu ne mai poate apãrea decât ca exasperant de 

învechit” 

- “cultura românã din ultimii ani, în lupta pentru integrare 

euro-atlanticã, nu doreºte decât sã scape de tot ce este 

învechit adicã sã fie progresistã” 

- “Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura 

românã de azi doresc sã-ºi facã un nume bine vãzut înafarã, 

Eminescu joacã rolul cadavrului din debara 

”Sintagma utilizatã de Patapievici, “cadavru din debara” 

pleacã de la expresia, folositã “în þãrile progresiste”, 

“skeleton from the closet”, cu sensul de secret stânjenitor. 

De expresia “corps in the closet” nu am auzit încã. Existã 

însã sintagma “cadavru politic” ºi mi se pare destul de 

plauzibilã ipoteza clivajului de sensuri (intenþionat sau nu), 

mai ales având în vedere faptul cã accentul pus asupra temei 

politice în textul “manifest” al viitorului secretar de stat pus 

de administraþia prezidenþialã sã reprezinte cultura 

României în lume. Compunerea imaginii Eminescu-cadavru 

spune, intertexual, poate mult mai mult decât a intenþionat 

autorul. Vocaþia excremenþialã din textele de debut ale lui 

Patapievici se rafineazã aici, intervenind o subtilã abordare 

exegeticã necromaniacã. Concepþia de abordare a tezei este 

tot în cheie politicã, de aici ºi invocarea integrãrii euroatlantice, 

un proces profund politic ºi de siguranþã naþionalã, 

nu cultural.” – cf. George Roncea, Adevãrul despre 

6 


Eminescu – 120 de ani de la ucidere (2). 

3 - „Neîntâmplãtor, Gh. Grigurcu, unul din mercenarii 

curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul 

naþional cu acela al lui Ceauºescu” – cf. reþeaua literarã). 

„Eminescu trebuie contestat ºi demitizat, dar nu pentru 

rudimentele sale de gândire politicã. Din acest punct de 

vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect” – „dixit” dl 

Cristi Preda...!!! 

4 - Ilarie Chendi, care a stat în gazdã pe strada ªtirbei Vodã, 

nr.72, pe lângã Ciºmigiu, la aceeaºi adresã pe care o avusese 

ºi Eminescu în anii ‘80 ai secolului XIX, va povesti cum 

bãtrânele gazde, niºte nemþi, încep a-ºi aduce aminte: “ªi 

mi-au spus, între altele, cã dupã moartea lui Eminescu, care 

a avut loc în 1889, au venit la dânºii doi domni care erau 

prietenii lui Eminescu ºi, împachetând toatã sãrãcia rãmasã 

în urma lui, au umplut douã cufere cu cãrþi si cu manuscrise 

ºi au plecat”. 

5-„Litera secretã a tratatului – intuitã, însã, de opinia 

publicã a momentului (sunt numeroase dovezi în acest sens: 

discursuri parlamentare, articole de presã) – cerea 

amorþirea pânã la paralizie generalã –ca sã parafrazãm 

diagnosticul lui Eminescu – a vocii pentru Transilvania (...) 

Ardelenii nu mai pot fi sprijiniþi, în lupta lor, din Regatul 

România: tratatele internaþionale IMPUN aceastã clauzã” 

(cf. N.Georgescu, A doua viaþã a lui Eminescu, Europa 

Nova, Buc., 1994, p. 27). Nimic nou sub soare: azi, UE ºi 

SUA, PRIN TRATATE SECRETE, impun României sã 

nu se amestece în tragedia Basarabiei ºi Herþei ºi 

Nordului Bucovinei... 

6 - „Eminescu era membru activ în mai multe organizaþii 

care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: 

Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca 

rege), Orientul, România Junã, Societatea Carpaþii, din 

care fãcea parte ºi Slavici. Cu astfel de preocupãri, nu este 

de mirare cã era constant urmãrit atât de poliþia ºi serviciile 

secrete româneºti, cât ºi de cele austro-ungare. În anturajul 

sãu erau infiltraþi mai mulþi informatori, printre care se 

numãra ºi Ocãºanu de la Societatea Carpaþii” – cf. reþeaua 

culturalã. 

7- “Manualele ºcolare sunt pline de parascovenii despre 

Eminescu dar omit astfel de mici “amãnunte” continuând 

perseverent sã descrie circumstanþa morþii lui Eminescu ca 

urmare a îmbolnãvirii acestuia de o boalã venericã. Cine 

sunt aceia care perpetueazã falsul ºi alimenteazã mituri 

mincinoase pe seama lui Mihai Eminescu? Ce fel de 

profesori de limba românã predau tâmpenii peste tâmpenii 

pe seama lui Eminescu, copiilor? Cine le-a dat diplome, 

cine îi gireazã, cine le scrie manualele? Cine sunt aceia 

care se fac vinovaþi de risipirea zestrei lãsatã de acesta? Ce 

fel de stat este statul român care recompenseazã detractorii 

lui Eminescu ºi pune la loc de cinste falsificatorii memoriei 

acestuia?(…) Astfel, Eminescu a fost scos din viaþa publicã 

între 1883 si 1889, anul asasinãrii sale, fiind declarat nebun 

ºi, ca urmare, incapabil de a mai crea ceva. Ori, mãrturiile 

din acea perioadã ne aratã un Eminescu în plinã creaþie, 

lucru care nu ar fi fost posibil dacã era nebun, cãci un 

nebun e rupt de contactul cu realitatea si nu mai simte

nevoia de creaþie. Aºadar, creaþia artisticã din acea 

perioadã, însoþitã de numeroasele dovezi (ale medicilor ºi 

prietenilor) ale sãnatãtii sale mentale ne aratã faptul cã 

Eminescu a fost asasinat printr-un proces lent de otrãvire. 

Asasinarea lui Eminescu a continuat ºi continuã ºi în 

prezent prin trecerea sub tãcere a activitãþii sale de 

jurnalism politic, a atitudinilor sale naþionaliste ºi 

antiiudeo-masonice. Continuã prin prezentarea sa în ºcoli 

în mod voit deformat, în ipostazã numai de poet genial, 

sãrac ºi fustangiu. Continuã ºi prin eliminarea din opera sa 

poeticã a acelor poezii cu caracter profund naþional, cum ar 

fi versiunea adevãratã a poeziei Doina. Continuã prin 

atacurile tot mai dese ºi abia disimulate ale aºa-zisei elite 

culturale române. Continuã prin atacurile tot mai 

neruºinate ale comunitãþii evreieºti din þarã ºi din afara 

graniþelor. 

Dar, cel mai mult continuã prin lipsa noastrã de 

cinstire a marelui român Mihai Eminescu, prin lipsa de 

informare asupra operei, a luptei ºi a dorinþelor sale pentru 

neamul românesc” – cf. Adevãrul despre Eminescu, text 

alcãtuit de: Cezarina Bãrzoi ºi Ionut Bãiaº 

(“Permanenþe” Nr. 1-2 2005) - cf. 

http://www.fgmanu.net/cultura/eminescu.htm 

8—„N. Fãgãrãºanu era un inginer de drumuri ºi poduri, 

avusese o durã polemicã scrisã cu o societate franþuzeascã 

de profil – ºi va muri curând dupã apariþia acestei broºuri, 

în sensul meseriei sale: tãiat de roþile unui tren” (cf. 

N.Georgescu, op. cit., p. 43). Tot „metrul” (maître... – 

maestrul unei loje masonice) de la Sinaia comandase 

asasinatul...”accidental”... - acelaºi „metru” dã comanda 

ºi în cazul Eminescu!!! 

9- Geniul eminescian este primul spirit terestru care 

recepþioneazã, în 1871 (anul schimbãrii de “gardã” 

celestã: Arhanghelul Tehnicitãþii, Gabriel, este înlocuit 

de Arhanghelul Spiritualitãþii, Mikäell!), în mod evident 

ºi fertil-spiritual, venirea, deasupra Pãmântului, a 

Duhului Arhanghelic al lui MIKÄEL!!! A se observa, în 

acest sens, schimbarea, spre percepþia, aproape exclusivã, 

a cosmicitãþii, a poeziei eminesciene, dupã 1871. 

10 -N.Georgescu este de pãrere ca Eminescu a pus capãt 

jurnalisticii de tip masonic, înconjuratã de secrete ºi parole, 

modã care proliferase din perioada paºoptistã. Jurnalistica 

lui reda demnitatea proprietãþii cuvântului, cristalizând 

totodatã o doctrina naþionalã modernã, capabilã sã 

oblãduiascã aducerea României la locul meritat în rândul 

marilor culturi ºi civilizaþii europene. 

Theodor Codreanu îl considerã pe Eminescu 

întemeietorul doctrinei naþionale moderne, doctrinã care, 

din cauza “binevoitorilor”, nu a ajuns sã marcheze politica 

româneascã. (Th. Codreanu, op.cit., pag.8) 

11-...dar prima „uzitare” a formulei a fost fãcutã de 

însuºi regele Carol I – în legãturã cu „neascultarea” 

clauzelor tratatului, de cãtre bãtrânul ºef de partid, Lascãr 

Catargiu! (cf. N.Georgescu, op. cit., p. 29). 

12-Mihai Coman, Sora Soarelui , Bucureºti, Ed. Albatros, 

1983. 

*** 


(…) Fereºte-te de una: ... Sã te fereascã ceriul 

Ca-ntr-un moment de-uitare sã li spui adevãrul... 

Te-or rãstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre, 

Vor risipi cenuºa iubitei tale vetre. 

ªi te vei stinge mizer... de nimenea jãlit... 

Nu vezi ce drept e astfel ? Ce bine e-mpãrþit 

Pãmântul ? - Proºti de-o parte, de alta cei ºireþi 

ªi patimelor rele aceºtiia dau preþ... 

Nu meritã nãtângii sã fie stãpâniþi 

Sau pentru o idee sã fie ei jertfiþi? 

Mai de dorit ce soarte pot ei sã aibã-n lume 

Decât sã-i ducã-n lupte un mare, un sfânt nume ? (...) 

*** 

Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii 

Adânc, demonic, rece, ce-n sufletu-mi trãieºte 

Coboarã-te în mine, mã fã sã recunosc 

C-a ta fãpturã slabã-s. Nu mã lãsa sã sper 

Cã liber, mare, mândru prin condamnarea ta 

N-oi coborî în iaduri de demoni salutat, 

Ca unul ce menitu-i de a le fi stãpân 

Stãpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O,-nceatã, 

Inima mea cea stoarsã de-o cugetare beatã. 

Nu rãscoli-n bãtaie-þi ruinile sfãrmate 

A lumii-mi dinãuntru. 

Vãd cerul, lan albastru sãdit cu grâu de stele, 

El ni aratã planul adâncei întocmele 

Cu care-ºi miºcã sorii. În sâmburul de ghindã 

E un stejar. Cum dânsul din proprii rãdãcine, 

Din planul vieþii sale ascuns în colþu-obscur 

Îºi creºte trunchiul aspru aºa, poporul meu, 

În tine e puterea-þi, nãlþarea-þi ºi pieirea-þi. 

Eu cred cã tot ce este menit de a fi mare 

Sã-ºi înnãspreascã trebui superba rãdãcinã 

Prin viscole turbate, prin arºiþã ºi-ngheþ. 

Mai tare e-acea stâncã ce a trecut martirã 

Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare 

Ce-au cotropit românii sunt vijelii mãreþe, 

Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, 

Darã ºi trecãtoare ca ele. Iar stejarul 

Poporului meu tare ridicã º-azi în vânturi 

Întunecata-i frunte ºi proaspãta lui frunzã. 

În lume vãd popoare cuminþi ºi fericite, 

ªi mã întreb ce soarte sã doresc la al meu? 

ªi-un gând îmi vine aspru, adânc, fãrã de milã 

ªi sfãrmãtor de lume. Nu, nu! N-aº vrea ca alte 

Popoare sã mai fie c-al meu nu merit ele 

Sã-i semene. Poporu-mi menitu-i ca sã fie 

Altfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericire 

Pentru a lui viaþã. O, naþie iubitã! 

Vei înþelege doru-mi, vei ºti sã-l preþuieºti? 

Voi sã te vãd, iubito! nu fericitã mare! 

Decât o viaþã moartã, un negru vis de jele, 

Mai bine stinge, Doamne, viaþa ginþii mele, 

Decât o soartã asprã din chin în chin s-o poarte, 

Mai bine-atingã-i fruntea suflarea mãrii moarte.” 

(Mihai Eminescu – ANDREI MUREªANU 

- Tablou dramatic într-un act) 

7

Eseu 

Graþian Jucan 

Comemorãm anul acesta, 2009, 

dupã datina strãbunã, 100 de ani de la 

moartea lui Aurel Mureºianu. Luptãtor 

între luptãtori pentru dreptate socialã ºi 

libertate naþionalã, Aurel Mureºianu s-a 

nãscut în Braºov (1847). A învãþat la 

ºcolile din Braºov ºi Blaj. Încã de elev a 

iniþiat Compania literarã a junilor 

studioºi de la Gimnaziul superior din 

Braºov pentru cultivarea limbei ºi 

literaturii române þinând în cadrul ei 

diferite expuneri. 

Apoi a studiat Dreptul la 

Universitatea din Viena, colaborând cu 

articole la Gazeta Transilvaniei (Braºov) 

ºi la revista vienezã Die Reform, 

funcþionând un timp în capitala Imperiului Austro-Ungar 

ca jurist. 

Gazeta Transilvaniei a fost întemeiatã la Braºov de 

Gheorghe Bariþiu în 1838, pe care a condus-o pânã în 1850. 

Mâna lui dreaptã - spunea acesta -a fost Andrei Mureºianu, 

creatorul imnului naþional de azi al românilor: Un rãsunet, 

cunoscut dupã primul vers: Deºteaptã-te române. 

Din 1850, Gazeta Transilvaniei a fost condusã de 

Iacob Mureºianu pânã în 1878, când este preluatã, la 

stãruinþele tatãlui sãu, de Aurel Mureºianu, fiul sãu, care a 

condus-o pânã în 1903, colaborând, în continuare, la ea 

pânã la moarte (1909). 

În unele þãri din Europa acelei vremi se fãurise în 

rândurile tineretului o modã, cãci, cum spunea un învãþat, 

progresul unei societãþi începe de la tineret, decadenþa tot 

de la el. În Viena fusese o miºcare culturalã, Das junge 

Deutschland; în Franþa datoritã romantismului a luat 

naºtere curentul Les jeunes - Frances; în Italia ºi în afara ei, 

Giuseppe Mazzini a pus bazele societãþii La Giovine Italia. 

Dualismul austro-ungar (din 1867) l-a determinat pe 

Aurel Mureºianu sã scrie: 

“Nenorocita împãrãþie în douã a imperiului 

despoiazã sferturi din locuitorii Ardealului de drepturile ºi 

libertãþile lor politice (...) Ardealul nu poate trãi decât prin 

unirea liberã a popoarelor sale (...)” 

Dupã revoluþia din 1830 din Franþa, noile idei 

“invadeazã statele europene ºi smulg lumea din 

beatidudinea adormitoare a Sfintei Alianþe. Înfrântã la 

Waterloo, Franþa arunca asupra duºmanilor victorioºi cea 

mai puternicã armã a lumii: ideea. Romantismul francez 

(...) exercitã o puternicã influenþã asupra întregii literaturi 

europene a timpului, dând naºtere în diverse þãri unor 

miºcãri literare (...). Ele se organizeazã în societãþi care 

cumuleazã preocupãrile literare cu cele politice ºi care 

adoptã, ca termen distinctiv, calificativul tânãr. [Dupã cum 

s-a arãtat anterior] am avut astfel o tânãrã Franþã, o tânãrã 

8 


Aurel Mure ianu 

Polonie, o tânãrã Boemie ºi mai cu 

seamã o tânãrã Germanie. În faþa 

bãtrânei Europe, a Europei Sfintei 

Alianþe, se ridicã astfel o Europã tânãrã, 

orientatã cãtre alte idealuri de viaþã, 

dinamizatã de alte forþe. ªi cu toate 

þelurile particulare pe care revoluþia de la 

1848 le-a putut urmãri în unele 

provincii, ea rãmâne, mai presus de 

orice, primul asalt pe care tânãra Europã 

îl dã împotriva Europei bãtrâne(...)” (D. 

Popovici). 

În timpul studenþiei sale, când M. 

Eminescu sosea la Viena (1869), 

studenþii români erau grupaþi în douã 

societãþi. Aurel Mureºianu a propus 

unirea lor într-o singurã societate, care sã 

se numeascã România Junã. Ideea a 

prins viaþã. Realizarea noii societãþi s-a 

datorat entuziasmului ºi stãruinþei pe care M. Eminescu lea 

pus, împreunã cu I. Slavici ºi cu alþii, ºi astfel s-a 

constituit cea mai puternicã societate culturalã 

studenþeascã pe care românii au avut-o peste hotare. 

În timpul studiilor sale la Paris, alexandru odobescu a 

întemeiat societatea Junimea Românã, iar la Iaºi a fuat 

fiinþã societatea Junimea cu organul ei de presã revista 

Convorbiri literare din 1867. 

Scriind despre societatea România Junã de la Viena, 

M. Eminescu a menþionat cã ea “cuprinde tineri din toate 

unghiurile þãrilor române, ea este o “Dacie” în miniaturã, 

voioasã, activã ºi plinã de încredere în viitor.” 

Publicist ºi om politic, Andrei Mureºianu a dovedit cu 

curaj o mare putere, având exemplul înaintaºilor dela 1848 

din Ardeal. “M-am decis - mãrturisea el - a-mi dedica toate 

forþele mele ziaristicii române ºi naþiunii. Vedeam bine ce 

mã aºteaptã (...). am închis deci ochii ºi am sãrit în reduta 

Gazetei [Transilvaniei], ca sã apãr steagul în jurul cãruia 

au luptat bãrbaþii cei mai distinºi din epoca redeºteptãrii 

noastre naþionale (...)” 

Când în 1882 ºi apoi în 1891 s-a încercat 

deznaþionalizarea românilor ardeleni, Gazeta Transilvaniei 

a publicat articole, protestatare, împotriva formelor 

odioase ºi diabolice pe care le îmbrãcau planurile 

procesului de deznaþionalizare. Pentru rezistenþã în viaþa 

valului ce ameninþa existenþa românilor în Ardeal se cerea 

pãrãsirea atitudinii de pasivitate, se cerea acþiune, coeziune 

ºi solidaritate. 

Aurel Mureºianu a apãrat pe conducãtorii luptei de 

emancipare a românilor ardeleni implicaþi în procesul 

Memorandumului (1894), þinut la Cluj, în clãdirea ce 

adãposteºte astãzi Muzeul etnografic. 

În timpul procesului printre mulþimea de martori ºi 

public a circulat pe voi volante poezia lui George Coºbuc 

In opressores [=Împotriva asupritorilor]:

Aurel Mureºianu (1847-1909) 

- fotografie din anii studenþiei 

Tu te plângi cã milã nu-i? 

Mai aºtepþi tu mila lui? 

Haina el þi-o ia din cui, 

Pâinea de pe masã. 

Casa ta, ºi ei stãpâni! 

Prindeþi ce vã cade-n mâni, 

ªi-i loviþi la mir, români, 

Cã-i la voi acasã. 

Procesele de presã ºi condamnãrile la închisoare în 

1889 ºi 1896 nu l-au înspãimântat. Ziarul Budapesti Hirlap 

scria: “Mureºianu e spãtos, de staturã înaltã, pãrul ºi 

barba lui încep sã încãrunþeascã. Decât statura, mai 

impunãtor e talentul lui oratoric. Vocea lui e puternicã, de 

aramã curatã, pledoaria clarã rãpeºte cu ea ºi pe cel ce nu 

înþelege nici o vorbã din cuvântarea lui.” 

Gazeta Transilvaniei de la Braºov a fost concuratã 

douã decenii de Tribuna de la Sibiu, începând din 1884, 

organul de presã al Partidului Naþional Român, la 

întemeierea cãruia Aurel Mureºianu a contribuit 

substanþial. 

Amândouã publicaþiile au apãrut în limba românã, au 

contribuit la dezvoltarea culturii, la culegerea folclorului ºi 

a artei populare, la pãstrarea datinilor, la progresul 

învãþãmântului, la întãrirea conºtiinþei naþionale româneºti, 

la fãurirea unitãþii naþionale. 

“În acest chip, fie cã la Viena - scria Octavian Goga - 

fonda societatea “România Junã”, fie cã scria articole la 

revistele din strãinãtate s-au contribuia acasã la 

întemeierea vechiului partid naþional, fie cã fãcea 

închisoare la Cluj sau compunea “memorandul” cãtre 

împãrat, Aurel Mureºianu era în acþiunea permanentã a 

evoluþiei unui popor ºi din cãlimara lui se ridica 


Aurel Mureºianu (1847-1909) 

- fotografie din ultimii ani ai vieþii 

binecuvântarea cotidianã, necesarã ºi fructificatoare ca 

pâinea cea de toate zilele.” 

Pentru meritele sale, Aurel Mureºianu, a fost salutat 

de Mihail Kogãlniceanu, de telegrame ºi scrisori de 

felicitare ori de grupuri de cãlãreþi, când se întorcea de la 

procese ori din temniþã. Credinþa în puterea de viaþã a 

poporului român este secretul cã presa ardeleanã a rezistat 

atât de îndelungat, punându-se în serviciul cetãþenilor 

români. 

“Staþi neclintiþi - a spus el la sfârºitul activitãþii - la 

postul la care v-a chemat soarta; n-aºteptaþi de la nimeni 

nici mulþumire, nici recunoºtinþã, ci în bine ºi în rãu, în 

pcase ºi în rãzboi, þineþi sus ºi tare steaguul mântuirii 

poporului nostru, ca sã-l vadã ºi sã-l recunoascã, pentru 

ca sã nu se risipeascã ºi sã nu se piardã nãdejdea în 

izbândã.” 

Carpaþii nu despart pe nimeni, ei sunt coloana 

vertebralã a pãmântului românesc. De o parte ºi de alta a 

lor trãieºte un popor plin de vitalitate, care-ºi cheltuieºte 

energia în muncã, luptând pentru libertate, cãci numai 

munca ºi libertatea dau sens ºi bucurie vieþii. 

Note: 

M[ureºianu] A.A., Mihail Eminescu ºi întemeierea 

“României June” 1868-1871, Tip. Mureºianu, Braºov, 

1926. 

Mureºianu A. Aurel, Aurel Mureºianu ºi serbarea de la 

Putna, Tip. Glasul Bucovinei, Cernãuþi, 1935. 

Popovici D., în Steaua, Cluj, nr. 10/1966. 

Coºbuc G., Poezii, ediþii diverse. 

Breazu Ion, în Literatura Transilvaniei, 1944 ºi Studii de 

literaturã românã ºi comparatã, vol. I, 1970. 

Goga O., în Precursori, 1930. 

9

Eseu 

Viorel Câmpean 

Anul acesta aniversãm 

bicentenarul naºterii cãrturarului 

Constantin Alpini. Ar fi pãcat ca 

aceastã cifrã aniversarã sã nu fie un 

prilej de rememorare a 

principalelor repere din viaþa ºi 

opera cãrturarului. Am realizat 

acest lucru pentru cititorii 

suplimentului unui cotidian 

sãtmãrean 1 , iar acum ne-am 

strãduit sã îl evocãm pe Constantin 

Alpini ºi în paginile "Citadelei". 

A vãzut lumina zilei în 1809, 

într-o vestitã familie ardeleanã, 

fiind nobil de Kiss Bunyi. 

Localitatea aceasta se numeºte 

Þopa, ºi este situatã în apropiere de 

Sighiºoara 2 . Constantin Alpini a 

vãzut însã lumina zilei, dupã cât se pare, la Cut, în 

satul celei mai mari moºii a Blajului 3 . Familia Alpini 

a dat multe feþe bisericeºti greco-catolice, precum 

vicarul Sãlajului, Izidor Alpini, sau protopopul Cutului 

din acea vreme, Teofil Alpini, aceºtia fiindu-i unchi 

cãrturarului, amândoi fiind probabil fraþi cu tatãl sãu; 

o familie care deþinea roluri notabile în aparatul 

clerical greco-catolic. 

Clasele superioare de filosofie le-a urmat probabil 

la Liceul Academic Piarist din Cluj. A absolvit 

Facultatea de Teologie a Universitãþii din Viena, unde 

cu siguranþã se afla în 1833 4 , absolvind probabil în 

anul 1834, înainte de cãsãtorie ºi hirotonire. 

Frecventase primii doi ani de teologie la Seminarul din 

10 


Bicentenarul naºterii 

cãrturarului Constantin Alpini 

Blaj. 

S-a cãsãtorit în 3 noiembrie 

1834 la Craidorolþ cu Terezia Papp 

(nãscutã în 1818). Înseamnã cã a 

fost hirotonit imediat dupã aceea, 

cãci imediat dupã sãvârºirea 

ceremoniei de cununie îl gãsim ca 

paroh la Mecenþiu, unde îi urmeazã 

la slujire lui Ioan Pop-Suduranul. 

În necrologul lui Constantin Alpini, 

George Bariþiu afirmã cã acesta "a 

fost aruncat" în parohia Mecenþiu, 

alt autor, contemporan nouã ºi 

originar tocmai din preajma 

micului sat care azi poartã numele 

lui Ady Endre, opineazã cã de fapt, 

Mecenþiul, gravitând în jurul 

Careiului, care era pe atunci 

reºedinþa aristocraticã a comitatului 

Satu Mare, prezenta numai 

avantaje pentru tânãrul cãrturar 5 . 

Într-adevãr, dupã cum afirmã ºi Ioan Chindriº, în zonã 

trãiau preoþi-cãrturari de talie precum Dimitrie Hossu 

(slujitor la Sanislãu), Moise Sora Noac (paroh la 

Bicãu, Homorod ºi apoi la Nanda - azi Hurezu Mare) 

ºi Grigore Pop, protopopul de Craidorolþ, deci 

superiorul direct al lui Constantin Alpini. 

Cãsnicia le-a fost încununatã cu naºterea a douã 

fiice: Ana, nãscutã în 1841 la Mediaº, care s-a cãsãtorit 

cu preotul-patriot Ioan Galu, decedatã în 4 aprilie 1882 

la Supuru de Sus, iar Francisca, nãscutã în 1840, era 

cãsãtoritã cu pr. Leontin Papp (n. 1831), slujitor grecocatolic 

în zona Clujului, ajuns asesor consistorial. 

Constantin Alpini a publicat în 1838 Versuri 

1 Viorel Câmpean, 200 de ani de la naºterea cãrturarului Constantin Alpini, în "Informaþia de Duminicã", Satu Mare, 

an VII, nr. 328, 22 martie 2009, p. 10. 

2 Coriolan Suciu, Dicþionar istoric al localitãþilor din Transilvania, vol. II, O-Z, Bucureºti, 1967, p. 213. 

3 George Bariþ ºi contemporanii sãi, vol. IX, Corespondenþã primitã de la Andrei Mureºanu, Constantin Alpini, Ladislau 

Basiliu Popp, Iacob Bologa, Visarion Roman, Bucureºti, 1993, p. 31. 

4 Cornel Sigmirean, Istoria formãrii intelectualitãþii româneºti din Transilvania ºi Banat în epoca modernã, Ed. Presa 

Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2000, p. 24. 

5 Ioan Chindriº, cuvânt introductiv la George Bariþ ºi contemporanii sãi, vol. IX, Bucureºti, 1993, p. 31.

Mãriei Sale Domnului Ioan Lemeny de Eadem, 

Episcopul Fãgãraºului Greco-catolic la Zioa 

Mãritului Sãu Nume în VI Ianuarie, cu fiasca plecare 

supt numele eparhiei Eriului, umilit închinate de 

Constantin Alpini, parohul Ernecetului, Careii Mari, 

în tipografia lui Gavril Gönyei. Este prima carte în 

limba românã tipãritã cu litere latine pe teritoriul 

judeþului Satu Mare. Aceastã odã a fost scrisã, 

probabil, pentru a câºtiga bunãvoinþa episcopului 

Lemeni. 

Cãrticica aceasta a fost parþial publicatã de cãtre 

Mihai Gherman, într-o ediþie alocatã fenomenului 

ªcolii Ardelene 6 . Un al doilea exemplar a fost dãruit 

de cãtre Ioan Chindriº lui dr. Ioan Corneanu din Satu 

Mare. Astãzi, tipãritura lui Constantin Alpini este o 

raritate bibliograficã 7 . 

Cu aceastã odã sau nu, Constantin Alpini a reuºit 

sã-ºi înduplece superiorii, pãrãsind þinuturile 

sãtmãrene, pentru a se retrage cãtre locurile natale. Din 

primãvara anului 1839 a trecut în parohia Mediaº, 

reprezentând rezistenþa româneascã în cetatea 

sãseascã, ostilã intereselor naþiei sale. Va avea parte 

chiar de un proces deoarece luase partea românilor din 

Mediaº, care "au fost mai mult decât iobagi la oraº". 

Probabil cã a pãrãsit pãrþile sãtmãrene în 1839, cãci în 

ianuarie a celebrat o cununie la Sãrãuad, iar în 

februarie 1839 a oficiat un botez la Ghirolt. 

S-a strãduit mereu sã se jertfeascã pentru a apãra 

"celea mai scumpe odoare", dupã propria-i mãrturisire, 

ale neamului sãu: limba ºi naþionalitatea. 

Prezenþa lui mai este semnalatã încâteva rânduri 

în pãrþile Sãtmarului, în iulie 1842 oficiind o cununie, 

iar în iunie 1844 el a fost preot slujitor la botezul 

Lucreþiei Coroianu, ambele la Craidorolþ. Soþia lui, 

Terezia, este prezentã în 1848 la Cãuaº, botezând 

copilul unui preot. Prezenþele celor doi soþi Alpini 

denotã apropierea lor de þinuturile noastre. 

A întreþinut corespondenþã cu George Bariþiu, 17 

dintre scrisorile adresate acestuia în perioada 1843- 

1846 fiind publicate în volum. Preþioase prin 


exactitatea lor sunt informaþiile din scrisori despre 

procesul lemenian, celebru în epocã. Alpini a luat parte 

activã la anchetã, ca membru al consistoriului. Bariþiu 

l-a considerat ca "unul dintre acei genii pãzitori ai 

poporului nostru, peste tot pânã unde-i ajungea sfera 

lucrãrii". 

Alãturi de alþi tineri, câþiva viitori profesori, 

precum: Ioan Turcu, Nicolae Pauletti, Ioan Rusu, 

Iacob Mureºanu, Iosif Many, a publicat poezii la 

revista manuscrisã "Aurora", apãrutã la Blaj între 

1838-1840 8 . 

Între colaboratorii cu poezii la "Foaie pentru 

minte, inimã ºi literaturã" Alpini este amintit alãturi de 

Iosif Many, Ioan Rusu ºi "sub haina discreþiei", chiar 

eruditul cleric Timotei Cipariu, prezenþi cu toþii "cu 

sensibile versuri romantice, precursoare ale noului 

umanism fãrã graniþe" 9 . 

Fãcând parte din generaþia preromanticilor 

transilvãneni, alãturi de Timotei Cipariu, Nicolae 

Pauletti, Ioan Rusu, Iosif Many, în plan ideologic 

remarcându-se Simion Bãrnuþiu 10 , Constantin Alpini 

se adaugã galeriei de tinere talente dispãrute prematur. 

A trecut la cele veºnice în noiembrie 1846, 

doborât de tuberculozã. George Bariþiu îi anunþa cu 

nemãrginitã durerea repausarea 11 . Ioan Ardeleanu- 

Senior afirma în "Oameni din Sãlaj" cã preotulcãrturar 

Constantin Alpini ar fi repausat în casa 

ginerelui sãu în 6 aprilie 1882 12 , lucru infirmat de 

registrul parohial din Supuru de Sus. De fapt, în aprilie 

1882 a trecut la veºnicie fiica lui Constantin Alpini, 

cãsãtoritã cu Ioan Gallu. Iar necrologul lui Bariþiu din 

"Gazeta Transilvaniei" vine sã precizeze data trecerii 

la veºnicie a cãrturarului Constantin Alpini. 

Deºi ºederea lui Constantin Alpini în zona de 

astãzi a judeþului Satu Mare nu a fost foarte lungã, a 

lãsat urme serioase, ne referim aici la acea primã 

tipãriturã româneascã din Sãtmar. Acum, la 200 de ani 

de la naºterea sa, personalitatea unuia dintre primii 

autori români din Sãtmar meritã cu prisosinþã readusã 

în actualitate. 

6 *** ªcoala ardeleanã (Poezii, prozã, tãlmãciri), Cluj-Napoca, 1977, p. 20-24. 

7 Ioan Chindriº, cuvânt introductiv la George Bariþ ºi contemporanii sãi, vol. IX, Bucureºti, 1993, p. 35. 

8 Popa, Mircea, De la iluminism la paºoptism, Cluj-Napoca, 2004, p. 171. 

9 I. Chindriº, Transilvanica, I, Studii ºi secvenþe istorice, Cluj, 2003,p. 419. 

10 Ibidem. 

11 "Gazeta de Transilvania", IX, 1846, nr. 99, p. 394. 

12 Ioan Ardeleanu-Senior, Oameni din Sãlaj. Momente din luptele naþionale ale românilor sãlãjeni, Zãlau, 1938, p. 48. 

11

Eseu 

Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã 

recunoaºte credincioºilor cinstirea 

sfinþilor, pentru virtuþile de care au dat 

dovadã ºi harul divin de care s-au 

învrednicit. Prin desãvârºirea ºi sfinþenia 

lor, ei au devenit modele de urmat. Printre 

ei se numãrã: Sfânta Fecioarã Maria, 

Sfântul Ioan Botezãtorul, Sfântul Nicolae 

ºi Sfinþii Trei Ierarhi, Sfântul Ioan Gurã de 

Aur, Sfântul Vasile ºi Sfântul Grigorie de 

Nazianz, sfinþi care se bucurã de cea mai 

înaltã cinstire, ca neîntrecute modele de 

viaþã creºtinã.(1) 

Pãrintele prof. Dumitru Stãniloaie, îl 

considera pe Sfântul Grigorie de Nazianz 

ca fiind ,,simbolul înaltei teologii care 

înfrânge ºi înlãturã învãþãturile rãtãcite”. El s-a nãscut în 

jurul anului 330, dupã unele surse în anul 329,(2)la Arianz, o 

proprietate situatã lângã orãºelul Nazianz (3) din Asia Micã. 

Acest orãºel, este situatã în sud-vestul Capadociei, în inima 

Turciei de astãzi, dominatã fiind de muntele Erciyes Dagi, de 

3.916 m. Capadocia este un þinut renumit pentru peisajele 

sale fantastice, misterioase chiar, sãpatã de naturã în lava 

vulcanicã a muntelui. Pentru creºtini, Capadocia, este 

regiunea unde au trãit cei mai importanþi teologi al Bisericii. 

Pãrinþii lui Grigorie au fost Avraam ºi Sarra, care mai 

târziu s-au cãlugãrit. Avraam a devenit Grigorie iar Sarra a 

devenit Nona. Ei au avut mai mulþi copii. În afarã de 

Grigorie, l-au avut pe Gorgonia ºi un frate numit Cezar. Se 

spune cã mama lui l-a fãgãduit pe Grigorie încã din pântecele 

ei, lui Dumnezeu. Nazianzul pe vremea copilãriei lui 

Grigorie, era un orãºel modest. Nu avea nici fortificaþii nici 

hipodrom sau terme vestite. (4) Localitatea avea statutul 

juridic al unei cetãþi ºi era administrat de un Consiliu, din care 

a fãcut parte ºi tatãl lui Grigorie, care, dupã ce a ajuns 

episcop, a trebuit sã renunþe la aceastã funcþie.(5) Pãrinþii au 

ales pentru noul nãscut numele de Grigorie, nume care pe 

vremea aceea era o ,,adevãratã flamurã creºtinã” ºi desemna 

un ,,veghetor”, un „om care trãieºte într-o aºteptare lucidã ºi 

concentratã”. (6) 

Grigorie s-a nãscut din pãrinþi creºtini, la aproape 15 ani 

de la sfârºitul persecuþiilor. Pe atunci era un lucru rar sã te 

naºti într-o familie creºtinã. Tatãl, numit ºi Grigorie cel 

Bãtrân, nu a fost creºtin din naºtere. Fiul vorbind despre tatãl 

sãu menþiona:” Tatãl meu fusese odinioarã un mãslin sãlbatic 

vieþuind printre idoli, dar mai apoi s-a altoit pe trunchiul 

mãslinului bun ...cãrunt ºi la minte, cãrunt ºi la pãr, dulce ºi 

plãcut la vorbã, un nou Moise sau Aaron, stând mijlocitor 

12 


SFÂNTUL IERARH GRIGORIE DE NAZIANZ, 

PÃRINTE ªI ÎNVÃÞÃTOR AL BISERICII ORTODOXE 

Prof. Carol C. Koka 

între oameni ºi Dumnezeu cel 

Ceresc...”.(7)Atunci când a scris aceste 

rânduri, fiul a fãcut portretul unui om 

bãtrân. Grigorie cel Bãtrân s-a nãscut în 

anul 275 ºi a murit în anul 374. Înainte de 

a fi episcop, a fãcut parte din secta 

ipsistarilor.(8) Mama lui Grigorie, Nona, 

era originarã din Capadocia, ea a crescut în 

credinþa ortodoxã ºi prin rãbdare ºi 

rugãciune a reuºit sã-l converteascã ºi pe 

bãrbatul ei la credinþa ortodoxã. Despre 

mama ei, Sfântul Grigorie a vorbit 

întotdeauna cu mult respect. Spunea cã “ 

era un trup de femeie ºi un suflet mai 

bãrbãtesc decât al celor mai bravi 

bãrbaþi”. Provenea din oraºul Iconium, un 

oraº creºtinat de Sfântul Pavel. Mama 

deþinea o avere considerabilã, constând din 

suprafeþe întinse de pãmânt care erau lucrate cu ajutorul 

sclavilor. 

Aºa dupã cum am precizat, Capadocia natalã a Sfântului 

Grigorie, era un tãrâm de basm. Prezenta un peisaj ciudat, 

sãpat în tuful vulcanic, de acþiunea apei ºi a aerului. În 

preistorie, în urma erupþiei vulcanilor, Capadocia s-a acoperit 

cu un strat gros de cenuºã, de lavã ºi tuf. Ca urmare a acþiunii 

apei ºi a vântului, au rãmas niºte conuri de tuf vulcanic, 

precum niºte ciuperci de piatrã în care localnicii ºi-au sãpat 

locuinþele. (9) 

Tânãrul Grigorie a deprins cititul ºi scrisul în localitatea 

natalã. Apoi, ºi-a perfecþionat cunoºtinþele în oraºul capitalã 

a provinciei, Cezareea. Un timp a stat în Antiohia, ajungând 

în octombrie 350 în Alexandria, de unde s-a îndreptat spre 

Atena. Despre Atena el pãstreazã amintiri frumoase. Îºi 

aminteºte de prietenia pe care a legat-o cu Sfântul Vasile cel 

Mare, prietenie care a þinut toatã viaþa. Biografii considerã cã: 

”niciodatã douã persoane n-au scris o mai frumoasã paginã 

de prietenie ca Sfinþii Vasile ºi Grigorie. (10) 

Cei doi învãþãcei împãrþeau acelaºi acoperiº. Studiau 

filosofia ºi retorica, fiind elevii unicului profesor creºtin, 

Proberesius. Printre colegii lor se numãra ºi Iulian (Flavius 

Claudius Iulianus) viitorul împãrat roman, cunoscut sub 

numele de Iulian Apostatul. 

Dupã mulþi ani petrecuþi la studii, tânãrul Grigorie s-a 

întors în anul 358 acasã la ai sãi. Aici a fost botezat de cãtre 

tatãl sãu care, acum ocupa funcþia de episcop. De foarte 

devreme s-a bucurat de faima de bun retor. În Pont este cel 

care pune bazele monahismului. Aici alãturi de prietenul sãu 

Sf.Vasile, adunã scrisorile lui Origen (11) sub numele de 

,,Filocalia” ºi compun ,,Regulile monahale”. (12) 

Din anul 360, Sf. Grigorie începe sã se implice tot mai 

mult în problemele bisericeºti. În anul 361, la sãrbãtoarea

Naºterii Domnului, Grigorie a fost hirotonit preot de cãtre 

tatãl sãu, care dorea ca fiul sã ocupe mai târziu scaunul 

episcopal. Sf. Grigorie recunoaºte cã a fost fãcut preot 

împotriva voinþei sale. ªtia cã îl aºteaptã o misiune foarte 

grea. Mâhnit, fuge de acasã la prietenul sãu din Pont, Sf. 

Vasile, recunoscând cã a fugit de acasã precum vitele înþepate 

de tãuni.(13) Reîntors de la prietenul sãu, a început sã-l ajute 

pe tatãl sãu în conducerea eparhiei. Din anul 362 dateazã 

prima sa cuvântare în bisericã, cuvântare care a fost rostitã în 

ziua Sfintelor Paºti. Atunci a evocat rolul Paºtelui în viaþa 

credincioºilor. El vede Paºtele ca o eliberare din robia 

pãcatelor spunând cã: ”Iisus Hristos se face om ºi ne 

dãruieºte, iar noi, la rândul nostru trebuie sã facem 

asemenea Lui”. Au urmat cuvântãrile ,,Despre preoþie” sau 

,,Despre fugã”, în care se referã la înalta demnitate a preoþiei, 

a rolului pe care trebuie sã-l aibe viitorul preot, într-o vreme 

când Biserica se confrunta cu puternice erezii. (14) ,,Mi-a fost 

ruºine – recunoaºte Sf. Grigorie – sã fiu alãturi de ceilalþi 

preoþi, care, cu nimic mai bun decât gloata, mare lucru dacã 

nu chiar cu mult mai rãi, intrã în lucrurile preasfinte cu 

mâini nespãlate, cum s-a spus, ºi cu suflete cu totul neiniþiate, 

pretind sã intre în sanctuar înainte de a deveni demni sã se 

apropie de cele sfinte ... Slabi în credinþã cãci toþi au sã fie 

învãþãtori în loc sã fie învãþaþi de Dumnezeu”. (15) 

Aºa cum a fost fãcut preot contrar voinþei sale, aºa a fost 

fãcut ºi episcop, în anul 371. Din nou se retrage în pustiu 

unde stã timp de trei ani. Împreunã cu mama sa, se retrage la 

o mãnãstire, iar dupã moartea mamei se dedicã în întregime 

contemplãrii. (16) În anul 379 a fost ales episcop al 

Constantinopolului. Cunoscuþii îl descriau în aceea perioadã 

astfel: ”Cu capul pleºuv, cu faþa slãbitã de post ºi cu lacrimile 

vãrsate ... acest modest slujitor al Bisericii nu se potrivea cu 

fastul care-l înconjura pe episcopul arian al cetãþii”. (17) 

În Biserica Învierii a rostit celebrele cinci cuvântãri 

despre Sfânta Treime, care i-au adus supranumele de 

Teologul. Prin modestie a reuºit sã cucereascã sufletele 

creºtinilor ºi sã-i adune în jurul sãu. (18) Dacã unii îl 

apreciau, alþii au atentat de câteva ori la viaþa lui. Planurile lor 

nu au reuºit deoarece aºa cum spunea el ,,Dumnezeu are grijã 

de slujitorii sãi”. 

În anul 381 participã la Sinodul II ecumenic, nu înainte 

de a avea unele necazuri. Este nevoit sã se apere înaintea 

tribunalului, fiind învinuit ca instigator al tulburãrilor 

sângeroase care au avut loc între ortodocºi ºi arieni, cu 

prilejul rostirii cuvântãrilor sale. A intrat în conflict ºi cu 

Maxim, cel care a încercat sã-i ia locul. Supãrat, Sf. Grigorie 

a vrut sã pãrãseascã oraºul dar a fost împiedicat de poporul 

care striga: ”dacã pleci, tu iei cu tine Treimea”. 

În calitate de arhiepiscop al Constantinopolului, prima 

grijã a Sf. Grigorie a fost sã punã capãt schismei. Timotei al 

Alexandriei ºi Acholius al Tesaliei l-au atacat spunând cã 

alegerea lui ca arhiepiscop nu ar fi canonicã. Ca urmare a 

intrigilor ºi-a dat demisia ºi a cerut audienþã la împãrat. În 

faþa acestuia a declarat: ” am venit nu sã vã cer avere ºi cinste 

pentru mine ci pentru prietenii mei ... Am devenit odios chiar 

prietenilor mei, pentru cã n-am avut în vedere decât interesul 

Bisericii. Vã rog sã-mi primiþi demisia. Adãugaþi la gloria 


biruinþelor voastre ºi pe aceea de a restabili pacea ºi unirea 

în Bisericã”. (19) Iar sinodalilor le-a spus: ”Cãutaþi deci un 

bãrbat demis de laudã ºi înþelept care sã suporte mulþimea 

grijilor ºi sã se poarte bine, spre a-l propune arhiereu. (20) 

Dupã demisia sa a revenit la Nazianz. A condus episcopia 

de aici timp de doi ani, dupã care s-a întors la Arianz, locul 

sãu natal. Aici ºi-a petrecut timpul scriind poeme ºi scrisori. 

S-a stins din viaþã la vârsta de 60 de ani Moaºtele lui au fost 

aºezate de împãratul Constantin Porfirogenetul în biserica 

Sfinþilor Apostoli din Constantinopol. 

Sfântul Grigorie de Nazianz a lãsat o operã teologicã 

valoroasã. Opera cuprinde Cuvântãri, Poeme ºi Epistole. 

Cuvântãrile sunt în numãr de 45, cele mai multe au fost þinute 

la Constantinopol ºi la Nazianz. Ele se referã la aspecte 

dogmatice, asupra Sf. Treimi, asupra Sãrbãtorilor creºtine ºi 

panegirice. O micã parte sunt în legãturã cu morala. Poemele 

le-a compus în ultimii doi ani de viaþã, în singurãtate, pentru 

a combate pe eretici, în special pe apolinariºti. Epistolele sunt 

în numãr de 249 ºi dateazã din aceaºi perioadã cu poemele. 

Cu privire la Testamentul Sf. Grigorie, autorii nu sunt pe 

deplin edificaþi. Se pare cã ºi-a scris testamentul în anul 381, 

pe când se afla la Constantinopol, lãsându-ºi întreaga avere 

Bisericii. 

NOTE 

1.Arhid. prof. dr. Ioan Zãgrean, Sfinþii Trei Ierarhi, 

Strãlucirea ºi neântrecutele modele de viaþã creºtinã, MB, 1- 

3, 172, p.24 

2.În lucrarea pãrintelui prof. Dumitru Stãniloaie, Cele 5 

cuvântãri teologice, Ale Celui Între Sfinþi Pãrintele nostru 

Grigorie de Nazianz,se indicã drept anul naºterii, anul 329. 

3.Nazianzul se aflã azi pe teritoriul Turciei ºi poartã numele 

de Nenizi. 

4.Jean Bernardi, Grigorie de Nazianz, trad. Cristian Pop, 

Editura Deisis, Sibiu, 2002,p.80 

5.Idem. 

6.Ibidem, p.81. 

7.Ibidem, p.284. 

8.Ioan Zãgrean, op. cit., p.27 

9.,,ATLAS”, nr.37, noiembrie, 2006, p.17/18 

10.Ioan Zãgrean, op. cit., p.29 

11.Învãþat ºi teolog creºtin (c.185-254), scriitor biasericesc. A 

scris Despre principii; Împotriva lui Celsus, Despre 

rugãciune, Îndemn la martiriu. 

12.Diac. M.D. Sava, Profilul teologului dupã Sf. Grigorie de 

Nazianz, S.T.5-6, 1969, p.388. 

13. I. Bernardi, op. cit., p.350 

14.Prof. N.Petrescu, Idei despre pace ordine ºi disciplinã la 

Sf.Grigorie de Nazianz, în M.B., 1-3, 1972, p.33. 

15. J-Bernardi, op. cit., p.100-101 

16.Arhim. Grigore Bãrbuº, Frumuseþea ºi sarcinile vocaþiei 

sacerdotale dupã Sf. Grigorie Teologul, G.B. 1-2, 1978, p.89 

17.N.Petrescu, op. cit., p.35 

18.M.D.Sava, op. cit., p.388 

19.G.Bãrbuº, op., cit.,p.90 

20.Idem. 

13

Eseu 

În urmã cu 4 ani aveam sã-l cunosc 

pe Zeno Fodor (n. 28 mai 1934), un Om 

al dialogului spiritual, un admirabil 

comunicator, un deschizãtor de drumuri 

multiculturale (este iniþiatorul 

programului Face a Face, în cadrul 

cãruia s-au tradus în francezã ºi românã 

mulþi ºi importanþi dramaturgi ai celor 

douã limbi, a Colocviului Naþional de 

Regie la Reºiþa în 2005, organizator al 

Festivalului Interetnic de Teatru în 2006 

etc.), un împãtimit al lumii teatrale. 

Din clipa în care am început sã 

comunicãm, se scria, de fapt, o altfel de 

poveste, o poveste nemuritoare. O 

discuþie cu Zeno Fodor te îmbogãþeºte, 

te înnobileazã, te stimuleazã sã gândeºti în perspectivã. În 

ochii sãi, viitorul unei naþiuni nu poate exista fãrã teatru: 

teatrul trebuie sã rãmânã un bastion al naþiei, o citadelã 

a culturii naþionale, un nesecat izvor de iradiere a 

spiritualitãþii româneºti. Subtilitatea, eleganþa ºi þinuta 

impecabilã cu care l-a hãrãzit Dumnezeu se împleteºte 

pânã la desãvârºire cu fiinþialitatea, glorificând-o. 

De când îl cunosc, tot timpul mã surprinde…. O 

asemenea ºansã vine o singurã datã în viaþã. Poþi s-o 

intuieºti, s-o atingi, s-o primeºti ºi sã te împlineºti prin ea, 

sau poþi s-o ignori, s-o ratezi din motive egoiste, din 

neºtiinþã sau din teamã. Treptat, am avut posibilitatea sã 

cunosc adevãratul om de teatru, care te surprinde pânã la 

fascinaþie prin vasta sa culturã, profunzimea ideilor, 

nevoia de a împãrtãºi… ºi aºa am aflat cã Zeno Fodor a 

ºtiut sã aleagã traseul existenþial bãtãtorit de marii artiºti, 

sã se alimenteze ºi sã emitã, în egalã mãsurã, autentice ºi 

sãnãtoase energii cultural-artistice. 

Dacã se iveºte ocazia sã participi la un eveniment 

teatral de amploare, cu siguranþã te vei întâlni cu Zeno 

Fodor. Adorã sã fie prezent, sã guste noi viziuni asupra 

unor piese de teatru consacrate, sã descopere noi autori, 

regizori ºi actori, sã dezbatã ecourile unui spectacol cu cei 

din breasla sa. Pentru asta trãieºte. 

Aºa cum singur ne mãrturiseºte, a tânjit spre teatru 

încã de la vârsta de 9-10 ani. Îmi amintesc ºi acum de 

câteva scene din primele spectacole vãzute la Teatrul 

Naþional din Craiova („Oedip rege”, „Hoþii”, ambele 

avându-l ca protagonist pe Nicolae Sireteanu). Destinul 

14 


Un lord al teatrului românesc 

Daniela Gîfu 

Zeno FODOR – 75 

maestrului se împleteºte cu istoria 

Teatrului Secuiesc din Târgu Mureº 

(actuala secþie maghiarã a Teatrului 

Naþional) înfiinþat în anul 1946. De 

atunci a început sã joace teatru ca 

amator, împrietenindu-se cu câþiva 

excepþionali actori, deveniþi monºtri 

sacri ai epocii, precum: Kovács György, 

Delly Ferenc, Kõszegi Margit ºi mulþi 

alþii. De la ei, ºi de la marele regizor 

Tompa Miklós, am învãþat ce înseamnã 

eticã ºi disciplinã teatralã, respect faþã 

de Teatru (cel cu T mare) ºi de 

spectatori. 

A absolvit în 1958 Institutul de Artã 

Teatralã ºi Cinematograficã „I. L. 

Caragiale” din Bucureºti (actuala 

Universitate Naþionalã de Artã Teatralã 

ºi Cinematograficã), secþia de teatrologie-filmologie. Încã 

din anii studenþiei scrie primele cronici de teatru ºi 

realizeazã prima traducere a unei piese. 

Activitatea profesionalã o începe în calitate de 

secretar literar la Teatrul de Stat din Oradea, unde existau 

douã trupe de un mare potenþial artistic: cea românã 

condusã de Radu Penciulescu, cel care tocmai realizase 

excelentul spectacol Ciocârlia ºi cea maghiarã condusã de 

legendarul Dr. Gróf László. Aici a legat prietenii trainice 

cu Radu Penciulescu, Dan Alecsandrescu, Valeriu 

Moisescu, Stelian Vasilescu, Valeriu Grama, Dorel 

Urlãþeanu, Ricardo Colberti, Ion Marinescu, Vera 

Varzopov, Constantin Adamovici, iar de la secþia maghiarã 

cu Szombati Gille Ottó, Halasi Gyula, Gábor József, 

Cseke Péter, Dukász Anna º.a.m.d. Acolo, la Oradea, 

învaþã pe viu cum se naºte un spectacol. 

Între oamenii de teatru, Zeno Fodor a fost ºi rãmâne 

eruditul devotat, aºa cum Gheorghe Harag este regizorul, 

sau cum Romulus Guga este dramaturgul, ca sã mã refer 

la doi dintre cei mai buni prieteni ai sãi. La Teatrul din 

Târgu Mureº, unde s-a transferat în 1962, la înfiinþarea 

secþiei române, a lucrat timp de 23 de ani ca secretar 

literar, având ºansa sã lucreze cu nume mari, regizori ºi 

actori: Gheorghe Harag, Liviu Ciulei, Dan Micu, Alexa 

Visarion, Constantin Anatol, Eugen Mercus, Mihai Dimiu, 

Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu, Cornel Popescu, 

ªtefan Sileanu, Fana Geicã, Aurel ªtefãnescu, Vasile 

Vasiliu ºi mulþi alþii… 

Din 1985 pânã în 1997, este nevoit sã facã un ocol

profesional, în urma unei dispoziþii de partid, ajungând la 

Teatrul de pãpuºi din Târgu-Mureº, mai întâi ca secretar 

literar, apoi, din 1991, ca director. Breasla pãpuºarilor îl 

primeºte cu mare dragoste ºi timp de douã legislaturi este 

delegat al pãpuºarilor români în Consiliul Uniunii 

Internaþionale a Marionetiºtilor. Revine prin concurs ca 

director general la Teatrul Naþional Târgu-Mureº ºi timp 

de 3 ani, cu muncã asiduã, dãruire, pasiune, creativitate 

reuºeºte sã dea instituþiei un adevãrat profil de Teatru 

Naþional. 

Zeno Fodor este, nu în ultimul rând, umanistul a cãrui 

învãþãturã a devenit cordialitate ºi din cãrþi ºi-a construit o 

cetate cãreia îi poþi deschide porþile cu sentimentul cã eºti 

nu numai aºteptat, dar ºi chemat. Timp de 20 de ani (1980- 

2000) a fost un remarcabil profesor la Universitatea de 

Artã Teatralã din Târgu Mureº, unde a predat cursuri de 

Istoria Teatrului Universal, Management Teatral ºi Culturã 

Cinematograficã, ºtiind sã þinã pasul cu aºteptãrile 

studenþilor, cu vremurile, punându-se în slujba tuturor 

acelora ce nu uitau de principii. A publicat aproximativ 

• Litere, Anul X, nr.5-6 (110-111), mai-iunie 2009, 

Târgoviºte; Tudor Cristea (director), Mihai Stan 

(redactor-ºef) 

• Caiete Silvane, Anul V, (serie nouã), nr. 6 (53), iunie 

2009, Zalãu; Cristian Contraº (director), Daniel Sãuca 

(redactor-ºef) 

• Cetatea culturalã, An X, nr. 5 (89), mai 2009, Cluj 

Napoca, Dan Brudaºcu (redactor ºef) 

• Sud, Anul XII, nr. 5, (118) mai 2009, Bolintin Vale, 

Constantin Carbarãu (redactor ºef-fondator) 

• Dunãrea de Jos, nr. 88 (serie nouã), iunie 2009, 

Galaþi; Rãzvan Avram (director general), Florina 

Zaharia (redactor-ºef 

• Cafeneaua literarã, Anul VI, nr. 6(72), iunie 2009, 

Piteºti; Virgil Diaconu (director), Marian Barbu 

(redactor-ºef). 

• PRO Saeculum, Anul VIII, nr. 4(56), iunie 2009, 

Focºani; Mircea Dinutz (redactor ºef) 

• Dacia literarã, (serie nouã din 1990) Anul XX, 

nr.84(3) mai 2009, Iaºi; Alexandru Zub (director de 

onoare), Lucian Vasiliu (iniþiator ºi coordonator al seriei 

noi). 

• Tomis, Anul XLIV, nr. 471, iunie 2009, Constanþa, Ion 

Þiþoiu (director), Bogdan Papacostea (redactor ºef) 

• Astra, Anul IV (serie nouã) (XLIII), nr. 31 (318), iunie 

2009, Braºov, Doru Munteanu (director), Nicolaie Stoie 

(redactor ºef) 


2000 de cronici ºi studii teatrale ºi cinematografice, a 

tradus peste 50 de piese de teatru, multe dintre ele fiind 

montate la diverse teatre din þarã sau publicate la editurile 

Eminescu, Unitext, Viitorul românesc, Lyra ºi ne-a lãsat 

un important volum „Teatrul românesc la Târgu-Mureº. 

1962-2002”, volum care pãstreazã vie amintirea 

prietenilor sãi din teatru. 

Zeno Fodor este omul ideilor trãite, ridicându-ºi 

glasul în apãrarea nepreþuitei lumi teatrale cãreia îi rãmâne 

fidel pânã azi ºi mâine ºi mereu. Acest încântãtor Om este 

pentru noi toþi un dar ceresc, o enciclopedie elegantã, 

barocã, complexã, desãvârºitã. O enciclopedie pe care o ai 

pe noptierã, o rãsfoieºti iar ºi iar ºi ea rãmâne la fel de 

imprevizibilã, de tainicã, trezindu-þi permanent senzaþia 

de experienþã a unei cunoaºteri directe, neintermediate ºi 

autentice. Mãrturia faptului cã rolul sãu în viaþa teatralã a 

fost pe deplin împlinit vine în anul 2004, când a fost 

distins cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Ofiþer. 

La mulþi mulþi ani, sãnãtate ºi putere de muncã, 

emerite Zeno Fodor! 

Reviste primite la redacþie: 

• Revista nouã, Anul VI (seria a patra), nr. 5 (50) 2009, 

Câmpina; Florin Dochia (redactor-ºef) 

• Plumb, An IV, nr. 26, iunie 2009, Bacãu; Ioan 

Prãjiºteanu (director), Petru Scutelnicu (redactor-ºef) 

• Timpul, Anul X, nr. 6 (128), iunie 2009, Iaºi; 

Gabriela Gavril (redactor-ºef). 

• Revista românã, Anul XV, nr. 2 (56), iunie 2009, Iaºi, 

Areta Moºu (director), Liviu Papuc (redactor-ºef) 

• Caligraf, Anul IX, nr.4 (88), aprilie, 2009, Drobeta 

Turnu Severin; Nicolae Jinga (director), Delia 

Rãmniceanu (redactor-ºef). 

• Nord literar, Anul VII, nr. 6 (73), iunie 2009, Baia 

Mare; Gheorghe Glodeanu (director), Sãluc Horvat 

(director executiv) 

• Spaþii culturale, Anul II, nr. 3, Râmnicu Sãrat; 

Valeria Manta Tãicuþu (redactor ºef) 

• Agora literarã, Anul II, nr.3, martie 2009, Cluj 

Napoca, Al. Florin Þene, Ion Constantinescu, Gavril 

Moisa (consiliul director) 

• Acasã, Anul II, nr. 1-2, ianuarie-iunie 2009, Bucureºti, 

Alexandru Brad (preºedinte) 

• Poesis, Anul XX, nr. 218-219-220, mai 2009, Satu 

Mare, George Vulturescu (director) 

• Familia românã, Anul X, nr. 1 (32), aprilie 2009, Baia 

Mare, Dr. Teodor Ardelean (redactor ºef) 

• Contraatac, Anul X, nr. 22, mai 2009, Adjud, Prof. dr. 

Adrian Botez (red. coordonator) 

15

Interviu 

- Domnule Petre Flueraºu, ne cunoaºtem de 

puþin timp ºi totuºi, cu permisiunea Dvs, voi 

renunþa la formele de politeþe în acest dialog 

pentru a ne simþi mai în largul nostru de zi cu 

zi, iar cititorii sã se bucure de comversaþia 

noastrã liberã. De acord? 

- De acord, este bine sã renunþãm la aceste 

formule, pentru cã îngreuneazã discuþia. 

- Petre, þin sã-þi mulþumesc pentru cã ai 

acceptat tirul unor întrebãri, unele poate 

chiar incomode pentru tine, dar benefice 

pentru cei care vor afla partea încã 

necunoscutã a biografiei tale. Deºi tânãr, la 

cei 20 de ani ai vieþii tale, sunt ferm convins 

cã ai ceva de spus. Eºti de acord sã o luãm aºa 

încetiºor cu începuturile? 

- Sunt de acord. Orice lucru începe uºor, ºi se dezvoltã pe parcurs, 

tocmai aceste începuturi fiind cele care asigurã forþa de dezvoltare. 

La început învãþãm ºi acumulãm informaþiile pe care le vom folosi 

mai apoi pe parcursul vieþii. 

- Au fost modele pe care le-ai urmat? Ce oameni þi-au influenþat 

într-un mod decisiv cariera? 

- În cazul meu, nu cred cã a fost vorba despre influenþe sau 

modele. Nu cred în ideea de model, pentru cã eu nu mã pot regãsi 

în totalitate într-o altã persoanã. Evident, gãsesc atitudini, gesturi, 

momente care îmi plac, însã ele sunt foarte multe ºi foarte diferite. 

A avea un model înseamnã a fi consecvent, iar eu cred cã viaþa în 

esenþã este definitã de haos. Aºadar, cred cã a nu avea modele 

înseamnã a fi capabil sã-þi schimbi oricând pãrerile ºi atitudinile, 

în funcþie de informaþiile noi aflate. 

- Ai debutat editorial, ai scris sute de articole în presa literarã, 

eºti directorul unei reviste on-line “Arcada” ºi ai ºi alte 

preocupãri, eºti încã student. Cu o asemenea paletã de 

preocupãri nu se poate mândri orice tânãr, fapt pentru care unii 

dintre ei, poate ºi cei mai în vârstã te-ar putea invidia sau chiar 

te invidiazã. Se poate vorbi de “timpul liber” al tânãrul scriitor 

Petre Flueraºu? 

- Da, se poate vorbi de timpul liber al scriitorului Petre Flueraºu. 

Scriu mult, public mult, însã cu toate astea îmi rãmâne destul timp 

pentru a mã destinde, pentru a face lucruri care nu au nicio 

legãturã cu scrisul. De exemplu, îmi place foarte mult sã mã joc pe 

calculator, ºi nu de puþine ori stau noaptea ºi lupt pe fronturile din 

Starcraft. Îmi mai place sã ascult muzicã, sã mã plimb, sã mã uit 

la televizor, sã citesc foarte mult, începând de la cãrþi ºi terminând 

cu ziarele etc. Pânã la urmã, mi-am adaptat programul de scris 

astfel încât sã pot face ºi alte lucruri. Viaþa nu înseamnã doar 

muncã ºi trebuie sã te relaxezi ºi sã te bucuri de fiecare moment. 

- Întodeauna ai fost un nonconformist, spun asta convins de 

creaþia ta, de manifestãrile organizate de tine. Pânã unde merge 

nonconformismul lui Petre Flueraºu? 

- Nonconformismul meu este doar o aparenþã. ªi asta pentru cã eu 

nu vreau sã ºochez pe nimeni, nu îmi impun un anumit standard. 

Pur ºi simplu aºa sunt eu ºi cred în tot ceea ce fac. Dacã simt 

16 


“Scriitorul noului mileniu nu va mai fi omul de culturã, 

ci entertainerul, cel care ºtie sã-ºi distreze cititorii” 

• Aurel Pop în dialog cu scriitorul Petre Flueraºu 

Petre Flueraºu 

nevoia sã fac ceva, o fac, fãrã sã mã gândesc 

la ce vor zice cei din jur. Am învãþat acum 

ceva timp cã viaþa nu poate fi trãitã decât 

individual, iar singurii responsabili pentru 

deciziile noastre suntem noi. Eu fac ceea ce 

vreau sã fac, indifferent dacã sunt singur sau 

înconjurat de o mulþime. Nu trebuie sã fim 

condiþionaþi de ceilalþi, pentru cã asta înseamnã 

pânã la urmã mediocritate. Cred cã fiecare om 

trebuie sã aibã încredere în sine, fiecare om 

trebuie sã încerce sã ajungã în vârf. 

- Poate fi televiziunea un emisar cultural? ...ºi 

în ce mãsurã? 

- Televiziunea este un emisar cultural, de fapt, 

cel mai important emisar cultural în acest 

moment, fiind urmatã la micã distanþã de 

Internet, care vine repede din urmã. Prin 

televiziune, oamenii din foarte multe zone au 

intrat în contact direct, fãcând schimb de culturi 

ºi identificându-se cu ideea unui public global. Viitorul aparþine 

acestui public, viitorul aparþine societãþii moderne, în cadrul cãreia 

televiziunea este un factor esenþial. 

- Ai desfãºurat activitate în presa scrisã. La ora actualã crezi cã 

presa ºi-a câºtigat pe deplin libertatea de exprimare? 

- Libertatea de exprimare este în primul rând o valoare 

individualã. Pentru cã degeaba este garantatã libertatea presei ca 

organism, dacã indivizii nu sunt conºtienþi de dreptul lor la liberã 

exprimare. Da, presa este liberã ca ansamblu, însã oamenii care 

lucreazã în presã sunt condiþionaþi de foarte mulþi factori. Iar 

aceastã situaþie nu are cum sã se schimbe, pentru cã face parte din 

normalitatea unei societãþi moderne. Nu poþi scrie fãrã a þine cont 

de anumiþi factori, pentru cã te adresezi unui public cu anumite 

nevoi. Presa în ansamblu nu poate fi controlatã, însã fiecare om 

þine cont de anumiþi factori atunci când scrie. 

- ...sau jurmaliºtii încã se lasã manipulaþi de unii lideri politici? 

- Manipularea preseii sau manipularea prin presã este o iluzie. 

Liderii politici influenþeazã, însã per ansamblu, presa nu poate fi 

manipulatã. Dacã analizãm atent canalele mass-media, vom 

descoperi cã excesele într-o parte sau alta duc pânã la urmã la 

echilibru. Putem vorbi aºadar despre un peisaj care se apropie de 

standardele occidentale, chiar dacã încã mai avem multe de fãcut 

pentru a ajunge propriu-zis acolo. 

- Iatã cã am vãzut “visul cu ochii” spune poetul, stãm la masa 

cea mare a Uniunii Europene. Crezi cã avem noi forþa ºi tãria de 

a da cu pumnul în masã, pentru a ne impune valorile în faþa 

fenomenului globarizãrii? 

- Globalizarea este în opinia mea viitorul, singurul viitor care 

poate sã ne asigure integrarea într-o societate occidentalã 

performantã. Valorile naþionale, dacã vor sã existe în continuare, 

trebuie sã se adapteze, sã facã parte din acest set universal de 

principii care ne guverneazã în mod inevitabil existenþa. Aºadar, 

trebuie sã ne adaptãm, trebuie sã înþelegem lumea occidentalã, 

trebuie sã devenim competitivi pe o piaþã deschisã. 

- Vrând-nevrând, România o sã fie o provincie, fie ea ºi literarã, 

în care etalonul de mãsurã din punct de vedere literar vorbind

v-a fi opera. Care crezi cã o sã fie în urmãtorii ani aisbergul 

culturii româneºti reprezentativ într-o Europã Unitã? 

- Astãzi, mi-e greu sã îmi închipui un autor care sã se ridice la 

acest nivel. Din pãcate, în România, mentalitatea este defectuoasã, 

pentru cã sunt foarte puþini cei care þin cont de publicul þintã. Dacã 

vrem sã ne impunem pe plan european ºi mondial, trebuie sã 

scriem pentru publicul nostru, sã le oferim oamenilor ceea ce vor 

sã citeascã. Scriitorul noului mileniu nu va mai fi omul de culturã, 

ci entertainerul, cel care ºtie sã-ºi distreze cititorii. Scriitorii de 

acest gen sunt aproape inexistenþi în România, aºadar, mi-e greu 

sã fac pronosticuri, însã cred cã viitorul autor de succes este astãzi 

încã tânãr. ªi, de ce nu, cred cã voi fi eu acel autor! 

- Eºti “aproape de foc” cum s-ar zice; cum vezi tu din Capitalã 

miºcarea literarã din provincie? Se poartã în discuþiile voastre 

de aici sintagma de; “poet de provincie”, sau “poet din 

provincie” ? 

- Din capitalã (oraº totuºi mic pe scena mondialã), provincia îmi 

apare într-o umbrã dezamãgitoare. Practic, nu existã lucrare 

semnatã de un autor din provincie, în care sã nu se vadã anumite 

reminiscenþe ale frustrãrilor acumulate de-a lungul timpului. ªi 

asta este valabil ºi pentru foarte mulþi autori din Bucureºti, care 

scriu doar despre problemele lor, fãrã sã accepte cã acestea sunt 

total neinteresante pentru cititori. Aºa cã se poate vorbi fãrã 

probleme de scriitorul român ca “provincial”. Dar sã sperãm cã în 

viitor lucrurile se vor transforma în bine, sã sperãm cã scriitorii 

vor înþelege cã nu sunt artiºti, ci profesioniºti. 

- ªi-a schimbat Omul ajuns în Capitalã mentalitatea de 

provincial? 

- Mentalitatea de provincial înseamnã pentru pentru mine a 

rãmâne blocat în faþa unor elemente banale ale lumii moderne. Aºa 

cã nu cred cã þine neapãrat de zona în care locuieºti. Pentru cã sunt 

foarte mulþi bucureºteni care habar n-au ce înseamnã un palm ºi 

rãmân blocaþi când intrã într-un mare aeroport. A fi modern 

înseamnã a fi la curent cu ceea ce se întâmplã în jurul tãu, a deþine 

foarte multe informaþii, din domenii variate ºi mai ales a învãþa sã 

te bucuri de toate privilegiile oferite de capitalism ºi globalizare. 

Omul modern este cel care ºtie sã se adapteze vremurilor în care 

trãieºte ºi sã profite la maximum de fiecare oportunitate. 

- “Arbitrii europeni” ne-au fluturat ºi încã ne mai fluturã 

“cartonaºele roºii” la capitolul corupþie, grupuri de interese. 

Suferã domeniul culturii de asemenea flagel? 

- Corupþia ºi grupurile de interese sunt un fenomen natural în 

literaturã, pentru cã literatura nu este vitalã pentru supravieþuire ºi 

nu se ghideazã dupã legi clare. În politicã, în administraþie, 

corupþia trebuie eliminatã, pentru cã ne afecteazã viaþa. Însã în 

literaturã, grupurile de interese sunt o consecinþã fireascã a 

subiectivitãþii, iar jocul din spatele cortinelor face parte din 

existenþa oricãrui scriitor. Cu toate acestea, singurul care conteazã 

cu adevãrat este publicul, iar scriitorul care are succes ºi îºi vinde 

cãrþile poate sã nu mai þinã cont de orgolii sau de grupuri de 

interese. Deci scriitorul care vrea sã evite corupþia ºi grupurile de 

interese trebuie sã se apropie de publicul sãu ºi sã reuºeascã sã 

vândã. Atunci, totul devine mai uºor. 

- Crezi cã se poate trãi în România din scris? 

- Da, se poate trãi din scris, atâta timp cât încerci sã îi faci pe plac 

publicului ºi sã vinzi. Artistul nu va putea sã trãiascã din scris, 

profesionistul da, pentru cã acesta din urmã înþelege mecanismele 

lumii care îl înconjoarã ºi este capabil sã renumþe la orgoliile 

inutile. Viitorul aparþine entertainerilor, iar cei care nu vor sã se 

adapteze, vor dispãrea. Totul depinde de ceea ce vrei sã faci în 

viaþã ºi pânã unde vrei sã ajungi. 

Citadela Interviu 

- Care dintre cãrþile tale îþi sunt la suflet? ...sau încã n-ai scriso? 

- Fiecare carte înseamnã ceva pentru mine. Însã nu pot sã spun cã 

o carte înseamnã mai mult sau mai puþin. Pânã la urmã, important 

este sã însemne ceva pentru public. Dacã o carte le place cititorilor 

ºi îi distreazã, automat îmi place ºi mie. Nu scriu pentru mine, 

scriu pentru cititori, de aceea ei au întotdeauna ultimul cuvânt. 

- Se poate vorbi de o agendã de lucru a scriitorului Petre 

Flueraºu? 

- Da, am o agendã, care este foarte încãrcatã, pentru cã am tendinþa 

sã încep proiecte noi înainte sã le finalizez pe cele vechi. De 

exemplu, îþi pot spune cã am terminate în acest moment 7 cãrþi, pe 

care sper sã le public în perioada urmãtoare. ªi cu toate astea, am 

începute încã vreo 10, în afara articolelor care apar în reviste. Am 

de multe ori tendinþa de a lua “agenda” ºi de a o arunca pe geam. 

Dar, deocamdatã, rezist tentaþiei... 

- Crezi în fenomenul de generaþie? 

- Nu. Ideea de generaþie este o invenþie a teoreticienilor, care îi 

ajutã pe aceºtia sã clasifice. Însã pentru publicul larg, generaþia nu 

are absolut nicio relevanþã. Îmi amintesc cum spunea Tudor 

Octavian: “Oamenii nu citesc generaþii, citesc cãrþi!”. Ajungi la 

cititor ca individ, nu ca o parte constituentã a unei generaþii. 

Oamenii vor sã se simtã bine, sã se bucure de carte, nu sã 

acumuleze imensul bagaj de probleme pe care îl presupune o 

generaþie. În lumea modernã, care tinde din ce în ce mai mult spre 

simplitate, clasificãrile acestea greoaie sunt ridicole în esenþã. 

- Scriitorii sunt extrem de ocupaþi; emisiuni de televizune, unii 

la Universitate printre studenþi, afaceri, alte preocupãri. În 

asemenea împrejurãri, a beneficiat Petre Flueraºu - scriitorul, 

de sprijinul scriitorilor cu “ºtaif” ? 

- În primul rând nu cred în aceastã idee a scriitorului “cu ºtaif”, 

pentru cã în România în acest moment nu existã scriitori mari. 

Dacã vorbim de scriitori buni, trebuie sã ne raportãm la cei care 

reuºesc sã vândã milioane de exemplare ºi sã ajungã la cât mai 

mulþi cititori. Or asta nu existã în România, aºadar, modele în 

literatura românã nu existã. Am beneficiat de sprijin în anumite 

momente, la fel cum ºi eu am ajutat atunci când am putut. Cu toate 

astea, fiecare scriitor se impune pe cont propriu, alegându-ºi 

publicul care poate rezona la ideile sale. 

- Tot mai mulþi tineri cocheteazã cu poezia în spaþiul virtual. Sã 

fie oare mai multã libertate de exprimare în acel spaþiu sau 

teama acelor tineri de a se înfrunta cu “rechinii” breslei 

scriitoriceºti? 

- Spaþiul virtual reprezintã viitorul literaturii, pentru cã Internetul 

este în esenþa fundaþia secolului XXI. Nu putem continua cu 

literatura exclusiv în formã de print, pentru cã posibilitãþile 

acesteia sunt limitate. Dacã vrem sã ajungem mai repede la 

publicul þintã, trebuie sã ne diversificãm metodele de transmitere 

a informaþiei, trebuie sã abordãm segmente noi. Spaþiul virtual 

oferã mai multe posibilitãþi, iar o bunã corelare între virtual ºi real 

reprezintã reþeta succesului. 

- Cum þi-ai dori sã încheiem acest interviu? 

- Sper cã cititorilor le-a plãcut acest interviu ºi sper cã ideile mele 

au reuºit sã îi punã pe gânduri, sã îi facã sã se simtã bine pentru 

câteva momente. Tot ceea ce face un profesionist al literelor, face 

pentru publicul sãu, pentru cã în absenþa acestuia, nu existã. Vã 

mulþumesc pentru rãbdarea de a citi acest interviu ºi sper cã ne 

vom întâlni din nou, în mijlocul cuvintelor... 

- Îþi mulþumesc 

17

Poezie 

Adriana Weimer 

Sensul 

Am învãþat sã trecem prin timp 

în tãcere, 

cu ani povarã, 

cu întrebãri nepuse, 

purtând în ochi toate mãrile 

într-o singurã lacrimã scursã; 

dar pe un drum neînceput, 

uitat în memoria unui destin, 

privirile se vor întoarce 

ºi vor gãsi sensul. 

Întâmplare 

Cum trec prin timp 

anotimpuri ºi eu. 

În urmã - paºi, 

înainte - drumuri. 

Încotro? 

Când totul la întâmplare 

þi se dã, apoi þi se ia 

þi se spune, apoi þi se uitã; 

totul o întâmplare, 

pânã ºi eu. 

Viaþa 

Nici astãzi, nici mâine, 

ba astãzi, ba mâine, 

de astãzi, pe mâine... 

Viaþa ca un împrumut 

de la platã la avans. 

Prea mult 

Mai toate sfârºesc înnoptate în vis 

între douã destine, 

când simpla tãcere e de ajuns 

18 


ºi gândurile cad 

peste noi neînþelesuri 

peste fiecare pas rãtãcit. 

Totul e prea mult ºi prea joc 

pentru noaptea 

ce-ºi curge veºnicia în zi. 

Memoria 

Se zbat în trupul ceasului ore, 

vieþi rãtãcesc netrase la timp; 

dintotdeauna 

e dreptul amiezii 

de a se naºte-n luminã; 

uneori 

gândurile dor uitate-n memorie; 

acum 

zâmbetele se pot calcula matematic; 

zilele îºi pierd pe rând 

memoria facerii. 

Veºnicii 

Ne rotunjim în privirile sorþii 

ºi suntem, pe rând, 

aºteptãri dãltuite în taine; 

vieþi 

ce se clãdesc 

în straturi de secunde; 

clipe 

ce se modeleazã-n veºnicii. 

Drumul spre timp 

De unde aceastã teamã 

a clipelor de a se naºte întregi ? 

Jumãtãþi, chiar ºi sferturi, 

mototolite ºi aruncate 

la coºul zilei, 

nu mai pot gãsi 

drumul spre timp. 

Sensuri 

N-ai putea sã vezi 

niciodatã dincolo de rostire, 

dacã gândul 

cã urmele tale pot fi strãine 

de paºii acestui timp 

te va întoarce. 

Dincolo de multul acestei clipe 

auzi respiraþia plinã a vieþii 

în sensuri. 

Coperþi de memorie 

Ai învãþat sã gândeºti timpul 

ca pe o plantã 

pe care tu, 

grãdinarul imaginar, 

o poþi cultiva 

în mii de soiuri posibile; 

te-ai obiºnuit 

sã mã cunoºti aceeaºi: 

fãrã început, fãrã sfârºit, 

o frazã a cuvântului 

în care tu sã poþi pune 

toate semnele de punctuaþie; 

ºi încã mai crezi 

cã dincolo de golul cuvintelor 

vezi procreând întreaga materie; 

în timp ce eu am presat timpul 

între coperþi de memorie.

Ion Ghiur 

BIBLIA CEREASCÃ 

Stau aplecat în noapte, 

descifrez biblia cerului, 

citesc “Facerea” ºi “desfacerea”, 

ºi “calea regilor”, psalmii 

ºi-atâtea mãrturii ºi epistole, 

ºi evanghelii, cu atâþia sfinþi, 

impresionându-mã cu pãtimirea lor, 

ispitit, o clipã, de luminiºul orbirii. 

citesc “APOCALIPSA” cerului într-o 

linie rece, de pulberãrii, 

ºi nu înþeleg nimic, 

ºi scutur praful din iluzii, 

încât, mi se pare cã însãºi viaþa 

e clandestinã-n cuprins. 

FRAGMENT DE POEM 

Cine-ºi leagã privirea de-adâncuri 

e-n lamentare suveranã, 

spunând cã-l doare în ramurã 

de toate astrele, de toate veºniciile 

ºi de câte se pot petrece 

ºi nu se pot întâmpla sau înþelege 

fãrã ca noi sã ne dãm cu 

pãrerea despre ce ºi cum... 

e chiar penibil sã ne imaginãm 

ceva în privinþa asta?... etc. 

CUTREMUR 

Vine, în tainã, cu aleasã mânie, 

vine ca o ºopârlã, 

pânã ajunge în os, 

încât mã cutremur de 

sãrãcia existenþei mele, 

de aceastã 

pãcãtoasã trecere, 

de aceastã deplasare 

spre mine însumi. 

mã cutremur de dragostea 

care nu mai vine, 

dar, mai ales, de neputinþã 

mã cutremur, 

de prãbuºirea 

în mine însumi. 

SPAÞIU 

Spaþiu cavernal, în mirare, 

unde umbrele se-apleacã suferind, 


se lasã-n paloarea unei melancolii 

de-acasã. 

acolo-i focul haosului 

într-un drag absint de viaþã, 

dupã cum sensul tãririi 

tainã ºi flacãrã se vrea. 

sunt valuri în mirare, 

adânc rãtãcind printre 

stâlpii unei uimiri, 

peste rãdãcina 

copacului, 

cad alte fapte. 

SFÂRªITUL... 

Sfârºitul îºi are stãpânul 

în el însuºi, 

în antracitul unei inimi, 

mai altfel de cum vesteºte 

uitarea-n cuprins. 

e-un asediu continuu 

din interior, 

topind o tainã cu alta, 

întâmplarea saltã, 

atinge largul, 

departe de contrarii, 

a ceea ce gândul lasã, 

pedeapsa aºteaptã, 

pe ramura unui ecou se lasã, 

urcând în rugina apei, 

pãstrând ce-a mai 

rãmas din respirare. 

VÃPÃI ASPRE 

Vãpãi aspre, ca de ºoaptã, 

murmurând, 

se clatinã, 

tulburã dimensiunile, 

c-un ritual al înveºmântãrii 

într-un teritoriu 

topit. 

tãrâmul adunã pãcatele 

într-o aºteptare largã, 

canon liturgic 

departe de rugãciunile 

semenilor. 

ies din priviri 

cãlãtoriile inimii, 

tulburând realul 

cu alte închideri 

ºi deschideri, 

încât sã se mântuie 

în aceastã pãtimire, 

n-are cum. 

REFLEXE DE SIDEF 

Lacrimi strivite, 

vorbind cu toate sunetele 

prin reflexe, 

ascultând furia 

prin venele clipei, 

parte dintr-un interior 

ascuns. 

ne privim uimiþi, 

nu ne cunoaºtem; 

tainã sã fie? 

gând sã ardã? 

neputinþa ne lasã, 

în vârtej, acoperindu-ne. 

DECLIN 

Declin, 

mod simplu de-a vieþui 

în fierãriile resemnãrii, 

nefireascã stingere 

în delirul ascuns. 

Poezie 

fie supunere, zbaterea 

ei rãmâne; 

fie stingere, la capãt se-aratã, 

fapta 

la fulger se-adaugã 

pe versantul descumpãnit. 

echilibrul nu-l mai ºtiu, 

e deschidere, 

stãpânã-i vocea suveranã, 

cât sã mã sfinþeascã iubirea ei 

în declinul unde 

mã-nalþã stingerea. 

19

Poezie 

Valeria Manta Tãicuþu 

Poeme din templu 

1 

pe urmã au început sã latre câinii 

rostogoliþi de trei ori peste cap din 

fosta 

pecete a haitei, blana cenuºie de 

lup, 

lãtrau a dezmãþ ascuþit, a ploaie 

ºi-a invazie prin unda nevãzutã 

a sângelui nou, plutitor peste trepte 

pânã 

sus, la ultima 

coloanã de templu pãzind 

duºmãnos 

veºnicia, lãtrau neputincioºi, 

sângele 

nu se lãsa prins, doar adulmecat, 

ca 

o rochie de mireasã, intangibil, în 

fond, 

altfel decât cu simþurile, nicicând 

organic asumat întregului, 

bâlbâit într-o jalnicã derutã 

pânã când, dinspre ultima treaptã 

ºi 

ultima coloanã de templu, amfora 

zeilor spartu-s-a-n patru, jertfa de 

cald animal paºnic, doar lor, 

strop lucitor lângã strop vinovat 

împãrþindu-li-se. 

2 

ºi tot pe urmã a început sã 

curgã pulbere din toate fântânile, 

ºuierãtoare nãpastã peste auz, 

peste 

vãz, toþi s-au grãbit sã 

ºteargã zeii de praf, speriaþi c-ar 

putea fi 

suspectaþi de conspiraþie, au adus 

cârpe în lapte-nmuiate, sporind 

nevãzul, bãlãcindu-l în 

mâzga cea mai cleioasã, bunã sã 

cheme eriniile, pacoste ºi mai 

sonorã, dar cui îi pãsa, ºtergeau 

20 


toþi ochii, toate 

urechile ascunse de praf, o luau de 

la 

capãt, ºi fântânile hohoteau spre 

cel nechemat, singurul rãmas 

lângã foc, sã-l pãzeascã numai 

cântând din 

douã fluiere simultan. 

3 

poate cã trebuia sã-l 

chem altfel, sã-l strig în gând, prin 

rãmuriºul acela de chiciurã, douã 

anotimpuri 

într-unul, fãrã foºnet, înþepenire a 

firii, cu pãsãri plecate, rãnite 

cãrãri de 

þipãt în cer ºi noi dedesubt, animale 

înfricoºate, una cu pãmântul, cu 

piatra, cu tot lemnul 

zeilor fãrã somn, poate cã 

trebuia sã ard în vatrã pene 

albastre de ºoim, pãrul de lup 

nãpârlit la 

gura peºterii, în nopþile când 

vorbesc 

umbrele cu luna, poate cã trebuia 

sã mã lungesc pe-o blanã mai 

moale, mai dulce la pipãit, sã nu-l 

sperii dacã vine arzând, jumãtate 

roatã, jumãtate sãgeatã, nimicind 

zorile, împotrivirea de-o clipã a 

nopþii, ºi pe mine, prinsã acolo fãrã 

timp, 

într-un loc doar cât bobul de grâu, 

cât o scânteie ºi-atât 

4 

cum sã te aflu, zeu supãrat, cum 

sã te îmbunez, pentru tine am 

strâns toate rãdãcinile cu 

chip de om, toate mâinile pãdurii, 

degetele ei înnegrite, încovoiate de 

timp, le-am rânduit pe lângã 

culcuº, de-au crescut cât o 

altã pãdure, seara, când ei pleacã 

la vânãtoare, nu mã mai vãd, 

nu-mi mai dau nici o poruncã, 

nimic 

de fãcut, trec prin mine ºi nu se 

opresc, 

poate cã mâine, în zori, tãciunii din 

vatrã cât ochii cei nedormiþi vor 

mai trimite puþinã 

cãldurã, puþinã limpezire, cât 

sã se desfacã mugurii, anotimp 

bolnav sã-mi creascã în jur, sã 

mã gãsesc asemeni þie ziditã 

5 

dupã datinã, am fost scãldatã în 

râu mai întâi, apoi în lapte 

strâns într-o scobiturã de stâncã 

numai 

bunã sã încapã o staturã 

de om, mi s-a împletit pãrul cu 

viþe roºii, verzi ºi albastre, cu pene 

amintind de ultima boalã ca un 

vârtej de þãrânã ºi trupuri de 

pãsãri, 

când au trecut la faþã, sã-mi 

scrie toate isprãvile ºi menirea 

în culori vegetale, ºerpuind în jurul 

ochilor, urmãrind linia frunþii, 

rotundul obrajilor, gura amorþitã, 

deja plecasem pe jumãtate, eram 

undeva, deasupra, pe ultima 

treaptã a templului, îi priveam 

cum se zbat sã mã schimbe de 

sãrbãtoare, sã mã facã plãcutã 

celui 

dintre nori, îmi þineau maxilarele 

descleºtate, sã înghit fiertura aceea 

pentru 

uitare, ºi-atunci a cãzut primul 

foc, mistuindu-i.

Hanna Bota 

alegorie 

efemeridele trãiesc doar trei ore/ am 

citit într-o revistã/ 

apar cu aripi albastre/ translucide/ 

înflorind apele 

prelungi ale Tisei/ într-o sãrbãtoare 

nuntitã/ ce mult ai fi 

vrut sã le vezi 

am avut ºi eu orele mele trei zile/ trei 

sãptãmâni/ eram acolo toþi/ 

chiar ºi bunica pe care n-am 

cunoscut-o/ imaginea ei cel puþin/ de-a 

lungul 

ºinelor imaginare/ au þâºnit mugurii 

din oþel/ înflorind metalul/ 

cu frunze albastre/ depãrtãri 

translucide/ ce mult ai fi vrut sã le vezi 

credeam cã-n oraºul meu pot/ întâlni 

negãsitul ce întregeºte/ 

oraºul meu slobozit ca murgul în 

câmpie/ ºi ce dacã am fost naivã/ 

toate acestea se întâmplau înainte de 

primul sãrut 

apoi ºinele de oþel s-au tot îndepãrtat/ 

una de alta 

paralelismul asemãnãrii era o fata 

morgana 

tu n-ai vãzut cum te-nvãluie/ sau ai 

vãzut 

dar n-ai vrut sã i te opui 

atunci am pus lanþuri peste 

încheieturile ei/ ºtiam cã o sã-mi 

reproºezi 

cã pentru tot ce se întâmplã în univers/ 

eu sunt de vinã aºa cã 

am oprit trenurile ce ar fi vrut sã treacã 

pe drumul de foc/ accidentul 

ar fi fost jocul oraºului meu 

am depus aripile fãrã angoasã/ 

efemeridele trãiesc doar trei ore/ 

am citit într-o revisã 

pentru ele veºnicia e tot atâta timp/ 

condensat în iubire/ 

ºi cine garanteazã cã timpul nostru nu 

e iluzie 

moartea ta era necesarã 

decembrie, întru memoria martirilor 

fãrã tine chiar ºi pãmântul s-ar fi oprit 

din miºcarea de rotaþie 

Citadela Poezie 

nopþile-zilele ar fi fost scrum/ 

portocaliul ar fi rãmas rece 

iar verdele gri/ vara oricum ascunsã era 

sub pietrele râului 

în joaca interzisã a pãstrãvilor 

fãrã tine/ umbra ar fi acoperit lumea 

eclipsã în ochi de condamnare/ ºi 

ferestrelor nu le-ar fi crescut 

niciodatã aripi/ ca sã ne arate în ultim 

efort cerul 

doar sângele ºi-ar fi pãstrat/ culoarea 

vâscoasã 

o pânzã de apocalipsã eternã 

aºa ar fi fost/ fãrã tine/ martir 

între gratii pentru o noapte 

tocmai în noaptea în care timpul s-a 

suspendat 

ºi oprindu-se a refuzat îndãrãtnic sã 

plece 

trecu îngerul pe la mine/ 

eram cu gleznele-n butuci/ca atunci 

când visezi 

cã alergi ºi nu poþi sã faci nici un pas 

iar câinii în urmã 

îþi sfâºie glezna/ 

eram cu mâinile în lanþuri 

ºi ochii/ mai ales ochii erau sub obroc/ 

sãbii ascunse pentru a nu strãpunge 

cuantele materiei/ 

ca laserul erau/ una de culoare albastrã/ 

alta de culoare roºie 

trecuse îngerul prin temniþa mea 

ºi mi-a dat un ghiont cu bocancul în 

inimã/ 

îngerii nu zboarã desculþi cu aripile 

prelungi fâlfâind în adieri moi/ 

îngerii poartã bocanci soldãþeºti/ 

câmpul de luptã drãcesc 

nu e un stars war utopic 

trecuse îngerul ºi m-a eliberat 

ºi-acum nu ºtiu ce sã mã fac cu 

libertatea/ 

nu m-a învãþat nimeni cum sã mã port 

cu ea 

toþi cei din jur au lanþuri ºi butuci/ 

chiar dacã ne facem cã nu ºtim ºi nu 

vedem/ 

iar îngerul m-a lãsat în prag ºi s-a tot 

dus 

colivie 

e atât de strâmtã viaþa în care am 

plonjat în oraºul ºi casa mea second 

hand 

încât mã apasã din toate pãrþile/ 

îmi strânge ºoldurile ca într-un cerc de 

fier/ exact cum deunãzi 

aristocratele purtau 

centuri de castitate/ îmi strânge 

abdomenul ºi coºul pieptului încât 

respiraþiile sunt tot mai scurte/ tãlpile 

mi le împinge spre gât 

degetele de la mâini s-au lipit de 

omoplaþi/ inima bate în genunchiul 

stâng 

dar cel mai mult mã apasã pe creier/ 

tâmplele s-au învineþit ºi scoarþa 

cenuºie þipã în 

megafonul din garã: opriþi trenurile 

opriþi avioanele opriþi goana oamenilor 

opriþi 

planeta în miºcãrile-i de rotaþie ºi 

revoluþie – vrea sã coboare – 

stãpâna mea vrea sã coboare/ 

aºa i-am dictat comanda prin sinapse/ 

vreau sã cobor din numãrul acesta de 

viaþã 

oare mi se permite sã urc în altul? 

în parcul central porumbeii se 

zbenguie/ fac baie în apa fântânii 

arteziene/ 

mi-e tare dor de alergarea ghepardului 

din preerie/ 

megafonul din garã atârnã stricat cine 

ºtie de când/ 

criticii literari beau cafea pitiþi în dupã 

amiaza fierbinte de varã ºi fumeazã/ 

încãpem cu toþii în ghetoul planetei/ 

mie mi-e gândul tot mai mult la 

ghepard 

21

* 

chiar dacã tu mi-ai tãiat limba, inima 

mi-e tot la sufletul neamului meu iar cât 

genunchii au sã mi se-ndoaie tot prin 

durerea neamului meu voi cãlãtori 

voi cânta cu strunele fiinþei tale afone iar 

tu 

îmi vei arãta locul de la marginea oraºului 

voi dansa cu muºchii trupului tãu habotnic 

iar tu-mi vei arunca paraua de ocarã 

de bunã seamã rãbdarea umflã vena ºi buzele 

îngroaºã dar cu sticla ochilor nu poþi tãia firul 

în patru dogoarea viselor ucise o vei stinge doar 

cu pleoapa grea precum moartea 

* 

pe strada sinucigaºilor un nor aromeºte cerul 

vârful ºatrei fumegã istorii sociale pe cretonul 

dansatoarei de zi scala prãfuitã a ochilor vãmii 

o intenþie de balamuc pianul de ciment graþios 

ºi-o coastã din mine fragilã urlãtoare 

de paradis un flamingo tulbure sulful 

din vin sã-nlãture ierburile þepene 

sã pâlpâie la intersecþii crapi de semafoare 

inutile accidentale ploi sãrutã betonul 

liniºtii de sub acoperiºul bisericii în construcþie 

sub roþi de bolid se rostogolesc feþe de copii 

artizanal tresãrind precum moartea 

* 

niciodatã nu mi-am închipuit moartea 

decât ca privitul îndelung al unui cer 

marginea suavã a norilor 

vântul zdrelind viorile 

falangele monºtrilor de clipe 

diluvionare îndelung am sãpat 

la fântâna acestei tristeþi în timp 

ce muritori asemenea mie îºi fãceau 

tot felul de semne 

venea primãvara ºi mã lãsam 

iar slobod gângav ºi netrebuincios 

cerului fertil precum moartea 

22 


POEMELE ÎNFIERÃRII 

IN MEMORIAM 

Gelu Mãgureanu 

(1967-2009) 

* 

absenþa e cântecul de chemare al 

pãianjenilor s-alege praful de ea ca 

ºi de plãmânii care o respirã ca ºi de 

oasele 

care o transportã, absenþa e clocotirea 

aceea 

infernalã care surpã ziduri 

spânzurã iude oglinzile sfarmã absenþa e 

plinul acela de gol ºi mai ales umbra ta 

romnie 

e o dupã amiazã despuiatã pânã la piele 

arterele sunt inundate de tãlpi predominã un scrâºnet 

de roþi de exil ºi alte proiecþii vitrine sã 

mãrturiseascã absenþa îºi face loc în buzunarul de la 

piept ºi hohoteºte precum moartea 

* 

incriminat în istorie neam fãrã oºtire 

dar cu þâfnã de voievozi cãlãtorindu-ºi 

frumuseþea într-o speluncã de suferinþã 

mereu în umbra apusului ºi niciodatã 

convins de ploaia rece a dimineþii rãpus 

încã din uterul civilizaþiei stigmatizat 

izolat fãrâmiþat vorbele grele ar cântãri 

infim la staborul copiilor nimeni n-a învãþat 

sã apuce sfârcul fãrã sã-ºi încarce inocenþa 

cu o seninã întinare a semenului neam 

numai un sclav de nevoie nu-l are 

pe Dumnezeu nici el precum moartea 

* 

mi-am pus de-o moarte firea-mi sã cuprindã 

ademeniri cortegii flamuri blânde sã însoþeascã-n ritm 

o decadentã fragmentare a irisului istm 

stârnind patetic valul termitelor sub grindã 

mi-am aºezat pe culmea restriºtilor sub maluri 

sã cad într-un reflux de primeniri onoruri silã 

în legãnãri de spaime în unghi închis de zboruri 

fanfaronade tulburi prizând în cupe 

de vor veni în taine sã guste fadã soarta 

de-un jilav cort înmiresmat de nori 

se vor lovi - un naufragiu-anemic printre sori 

cel ars nevãzut ºi slobod precum moartea


Criticã literarã 

Descoperind un poet: PETRE GOT 

Cristian Vieru 

Chiar dacã nu i se consacrã un loc 

în Dicþionarul esenþial al scriitorilor 

români, Petre Got reprezintã un nume 

important în peisajul poeziei contemporane. 

El este autorul unei lirici 

armonioase în formã, cu o substanþã 

tematicã restrânsã, foarte personal 

conturatã. Este un poet autentic în 

melancolia lui, purtând povara unei 

moºteniri ancestrale a Maramureºului 

bãtrân, sporitã si împrospãtatã subiectiv 

cu sentimente obsesiv cultivate. S-a 

spus, de altfel, cã esenþa poeziei lui e de 

sorginte maramureºanã, evident personal 

coborâtã în cuvântul atent mânuit, 

fãrã preþiozitãþi epatante. Scriind despre 

el, în România literarã, Nicolae Steinhardt îl vedea ca 

reprezentînd fenomenul mental maramureºan, desigur 

într-o formã sublimatã poetic. Dacã nu este sugeratã direct 

in cuvânt, legãtura cu pãmântul sãu natal emanã din 

subiacent, din spiritul textului. Nucleul original se dizolvã 

în haloul poeziilor din primele volume, mai ales. De altfel, 

volumul de debut, Cer înfrunzit (1969) începe, 

emblematic, cu Poartã maramureºanã, deschisã spre 

universul cosmic conservator al esenþelor eterne: 

“Adãugãm Soarelui alþi sori- 

Argumente contra neantului. 

Rãcoare de holde-n amurg, 

Flori ale sufletului cãtre lume, 

Dimensiune treazã în timp. 

Dorul creºte în noi ca un râu, 

Suntem iarãºi prunci.” 

Tot volumul acesta anunþã un poet care vrea sã salveze 

ceva din sãmânþa fecundã a pãmântului sãu, fãrã ca 

tradiþionalismul lui sã fie ostentativ sau intrat in patetisme 

desuete. Unul dintre elementele ce conferã valoare 

creatorului este acela cã fiecare text în parte are o idee 

conducãtoare perfect inteligibilã. Spre exemplu, în textul 

Peisaj avem o intenþie clarã a poetului de a descrie natura 

ºi sentimentul uman: 

“Cum se frãmântã arborii-n furtunã! 

Grozav se îndoaie, se zbat, 

Sunt bocitoarele 

De la noi din sat, 

Sunt femeile ce-ºi plâng jalnic morþii- 

Cheamã soarele plecat.” 

Satul maramureºean apare prezentat 

într-o notã idilicã ce va permite chiar 

apropierea dintre natura cosmicã ºi cea 

terestrã. Debutul poeziei Sens este 

grãitor: 

“În satele din Maramureº 

Înalte pânã-n cer, 

Luna umblã goalã prin case.” 

Poetul se simte parte integrantã a 

universului rural în care a copilãrit ºi tot 

în primul sãu volum apare un text ce 

combinã elemente din tradiþiile populare 

cu cele din lumea basmelor. 

“Cade cergã de amurg 

Peste satul crud ºi murg 

ªi scârþâie cãpriorii 

C-o sã vinã peþitorii. 

Ieºi afarã, fatã bunã, 

Sã torci caierul de lunã, 

Leagã câinele ºi pune 

Porþilor lãcate bune, 

Cã la noapte-o sã te fure 

Fãt- Frumos de sub pãdure.” 

23 

(Oraþie) 

Urmãtoarele volume se vor încadra în acelaºi lirism 

liniºtitor, refuzând, parcã, a semãna cu poezia 

contemporanã ce promoveazã un limbaj poetic 

revoluþionar. Textul Îmi scriu florile apãrut în volumul 

Masa de mire în 1975 se constituie într-una dintre cele 

mai frumoase poezii de dragoste ale literaturii actuale. 

„Îmi scriu florile cum îþi aºteaptã mângâierea, 

Vei fi învinsã de un cer de crengi, 

Regina aºtrilor te vor numi, 

Dincolo de timpuri ºi legi. (...) 

Ni se spune sã ne hotãrâm 

Cãtre-mpãrãþia lor sã dãm de ºtire 

Þi-oi clãdi palate de lumini, 

Tu mireasã veºnic, ºi eu mire.” 

Urcând pe spirala primelor douãsprezece volume, ne 

oprim la Vocale celeste (2001), pe care îl am acum în faþã,


uºor observãm o sedimentare treptatã a principalelor teme 

ce constituie reþeaua problematicã pe care se þese întreaga 

creaþie a lui Petre Got. Dupã Plâns de heruvim (1999), 

selecþie de autor, un fel de opera omnia, cãreia i se adaugã 

ºi câteva inedite, poetul îºi întreþine prezenþa în câmpul 

poeziei contemporane cu amintita plachetã, Vocale 

celeste. Deºi poezia ultimã pare sã fie epitaf ºi în acelaºi 

timp odã închinatã cuvântului, acest volum nu este 

ultimul. Cred asta pentru cã vâna poeticã nu pare a fi secat, 

pe coarda veche a melancoliei apar accente noi, mai grave, 

cum se poate citi în poezii ca Zarea lumii, Stadiu sau 

Ninsoare neagrã. Sunt acum apropieri de Bacovia 

realizate prin descrierea surâsului amar în “hâ” sau în 

“ha”. Spre deosebire de creatorul interbelic, Petre Got 

reuºeºte sã revitalizeze poezia sa prin noi energii 

nebãnuite. Exemplu clar al renaºterii este textul Îmi port 

crucea zâmbind. Nota depresivã si melancolicã a creaþiei 

de început este acoperitã acum de un tot mai frecvent 

impuls de revoltã impotriva provocãrilor existenþei. Poetul 

este sceptic asupra Mileniului care vine. 

E un fenomen rar în istoria literaturii noastre ca un 

poet sã fie creditat de alþi poeþi contemporani, ºi încã mari, 

cum se întâmplã cu Petre Got. L-au apreciat: Nichita 

Stãnescu, ªtefan Augustin Doinaº, Gheorghe Grigurcu. 

Cel de-al doilea i-a postfaþat volumul antologic Plâns de 

heruvim, descoperind douã dimensiuni fundamentale ale 

lirismului sãu: pe de o parte abstragerea din timpul istoric, 

înþeleasã ca o coborâre în versuri armonioase ale unor 

frãmântãri istorice, iar pe de altã parte prezenþa, profund 

participativã in contemporaneitate. Notele metaforic 

subversive se pot recunoaºte în multe poezii din volumul 

Paranteza lunii (1985). Este suficient sã citim finalul 

poeziei Existã un drum: 

Al vostru sunt, al vostru. 

Îmi împart cu voi aerul, 

Îmi împart cu voi sângele, 

Îmi împart cu voi timpul, 

Pâinea, lacrima, neliniºtile. 

O, cuvinte neîndurãtoare, cuvinte, 

mai cred în flacãra voastrã lãuntricã 

În fluxul vostru salvator. 

Lumea ajunsã la capãt? 

Simt cã dincolo de acest zid bolnav 

Existã un drum.” 

Este într-adevãr profitabil sã citeºti creaþiile unor 

poeþi prin ”ochelarii” altor poeþi , mai ales atunci când ei 

sunt valori afirmate. Doinaº percepea în poezia lui Petre 

Got urme ale textelor lui Blaga, privind în special pasiunea 

pentru semnificaþiile metaforice ale luminii. Entuziasmul 

împins pânã la euforie, prins în versurile poeziei Aerul 

proaspãt, ne aduce în minte energia imperativã 

consumatã de Blaga în Daþi-mi un trup, voi munþilor: 

24 


„Aerul proaspãt nãvãleºte în casã 

Ca un tei înflorit 

Ca un grup de copii zgomotoºi 

Ca femeia pe care o aºtepþi de-o viaþã, 

Ca adevãrul, 

Ca libertatea.” 

O lecturã atentã ºi interesatã de încadrarea poetului 

maramureºean în fluxul poeziei româneºti, poate auzi ºi 

tonuri eminesciene în termenii poetici ai scepticismului 

romantic. ”Eminescu era viu în faþa mea” este versul care 

încheie poezia Revelaþie din volumul Inima lui 

septembrie (1996). Tot o marcã a apropierii de marele 

poet este simbioza iubire-naturã regãsitã în textul 

Contopire din acelaºi volum: 

„Spicele genelor tale 

Îmi spun cã în suflet e varã 

Mierlele ard prin pãduri 

Liber dorul viseazã.” 

Dacã melancolia lui ne duce cu gândul la Bacovia, 

invocarea divinitãþii îl apropie de Voiculescu. Dar sursa 

livrescã nu este nici pe departe o coordonatã importantã a 

poeziei lui Petre Got. Sunt doar strãfulgerãri ce antreneazã 

memoria noastrã de cititori de poezie. În asta gãsim cã 

adevãratul Petre Got nu e singur, deºi are sunetul lui unic, 

fapt pentru care ar putea fi introdus in manualele ºcolare. 

Zeci de poezii selectate din toate volumele adunate in 

antologia Plâns de heruvim (Rãvaº mamei, Oraþie, Pe 

râuri, Rostire) pot fi obiectul unor analize in maniera 

didacticii de liceu. 

Cel mai recent volum al lui Petre Got, Protocolul 

norilor, apare la ceas aniversar. Poetul îºi marcheazã 

împlinirea celor 70 de ani cu o serie de texte ce îi 

confirmã, dacã mai era nevoie, statutul de tradiþionalist. 

Avem acum imaginea unui creator ce se întoarce liniºtit 

cãtre trecut, gãsindu-ºi seva în amintiri. 

“Înaintãm tãcuþi 

Pas cu pas, 

Savurãm în liniºte gânduri. 

Brazi prietenoºi ne simt 

Bãtãile inimii, 

Foºnesc amintiri.” 

Tãcerea este o metaforã a atitudinii poetice pe care 

creatorul o alege. Rãmâne de subliniat ideea cã Petre Got 

este unul dintre acei poeþi care refuzã sã se alieze noilor 

dimensiuni ale liricii începutului de mileniu. Din operã 

emanã o dorinþã a scriitorului de a plasa universul 

confortabil al ruralului în poezia sa.

Poetul sãtmãrean FELICIAN POP 

publicã un nou volum de versuri: 

Infernet. Internetul ar însemna, se 

pare, în viziunea autorului, infernul. 

Depinde de cine ºi cum ºi în ce scop 

îl foloseºte – am zice noi... 

Sincer, nu jocul de cuvinte din titlu 

ne-a atras atenþia, citind volumul de 

196 de pagini – ci obsesia, extrem 

de dureroasã (chiar din debutul 

cãrþii!), a încercãrii Poetului de a-ºi 

exprima argumentele lirice (uneori 

gângãvind, alteori predicând/ 

pledând convingãtor...), pentru 

demonstrarea unei paralele între 

Iuda ºi Poet. ªi demonstraþia „conferenþiarã” se 

extinde asupra umanitãþii întregi: „Toþi veþi trãda întro 

zi/ Chiar dacã nu pe EL/Pentru cã în fiece 

trãdare/Existã o mântuire/Un miez fibros al/Unei alte 

poveºti/Despre credinþã” (cf. Iuda, p. 5). 

Demonstrarea faptului cã nu orice trãdare este ingratã, 

repulsivã ºi nemernicã ºi, mai ales, cã ea nu rãmâne 

infertilã – pe urmele celebrei formule a Sfântului 

Augustin, despre pãcatul adamic: „felix culpa”... – sau 

„pia fraus”... 

Noi nu suntem prea permeabili la aceste atitudini 

/formule cam ipocrite care, peste secole, au fost 

numite, oarecum în zona derizoriului ºi a peiorativului: 

„iezuite”. Însã metafora lui Iuda capãtã, prin 

insistenþa nuanþatoare a lui Felician Pop, profunzimi 

nebãnuite. În aºa mãsurã convingãtoare, încât, la 

finalul lecturãrii volumului, tocmai cititorul se simte 

„iezuit”, pentru cã NU înþelesese în viaþa lui, pânã la 

lectura volumului lui Felician Pop, cã poate fi ºi chiar 

este, ºi el, un Iuda! Cã, zi de zi ºi prin tot ce facem, noi 

trãdãm, ne depãrtãm de Dumnezeu-Hristos, dar nu 

facem asta fãrã a rãmâne, totuºi, obsedaþi de 

Dumnezeu-Hristos! Iuda ajunge sã semnifice cvasieroismul 

responsabilizãrii, faþã de propria trãdare – 

prin comparaþie cu omul sublunar mediocru, care 

trãdeazã continuu ºi asiduu, dar steril semantic, 

respingând ipocrit, cu grimasã, ideea trãdãrii fertile, 

deschizãtoare de zãgazuri ale identitãþii lumii: „Da! / 

Citadela Criticã literarã 

IUDA ªI SOTERIOLOGIA CUVINTELOR: 

INFERNET, de Felician POP 

Prof. dr. Adrian Botez 

Eu/ L-am trãdat pe Christ/ În chiar 

noaptea/ Insomniilor voastre/ Dacã 

m-aº fi oprit,/ M-ar fi ars/Sãrutul 

Sãu/ Dar m-am lãsat înecat/ În 

sãrutul ce i L-am dat” (cf. p. 6). 

Între ardere ºi înec, între scrum ºi 

dizolvare, Iuda-Poetul ºi Omul 

alege înecul ºi dizolvarea... – adicã, 

negarea desfiinþãrii FORMEI 

umanului ºi afirmarea personalitãþii 

umane, din interiorul fiinþei divine. 

Sãrutul nu trimite la negare, ci la 

afirmare! ªi Dumnezeu-Hristos 

existã, dar ªI Omul-Poetul! Poate 

cã viziunea are ceva luciferism ºi 

sofism în ea, dar impresioneazã prin 

vehemenþa discursului. ªi, de sub 

cuvintele înfrigurate ale poemelor, rãzbate, mereu, fãrã 

margini, groaza de NU, de un mistic blestem al 

nefiinþei-negãrii fiinþei, îndoiala de a fi, refuzul de a fi 

AªA – ºi setea, disperatã, de A FI, totuºi... – întru 

cuvinte, chiar dacã verbum-ul mundan, deci Fiinþa 

Mundanã, au fost grav afectate/ ”calamitate” spiritual! 

„Nu ºtiu dacã /Rãmâne/Ceva sub blestemul de a fi” 

(cf. Nu, p. 64) - sau, întru disperarea celui care spera 

„sã nu se nascã/Naºterea sã facã un infarct/Chiar cu 

inima lumii mele/N-am fost sã fiu/Altfel decât viu”, 

cel care „ºi-a putrezit/ Umbra sicriului /în poezie”, 

Poetul-Iuda cel „calamitat / de cuvinte”(cf. Adaggio, 

p. 156). 

Nu suntem, de felul nostru, excesiv de pudibonzi, dar 

constatãm cã, în goana disperatã dupã „cuvâtul/Ce 

exprimã adevãrul” – Felician Pop forþeazã, uneori, 

zãgazul bunei mãsuri a vorbelor, spre cvasi-vulgaritate 

(din fericire, frecvenþa acestor cazuri este relativ 

scãzutã...): „Fumul ar inventa litere/Pe cerul în care 

ejaculeazã” (cf. Octombrie, p. 56)... – alteori, se 

complace în facilitãþi cvasi-poetice: „Credeai cã prinzi 

o sirenã/ªi iatã,/Te trezeºti în dinþi/Cu un papuc” (cf. 

În baie, p. 147). 

Iuda-Poetul îºi predicã propria condiþie, de trãdãtor 

care, dacã n-ar trãda pe cel pe care vrea sã-l exprime, 

nu l-ar mai putea exprima (chiar de nu se împovãreazã 

peste fire de pãtimirea pãcatului, îºi simte, sub greºeala 

25


unicã ºi fatalã, damnarea... - nu se considerã, totuºi, 

prin trãdarea Sãrutului, un factor soteriologic, un 

Mântuitor, ci doar un doritor de bine, prin Rãstignirea- 

Fixarea Ritualicã a Cuvântului-Logos... dar, mereu, un 

greºitor prin ecoul trans-mundan/metafizic al 

Greºelii!: „Am fãcut/ O singurã greºealã./ Una 

singurã: /Am pus/Semnul egalitãþii/Între/Trãdare 

ºi/Mântuire/ªi atunci /Ei /Au fãcut/Diferenþa/ 

Rãstignindu-L” – cf. Iuda, p. 19). – sau considerã cã 

ar avea prea puþine ºanse sã-l exprime, autonom, cât 

mai obiectiv, pe Hristos-Logos-ul. ªi aºa, Poetul este 

supus, mai mult ca oricare dintre oameni, chinului 

percepþiei efemeritãþii, pentru cã nu mai lucreazã cu 

Sfântul, Maiestuosul, Imperialul, Unicul Logos- 

Cuvânt de Luminã Demiurgicã, ci cu Logosul înnoptat 

de deriziune/înjosire al cuvintelor-explicaþii 

„verbiaje”... – goluri/goliri semantice, ultime rãmãºiþe 

ale Umplerii Semantice Originare) : „Ce-i poetul?/ Alt 

fum peste/ Flacãra nopþii/Cuvintelor//Îmbracã-mã în 

tãcerile tale/Între mine ºi tine/stã semnul interzis/al 

explicaþiilor/În vreme ce/Un copil se joacã zglobiu/cu 

rãmãºiþa umplerii” (cf. Ce-i?, p. 183). Iuda-Poetul 

devine chiar trãdãtor-martir, vânzându-se/sacrifindu-se 

traficului de cuvinte, pentru a-ºi oferi revelaþia 

Cuvântului: „Staþi liniºtiþi,/ Am de toate ºi preþul,/ 

Nici nu conteazã /Atunci/ Când mã hotãrãsc/Sã mã 

vând singur” (cf. Alt spleen, p. 35). Este Iuda 

transfigurãrii, prin „darea peste cap” în „Scrânciobul 

lui Iuda”, de Paºte („Jarul Învierii/E-ntreþinut cu/ 

Ademenirile leagãnului” - Iuda prin care s-a fixatdesãvârºit 

Transfigurarea Logos-ului Divin, întru 

Mântuirea Lumii – acel tragic Iuda-cu-Misiune, de 

care vorbeºte Evanghelia lui Ioan: „Ceea ce [trebuie] 

sã faci, fã mai curând!” – cf. Ioan, cap. 13, v. 27. 

E un trafic excesiv de cuvinte, prin acestã lume care 

nu mai conþine demiurgie, ci „vorbire”... – a vorbi pânã 

la înþepenirea vorbirii, prin „telalii triºti” ca Satana, 

vânzãtorii „en gros” ai misterelor divine... - telaliitraficanþi 

(aroganþi, mincinoºi, ºantajiºti ºi dictatoriali) 

de cuvinte, ca marfã înjositoare de Duh... - ºi Poetul- 

Iuda se vrea „raisonneur”-ul lumii cuvintelor, poate 

pentru a depãºi „desluºirile” chiar (care tot 

„explicaþii” sunt! – adicã opusul REVELAÞIEI...! - 

sunt sterilizãri ale semanticii profunde a Lumii!), 

pentru a depãºi rãnile mistice produse lumii, prin 

inflaþia cuvintelor...pentru „faºa” (doar aparent 

proteguitoare-lecuitoare de ranã!) care sã nu mai 

însemne doar altã faþã (mascatã, acoperitã, a rãnii), ci 

sã devinã „faºa ÎNFÃªÃRII/ ORIGINARITÃÞII 

REVELATE A CUVINTELOR: „Nu am nici un 

cuvânt,/Clãtinã trist din cap telalul,/Vrei desluºiri? 

/Pleacã,/Oh, pleacã, te rog./Dar dacã mi-e ranã 

26 


tãcerea,/De ce nu mi-e faºã vorbirea?” (cf. Boarfe, p. 

34). 

Poetul Felician Pop este, poate, un greºitor, prin ce 

face ºi gândeºte, precum noi toþi. Dar, spre deosebire 

de marea noastrã majoritate, el este un trãitor atât de 

vehement viu, între ºi întru „calamitatea” cuvintelor, 

cãrora le tot cautã, de zor, re-îndumnezeirea (fie ºi prin 

TÃCERE!), fie ºi cu supremul preþ al martirajului 

(pentru Restaurarea Demiurgiei Verbului!), ba chiar ºi 

al damnãrii eterne, ba chiar al apostaziei prin 

recunoaºterea, în sine, a germenilor transfigurãrii 

metempsihotice, întru un calvar fãrã de capãt definit, 

fãrã perspectiva Nirvanei... - încât ne stârneºte, 

deodatã, spaimã repulsivã ºi admiraþie convulsivã... - 

ºi cu o atât de furioasã forþã expresivã, încât, pe mulþi, 

ne trezeºte din torpoarea filistinã ºi cu mult mai 

jalnic/penibil trãdãtoare, decât tragica trãdare a lui 

Iuda care, pânã la urmã, s-a dovedit indispensabil 

„scenariului” soteriologic al Golgotei: „Au smuls 

pielea de pe/Cuvinte/ªi sângele înþelesurilor/Þâºnea 

violent/ Peste tot sub piei/În loc de cuvinte/Tãbãcim 

pieile/Îmi umple gura/Cu toate acestea/ªi mã 

prefac/În trupul îndelung/Al tãcerii” (cf. 

Metempsihozã, p. 185). 

FELICIAN POP este un poet asupra versului cãruia, 

tãiat scurt, ca pentru a ritma respiraþia cititorului, 

sincronic cu aceea a autorului - trebuie meditat, cu 

seriozitate ºi profunzime. Nu-l accepþi, poate, în idee – 

dar trebuie sã-l cunoºti, sã þi-l „suni” (uneori, chiar sã 

þi-l asumi, ideatic ºi sonor!), sã-l provoci, insistent, atât 

pentru urechi, cât ºi Duhului... - pentru cã Lumea se 

poate vedea ªI aºa! 

...ªi este pãcat ca, într-o atât de scurtã viaþã, cum este 

cea umanã, sã nu încercãm, prin ªansa oferitã de 

Poet/POEZIA, sã-l „pãcãlim” (de fapt, „sã înmulþim 

talantul”!) pe/pentru Creator, trãind mai multe (ºi 

foarte interesante/captivante) vieþi (întru Subtilul 

Duh!), ca alternative la cea destinatã nouã, prin simpla 

biologie! 

...Cât despre experienþa IUDA, deºi tradiþionalrepulsivã, 

ea este una atât de adaptat-familiarã omului 

contemporan... - încât numai Poetul o mai poate 

transfigura, fascinant-metafizic! ªi în acest sens, 

FELICIAN POP este un profesionist al metanoiei, prin 

alchimia/ªtiinþa Regalã a Cuvântului. Chiar dacã are 

îndoieli serioase asupra capabilitãþii acestuia de a 

(mai) genera soteriologie, în ciuda martirajului 

verbal...

Citadela Criticã literarã 

Daniela Gifu, tu ºi cerul lui Dumnezeu 

Adina Ungur 

Dacã anul 33 al vieþii a lãsat în urmã 

un „Jurnal de iniþiere spiritualã” (apãrut la 

editura Limes, 2008, Cluj-Napoca), unde în 

fiecare zi a vârstei hristice Daniela Gifu ºi-a 

notat meditaþiile, la capãtul fiecãrei zi, 

alergând între faptul cotidian ºi învãþãturile 

biblice, ulteriorul an i-a adus scriitoarei 

clujene un triptic de eseuri, fragmente ºi 

cugetãri, reunite sub genericul „eu, tu ºi El”, 

lucrare apãrutã anul acesta la aceeaºi 

editurã, ce urmeazã firesc filonul lecturii ºi 

al meditaþiei spirituale, din volumul de 

debut. În pelerinajul lecturii ºi al 

meditaþiilor sale, scriitoarea de origine din 

Bârlad, dar stabilitã la Cluj ºi-a ales ca pãrinþi spirituali pe 

Sfântul Augustin, Pãrintele Arsenie Boca, Sfântul Vasile cel 

Mare, Mitropolit Hierotheus Vlachos, Sfântul Ioan Hrisostom, 

dar ºi pe filosofii Omraam M. Aivanhov, Lao Tse, Platon, 

Aristotel, Leibniz ºi mulþi alþii. Structuratã în trei capitole, 

cifra simbolicã ce îºi reveleazã întregul în fragmente de prozã, 

cartea propune un drum spre cãutarea iluminãrii interioare ºi 

aduce dupã sine numeroase referinþe livreºti din sfera cãrþilor 

sfinte ºi nu în ultimul rând a meditaþiilor filosofice ºi se 

deschide spre lecturã cu eseuri. „În armonie cu legea” face o 

paralelã între dictonul „Crede ºi nu cerceta”, respectiv 

„Cerceteazã!”, cu referire la cele sfinte, însã eseul aduce ºi 

soluþia de a îmbina „optim spiritul cugetãtor cu cel intuitiv, 

altfel spus, învãþãturile altora, cu plusul sãu adus ofrandã 

cunoaºterii spirituale. Aceasta nu înseamnã însã nici sã cãdem 

exclusivist în capcanele analitice, logice, sistematice, dar nici 

sã ne proiectãm viaþa numai pe suportul intuitiv, afectiv, 

volitiv.” 

O incitantã analizã cu valenþe spirituale creºtine, precum 

ºi referinþe la meditaþii filosofice va revela în lectura sa vechi 

ºi noi cugetãri despre structura trinitarã, la care aderã întreaga 

conºtiinþã a Danielei Gifu, într-un periplu eseistic referitor la 

om, cu structuri în triade cosmice pe de o parte sau telurice, 

aºa cum vorbeºte însuºi titlul lucrãrii „eu, tu ºi El”. Eseul 

porneºte de la perceptul „Un creºtin este ceva mai rar decât un 

geniu”, gândit de Soren Kirkegaard, cãruia autoarea îi va 

rãspunde cã „Cine-L va cãuta cu adevãrat pe Dumnezeu, 

negreºit Îl va gãsi”, pentru cã în faþa cãutãrilor ºi a liberului 

arbitru, „Dumnezeu aºteaptã sã ne întoarcem vindecaþi de 

îndãrãtnicia individualã, plini de pace ºi dragoste, doritori de 

libertate absolutã”, cãci „singurul mijloc, unica reþetã pentru a 

ne liniºti, întãri, elibera este cuvântul lui Dumnezeu!”. 

Versetului „Oricine voieºte sã vie dupã Mine sã se lepede 

de sine, sã-ºi ia crucea sa în fiecare zi ºi sã-mi urmeze Mie” 

(Luca 9,23) Daniela Gifu îi va rãspunde în eseul care 

deschide volumul „La început a fost Iubirea”, cu „Cei care 

afirmã cã finele vieþii telurice nu duce nicãieri, trãind în 

nepãsare, nu numai cã-i urâþeºte, dar ajung sã se trezeascã 

singuri, sãrãciþi spiritual...”, „cãci, dacã lumea ar fi privatã de 

iubire, partea spiritualã din noi ar fi adormitã, dacã nu, moartã. 

Dacã am fost zãmisliþi cu trup ºi suflet, a fost doar în numele 

iubirii”. 

În aceeaºi structurã trinitarã, Eseurile, 

alãturi de Fragmente ºi Cugetãri ºi-au 

propus sã trimitã cititorul prin Luminã, spre 

Cetatea lui Dumnezeu, „îmbrãþiºând 

învãþãtura nevãtãmãtoare ºi mântuitoare, 

care implicã dãruire necondiþionatã.” Nu 

este ignoratã nici „trãdarea”, ca temã de 

meditaþie sau ca exemplificare a acestei 

manifestãri exacerbate specifice ego-ului 

(Trãdarea, o formã de iubire a sinelui...?). 

În a doua parte a volumului apar 

textele narative denumite de autoare 

„fragmente”, sau scurte povestiri, pline de 

tâlc, nostalgice ºi izbutite ca portrete 

narative. Printre ele se remarcã 

impresionanta poveste a unei tinere prietene, cãzutã în 

capcanele iubirii fizice, întoarsã la credinþã, pentru a-ºi trãi 

viaþa cea scurtã, curmatã de o cumplitã boalã, în slujba lui 

Dumnezeu ºi a cerului (Încotro, suflete deznãdãjduit) sau 

miracolul apei ºi a credinþei, care îmbogãþeºte pãmântul de 

roade (Inventarul emoþional oglindit în APÃ), cu remarcabila 

trimitere biblicã a lui Isus, „Cel ce va bea din apa pe care i-o 

voi da Eu, nu va mai înseta în veac, cãci apa pe care i-o voi da 

Eu, se va face izvor de apã curgãtoare spre viaþa veºnicã” 

(Ioan 4, 14). Prin farmecul ºi frumuseþea loc, povestirile devin 

adevãrate pilde sau incredibile poveþe, din care e lesne de 

înþeles cã morala creºtinã sau a credinþa în Dumnezeu ºi în 

lumina pe care din înalt o coboarã peste noi, nu sunt gesturi 

întâmplãtoare. Poveþe pe care trebuie sã ºtim sã le primim în 

viaþa ºi sufletul fiecãruia. Cititorul se va simþi îmbogãþit de 

lectura volumului ºi prin nostalgicele povestiri „Vameºul 

zilelor noastre”, „Cãlãtorie în trecut” sau „Melancolia 

Crãciunului”, cu paralela dintre gândurile sãrbãtorii din 

fiecare iarnã ºi bucuria de odinioarã, regãsite în versete biblice 

„Adevãrat zic vouã: Cine nu va primi Împãrãþia lui 

Dumnezeu, nu va intra în ea” (Marcu, 10.15), pentru cã, aºa 

cum crede însãºi Daniela Gifu, „Crãciunul este în primul rând 

sãrbãtoarea îndrumãrii noastre în astã lume, care ne-a 

încredinþat însuºi modelul absolut, Pruncul Isus.” 

Capitolul dedicat Cugetãrilor este o prezentare a 

fragmentelor lecturii realizate de Daniela Gifu sau un periplu 

prin textele filosofului francez, de origine bulgarã Omraam 

Mikhael Aivanhov, pe care autoarea îl ia ca maestru spiritual 

ºi pe marginea cãrora va nota propriile gânduri sau „oglindiri 

spirituale”, aºa cum subtitlul cãrþii, le reuneºte atât de inspirat. 

Tematica lor va fi desigur aderarea la o viaþã din care evadarea 

spre spiritualitate sã fie nu doar un gest aleator, ci mai degrabã 

o cale spre regãsire ºi iluminare interioarã. Teme precum 

binele ºi rãul, materialitatea, bucuria regãsitã în lucrurile 

mici, poluarea, rugãciunea, nutriþia, modestia, idealul divin, 

încercãrile, plãcerea pur fizicã, dezordinea sau cãutarea lui 

Dumnezeu, propuse spre lecturã de maestrul spiritual al 

Danielei Gifu sunt motive de revelaþii ºi reinterpretare în cele 

33 de notiþe, denumite de autoarea lucrãrii „eu, tu ºi El”, 

Cugetãri ºi care amintesc de jurnalul de iniþiere sau volumul 

de debut al scriitoarei, cãrþi care aduc dupã sine lumina ºi 

deschid o superbã cale spre cerul lui Dumnezeu. 

27

Un roman despre iubire, singurãtate, moarte, 

toate aflate sub implacabila împãrãþie a Timpului. O 

carte care sondeazã în adâncime psihicul uman, 

urmãrind îndeosebi capacitatea individului de a 

suporta durerea fizicã, dar, mai ales, cea moralã, lupta 

individului cu timpul, frica nemãrginitã de moarte ºi 

izbânda de a i se sustrage cât mai mult. 

Protagonistul romanului, doctorul psihiatru 

Cassian Robert, se retrage sau mai degrabã fuge, la 

vârsta senectuþii, la cabana sa din munþi, cu dorinþa de 

a se elibera de o obsesie mai veche, ºi anume aceea de 

a înfrunta Marginea Vieþii. Sperã ca, împlinindu-ºi 

acest vis, sã gãseascã ºi rãspunsuri la o serie de 

întrebãri care-l macinã de foarte multã vreme: „de ce 

atâtea eºecuri? De ce atâta singurãtate? ªi, mai ales, 

de ce, în partea noastrã de lume, ne este dat sã trãim 

în durere, spaimã ºi umilinþã?” Aflãm în continuare 

cã a ales sã plece de acasã ºi pentru a evada din 

spaþiul sufocant creat de familia sa, care îi acorda o 

atenþie exageratã. 

Ajuns la cabanã, personajul simte ºi mai acut 

confruntarea cu timpul ºi, implicit cu moartea, de la 

care sperã continuu o amânare, pentru a evita cât de 

mult posibil topirea în neant. Asta, în ciuda faptului 

cã are convingerea cã moartea este o eliberare: „Sunt, 

aºadar, în pragul eliberãrii, dar mi-e fricã. Nu vreau, 

nu sunt capabil sã vreau, nu mã simt suficient de 

puternic ori de inteligent sã vreau tocmai ceea ce-mi 

doresc mai mult: lumina, detaºarea de orice 

constrângeri. Cred, dar mi-e fricã de ceea ce cred. 

Aºtept ºi mi-e cumplit de fricã. Teribilã stare între 

animal ºi înger. De unul încerci sã fugi, de celãlalt þie 

fricã.” Doctorul, lucid ca toþi ceilalþi protagoniºti ai 

lui Buzura, este frãmântat neîncetat de întrebãri, se 

aflã mereu în cãutarea unor rãspunsuri. Însã starea 

care-l dominã este singuratatea, ºi nu doar la cabanã, 

unde oricum nu prea avea cu cine sã vorbeascã, ci de 

foarte multã vreme; mai exact, de când a înþeles cã 

toate cuvintele nu sunt decât niºte paravane pentru 

neadevãruri, cã toate ºi-au pierdut substanþa. Aceastã 

28 



Raport asupra singurãtãþii 

Augustin Buzura 

Mirela Nistor 

aversiune faþã de minciunã ºi fals, care este o obsesie 

mai veche a scriitorului, duce la izolarea 

personajului. La cabanã, momentele de singurãtate îi 

sunt întrerupte de vizitele Marei, prin intermediul 

cãreia ne este prezentatã viaþa aventuroasã a 

cãlugãrului Sever Morar, dar ºi aspecte din viaþa 

pãrinþilor Marei, în special cele referitoare la mama 

sa, Teodora, faþã de care doctorul a nutrit o puternicã 

afecþiune. Singurãtatea protagonistului se datoreazã 

într-o mare mãsurã ºi sentimentului de totalã 

neîmpãcare cu lumea din jur, o lume mecanizatã care 

încearcã sã-ºi impunã regulile, ceea ce personajului îi 

provoacã o repulsie imensã. Acest sentiment al 

inadaptãrii îl determinã sã se izoleze de lume ºi sã 

încerce aceeaºi senzaþie pe care a încercat-o ºi Mihai 

Bogdan din Absenþii, ºi anume cã s-a nãscut prea 

devreme: „Lumea mea a trecut sau nu a venit încã. ªi 

nimic nu mã face sã sper cã va veni prea curând”. 

Suntem martorii mai multor universuri epice, 

deoarece, dupã cum scriitorul ne-a obiºnuit pânã 

acum, cartea se desfãºoarã pe mai multe planuri: un 

plan prezent, care urmãreºte viaþa doctorului din 

momentul în care a ajuns la cabanã ºi un plan trecut, 

care nu vizeazã doar destinul protagonistului, ci ºi 

evenimente din viaþa altor personaje. Ne este 

prezentat, astfel, destinul tragic al lui Darius, socrul 

doctorului, (iar, de la un punct, relatarea ia forma 

confesiunii); un alt fir epic urmãreºte relaþiile 

amoroase ale lui Dan Robert, fiul psihiatrului, dar 

mai ales relaþia incertã a acestuia cu Claudia. 

În foarte multe dintre interviurile sale, scriitorul 

menþioneazã faptul cã temele mari ale literaturii sunt 

aceleaºi de la început. Iatã de ce nu ne mirã deloc 

faptul cã prozatorul a ales sã vorbeacã despre iubire ºi 

moarte. Despre iubire ni se vorbeºte prin intermediul 

multor personaje, însã cea mai puternicã, cea mai 

frumoasã ºi probabil, de aceea, ºi cea mai dureroasã 

dintre toate poveºtile de iubire prezente în roman, 

considerãm cã este cea dintre Darius ºi Ella. Aceºtia 

se cunosc în tren în drum spre Berlin, amândoi fiind 

studenþi, ºi, întorºi acasã, se hotãrãsc sã se 

cãsãtoreascã într-un moment foarte dificil din istoria

þãrii, cãci Transilvania era ocupatã de maghiari. Dupã 

detenþia din lagãrul de la Someºeni, cauzatã de 

încercarea de a trece clandestin în România pentru a 

primi ºi binecuvântarea pãrinþilor Ellei, Darius este 

obligat sã participe la rãzboi în Ucraina. Va fi o 

perioadã dificilã atât pentru Darius, cât ºi pentru Ella, 

care va fi forþatã sã lucreze în lagãr, dar ºi sã cedeze 

insistenþelor unui soldat, cãci acesta nu înceta sã-i 

aminteascã de originiea ei nesãnãtoasã, Ella fiind pe 

jumãtate evreicã. Pânã la un punct, destinul 

personajului se aseamãnã cu cel al lui ªtefan 

Gheorghidiu, cãci experienþa îngrozitoare a 

rãzboiului ºi absenþa îndelungatã de lângã femeia 

iubitã îl determinã sã punã sub semnul întrebãrii 

fidelitatea soþiei sale, în minte insinuându-i-se de mai 

multe ori un dar dacã? Însã spre deosebire de 

protagonistul lui Camil Petrescu, pentru Darius 

urmeazã vremea certitudinilor, cãci, ajuns acasã ºi 

vrând sã-i facã o surprizã soþiei, acesta asistã 

halucinat la spectacolul trãdãrii sale. ªi chiar dacã în 

rãzboi s-a aflat mereu în proximitatea morþii, acum 

cunoaºte o altã faþã a sa: „O moarte mai grea, mai 

cruntã decât tot ce cunoscusem despre Moarte”. 

Întâlnirea tardivã a celor doi, pentru cã Darius este 

nevoit sã se ascundã în pãdure timp de câteva luni, nu 

poate reface uniunea cuplului. 

Moartea este o prezenþã copleºitoare în roman. 

Încã din primele pagini, personajul este dominat de 

frica de moarte. De aceastã datã de moartea fizicã, 

deoarece cu cea moralã se întâlnise de multã vreme. 

Urmãrind firul retrospectiv surprindem alte feþe ale 

morþii cu care personajele cãrþii se întâlnesc deseori. 

Este cazul lui Darius, în special în perioada în care se 

aflã în rãzboi, situându-se mereu în anticamera 

morþii, dar ºi cazul protagonistului care, prin profesie, 

se vede obligat sã o întâlneascã la tot pasul, având, 

totuºi, deseori satisfacþia de a-i scoate pe oameni din 

ghearele ei, dar ºi fiind nevoit sã se resemneze atunci 

când nu i se poate opune. Aºadar, moartea râvnitã cu 

disperare (cum este cazul Marei, care vrea sã scape de 

singurãtate), dar mai ales teama de moarte a 

personajelor ocupã mult spaþiu în roman. 

Nici din aceastã carte nu lipseºte socialul, 

scriitorul prezentând durerea individului aflat sub 

teroarea istoriei, o istorie vitregã care otrãveºte ºi 

perverteºte fiinþa. Astfel, pe fundalul fiecãrei iubiri, 

este surprins ºi câte un moment dramatic din istoria 

þãrii. Iubirea dintre Ella ºi Darius se consumã în 



perioada în care Transilvania se afla sub ocupaþie 

maghiarã. Protagonistul îºi începe cariera de medic în 

Pãdureni în perioada în care Securitatea te urmãrea la 

tot pasul. Astfel cã, pentru a-i ajuta pe partizani, 

medicul se vede nevoit sã-ºi exercite de cele mai 

multe ori profesia pe ascuns, fiind supus în 

permanenþã fricii de a fi prins ºi arestat de Securitate. 

Întâlnirea dintre doctorul Cassian Robert ºi Daria, cea 

care-i va deveni soþie, are loc în Pãdureni cu ocazia 

unei vizite a Tovarãºului. Protagonistul, ajuns doctor 

psihiatru, este trimis pentru a veghea la bunul mers al 

lucrurilor, deoarece nu era admisã nicio greºealã, 

totul trebuia sã iasã perfect, astfel încât Tovarãºul sã 

fie mândru de þara pe care o conduce. Ni se prezintã 

un spectacol de-a dreptul grotesc ºi hilar, totul 

aflându-se sub împãrãþia falsului: erau amenajate 

drumurile ºi chiar o locuinþã (în eventualitatea cã 

Tovarãºul ar fi vrut sã facã vreo vizitã), erau plantaþi 

copaci de-o parte ºi de alta a drumului, chiar ºi 

animalele pentru vânat trebuiau sã iasã în bãtaia 

puºtii conducãtorului ºi, mai mult, toþi cei care urmau 

sã intre în contact direct cu Tovarãºul trebuiau sã fie 

cu analizele la zi. În ceea ce priveºte perioada 

postdecembristã, protagonistul este mãcinat de 

aceleaºi nedumeriri pe care le avea ºi Matei Popa din 

Recviem pentru nebuni ºi bestii. 

Latura aforisticã este prezentã ºi aici. Dacã în 

Absenþii, prostia a fost teoretizatã, în acest roman 

scriitorul aduce completãri: „Prostia nu este, nu a 

fost ºi nu va fi niciodatã discretã. Ea nu poate trãi 

fãrã curte, fãrã suporteri entuziaºti, fãrã lepre...” 

Referitor la formula narativã observãm cã la fel 

ca-n celelalte romane, scrierea la persoana întîi 

singular alterneazã cu cea la persoana a treia. Existã 

ºi elemente de metaroman, dat fiind faptul cã 

protagonistul întreprinde un demers pe cât de dificil, 

pe atât de necesar: îl surprindem sub teroarea obsesiei 

de a scrie, act pe care-l considerã un imperativ, 

deoarece se iluzioneazã cã astfel se îndepãrteazã de 

inevitabilul final. Un element de noutate îl constituie 

citatul livresc, menit sã ilustreze ºi sã întãreascã ideile 

prezente în text. 

Surprinzând singurãtatea profundã, trãirea 

plenarã a iubirii, dar ºi iminenþa morþii, scriitorul 

aduce, de fapt, un elogiu vieþii, vieþii care ar trebui 

trãitã fãrã concesii, fãrã abandonarea în fals, 

minciunã ºi laºitate, chiar dacã este o cale comodã. 

29


Ionel Popa 

Literatura diasporei româneºti - 

fãrã a nega cele câteva încercãri timide 

ºi sporadice - este, încã, neglijatã, dacã 

nu voluntar, atunci involuntar, ca un 

reflex al unor vremuri trecute. Situaþia 

este cu atât mai dureroasã, cu cât pe 

mulþi dintre scriitorii români din 

strãinãtate îi întâlnim în paginile 

revistelor româneºti sau, în cazurile 

fericite, le citim cãrþile tipãrite în 

România. Un caz ilustrativ, în acest sens, 

este cel al poetului Adrian Erbiceanu, 

trãitor, din 1979, în Canada. Recentul sãu 

volum "De la Anna la Caiafa", a apãrut în 

2007, la Editura Ardealul din Târgu- 

Mureº. 

Întorcând ultima paginã a cãrþii, dincolo de 

frumuseþea versurilor, se constatã caracterul meditativ - 

melancolic al poeziei, liantul unitãþii celor trei cicluri 

ale volumului: “La poarta înserãrii”, “Perdelele nopþii” ºi 

“Printre silabe”. 

Ca expresie a nostalgiei dupã Casa - vatrã, acolo în 

strãinãtãþi a luat cu sine, drept merinde, ºi sarea ºi apa ºi 

pâinile, ºi, împreunã cu acestea, ºi ghiveciul cu flori. Dar 

toate cele pe care le-a luat cu sine n-au fost în stare sã 

potoleascã dorul. În strãinãtãþi "timpul - lege ºi instanþã" 

are alte dimensiuni ºi intensitãþi , Timpul fiind metatema 

versurilor. "Alunecarea ca umbrele pe ape / spre lagunele 

care ne ascund" genereazã o adevãratã constelaþie de teme 

ºi motive poetice: cãutarea, drumul, visul, copilãria, casa, 

zãdãrnicia, vina ontologicã. Poemele volumului sunt 

meditaþii întru citirea semnelor care dau sama de lucrarea 

TIMPULUI asupra fiinþei umane. În ontologia poeticã a 

lui Adrian Erbiceanu cãderea în timp este pãcatul originar. 

Din perspectiva curgerii ireversibile a timpului, 

viaþa este punte între "leagãn" ºi "parastas". Ideea nu este 

originalã - e un dat ontologic - dar se impune imaginea 

poeticã în care poetul exprimã aceastã idee : "ºi-acelaºi 

vis, ce-ascunde-n el furtuna / - Din leagãn, punte cãtre 

parastas - / Ca un blestem, ne-nvolburã întruna: / Atât a 

fost... Atât a mai rãmas .(Bat caldarâmul vieþii ). Versurile 

oferã un bogat câmp semantic al timpului: pãduri 

ceþoase, vârfuri lunecoase, giulgiul rece, ploaie, drumul, 

pasul, clipa, rãbojul, cale, orologiul, ornic, secunda, 

cadran, scarã, calendar, vântul, alergare. Poetul, ducând 

"vântul umbrei" în spinare, se aºterne la drum pentru a 

strãbate "Taina grea ca printr-un vechi descânt,/ Prin lumile 

în mine sigilate". (Doar umbra). Se vãdeºte faptul cã 

poetul are dorul cãutãrii ºi harul poetic: "Mã-ncearcã, 

uite-aºa, un dor de ducã // (...) // Mã poartã, uite-aºa, o 

30 


MESAJ POETIC DIN CANADA 

ADRIAN ERBICEANU - “DE LA ANNA LA CAIAFA” 

unduire/ de aripi... presimþindu-le cã-mi 

cresc ". Poezia " Mã-ncearcã uite-aºa ", 

din care am citat, este o autodefinire. 

Astfel de autoportrete ºi arte poetice sunt 

mereu prezente în volum. 

Pe drumul cãutãrilor, poetul dã de 

"lacãtul închis" (arghezian). Poezia "Ca 

lacãtul" , este ilustrativã pentru textele 

în care eul poetic se adreseazã unei o a 

doua persoane. Cine este aceastã 

persoanã? Iubita, poezia, divinitatea? În 

cãutarea semnelor prin "vremea rãvãºitã 

de furtunã", poetul este un solitar. 

(Semne). 

Frecvenþa întrebãrilor susþine 

caracterul reflexiv al versurilor, dar ºi 

puncteazã tensiunea trãirilor. Dubitativ, 

poetul nu renunþã la urcarea pe scara 

"visurilor fremãtãtoare". 

Unul dintre textele de rezistenþã ale volumului este 

"Piatra rarã". Ascultând tic-tacul vremii, poetul descoperã 

legea universalã care stã deasupra omului - întrebare: "Mie 

întrebarea.../ .../ De ce nãscutul trebuie sã moarã". În 

dansul viclean ºi alunecos al timpului, eul liric e un veºnic 

"felinar întrebãtor" (Vals). O elegie a dorului este 

"Iubirile". Prin vocabular ºi prozodie, versurile ne conduc 

spre un model: Lucian Blaga. 

Un alt aspect al tehnicii poetice este dedublarea : 

persoana a doua, cãreia poetul i se adreseazã mereu, în 

tonalitã?i grave, poate fi "duhul sãu " ( Parte de vinã ). 

"La poarta înserãrii " ( metafora curgerii timpului ), 

care încheie primul ciclu, e o sintezã a acestuia. Urmând 

treptele întrebãrilor, poetul, " ghem " ce se " deznoadã ", 

bate la Poarta înserãrii. 

Textele celui de al doilea ciclu (Perdelele înserãrii) 

se strâng într-o adevãratã viziune: "Popa citeºte un nou 

acatist". O bijuterie a volumului este poemul "Tu copile": 

"Am pornit la drum de searã / Sã-i spun þarinii poveºti. / Eu 

îl sui, drumul coboarã.../ Tu, copile, cine eºti ? / / / Prins 

de volburi, la strâmtoare, / Gândul dã a se-odihni; / Sus 

e cald, jos e rãcoare.../ Tu, copil, de unde vii ? / / Cã ºi 

pasul ce strãbate / Printre patimi, la rãscruci, / Visele se 

frâng mai toate.../ Tu, copil, unde te duci? / / În balans pe 

vechea punte / Peste vãmile lumeºti, / Clipa mi-e rãboj pe 

frunte.../ Tu, copile, unde eºti ? // 

Timpul e linear, dar numai aparent; el e labirint (vezi 

frecvenþa lexemelor: rãtãcesc, cãrãri, potecã, hãþiºuri, 

cale). (“Acelaªi veac, acelaªi leat", "Timp ªi destin"). 

Poetul e într-o permanentã neodihnã, "între rãu ºi bine" 

ºi sortit sã munceascã la o casã care mereu rãmâne 

neterminatã ("La casa mea"). 

În ciclul al treilea, dupã cum sugereazã ºi titlul,

"Printre silabe", sunt frecvente artele poetice ºi 

autoportretele. Textul poetic contopeºte cele douã teme. 

Actul poetic este cãutare ºi jertfã: "Eu pe cine caut între 

cuvinte/ În poemu-n care ard de viu,/ Nepãtrunsul sã-l 

pãtrund... aminte/ Litera în vorbã când o scriu ./ ("Pentru 

cine"). Poezia dã puterea de a confrunta rãstignirea pe 

crucea timpului: " Silabele se leagã în cuvinte / Ca strugurii 

de vrejul lor amar, / Prin toamna care-aleargã înainte.../ 

Cât zici c-a mai rãmas din calendar?"("Printre silabe"). 

Poezia ("Risipa noastrã") e "un ocean albastru". ("Era pe 

vremea"). Jertfa creatoare e ºi cântec ºi bucurie ("Mãncearcã 

uite-aºa"). 

Poetul e un Ulise ºi un Aeneas, cãlãtor pe mare, spre 

un nostos unde îl aºteaptã un Charon. Versul prilejuieºte 

mãrturisirea vieþii. În curgerea timpului, viaþa poetului 

devine Carte. Drumul vieþii este "ales", adicã hotãrât, 

poetul trecându-l" din vamã-n vamã", urmându-ºi 

"chemarea": "osânda-i fãrã de popas" . Speranþa, visul ºi 

actul creator determinã "ruperea din somn" ºi "ardere pe 

rug"; "Vremea trece, cuvântul rãmâne". ("Era pe vremea"). 

Poetul este o fiinþã unicã aflatã între ontic ºi existenþial 

("Între gânduri"). De aceea el refuzã viaþa ca simplu " act 

de prezenþã", neavând timp pentru vremea care coace 

"seminþe negre" ("Act de prezenþã"). 

Poezia lui Adrian Erbiceanu e strãbãtutã ºi de o undã 

de religiozitate. Psalmistul devine un "alergãtor" 

("Alergarea continuã"), spre taina - poveste ("Ce tainã"), 

sperând sã gãseascã rãspuns la întrebarea "Pânã când". În 

"Balet", textul e construit pe simbolul complex al lebedei: 

pornit din "baletul lebedelor negre", psalmistul parcurge 

drumul greu spre "baletul lebedelor albe". În sonuri vag - 

ecleziastice e scrisã ºi poezia "Oglinda ". 

Extrasã din universul trãirilor proprii, meditaþia 



melancolicã irigã versurile volumului pe care-l comentãm. 

Irigat de aceastã substanþã liricã, poezia lui Adrian 

Erbiceanu nu este una pesimistã. Cu toate acestea, poezia 

sa nu este nici împotriva curgerii timpului, pentru cã 

niciunde în versurile sale nu vom gãsi o revoltã. Poetul 

scrie o poezie a asumãrii ontologicului. Nu întâmplãtor 

versurile sale au un sens etico - filosofic testamentar: "Nau 

sã ne ierte pe vecii urmaºii/ De nu ne-am potrivi cu grijã 

paºii/ Pe scara timpului - testamentarã". 

Întorcând ºi ultima paginã a volumului, suntem în 

mãsurã sã clarificãm ºi semnificaþia titlului volumului: 

poetul, rãstignit între cuvinte, se aflã în permanentã 

interogaþie; drumul "de la Anna la Caiafa" este drumul 

vieþii. 

Concluzionând, putem afirma cã Adrian Erbiceanu 

scrie poezie elegiacã în tipar clasic. ªi, dacã am amintit de 

influenþe ºi similitudini cu Blaga ºi Arghezi, am fãcut acest 

lucru tocmai pentru a sublinia aspectele fericite prin care 

poetul se integreazã în tradiþia marii noastre poezii. 

Volumul asupra cãruia am stãruit în comentariul nostru 

ne oferã prilejul de a contura profilul liric al unui poet 

cu o sensibilitate viguroasã ºi clar personalizatã. 

Adresãm un cuvânt de apreciere ºi pentru talentul ºi 

imaginaþia lui Adrian Popescu, artistul care a ilustrat 

volumul cu trei tablouri care "prefaþeazã" cele trei cicluri 

ale cãrþii, la care se adaugã ºi imaginea de pe copertã. 

Prin culoare, simbol ºi spaþialitate, artistul plastic a reuºit 

sã concretizeze, în mod meritoriu, conferind vizibilitate 

conþinutului ideatic ºi afectiv al versurilor din volumul 

de versuri "De la Anna la Caiafa", al poetului român din 

Canada - Adrian Erbiceanu. 

CALENDAR CULTURAL S TM REAN 2009 

115 - 03.07.1894 Se naºte la Carei scriitorul ºi ziaristul Jávor Béla 

(m.1973) 

100 - 05.07.1909 Se naºte la Tur pictorul Ion Þânþaº (m.1973) 

50 - 15.07.1959 Moare la Blaj preotul ºi omul politic Aurel 

Dragoº (n.1883) 

125 - 15.07.1884 Se naºte la Gherþa Micã, scriitorul Rodion 

Markovits (m.1948) 

20 - 16.07.1989 Moare la Bocicãu vicarul episcopal Paul 

Augustin (n.1908) 

50 - 17.07.1959 Se naºte la Satu Mare poetul ºi traducãtorul 

Kovács András Ferenc 

70 - 23.07.1939 Moare la Medieºu Aurit preotul ºi omul politic 

Ioan Tarþia (n.1878) 

15 - 23.07.1994 Moare la Oradea filosoful Radu Enescu 

(n.1925) 

170 - 25.07.1839 Se naºte la Pomi preotul patriot Gavril Lazãr de 

Purcãreþi (m.1907) 

60 - 03.08.1949 Moare la Ribiþa (Alba) dirijorul Iosif Spãdaru 

(n.1901) 

55 - 15.08.1954 Se naºte la Blaj artistul plastic ºi scriitorul 

Vasile Frãþilã 

70 - 23.08.1939 Se naºte la Târºolþ, pictorul Ion Sasu 

90 - 28.08.1919 Se naºte la Valea Vinului, scriitorul ºi 

traducãtorul Mikó Ervin (m.1997) 

130 - 30.08.1879 Se naºte la Cãuaº, pictorul Aurel Popp 

(m.1960) 

120 - 30.08.1889 Se naºte la Sanislãu, preotul ºi omul politic 

Ignaþiu Chirvai 

125 - 08.09.1884 Se naºte la Chiuzbaia (MM) omul de culturã 

Paul Benea (m.1948) 

30 - 13.09.1979 Moare la Satu Mare prozatorul Ivan Fedco 

(n.1938) 

80 - 19.09.1929 Se naºte la Câmpulung Moldovenesc criticul 

literar ºi eminescologul Graþian Jucan 

120 - 20.09.1889 Se naºte poetul Tereh Geza (m.1969) 

20 - 23.09.1989 Moare la Negreºti Oaº artistul fotograf ºi 

etnograf Ioniþã G. Andron (n.1917) 

110 - 24.09.1899 Se naºte la Negreºti Oaº omul politic liberal 

Octavian Ardelean (m.1974) 

90 - 24.09.1919 Apare primul numãr al publicaþiei bisãptãmânale 

„Satu Mare” 

31

Prozã 

ªtefan Jurcã 

Blestemul cerbului 

32 

1 

Scrisul e lucrul dracului, am încercat ºi 

eu sã scriu prozã... am fost pe front, aº avea 

ce povesti. În munþii Tatra zburam într-un 

avion de vînãtoare, fãceam schiþe, poziþionam 

liniile inamicului, zburam deci peste 

munþi.Eram atent ºi crispat, mi-era ºi un pic 

fricã, eu sînt totuºi artist... Un camarad 

aduce luneta la ochi, cautã prin oblonul 

avionului sã scoatã þeava afarã. În momentul 

urmãtor se produce un fapt ºocant, un 

bãºtinaº, cãlãuza, loveºte patul armei. 

Intrigat de gestul cãlãuzei era sã se producã o încãierare. 

Zgîlþîitul avionului m-a fãcut sã nu pot fi atent la 

deznodãmînt. Lunetistul þintise un cerb aflat pe o creastã, ºi 

nu unul oricare ci un cerb alb. Cãlãuza vãzuse animalul ºi 

riscase sã fie împuºcat de ofiþerul lunetist, dîndu-i peste 

mânã. Cerbul alb este un animal sfânt, el nu poate fi 

sacrificat. Aºa cum pentru indieni vaca e animal sfînt ori 

porcul animal spurcat la unele popoare. Oricum, cerbul n-ar 

fi putut fi recuperat de noi iar gestul lunetistului de a ucide 

fusese considerat un sacrilegiu. Bâtrînul pictor îºi aranjeazã 

pletele albe sub basc, are privirea blîndã, faþa de copil 

odihnit. Începe sã povesteascã lãsîndu-ºi pleoapele peste 

ochi. Scrisul e lucrul dracului... reia pictorul cu o voce 

subþire, efeminizatã. Se opreºte o clipã. Aºteaptã sã fie 

contrazis de cenacliºti. De fapt proza, vreau sã zic... pentru cã 

am început sã scriu ºi eu prozã, apoi am început sã tai din 

fraze,le reciteam ºi iar tãiam pînã am rãmas doar cu titlul, ca 

în final sã-mi dau seama cã nici titlul nu era bun. Aºa-i cu 

scrisul ºi cu lucrul dracului. 

Dorin îi povesteºte scena lui Iosif. El tace, apoi conchide 

triumfãtor: 

- N-am de unde sã ºtiu cã eu n-am fost în Munþii Tatra. 

- Ce nu ºtii,maestre? 

- Dacã existã cerbul alb... 

- Nici eu n-am auzit de el pînã acum, poate e un simbol 

cum ai spune lupul alb... 

- Dar nici pictorul Divu nu spune dacã l-a vãzut sau nu... 

ci doar cã un bãºtinaº i-a dat peste puºcã lunetistului care 

intenþiona sã împuºte un cerb alb. 

- ªtii cã existau mãrci de camioane Tatra ? 

- Dar ce... Carpaþi ºi Bucegi nu au fost? Crezi cã noi nu 

avem ceva specific munþilor noºtri? Cãprioara din Carpaþi... 

- Ai putea sã pictezi cãprioara asta de la Grãdina 

zoologicã? 

- Din moment ce sînt profesionist nu pot rãspunde 

numai afirmativ. Mai greu va fi sã fie ºi artã acel desen... 

Animalele se picteazã cel mai greu vãzute din faþã. 

Nu ºtiu dacã ai auzit de Mestrovic, sculptorul care l-a 

fãcut pe Carol I pe cal. E cel mai bun sculptor de statui 

ecvestre, deci eu aº putea sã-þi desenez cãprioara de care ai 

spus dar nu ºtiu dacã asta va fi ºi artã. 

- ªtii secvenþa cu cazacii din romanul lui ªolohov, 

cãutau în pãdure “doi stejãrei” cînd deodatã le apare o 

cãprioarã cu un ied, gingaº ca un copilaº. E o caprã din 


desen de Mihai Olos 

Carpaþi, zice unul. Caprã, necaprã dar de ce 

n-are coarne, se întreabã trãitorii din stepã. 

- Nu ºtiam de ªolohov ºi cãprioara din 

Carpaþi dar Cerbul alb este un animal foarte 

rar ºi cine îl ucide cade sub incidenþa 

blestemului: pãþeºte ceva rãu sau chiar 

moare. Vînãtorii ºtiu mai bine decît mine 

acest tabu. Eu sînt pictor ºi nu ºtiu decît cã 

oxidul de zinc cu care se face fondul pe pînzã 

este foarte periculos, poate fi chiar letal. 

Legenda mai spune cã Prinþul 

Alexandru al Serbiei ar fi împuºcat un cerb 

alb. A fost asasinat atît el cît ºi soþia sa. Sînt 

mai multe pilde din acestea. În speþã 

blestemul cade asupra celor de sânge 

albastru, cerbul alb este o specie rarã, în 

ultimii 6o de ani s-au zãrit exemplare puþine, la fel, poate cu 

ursul Panda, specia rezistã greu la noile condiþii de viaþã. 

- Vroiam sã revin la Hollosy, cã tot spuneai cã vrei sã ºtii 

despre ºcoala de picturã din Rivulus. Maestrul Iosif s-a aºezat 

pe un taburet, Dorin ºi-a tras alãturi pãhãrelul de forma unei 

lalele. Afarã a sosit primãvara, colþul ierbii începe sã se 

îndrepte cãtre luminã. În vila Wagner, casã pustie, praf ºi 

singurãtate, bãlãrii, cãptãlani ºi urzici cresc cu poftã la 

marginea zidurilor din care se desprind bucãþi de tencuialã. 

- Hollosy s-a nãscut la Sighet, a mai avut o sorã 

geamãnã Anna Maria. Tatãl sãu se numea Simon Corbul dar 

ºi-a schimbat numele. A revenit la numele maghiarizat deºi 

era armean. În limba maghiarã Hollosy înseamnã corb. 

Armenii erau prigoniþi de turci ºi atunci o parte dintre ei au 

ajuns în Moldova, alþii la Gherla iar de acolo la Sighet. S-au 

catolicizat ºi ºi-au schimbat numele. Era sã uit, a mai avut ºi 

un frate mai mare Iosif care picta ºi el. 

- De unde ºtii maestre? 

- Ti-am spus dar n-ai reþinut, vroiam sã scriu o istorie a 

ºcolii de picturã din Rivulus, am citit, am adunat material. 

Am corespondat cu istorici de artã. Îþi spun ºi amãnunte cã 

poate aºa, sub formã de poveste vei reþine mai uºor ideea. 

Aici nu este vorba de naþionalitate, era imperiul 

austroungar. Toate þãrile acestea erau scrise AU, adicã Austro 

Ungaria. Pe atunci existau douã ºcoli, cea de la Munchen ºi 

cea de la Barbizon. Coloniile de picturã au avut un aport 

însemnat la promovarea picturii în aer liber. Au venit cu ceva 

nou: lumina ºi tematica preluatã din mediul înconjurãtor. 

Hollosy are niºte lucrãri cu subiecte din zona unde picta: Fatã 

cu basma, Fata care râde, Fetiþã cu pãlãrie verde, Viþeluºi. 

Lucrarea care l-a fãcut celebru este “Depãnuºatul 

porumbului”, apoi dupã ce a plecat din rivulus “Cetatea 

Hustului”. 

- Maestre, mai este un armean catolicizat, Csiki Gergely 

din pãrþile Aradului. S-a fãcut preot catolic apoi a început sã 

scrie teatru. a intrat în conflict cu clerul ºi a fost expulzat. 

Teatrul din Torþiºoara, cel maghiar, poartã numele lui. 

- Cum a ajuns Simonac în Rivulus? El a avut doi elevi 

din Rivulus, pe Reti Istvan ºi pe Janos Thorma care l-au 

invitat în orasul lor cu elevii sãi cu tot. Primarul le-a asigurat 

cazarea într-un atelier improvizat. Au venit cu trenul iar în 

garã au fost aºteptaþi cu onoruri. 

- Hollosy avea treizeci ºi nouã de ani, era cam ciudat. ªia 

aruncat pãlãria în mulþime. Cînd a vãzut atelierele proaspãt 

2

podite a exclamat: Cocinã de porci, toþi au îngheþat, era 

profesor în Bavaria, cocinã de porci va rãmîne aici dupã ce 

plecãm noi de aici. Avea o obsesie, un tablou emblemã de 

eliberare a naþiunilor de sub imperiu: Marºul lui Rakoczi la 

care a lucrat cu intermitenþe mulþi ani fãrã a reuºi sã-l 

finalizeze. Se pãstreazã aceste studii pentru lucrare. Dorinþa 

sa a fost sã fie îmmormîntat în cimitirul armenesc din Gherla 

însã începuse rãzboiul ºi a fost înhumat la Sighet în oraºul în 

care s-a nãscut. 

Oraºul Gherla a fost întemeiat de armeni, ºi-au 

cumpãrat teren lîngã aºezarea româneascã ºi au construit 

oraºul. Priveºte biserica armeneascã,este pe drumul cum vii 

de la Napoca la Rivulus, e un parc în apropiere pe partea 

dreaptã. Armenii au fost comercianþi, alãturi de greci ºi de 

evrei ei au fost cele mai vechi popoare care au dominat lumea 

anticã. Prigoniþi de islamiºti se orientau în pribegia lor dupã 

locurile de aprovizionare ale armatei. 

Cu Iosif coboarã de la Vila Wagner, în stînga este terenul 

de tenis, de vreo treizeci de ani este tot acolo, traversau Valea 

Roºie pe un podeþ din beton apoi porneau pe Aleea 

cardiacilor cãtre casã. 

- Vezi biserica asta, fãcea maestrul cu mersul poticnit, 

deºi nu împlinise ºaizeci de ani, de lîngã statuia ostaºului, 

chiar lîngã valea repezitã, a fost ziditã de un cetãþean de 

bucurie cã i s-a întors feciorul teafãr de pe front. Acest parc 

s-a numit parcul Regina Maria. Piatra gãuritã a fost aºezatã 

acolo pentru a consemna forþa perforatoarelor Pullman, aduse 

în urbe pentru minele din împrejurimi. Asta se întîmpla prin 

anul 1912. Mai încolo, spre bisericã este statuia lui Lendway, 

un actor nãscut în Rivulus care a întemeiat Teatrul maghiar 

din Budapesta. Cineva i-a aºezat flori la bazã, un hîtru i-a pus 

pe gurã o petalã roºie… A locuit în Centrul Vechi, lîngã 

Vinclu. 

- Ar trebui sã publici mai mult,cum vrei tu sã ajungi 

scriitor de aici din Rivulus? 

- Dar Blaga,de la Cluj… 

- El era Blaga, o sã-mi spui de D.R.P., de Buzura. ªi ei 

au plecat în Capitalã. 

- Chiar nu crezi cã se poate face culturã ºi în 

Provincie?... 

- O sã fii tu primul care spargi canonul… 

- Lasã-mã sã cred,.maestre… 

- Bine, fiule… 

- Mai spune-mi despre anii 1950 cînd erai elev… 

- Sînt multe de spus,la ce þi-ar folosi ? 

- Poate voi scrie…cîndva… 

- ªi mie la ce-mi foloseºte? 

- Pãi… nu lupþi tu sã fii nemuritor, cu lucrãrile tale. Cine 

ºtie cum se vor vinde, ce valoare vor avea… 

- Vorba lui Nichita Stãnescu, mã va durea în cenuºã… 

- Aºa zicea poetul ? 

- Bag seama… a fost ca un vârtej… a fãcut valuri în 

jurul sãu… 

- Tu de ce nu l-ai pictat pe Nebun,toatã lumea i-a fãcut 

portretul… 

- Nu consider cã prin acte politice mã pot lansa în artã… 

- Zice unul cã mai bine cã nu l-ai pictat pe nebun … 

- De ce ? 

- Cã-l fãceai urît ºi s-ar fi rãzbunat… 

3 


Prozã 

- Sã ºtii cã mã supãr… 

- Ce, eºti copil? 

- Nu e frumos sã mã jigneºti… 

- Vroiam sã fac o glumã… 

- E o glumã proastã…. 

Au ajuns aproape de Colonia pictorilor. Dincolo de 

gardul de beton, dincolo de zgomot ºi agitaþie existã, de 

aproape o sutã de ani, o oazã de liniºte, un rai pe pãmînt. 

- Intrãm pe aici, prin capãt. Între stejari e un loc unde 

cresc brânduºi… O alee cît sã se strecoare un patruped 

domestic, se profila prin vegetaþia sãlbãticitã, adicã vreau sã 

spun lãsatã natural sã se dezvolte. 

Chiar aºa era, printre frunze umede ºi veºtede era plin de 

brânduºi… Un moment feeric se arãta ochiului, chiar în plinã 

civilizaþie, o florã ca în pãdure. Maestrul se apleacã greoi ºi 

culege flori. 

- Ia ºi tu… 

- Ce facem cu ele? 

- Le aºezãm pe fereastra atelierului, aici la Mihai, dacã 

vine acasã din bejenie ºi le vede aici se bucurã… nu se ºtie 

cînd soseºte. Pe celelalte le poþi duce acasã, le pui într-un 

pahar, de cîte ori le vezi îþi vei aminti cã le-ai cules din 

Colonia pictorilor. 

- Dacã mã vede lumea cu ele pe stradã va crede cã-s 

plecat de-acasã… 

- ªi ce-þi pasã… Nici nu arãþi a csriitor,lasã-þi barbã, 

poartã-te altfel… 

- ªtii maestre,tot timpul am sentimentul ratãrii… 

- Asta ne obsedeazã pe toþi. 

- ªi pe cei mai mari… 

- Cum vrei sã crezi. E vorba ºi de altceva, de destin… 

Crezi în destin? ªtii ce spunea Emil Cioran despre destin?... 

- Nu m-am gîndit. 

- Vreau sã plec la Sibiu, apoi la Sighiºoara, Braºov, 

Rupea. Încerc sã pictez fostele cetãþi medievale sãseºti. E o 

ambiþie de-a mea. Le fac goaºe, apoi le trec pe pânzã. O 

civilizaþie de ev mediu, am vãzut ºi un catalog cu aºa ceva. 

Eu sînt consecvent, vreau sã fac picturã în aer liber, aºa cum 

a enunþat-o Hollsy. 

- E o primãvarã frumoasã… 

- Da, îmi place lumina… 

- Nu-l înþeleg pe ªimonac, obsesia sa de a realiza 

lucrarea “Marsul lui Rakoczi”… 

- Lucrînd cu studenþi din toatã lumea, avea învãþãcei ºi 

din Calcuta, a devenit internaþionalist. Toatã ideea sa se poate 

rezuma prin dorinþa de independenþã, lupta de eliberare a 

maselor din nordul Transilvaniei: români, ruteni, ºi maghiari. 

Era ºi un cîntec pornit din ambianþa slovacã, acest marº a fost 

rãspîndit de Liszt ºi prelucrat de Berlioz, prin 1841. 

Sã nu uitãm cã vreme de 17 ani el a activat în Munchen, 

apoi cinci ani în Rivulus. Dupã ce s-a retras la poalele 

muntelui Huta, la Teceu, a rãmas pînã cînd s-a stins din viaþã, 

în mai 1918. 

Oricum el rãmîne întemeietorul ºcolii de picturã,o 

picturã realizatã în aer liber în contra picturii academiste ºi de 

salon practicatã înainte. 

- Dar actualul loc al Coloniei cînd a fost stabilit? 

- Asta n-o ºtiu nici eu cu precizie, oricum dupã 1901 

cînd a plecat Hollosy, activitatea picturalã s-a continuat în 

4 

33

Prozã 

Rivulus sub denumirea de “ªcoalã liberã de picturã“ iar din 

anul 1927 pînã în 1936 fiinþeazã aici Scoala de picturã. Un 

rol însemnat l-a avut Janos Thorma. Mulþi au fost, puþini au 

rãmas… Nu e uºor sã fii pictor… Lumea crede cã viaþa noatrã 

este o bucurie continuã, alþii picteazã din plãcere, în timpul 

liber. Ce rãmîne? 

- Maestre, ºtiu ºi eu ce-s aceia amatori ºi profesioniºti, 

doar chiar dumneata le-ai fost îndrumãtor… 

- E mult de atunci… materialele necesare pentru a picta 

s-au scumpit enorm: pînza, culorile, chiar ºi pensulele. Sã nu 

mai vorbesc de rame… apoi atelierele de creaþie sînt tot mai 

puþine ºi chiria tot mai mare… Uite ce luminã… mai încolo 

înspre pod… orice ar fi Rivulus are ceva, nu ºtiu ce… care 

mã fascineazã deºi n-am pictat,dupã cum ºtii peisaje 

urbane… 

- ªtiu, tu cauþi strãvechiul, civilizaþia lemnului, lumea ta 

apare irealã… 

- Aºa ºi este, caut simbolurile satului, biserica, 

gospodaria, fântâna, cuptorul, ºura… 

- Oricum, ar trebui sã le îmbraci în rame frumoase… 

- Domnule, eu nu doresc sã ajung pe mîna 

colecþionarilor de artã, sã fie lucrãri frumoase, de succes la 

public. Eu cred cã am idei… 

- Ai, maestre, lumea însã e rea… 

- Îmi imaginez, eu însã îmi urmez destinul, parcã am 

ami pomenit de asta… 

- Nu înþeleg de ce te aprinzi aºa de repede, întreb ºi eu 

ca un ucenic neascultãtor. Învãþ mai multe dacã întreb 

necuviincios. 

- Nu-s prea obiºnuit cu aºa ceva, am lucrat mai mult cu 

copiii… Þi-am fãcut rost de cartea lui Ion Druþã- 

Clopotniþa… 

- Mã bucur… 

- Acest Ion Druþã este un fel de Creangã al românilor de 

dincolo de Prut… 

- Îþi mai aminteºti versurile Dincolo de Prut/ Greu e de 

trecut…? 

- Da, dar era ºi un critic de artã Prut, Mihai a fost 

selecþionat în dicþionarul sãu. Vorbea ºi scanda cu douã 

înþelesuri. 

- Deci Ion Druþã este un fel de Ion Creangã… 

- Are ceva care te atrage cînd scrie, simplu ºi duios… îþi 

stîrneºte amintirile din… copilãrie… ªtii proza aceea cu 

nucul… ªoapte de nuc… Parcã sînt la mine acasã unde 

aveam un nuc care s-a uscat. Tata l-a scos din pãmînt, l-a 

fasonat iar eu am cioplit douã forme dintr-o creangã. Le am 

ºi acum pe undeva. Nucul are un lemn foarte nobil, cu fibre 

distincte. 

- Mie mi-a plãcut cuvântul “rãsãritã“, m-am tot gîndit 

ce ar vrea sã însemne … 

- Floarea soarelui… 

- Da, aºa este însã la prima percepþie e mai greu de 

priceput. Înaintau încet pe lîngã malul Sãsarului, pe trotuarul 

îngust. 

- ªtii cã nucul nu creºte oriunde… 

- Da, pe aici prin oraº o sã gãseºti nucul sãlbatic sau 

castanul sãlbatic, în luna aprilie ºi mai e plin de ciorchini ca 

niºte candelabre, se formeazã apoi niºte mãciuci verzi cu 

þepi… 

- Maestre, mie mi-au rãmas doi în memorie de dincolo 

34 

5 


de Prut: Grigore Vieru ºi Ion Druþã. Mai sînt atîþia... dar vezi 

cum alege ºi cerne sita timpului? 

- Ambii trãiesc, poate cã nici nu trãiesc prea rãu... 

oficialitãþile vor sã implementeze ideea cã limba 

moldoveneascã este altceva decît cea românã... au un interes 

sã dezvolte o culturã hibridã pe aceste pãmînturi româneºti 

rîvnite de turci, austrieci, ruºi ºi ucrainieni. Conjuncturile nu 

ne-au fost favorabile decît foarte rar. Literatura este cum este 

dar mie mi-a spus unul ce a fost în URSS cã pictorii acolo nu 

abordeazã decãt tematicã politicã: drapele, rachete spre 

Cosmos, simbolurile comunismului. E o apologie greu ºi de 

rostit dar cum de înghiþit. 

- Mi-am amintit de încã un regizor de-al nostru- 

Loteanu, filmul sãu cu þiganii, ªatra… 

- Da, ãsta este în glorie, comparã Rusia cu America… 

Nici nu e o gafã mare, ruºii au þinut arta sus, pictura, 

literatura, muzica… sigur, sigur, sînt o naþiune puternicã, 

uriaºã… numai cã ºi el ºi Druþã au cam uitat de moldovenii 

cestilalþi, de rând. Cel puþin Vieru se mai vaietã în versuri… 

- Sã nu uit o chestie, aº vrea sã te abat de la acest subiect 

al pãmânturilor româneºti, cum spunea pictorul Ilie, lui tata iau 

spus cã noi trebuie sã ne recîºtigãm pãmânturile pierdute, 

ºi s-a dus pe front. 

Cicã sâmburii de nucã pot fi folosiþi la extragerea unui 

ulei cu efecte miraculoase, dacã aºezi un cuiuþ în ulei în 

cîteva ore se dizolvã. 

- Asta s-o crezi tu cu cel ce-þi toarnã baliverne. 

- Vroia sã spunã cã este un medicament pentru vasele 

sanguine… 

- Cine ºtie, poate… eu nu sînt medic, poate nici 

Þuculescu, pictorul nu ar fi în stare sã confirme. ªtiai cã este 

de profesie medic? 

- Dar A. P. Cehov, cã tot vorbirãm de Loteanu care-l 

preferã pe Cehov, el n-a fost medic? 

- Iar ajungem la paradoxuri? 

- Dar ce nu-s frumoase? Pictura e mai întîi o pasiune ºi 

apoi o meserie. Lui ªtefan Luchian nu i se spunea Zugravu? 

Era specialist în recondiþionarea picturilor murale din 

biserici… 

La discipolii matale le spui lucrurile astea ? 

- Dar ce, tu nu eºti? 

- Maestre, eu sînt copt,e greu sã mã deformezi matale… 

poate pionerii de la Palatul Copiilor… 

- ªtii ce înseamnã maieuticã? 

- Arta moºirii, a naºterii ideilor… 

- Bravo, ºtii, uneori mai multe lucruri decît mine.Acum 

trebuie sã mã grãbesc spre casã. Sã-mi pregãtesc de 

mîncare… 

- E bine,azi nu te-ai plîns de nimic… 

- Mi-a venit o idee, am s-o întorc pe toate feþele iar 

mâine voi încerca s-o trec pe hârtie, pe niºte schiþe… Sã 

vedem ce va ieºi. 

Au ajuns la pod. Dincolo de sclipãtul apei se vede, 

masivã clãdirea spitalului judeþean. 

- Noapte bunã, maestre. 

- Salutare, tinere… 

Fragment din romanul 

Pagina de gardã. 

6


Eseu 

Monica Lovinescu ºi moralitatea scriitorului 

Elena Vieru 

Monica Lovinescu este întâia conºtiinþã 

criticã postlovinescianã care, fãrã a-ºi 

exprima intenþia unor revizuiri, prin 

activitatea ei nu face altceva decât sã dea 

curs principiilor formulate de ilustrul sãu 

tatã. Înainte de a urmãri traseul ecoului 

revizionist, aºa cum transpare din opera 

autoarei, se impune sã punem în luminã 

câteva elemente din complexa personalitate 

pe care o reprezenta omul Monica 

Lovinescu, cu atât mai mult cu cât, pe 20 

aprilie 2009, s-a împlinit un an de la trecerea 

în eternitate a inconfundabilei Voci de la 

Europa Liberã. Îmbrãtiºãm acest demers nu 

din dorinþa de a accentua elemente biografice 

deja cunoscute, ci pentru a redescoperi fiinþa interioarã a 

acesteia, ce o va feri mereu de pãcatul ancorãrii fãþiºe într-o 

atât de celebrã descendenþã. 

În ciuda condiþiilor privilegiate ale copilului unic, 

nãscut într-o familie de mari intelectuali, în ciuda adolescenþei 

rebele a unei norocoase ce-ºi desãvârºeºte personalitatea în 

vecinãtatea unor scriitori renumiþi, Monica Lovinescu rãmâne 

totuºi un om modest, de un echilibru ºi o luciditate, în primul 

rând autocriticã, greu de imaginat. Distinsa fiicã a lui 

Lovinescu a conºtientizat de timpuriu greutatea numelui pe 

care îl purta ºi nu a ezitat o clipã a-ºi închina viaþa continuãrii 

principiilor legitimate prin opera tatãlui sãu. Ea a ºtiut cã întro 

societate supusã “sufocãrilor” de tip comunist, nu-ºi va gãsi 

niciodatã locul o literaturã europeanã cu pretenþii la 

universalitate. “Evadarea” în occident nu a însemnat altceva 

decât unica oportunitate de a-i asigura mentorului de la 

Sburãtorul o poartã de comunicare cu întreaga lume. 

Sensibilitatea, onestitatea, curajul, spiritul critic 

desãvârºit sunt câteva dintre calitãþile care definesc eul 

interior al instanþei critice de la Europa Liberã. Fiecare frazã 

propagatã prin intermediul undelor, fiecare rând scris trãdeazã 

amprenta acestor virtuþi, farã de care imaginea criticului nu ar 

fi fost cu siguranþã aceeaºi. 

Dacã generoasele pagini de Jurnal reliefeazã mai 

degrabã tumultul cotidian al dizidentului, statornicit în 

aºteptarea unui semn încurajator din þarã, seria Undelor scurte 

reprezintã mãrturia incontestabilã a temenicelor aplecãri 

asupra paginilor de literaturã românã. ªi nu numai. Desele 

raportãri la miºcãrile culturale ale contextului european nu fac 

altceva decât sã confirme ideea cã interminabila parantezã a 

comunismului, fatal instalatã în literatura românã, nu putea sã 

o lase indiferentã pe aceea care fãcuse din lupta împotriva 

comunismului mai mult decât un þel al existenþei. 

Cele mai elocvente documente scrise, relevând imaginea 

criticului literar exersat care este Monica Lovinescu, sunt 

însumate în volumele intitulate Unde scurte, cu statut clar 

delimitat de Jurnal indirect. Din chiar primal volum al seriei, 

publicat in 1978 la Editura Limite, este vizibilã dorinþa 

autoarei de a “controla,” în mãsura în care o putea face, delirul 

conºtiinþelor scriitorilor români care, în mod paradoxal ºi 

uneori neaºteptat, se lãsau îmbãtaþi de promisiunile unei noi 

vieþi, sub tutela partinicã a conducãtorilor de tot felul, trecând 

rând pe rând de cealaltã parte a baricadei, în hazardul 

nimicitor al compromisurilor. 

Fiecare noutate editorialã era aºteptatã 

cu nerãbdare la Paris, astfel încât niciun 

eveniment important consumat la Bucureºti 

nu rãmânea fãrã ecou în diaspora. Operele 

autentice se bucurau de o analizã pe masurã 

ºi de o încurajare ce deconspira aºteptarea 

sincerã a unui drum bãtãtorit. Abaterile 

flagrante de la verticalitate, aceea pe care o 

invoca Eugen Lovinescu atunci când aducea 

în discuþie necesitatea puterii de sacrificiu, 

erau cu amãrãciune, revoltã sau ironie 

subliniate, “puse pe tapet” pentru a rãmâne 

mãrturii imposibil de negat, ale unei epoci 

ireversibil alienate. Condeiul sclipitor, care a 

scris sute de pagini ºi a încercat prin acestea 

sã dea conturul real unui traseu falsificat în 

interiorul sãu, intuia necesitatea rescrierii 

istoriei literare postbelice, anevoios exerciþiu 

ce-ºi aºteaptã încã un autor curajos. 

În opinia necruþãtoare a Monicãi Lovinescu, un adaptat 

al “vremurilor noi” pare a fi fost Tudor Arghezi. De el 

semnatara Jurnalului se simte legatã prin umbrele încã vii ale 

copilãriei. Rememorând un episod în care o avea pe fiica 

poetului drept partenerã de joc, reþine, ca un ecou, replica 

tatãlui : “tu te joci cu Mitzura, dar nu ºtii ca tatãl ei, Arghezi, 

e unul dintre cei mai mari poeþi ai noºtri.” Experienþele 

literare ale adolescenþei au dovedit cã Eugen Lovinescu 

avusese dreptate. Ceea ce pãrea de neconceput acum, era 

asocierea unui poet genial cu imaginea unui “cântãreþ” de 

curte care, fortuit sau nu, putea sã vadã cerul în ochii unui 

general sovietic: “De când am citit discursul lui Tudor Arghezi 

la Marea Adunare Naþionalã, încerc mereu sã uit un cuvânt 

rostit de el: descãlecare. Dupã Tudor Arghezi, ocuparea þãrii 

de cãtre ruºi ºi instaurarea de cãtre ei a regimului ce-ºi spune 

comunist, nu se poate numi decât cu acea descãlecare prin 

care neamul românesc a reapãrut în istorie, iar conducãtorii 

acestui partid, cel mai stalinist dintre toate, care se þin la cârma 

þãrii numai prin graþia ruºilor ºi slujindu-se de o singurã armã, 

teroarea, se numesc, ca ºi primii voievozi români, 

descãlecãtori.” 

ªocul memorialistei este atât de profund, încât se 

grãbeºte sã realizeze o trecere în revistã a tuturor 

“descãlecãrilor” poetului, ajungând finalmente, în 12 iunie 

1962, la o concluzie cât se poate de amarã : “Au mai trecut ani 

ºi cu cât poezia lui devenea mai sigurã, mai îndestulatã viaþa, 

mai evidente privilegiile, cu atât mai delirante se fãceau 

epitetele, mai profunde reverenþele, mai jos coborâtã 

închinãciunea. Aghezi revenea la supralicitare, la epitetul 

linguºitor, la desfrânarea termenului, ajungând la marea 

neruºinare, la cerul albastru din ochii generalului rus, la 

descãlecare. Pânã la dezgust, pânã la silã, sau, cu un termen 

care îi plãcea lui Arghezi, pânã la greaþã. ” În martie 1969, pe 

fondul discutãrii articolului lui Eugen Barbu Poetica d-lui 

Arghezi, reafirmându-i viabilitatea, noteazã : “Ne-am întrebat 

mereu, de-a lungul acestor ani, când asistam înmãrmuriþi la 

delirul laudei, la încovoierea moralei a celui pe care îl 

consideram un mare poet, la îngenuncherile zgomotoase ale 

lui Tudor Arghezi, cum poate exista poezia cu supralicitarea 

bacºiºului. ” 

Mihail Sadoveanu, chiar dacã se înscrie în aceeaºi linie a 

“decepþioniºtilor” adoptând în faþa constrângerilor o atitudine 

ce-l punea la adapost de orice represalii, nu se bucura de 

35

Eseu 

numeroase adnotãri în filele memoriilor. Referirile aproape 

fulgurante reconstituie totuºi deziluzia faþã de aderarea 

autorului Crengii de aur la amalgamatul proces de 

“reconstruire” a þãrii. În acest sens, pe marginea discutãrii 

unui articol referitor la ancheta revistei Argeº, care a cerut 

scriitorilor sã desemneze cele mai bune zece cãrþi ale 

deceniului (1960-1970), Monica Lovinescu sublinia, în 26 

noiembrie 1970, cu statut de replicã datã lui Paul Anghel, care 

nega hiatusul perioadei 50-60: “Ce altceva propun detractorii 

deceniului 60-70, decât “doi paºi înapoi?” N-ar fi fost între 50 

si 60 vreun hiatus, pretinde Paul Anghel “prin simplul fapt cã 

atunci trãiau ºi scriau cei mai de seamã scriitori români: 

Sadoveanu, Arghezi, Blaga, Cãlinescu, Camil Petrescu” . Dar, 

observa scriitoarea, “Sadoveanu nu a dat decât Mitrea Cocor, 

care e o astfel de patã pe opera sa, scãzându-i ºi nu sporindui 

valoarea, încât ne putem întreba dacã el a scris-o cu adevãrat. 

Camil Petrescu a publicat singura carte plicticoasã si farã idei, 

dintr-o operã mai înainte încinsã de focul ideii. Arghezi s-a 

desfigurat prin prostituþie. Ce mai rãmâne? Douã romane ale 

lui George Cãlinescu, dar cine ar putea pretinde, farã a arãta 

lipsa celui mai elementar simþ critic ºi de rãspundere, cã 

George Cãlinescu va rãmâne mai întâi ca romancier, iar nu ca 

autorul acelei masive, pasionante ºi uneori iritante Istorii a 

Literaturii Romane, care a fost scrisã înainte de acest deceniu 

ºi care nici pânã acum nu a reapãrut?” 

În paginile Undelor Scurte, adevãraþi campioni ai 

“osanalelor”sunt consideraþi Mihai Beniuc, Zaharia Stancu ºi 

Eugen Barbu. 

Mihai Beniuc a fost printre primii scriitori români care, 

grãbindu-se sã-ºi plãteascã “tributul“ puterii, devine unul 

dintre cei mai înrãiþi zelatori ai ei. Iremediabil scufundat în 

delirul închinãciunilor, acesta ajunge sã creadã în dreptul sãu 

de a face istorie, autoinvestindu-se cu merite halucinante care 

dovedesc lipsa de … orice simþ a unui om. Autor a numeroase 

volume de poezii, primele punând în luminã, într-adevãr, un 

poet înzestrat, Mihai Beniuc va ajunge sã se creadã un geniu 

al liricii autohtone, astfel încât, din prudenþã, va avea impulsul 

de a-i înlãtura pe toþi presupuºii adversari. Nu numai pe cei în 

viaþã ci, cu atât mai mult, pe aceia care, în virtutea operei 

lasatã posteritãþii, ar fi meritat sa primescã titlurile cele mai 

strãlucite. Dar, din fericire, conºtiinþa Undelor scurte 

sancþioneazã orice încercare a “Iudei” de a anula valoarea în 

avantajul simulacrului literar. Astfel, atunci când apare 

romanul Pe muchie de cuþit în care Beniuc îl denunþa pe 

Lucian Blaga ca având afinitãþi fasciste, condeiul 

memorialistei noteazã: “În postul de la avant-garda poliþiei, în 

care sistemul zis comunist plaseazã pe unii dintre scriitorii sãi 

mai zeloºi, unii sfârºesc prin a se înãbuºi ºi prin a se omorî, 

alþii înfloresc. Un astfel de satisfãcut al soartei pare a fi Mihai 

Beniuc. ” Dar, continua autoarea, “De multã vreme prezentã, 

personalitatea lui Lucian Blaga nu-l lãsa pe Beniuc sã doarmã. 

Adicã sã se bucure cum ar fi voit de succesul pe care i l-a 

asigurat partidul. (…) Când te târãºti pe pãmânt sau te 

scufunzi în mocirlã, nu e plãcut sã vezi alãturi de tine oameni 

stând drept în picioare.” Denunþul lui Blaga ca fost hitlerist 

surprinde într-o aºa manierã, încât concluzia nu poate fi decât 

urmãtoarea: “Dupã ce a atacat pe scriitorii unguri 

revoluþionari, dupã ce a arãtat cu degetul lui de jandarm pe 

Gyula Hay, dupã ce a cerut desfiinþarea lui Pasternak, dupã ce 

a denunþat pe Lucian Blaga, dupã ce a condamnat orice micã 

încercare de liberalizare în literele româneºti, dupã ce a jucat 

mereu acest dublu rol de câine de pazã ºi auxiliar al 

Securitãþii, la ce sã ne mai aºteptãm de la Mihai Beniuc?” 

Ulterior, se va constata faptul cã fostul preºedinte de 

atunci al Uniunii Scriitorilor nu-ºi dãduse pe deplin mãsura 

36 


întunecatului caracter. Va veni o vreme cãnd se va simþi 

îndreptãþit sã formuleze lecþii de eticã, farã ca nimeni sã-i 

strige: “N-ai dreptul, Mihai Beniuc, sã vorbeºti despre 

neconformismul altora, când þi-ai fãcut din compromisul, dus 

panã la limitele lui extreme de slugãrnicie, fiinþã ºi post, 

privilegiu ºi îndeletnicire de cãpetenie. ” Finalmente, aproape 

demiurgic ºi pe bunã dreptate, Monica Lovinescu izbucneºte: 

“Mihai Beniuc, în fond nu mai ai dreptul sã vorbeºti pe 

româneºte. L-ai pierdut. Pânã la judecata din urmã l-ai pierdut 

iremediabil.” 

Spre deosebire de fostul “înaintaº” la conducerea 

Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu trãdeazã totuºi calitãþi 

care lumineazã un fond sufletesc mai uman. Deºi nu-i displac 

avantajele pecuniare, obþinute în schimbul “adormirii” 

temporare a conºtiinþei, (în cazul lui se certificase faptul cã 

exista), nu-l rãbda totuºi inima sã-ºi vadã confraþii batjocoriþi. 

Se iniþiase astfel într-o mult profitabilã artã de a se pune bine 

cu toatã lumea. Aspectul este sesizat ºi de la Paris, de unde i 

se dedica urmãtoarea “radiografie”, stabilitã ca urmare a 

lecturãrii unei comunicãri a lui Zaharia Stancu, la Congresul 

Scriitorilor Sovietici din mai, 1967: “În clipa în care Soljeniþîn 

denunþa crima împotriva literaturii care urma sã fie sãvârºitã 

in Rusia (…), Zaharia Stancu continua sã recite pe de rost 

lecþia învãþatã mai demult ºi ne înºtiiþeazã cã: “Revoluþia 

socialistã ºi întreaga istorie de o jumãtate de secol, plinã de 

mãreþie ºi dinamism a Uniunii Sovietice au modelat un nou tip 

de scriitor, acel scriitor investit cu deplina demnitate ºi 

rãspundere moralã în faþa poporului sãu. ”Dincolo de aceste 

exerciþii de supunere creatorul romanului Desculþ nu este 

totuºi un reprezentant al cãlãilor. E numai sub vremi. ªi 

hotãrât sã transforme aceastã situaþie incomodã într-una cât 

mai bine retribuitã ºi aducând maximum de foloase. Prin toate 

mijloacele cu putinþã. Urlând ca lupii când trebuie. Dar ºi 

luându-ºi când poate distanþele printr-un balcanic fãcut cu 

ochiul.” 

Eugen Barbu devine un caz prin faptul cã, dintr-un spirit 

combativ ºi un prozator realmente talentat, a devenit un 

incorigibil “cântãreþ de curte”. Apreciat pentru curajul ºi 

originalitatea dovedite în romanul Groapa, autorul sãu þine, 

prin comportament ºi þinutã literarã, sã dezicã toate aprecierile 

formulate la adresa lui. “Metamorfoza” sa a fost evidenþiatã ºi 

în afara graniþelor þãrii, astfel încât rânduri precum cele de mai 

jos nu ar trebui sã mire pe nimeni: “1957: apariþia în România 

a romanului lui Eugen Barbu, Groapa; 1966 – publicarea la 

Paris a aceluiaºi roman în traducere francezã. Între aceste 

douã date aproape 10 ani, în cursul cãrora am putut asista la 

mãcinarea unui talent în romane de mâna a zecea ºi la 

creºterea conformismului cotidian cu care autorul plãtea un 

moment de neconformism.” 

Am enumerat doar câteva situaþii în care Monica 

Lovinescu sancþioneazã atitudinea îndoielnicã a unor confraþi, 

care nu au avut tãria sã înfrunte mersul nefiresc al lucrurilor. 

Lista este însã mult mai lungã ºi deosebit de interesantã. Nu 

din considerentul cã aceºti scriitori ar trebui stigmatizaþi, ci 

din perspectiva imaginii pe care o oferã autoarea în legãturã 

cu lumea literarã din acea perioadã zbuciumatã. Este dezvãluit 

mecanismul care stãtea la baza validãrii unui scriitor sau a 

discreditãrii altuia. Este descris modul în care Adevãrul nu 

putea sã umble decât cu faþa acoperitã ºi numai pe întuneric. 

Veritabile pagini de istorie literarã! Pentru a da contur integral 

ºi real biografiei unui reprezentant al literaturii române ce a 

trãit perioada în discuþie, este necesarã ºi parcurgerea operei 

critice a Monicãi Lovinescu. Nu pentru a elimina din peisaj pe 

cineva, nu pentru a declasa ci pentru a clarifica anumite 

necunoscute. Atunci când este cazul.


Criticul de poezie un parazit 

al sentimentului uman? 

Al. Florin Þene 

În general, criticul de poezie a fost 

interesat de modul în care poetul este 

influenþat de mediu ºi societate, dar ºi de 

imaginile a tot cuprinzãtoare care 

influenþeazã printr-un rol mediator textul, 

societatea ºi iubitorul de poezie. 

O nouã criticã a poeziei determinã în 

poezie structuri diacronice ºi de respingere 

din partea poeþilor, cu toate cã unii exegeþi 

evidenþiazã acest fapt ca o determinare 

avantajoasã între cele douã domenii. Critica 

reprezintã în general judecãtorul ºi cenzorul 

care alege ce este bun de ce ce este rãu, dar 

se pune întrebarea cine alege critica bunã, 

obiectivã de cea rea ºi subiectivã? Cine îi dã dreptul unui 

critic sã dea verdicte, când istoria literaturii ne dovedeºte cã 

s-au fãcut multe greºeli în acest domeniu? 

O criticã a poeziei implicã mai multe direcþii: 

valorizarea eului, lucru ce-l poate face doar, eventual, un 

psiholog; o interpretare a efectului asupra cititorului de cãtre 

poezie; o taxonomizare a tipologiei individului; o analizã a 

postulatului cã prin poezie se exprimã fiinþa umanã; o 

receptare a poeziei ca drept capacitate de vibraþie a societãþii 

prin trãirile poetului, ci nu ai a te înrobi, diferenþiind 

sensurile dintre kairos ºi kronos. Primul element se referã la 

anularea timpului liniar ºi uniform, ºi evidenþiazã înþelegerea 

timpului poetic, totodatã efemer, dar ºi trainic. 

Poezia, inclusiv critica ei, îºi justificã existenþa în 

demersul pentru organizarea, structurarea psihicului omului 

ºi a lumii lui, ºi în special exceleazã în caracteristica ei de a 

deþine un sistem de reguli semiotice pentru interpretarea, 

includerea experienþei umane într-o construcþie lexicalã, ce 

exprimã o realitate, dar nu este realitate, însã este mai realã 

decît percepþia acesteia de cãtre om. 

Poetica ºi metapoetica are capacitatea de a include în 

ele unitatea dintre structuri descoperite nu în interiorul lor ci 

în exteriorul lumii. 

Dezbaterea imanentã a poeziei-constatã Al.Husar-ne 

conduce spre ideea de angrenaj ca sintezã concluzionarã a 

modalitãþilor concrete ale poeziei. Critica de poezie este o 

ºtiinþã, ea vine sã asigure corespondenþa construcþiei 

sistemului cu teoria sistemului. Faptul cã poezia vine din 

domeniul creaþiei literare nu este antagonicã criticii de 

poezie,cu toate cã aceasta din urmã vine, aºa cum susþin unii 

exegeþi, din domeniul ºtiinþei. Sau sunt antagonice? 

Aceastã ”construcþie” deschide drumul radial al 

metapoeticii. (vezi: Al. Husar, Metapoetica, Prolegomene” 

Ed. Univers, Bucureºti, 1983). 

Încerc sã arãt, inutilitatea criticii poeziei (mergând pe 

principiul nu e frumos ce e frumos, ci ce-mi place mie), dar, 

sã ºi apãr funcþia cognitivã a criticii poeziei. 

Eseu 

În calitate de critic al poeziei pot sã 

abordez modele ale lumii oferite de poezie; 

dar nu pot sã fiu, în acelaºi moment, ºi 

ideolog ºi poet, în acest context e necesar sã 

sondãm modelele pentru a descoperi 

semnele de crizã ale complexului structural, 

negativitãþile aduse complexului, orizontul 

unui viitor eliberat de prejudecãþi. În 

condiþiile fiinþei lucide ce aduce ºi produce 

conjuncturile mari ale istoriei provenite din 

adâncul istoriei le putem prevedea, alimenta 

cu mituri ºi aduce în terenul poeziei, a 

fabulaþiei. 

Misiunea criticului de poezie este mai 

dificilã decât aceea a simplului critic literar, 

deoarece acesta trebuie sã fie ºi poet, cãci 

venind din interiorul acestui univers poate 

înþelege mai bine elementele pe care se întemeiazã opera 

poeticã. Critica de poezie, ci nu teoria ei, se miºcã ºi gliseazã 

în direcþia evoluþiei poeziei fãrã încetare, merge înainte 

culegând pentru “ºtiinþa” poeziei noi “probleme”, cãci ea 

este conºtiinþa realitãþii poeziei. 

Georges Poules subliniazã cã în timp, conºtiinþa criticã 

este formatã din conºtiinþa inerentã a operei care este 

efervescentã ºi puternicã, ocupând, evident, primul plan, ºi 

conºtiinþa surprinsã a iubitorului de poezie. 

Abordând, în acest context, problema conºtiinþei critice 

a poeziei, constituitã din conºtiinþa inerentã a poeziei ce este 

trãitã adânc, aceasta îºi gãseºte locul primordial în conºtiinþa 

îndrãgostitului de poezie. Rolul criticii de a descifra semnele 

unei poezii este renegat de Serge Doubrovscki, deoarece 

critica nu este descifrarea unei opere pentru a deveni 

contrariul acesteia. Critica de poezie, dincolo de înþelegerea 

profundã, vibratoare a semnelor, este o afirmare a valorii. 

Trebuie sã înþelegem cã eul criticului, la fel ca ºi eul poetului 

este o subiectivitate inversã. Dintr-o expresie datã, ºi poet, ºi 

critic-obþin lucrarea care este pro-glob, pentru un aspect 

esenþial al proglobmodernului, noul curent indentificat de 

mine în actuala evoluþie a poeziei, ºi artei, în contextul 

globalizãrii. 

Criticul-parazit al poeziei, pot spune cã este veriga 

intermediarã, a treia, între poet ºi cititor, el este parazitul 

poetului care de multe ori, de-alungul istoriei literare, s-a 

înºelat, dar ºi a canalizat gustul cititorilor, privind valoarea 

poeziei criticate. Dacã poezie este fructul eului poetului, 

lucrarea criticului este ”parazitul” acestui produs. 

În concluzie, o criticã a poeziei mai tangenþialã de 

obiectul/subiectul sãu trebuie-dupã pãrerea mea-sã înglobeze 

aceastã “construcþie” ambivalentã în contextul cã tot ce-i 

mondializat în capul poetului þine de ordinea naturii lui ºi se 

caracterizeazã prin trãiri intense ºi spontane, ºi cã ce trebuie 

sã respecte o normã, ea aparþine poeziei ºi prezintã 

caracteristicile relativului, ale particularului. 

37

Reportaj 

38 

Reportaj pe genunchi 

pastile de memorie 

99% HAR 

E marþi, zi ca oricare alta. Opresc 

maºina (o “tãrãboanþã”) în parcare, 

aºteptând un Godot ieºean. Cum acesta 

întârzie, încerc, în cãzãnelul meu portocaliu 

cu motor, sã aºtern pe carnetul de însemnãri 

auto câteva idei poetice adânci. Tabla încinsã 

a maºinii îmi transmite jeratic spre scoarþa 

cerebralã, dar Pegasul inspiraþiei cade 

leºinat, ºi el, de cãldurã. Scriu câteva 

rânduri, dar tai cu unul în plus. Nu merge. 

Transpiraþia îmi picurã pe foaie, ca o picãturã chinezeascã. 

Îmi aduc aminte de zicala, parcã arghezianã, cum cã arta 

înseamnã 1% talent ºi 99 % transpiraþie. De transpiraþie nu 

am cum sã mã plâng... 

Apare, în sfârºit, cel aºteptat. Dau sã plec, dar ieºirea îmi 

este opritã de un Volkswagen Passat negru, ultimul rãcnet, 

din care coboarã grãbiþi, oxigenaþi de aerul condiþionat, doi 

preoþi tinerei, îmbrãcaþi regulamentar, gata de slujbã. 

Neobservând agitaþia mea, pãrãsesc zona cu anteriele lor 

lungi, plutitoare, în pas vioi, mânaþi de voinþa Celui de Sus. 

Jos, în parcare, le rãmâne maºina, cu tot cu numãrul de 

înmatriculare: NT-99-HAR, blocându-mã. 

Nu înjur, doar ºed ºi cuget, împãcat. E marþi, 06.06.06, 

o zi ca oricare alta. 

Poftiþi la chiloþi! 

Opresc, ieºind din piaþã, la “Strunga”. Soarele de amiazã 

trece razant spre adâncul magazinaºului alimentar, 

dezvãluind, ca bonus regesc, din halatul alb, transparent, 

dungile de bikini ºi coapsele unei zâne devenite, parcã printro 

explozie a lumii poveºtilor, vânzãtoare aici. Stau cuminte la 

rând ºi aºtept, ba chiar fac loc, politicos, unor persoane mai 

în vârstã. Ajuns la tejghea, mã hotãrãsc greu ºi cer o cutie cu 

smântânã, chiar daca acasã, în frigider, ºtiu cã mai am una. 

- Mai poftiþi ceva? 

- Nnn .. u! rãspund, destul de nehotãrât. 

Plec apoi, uºor nostalgic, ca un colecþionar de artã 

pãrãsind Luvrul. La colþul magazinulului alimentar, douã 

þigãnci îºi strigã marfa, înºiratã generos pe braþele mai 

încãpãtoare decât niºte rafturi: 

- Poooftiiiþi laaa chiiilooooþi! 


Festivalul naþional de literaturã “Eusebiu Camilar 

- Magda Isanos” - Suceava - Udeºti - mai 2009 - 

Premiul revistei CITADELA, Satu Mare 

Daniel Bratu - IAªI 

Sãrumâna! 

E searã, luminile oraºului meu saltã ca 

într-o discotecã imensã, cu sprijin pe coline, 

în ritmul gropilor de pe ºosea. E drept cã ºi 

eu dau din cap, ca un rocker, lovind cu 

pletele, nescurtate de mult, parbrizul. La o 

intersecþie semaforizatã cu minutul roºu, 

intru în vorbã cu ºoferul unui taxi de pe 

banda paralelã, ne dãm bineþe ºi discutãm, 

pe tema distanþei prea mici dintre maºinile 

noastre. Când apare verdele ºi demarãm în 

trombã, ne despãrþim amiabil, dar îl aud cum 

strigã, depãrtându-se: «sãrumânaa» . 

«Hm!» Îmi zic, «nu s-a lãsat pânã la 

urmã, nemernicul!» ºi opresc la ghiºeul Mc 

Donald’s, cerând calm o pizza. Vânzãtoarea 

mã serveºte prompt ºi îmi ureazã, când plec, eliberând locul 

urmãtoarei maºini cu claxon puternic: «sãrumâna!». 

Mã înec cu o bucatã de pizza, tuºesc, înjur groaznic ºimi 

dau seama cã nu m-am tuns din varã, ºi atunci superficial. 

Ca un fãcut, în faþa mea, luminatã cald, frizeria Calypso, 

proaspãt deschisã. Parchez rapid «bãtrânica», între un Opel ºi 

o cãruþã ºi intru vijelios. Singurul scaun neocupat e ºters cu 

bidineaua de o tânãrã superbã, brunetã ºi mignionã. Îi admir 

cuminte miºcãrile profesionale, pânã când mã observã ºi îmi 

face semn sã mã aºez. 

«Cum sã vã tund ?», aud o voce cu o mie de tonuri de 

miere pe fiecare sunet. «Cum vã place ... » rãspund eu cult ºi 

ºmecher, într-un târziu, privind-o curajos, în ochii din 

oglindã. Deasupra oglinzii, un afiº anunþã premiera piesei de 

teatru «Hai sã facem sex», a lui Valentin Krasnogorov. «Bine, 

aºa va fi, cum îmi place, deci... Observ cã sunteþi mare amator 

de teatru, aþi vãzut piesa?», o mai aud, ca prin ceaþa unor vrãji 

de neoprit. «Nnnu, dar sigur o sã merg, dacã spuneþi cã 

meritã... ». Zâmbeºte («Meritã, meritã ... »), mã topesc încet, 

gata sã cad sub scaun, dar îmi pãstrez poziþia înþepenitã, 

demn. 

Degetele ei sunt parfumate, fine ºi moi, când mi le trece 

peste faþã parcã mã mângâie cu vatã de zahãr. Închid ochii ºi 

îi simt fiecare miºcare ca pe un miting al livezilor de piersici. 

Aud clãnþãnind foarfeca, mai melodios decât niciodatã. Apoi 

bâzâitul aparatului de tuns, purtat de mâna ei, o simfonie. 

La un moment dat, îmi scoate brusc «babeþica», 

întrerupându-mi visul. «Gata». 

Deschid ochii ºi ... stupoare, din oglindã mã priveºte un 

individ cu freza strâmbã ºi ciuntitã, o cãpãþânã de puºcãriaº 

cu moþ. Plãtesc iute ºi plec, fãrã sã mai iau restul, înjurând în 

gând, dar parcã ºi fericit, un pic. Când sã ies, o aud ºoptindumi 

zâmbitoare: «sãrumâna!». «Poooftim ?!!» aproape cã

strig. «Searã bunã!», repetã ea, mai clar. 

E rândul meu sã zâmbesc, încurcat... 

La orizont, Berbecalia... 

În drum spre Vatra Dornei, dupã Câmpulung, ies la o 

þigarã pe holul vagonului. Dintr-un compartiment vin, în 

valuri, strigãtele unei discuþii principiale, cu “beep”-uri drept 

ornament: 

- Bãi, Gigi Becali e cel mai tare! A fãcut case la sãracii 

sinistraþi? A fãcut. A dat bucurie la popor cu fotbalul ºi bani 

pentru biserici? A dat. A bãgat spaima în hoþi ºi în securiºti? 

A bãgat, bãga-mi-aº ºi eu ... în... lor! 

Ceilalþi, la fel de agitaþi ºi de zgomotoºi, aprobã în cor 

compact vorbitorul. 

Privesc spre munþi. Atinºi de suflul cald al verii, de 

soare, parcã respirã. Sub una din culmi, pe verdele pãºunii, se 

distinge o patã albã, având exact forma de pe hartã a 

României. Nu ºtiu ce este, mã intrigã perfecþiunea ºi 

dimensiunile “plantaþiei” cromatice. Coama cu moþ dinspre 

unguri, fruntea încruntatã a Prutului, arabescul palmiped al 

Deltei, pântecul greu al Dunãrii, cu toc cizelat spre sârbi... 

Cum trenul trece de curba înaltã a Mestecãniºului, din 

apropiere, misterul se spulberã: “România” pictatã în munþii 

Bucovinei e, de fapt, o turmã de oi, la final de transhumanþã. 

În frunte, în prim-plan, ca de obicei, ciobanii, mãgarii... 

Doi pe-un lanþ 

La Eforie Nord, marea învolburatã înghite, din când în 

când, digul de la Acapulco. Spre searã, turiºtii îºi plimbã pe 

acolo câinii. Un ins, cu bronzul pielii peren, aleargã în 

tandem cu cel mai bun prieten al sãu, se pare, patruped, 

izbind ceilalþi curajoºi “aspiranþi” de aerosoli. Are în dotare 

un boxer imens, cât un viþel. Asemãnarea între cei doi este 

izbitoare, se verificã perfect ideea mimetismului biologic. 

Aceeaºi frunte îngustã, aceiaºi ochi mici ºi vioi, ca douã 

mãrgele în ulei, aceeaºi mandibulã pronunþatã, agresivã. 

Aceleaºi vocabule rãstite, adresate ameninþãtor celor din jur. 

Singurul plus al bipedului, cumva paradoxal, e un lanþ 

de aur, prins de gât ca de ciuturã... 

Soarele ºi buna travestire 

Plouã peste Eforie. Când ploaia tace, vântul rãscoleºte 

nisipul ca împins de copitele hoardelor. Plajele sunt pãrãsite, 

Poseidon pare în crizã, cu tridentul în gât, pãrãsit de sirene. 

Razele sunt rãzleþe ºi toate miros a roºu de-amurg. Baraje de 

nori se adunã dinspre nordul mãrii. 

Veniþi pe litoral de douã zile, n-avem alte soluþii decât 

plimbãrile cu tematicã de privit, printre terase. Cele mai 

multe poartã scaunele goale pe mese, precum regii pitici 

coroanele bejeniei. Peste tot, o luminã vineþie adoarme 

lumea. 

Dinspre un restaurant, însã, cu mese ºi la stradã, veselia 

þâºneºte, în valuri. Trotuarul e plin de privitori, clienþii sunt 

puhoi. Nu e vorba nici de preþuri, destul de mari, faþã de alte 

“locaþii”, nici de zonã. Atracþia e reprezentatã de 2 travestiþi, 

care cântã “Oh, baby, baby, viaþa-i complicatã...” ºi danseazã 


Reportaj 

cu pasiune ºi dezinvolturã, printre mese, mângâind ºi pupând 

mesenii obiºnuiþi, trimiþându-ne bezele, nouã, celor de pe 

trotuar. Atât la mese, cât ºi “la varice”, în afarã, se râde 

copios, în hohote, oamenii se închinã ºi aplaudã, apoi reiau. 

Cei doi, un fel de vedete, pe care îi mai zãrisem ºi la TV, cu 

ocazia paradei gay, au rochii mulate, de searã, sunt machiaþi 

strident, se unduiesc ºi sar, înfierbântaþi de succes. 

La un moment dat, din pãtura de nori, soarele aruncã un 

bici de raze, pânã în ... fundul terasei. În luminã, scena se 

transformã, totul pare forþat. Rimelul li se scurge 

protagoniºtilor pe obraji, unindu-se vertical, cu o parte din 

rujul abundent, în zãbrele. Fixaþia expresiilor aduce a 

menajerie, iar cântecul e doar mimat, pe CD. 

Urmând aripile aurii, calde, ale razelor, pãrãsim 

“spectacolul” în vitezã. Deasupra falezei, pescãruºii ne 

cheamã, au sidef curat ºi melodie în þipãt. 

Eroina 

Înainte de miezul nopþii plec spre sud. La ieºirea din 

Iaºi, coºurile de fabrici pãrãsite se înalþã din ierburi precum 

corturile indienilor în preerie. 

Un cetãþean mic, chel ºi vioi, cu tricou marinãresc fãrã 

mâneci, stã pe culoar, la geam, þinând pe umãrul drept, 

tandru, o cãþeluºã de pekinez ºi fumeazã. Seamãnã cu cineva 

foarte cunoscut, dar încã nu îmi dau seama cu cine. 

- Sã nu o scãpaþi sub tren, precum nenea Iancu, îi spun, 

zâmbind. 

- Hehehe, domnule, þin la Mona tot aºa ca la ochii din 

cap (privirea îi joacã veselã ºi cam desperecheatã). Nici nu 

ºtii cât de devotatã îmi este ºi din câte m-a salvat pânã acum. 

Dintr-o datã, tabla vagoanelor începe sã pocneascã, ca 

sub foc de mitraliere. Patru adolescenþi de culoare (politicã?) 

incertã aruncã, spre geamurile trenului nocturn de Mangalia, 

cu pietre din terasament. Mã intrigã furia lor, disperarea 

cadenþatã a tirului. Apãrat de pereþi, între rame, observ cã, 

dupã melodiile ºuieratului ºi dupã nivelul fonic al pocnituri 

lor, pietrele au mari variaþii dimensionale, nerespectând 

STAS-ul. 

Trenul scapã fãrã avarii majore, sunt doar câteva 

geamuri sparte (ºi parcã e mai bine, noaptea de varã e caldã), 

nu existã rãniþi printre cãlãtori. Cu o singurã excepþie. Parând 

cu scãfârlia ei cât bolovanul o loviturã nãpraznicã, Mona 

atârnã în braþele stãpânului sãu, inertã, adevãratã eroinã. Cel 

salvat plânge în hohote cu un ochi ºi râde cu un altul, mângâie 

animalul mort la datorie ºi bâiguie obsedant: 

- Numai cine n-a greºit sã arunce cu piatra, numai cine 

n-a greºit sã arunce, numai ... 

Prieten bun 

Nu credeam cã îmi voi aduce aminte... Prietenul meu cel 

mai bun din liceu, Nicu, era un adolescent blând, timid, 

modest, inteligent, oricând gata sã-ºi ofere ajutorul, fãrã pic 

de invidie, rãutate, egoism. Venise la mine acasã, stãteam sub 

umbrar, acum 22 de ani, dãdusem Bacul, luasem la facultate, 

fiecare la o alta. Am bãut o sticlã de vin roºu-vineþiu, de 

buturugã, privind înapoi cu bucurie ºi povestind despre viitor. 

Spre searã, l-am condus pânã la staþia de autobuz. 

39

Reportaj 

Hipopotamul hodorogit cu motor se vedea pufãind dinspre 

rãsãrit, doar cât un timbru. Nicu devenise palid, ca un porumb 

mãcinat de valþuri groase: 

- Dane, trebuie sã-þi spun ceva! 

- Spune! Sper cã nu-mi aduci aminte iar de Mona... E o 

poveste de acum 2 ani, aºa de veche... Þi-am mai explicat, 

habar n-aveam cã o iubeai! Trebuia sã mã fi prevenit. ªi apoi, 

lasã, cã ºi tu þi-ai scos pârleala cu Dana. 

- Nu, nu e vorba de Mona sau de Dana. E altceva. ªtiu 

cã greºesc, dar nu pot altfel. Trebuie sã-þi spun! Am fost 

informator al securitãþii, aproape tot liceul! 

- Nu te mai uita aºa! Nu am fãcut rãu nimãnui, raportam 

sãptãmânal, în scris, unui ofiþer, tot felul de chiþibuºuri, 

treburi fãrã importanþã, din ºcoalã, din internat, de la 

discotecã, din sat. N-am putut sã refuz, mi-a fost fricã... 

- Bine, salut ... Vezi cã a sosit autobuzul. 

- Nimeni n-a pãþit nimic din cauza mea!!! 

- ªi vreþi sã pãþesc eu acum, de la autobazã?! ne-a luat 

la rost ºoferul. Hai, mãi bãieþaº, urcã, e târziu! 

Ne-am strâns mâinile ºi a plecat, cu ochii rugãtori, lipiþi 

de geam. 

De atunci n-am mai vorbit cu el sau despre el. În mine 

se rupsese ceva, am devenit mult mai bãnuitor, mai izolat. 

Timp s-a aºezat peste timp. Am fãcut armata, am terminat 

facultatea, m-am cãsãtorit, am intrat în câmpul de tranziþie al 

muncii, am devenit tatãl unei minuni de copil. De Nicu n-am 

mai auzit ºi nici n-am mai întrebat. 

Ieri, la început de weekend, fiind la pãrinþi, în vizitã, am 

luat Dacia lui taicã-meu ºi am trecut râul spre pãdure. La 

capãtul de pod, venind dinspre celãlalt mal, m-a dublat, în 

mare vitezã, o cãruþã. Cãruþaºul, în picioare, mâna perechea 

de roibi cu îndârjirea unuia plecat sã cucereascã vestul din ce 

în ce mai sãlbatec. Da, era el, Nicu. M-am ghemuit în scaunul 

maºinii, ascunzându-mã pe dupã volan, laº, aºa cum nu m-am 

ºtiut vreodatã, în timp ce el, atent la galopul telegarilor, 

trecea. 

40 

Danke... 

La un pahar virtual de vorbã, un cunoscut mã 

informeazã, cu nãduf: “Marea firmã ALLIANZ România a 

luat decizia sã scumpeascã tarifele ºi n-au gãsit altã soluþie, 

decât un formular tip grilã. Conform acestui formular, 

subsemnatul (adica mandea!) a ieºit prea tânãr (am doar 45 de 

ani...) ºi am o maºinã prea puternicã (o supernovã Confort).” 

Nu prea îl cred, el e mai mereu pus pe glume, iar eu, cam 

de acelaºi leat cu el, ºtiu de ele. A doua zi, bat drum boltit spre 

agenþie, cu “bãtrânica”, Dacia mea din ‘88. “Tinerii cu 

maºinile puternice fac accidente mai multe”, aºa îmi zice 

agenta de asigurare, refuzându-mã, din spatele ghiºeului 

transparent, cu un zâmbet încurcat ºi cu gene lungi, 

periculoase la intersecþie. “Danke” zic scurt. Mã uit mai atent 

spre ea, sã vãd dacã nu glumeºte, dar ºi ceva mai mândru de 

mine decât intrasem, însã dispare din aria vizualã. Undeva 

sunase un telefon, iar eu devenisem doar un fost client 

potenþial. Din spatele biroului, dintr-o pozã, Þiriac mã 

priveºte zâmbitor, dând mâna cu Bãsescu. Am impresia cã 

figura lui Bãsescu este lipitã stângaci, pe calculator, cu 

ajutorul unui program neperformant. Sub pozã, dintr-un 


difuzor lunguieþ, în formã de mustaþã pe oalã, Bãnicã Junior 

cântã ceva despre o bubulinã. 

Mai stau un pic ºi plec, murmurând înciudat: “bubalina, 

gospodina...”. Intru în limuzina mea cea superputernicã, dar 

cutia de viteze mã lasã în treapta a doua spre pas cu pas. De 

pe trotuar, vecinul Fane, pensionarul reclamagiu al blocului, 

ajuns prin cine ºtie ce miracol în celãlalt capãt al oraºului, 

strigã mieros: 

- O, ho, ho, domnu’ Dan, dar de dimineaþã ai pornit la 

promenadã! Ce-þi pasã, ai timp, casa casã, maºina - maºinã, 

tinereþea - tinereþe! 

- Aºa o fi nea Fane, cã prea le zici cu foc. Aºtept pe 

cineva, dar pânã vine merg aºa, la relanti. 

Mã mai uit ºi eu pe stradã, cum cad frunzele peste 

codane ºi peste oameni buni ca matale. 

În timp ce vorbim, merge paralel cu mine (el ca pieton, 

pe trotuar, eu în maºinã, pe ºosea), privindu-mã de sus. 

Auzind ce spun, iuþeºte pasul. 

- D-apoi dumneata te-oi plimba ºi ai chef de glume, dar 

eu am treabã! 

Când îl vãd cu ce vitezã se îndepãrteazã, opresc motorul, 

mã dau jos ºi trântesc portiera. 

“Danke” zic scurt ºi urc în primul autobuz. Aici 

aglomeraþie, zãpuºealã, din plin. Dar nu disper, mi-aduc 

aminte, sunt tânãr. Pe scaunul din faþa mea, o domniºoarã 

zânã, care seamãnã cu Andreea Marin (n-o fi chiar ea?) îmi 

face semn, se ridicã ºi îmi spune ceva. Simt cã ameþesc - chiar 

“sunt tânãr, Doamne, sunt tânãr” ºi atrãgãtor! Zic “Danke, 

Danke” (da’ ce-am, bãi nene?). 

“Poftiþi, luaþi loc, mã scuzaþi cã nu m-am ridicat mai 

devreme, am fost nepoliticoasã!”, mai aud, ca în reluare, 

potolit, ºi cad pe scaun molatec, cu gândul la Asiban. 

Ai dracului nemþii ãºtia... 

Euro&viziune 

Un bãrbat între douã vârste trece pe lângã mine 

fredonând, în centrul Iaºului. Ceva de genul 

canþonetã&romanþã, din care disting expresia baconskyanã 

“o noapte ºi-o zi”. Cu aºa promisiune nuanþatã cosmopolit, nu 

e de mirare cã femeile oraºului îi zâmbesc dulceag-amãrui. 

Are pãrul grizonat, e subþirel, înalt, sprinten dar ºi unduios ca 

un þipar. Când ajunge în pasajul Unirea, pe unde am ºi eu 

drum, se opreºte brusc, scoate o vioarã din cutia de la 

subsoarã ºi se aºeazã pe caldarâm, confortabil, dupã ce îºi 

flexeazã acrobatic piciorul drept ºi îl ascunde în cracul 

pantalonului. Apoi cântã, instrumental, acea melodie, 

repetatã vocal pe drum. 

În cutie, oamenii aruncã bãnuþi argintii ca florile 

salcâmilor acoperite de praful oraºului. Sunetele îndeamnã la 

dans ºi reverie, iar bãrbatul “infirm” se încadreazã 

înduioºãtor în peisaj. O doamnã cu haine de firmã se opreºte, 

ascultã, priveºte ºi începe sã plângã, cu oftaturi de 

Eurovision, dar sincere. Mie îmi vine sã râd. Dacã aº avea 

bani, chiar l-aº premia. Când se terminã fragmentul muzical, 

doamna scoate 100 de euro, îi aruncã în cutie, mângâie 

obrazul neras ºi mototolit al “infirmului” ºi pleacã lãcrimând. 

Nu ºtiu de ce dar, cu mâinile prin buzunarele mirosind a 

vânt, simt ºi eu o lacrimã în colþul ochiului stâng...

Citadela Poezie 

Festivalul naþional de literaturã “Eusebiu Camilar 

- Magda Isanos” - Suceava - Udeºti - mai 2009 - 

Premiul revistei CITADELA, Satu Mare 

ghetele bune 

prin mine trec sârme reci 

pe care odihnesc graurii 

din livada cu viºini 

la întâlnirea cu un corp strãin 

degetele mele se fisureazã 

eu nu sunt puternic. 

doar cã mã trezesc mai devreme 

ºi îmi ascund cârjele în lift. 

când se deschid uºile 

arãt cã am gãsit un motiv 

pentru care sã îmi încalþ ghetele bune 

ºi sã le folosesc. 

fiecare gurã de aer 

îmi schimbã înfãþiºarea 

eu sunt George. 

m-am închis aici de bunãvoie 

pentru cã nu am ºtiut cum altfel 

sã mã apãr 

lupt cu o amorþealã 

ce vrea sã punã stãpânire pe mine 

fiecare miºcare e o micã victorie 

un teren câºtigat. 

zgomotul alb se apropie. 

mâinile, una de alta se frâng rãbdãtoare 

nu vor lãsa nimic sã se piardã. 

aici totul îmi este de folos 

chiar ºi golul care s-a adunat între noi 

scena 1 : 

scurtmetraj 

dupã ce se închid uºile 

eu ºi oamenii din autobuz suntem una 

sângele trece pe la fiecare adunându-se 

în tâmplele ºoferului, singurul care vede în faþã 

[maºina lui mihai prindea suta în 6 secunde] 

scena cu moartea: 

George Alexandru Serediuc - Ipoteºti, SUCEAVA 

cel mai frumos film pe care l-am vãzut 

avea numai 5 secunde 

gãsit întâmplãtor pe o camerã de 

supraveghere 

de pe bulevard 

cel mai frumos film pe care l-am vãzut 

îl arãta pe mihai pe banda întâi 

celãlalt ieºise în intersecþie sã facã dreapta 

toate s-au sfãrâmat în 5 secunde 

nu e nimeni mai puternic decât cel care l-a 

vãzut 

pe mihai ieºind prin parbriz 

nu a fost ca atunci când manechinele acelea perfecte de la tv 

îºi aºeazã capul pe airbag, gata sã aibã cel mai liniºtit vis 

ºi totul merge încet, jucãriile plutesc în jur 

mihai a rãmas întins pe bordurã 

în cãmaºa lui albastrã, toate s-au miºcat 5 secunde. 

toate în afarã de el. 

[mai aveam 3 km de mers pe jos pânã acasã 

ºi mihai oprise odatã sã mã ia 

în maºinã era cald ºi muzica tare 

mã simþeam, ca el, grozav de puternic] 

scena 3 : 

tomograful era aºezat în mijlocul camerei goale, luminat ca 

un animal împãiat în sala cea mare a unui muzeu. era 

încãlzit, gata sã mã primeascã în pântecul lui. 

cabluri groase ieºeau din el ºi se târau pe podea, 

înfingându-se în tencuiala pereþilor albi. m-am aºezat 

înãuntrul lui, ca într-o vizuinã ºi am închis ochii þinându-mi 

mâinile lipite de cerul gurii de metal. respiraþia lui electricã 

trecea prin mine. a început sã se învârtã în jurul meu tot 

mai repede, atât de repede încât mi se pãrea cã voi fi 

înghiþit de un vârtej uriaº. s-a fãcut cald, apoi fierbinte, 

pânã când am simþit cã trupul nu mai era al meu. am fost 

fericit, dupã multã vreme ºi tot ce aveam nevoie era sã 

strâng în mâini un pahar din acela de la coca cola pe care 

scrie 

eu sunt centrul universului 

aici 

uite, eu ca un animal ce se bucurã de blana abia crescutã 

pãºeam pe strãzi care nu mi se cuveneau 

de-a lungul lor luam locul celui ce vinde seminþe 

41

Poezie 

locul unde se adunau curvele 

locurile cele mai bune de cerºit 

duceam laptele cu o mânã de fier. 

sãream în apã fãrã sã întreb despre moarte 

într-o zi ca o mlaºtinã gura mi s-a închis 

ºi am rãmas îngheþat în aer. 

de atunci nu a mai miºcat nimic în mine. 

capul mi s-a oprit în dreptul frizeriei. 

o privesc încontinuu, în jurul meu se adunã 

pungi cu sticle goale, gunoaie. bãrbierul a aruncat 

o masã, un televizor ºi pãrul din frizerie. 

deasupra ferestrei scrie SOFT SALON COAFURA 

iar pe uºã sunt lipite literele DESCHIS 

soarele le îngãlbeneºte dar nimic nu va rãmâne 

aºa cum mi se aratã acum. eu stau la masã în mijlocul strãzii 

ºi cred în dragoste 

afarã aerul rece împrãºtie trecãtorii. zgomotul plecãrii tale 

cade peste fabrica de peste drum ridicând praful mort. 

rãdãcinile copacului alb se ascund sub geaca mea. 

firul tãu de pãr se subþiazã ºi eu cred în dragoste. 

aºtept ziua de azi sã se aºeze la picioarele mele 

ca un câine ce se vrea scãrpinat. 

ºi sã trec peste ea ca peste un cadavru 

atât a rãmas 

o fotografie a picioarelor tale 

din profil cu ramã de lemn 

în care umbrele cojeau parcã 

balerinii cu fundiþã 

ºi tu plângeai 

în spatele pãdurii 

atât a rãmas. o parte 

din sunetul viu al dragostei 

ca o dupã-amiazã ascunsã 

în buzunarul de la piept 

42 

derapaj 

o dupã-amiazã ca toate celelalte 

alergam fãrã sã ne atingem 

adormeam cu radioul deschis 

pe europa liberã 

[ flash] 

arãt ca 

o linie care iese din mare 

ºi nu se mai terminã 

sunt al meu 

energia e acasã 

astãzi nimeni 

nu se duce nicãieri 

deschid un mic canal 

iar lumina explodeazã 

acolo 

ca într-un bambus 

scobit 


[ flash] 

acum þevile se umflã pe câmpul de varã 

ºterg cu greu rugina de pe frunte 

se usucã macii dar nimeni 

nu are timp de asta 

sunt lucruri mai importante 

precum dializa 

precum a schimba apa peºtilor 

seringile plutesc pe bistriþa 

tot oraºul e high 

e varã 

cautã dragostea 

îmi acopãr faþa 

cu gesturi calculate 

aerul mã întâmpinã 

într-un amestec de pulsaþii calde 

în locul acesta nu încape decât 

mâna ta poleitã 

ne-am pierdut unul de altul 

ca graurii în sala motoarelor 

gurile alcãtuite prost 

se pot înþelege bine 

încã puþin sã ne amestecãm 

ºi ne putem înþelege 

dacã ai nevoie de mine 

loveºte cu piciorul în muºuroi 

cautã luminã 

dacã ai vreodatã nevoie de mine 

vino ºi ia-mã 

înainte de toate, amintiri 

nu am vãzut niciodatã un om murind 

am vãzut doar oameni care închid ochii 

ºi încep sã putrezeascã 

tatãl meu spunea moarte ca ºi cum 

nimic nu s-ar fi miºcat într-însul 

la masã e o liniºte sterilã 

ni se aud inimile chiorlãind de foame 

mâncãm cu linguri de lemn ºi tata 

coboarã în mintea mea 

sub culorile unui film mut care se repetã 

cât de tãios se apleacã asupra mamei 

ºi cum rupe el pâinea coaptã sub dragostea noastrã 

tata avea ochii goliþi de fericire aduna copii din iarbã 

ºi-i întorcea cu faþa în sus sã strãluceascã 

în soare ca mamele lor curate ºi subþiri



R O B E R T L Á S Z L Ó 

- un debut poetic fulminant! 

Felician Pop 

Debutul tânãrului poet Robert Laszlo cu volumul de 

versuri „In vid iatã viaþa mea” în luna martie 2009 a fost 

unul excepþional care prevestea un destin strãlucit pentru 

autor ºi cartea lui. Lansarea volumului a avut loc în 27 

martie 2009 la Centrul de Creaþie Satu Mare în prezenþa 

a peste 100 de iubitori ai poeziei, aceºtia fiind convinºi 

cã participã la un adevãrat 

eveniment editorial. 

Despre cartea lui Robert 

Laszlo s-au pronunþat 

atunci Felician Pop, 

autorul prefeþei, Ion Bala, 

Constantin Prunoiu, 

nescu, Cornelia Pop 

Bãlan ºi pictorul Aurel 

Þenþ care cu acest prilej ia 

dãruit tânãrului poet un 

portret extrem de reuºit, 

pictat de venerabilul 

artist, tocmai pentru acest 

eveniment. 

Dar cea mai 

importantã recunoaºtere a 

valorii tânãrului poet 

sãtmãrean a venit din 

partea Constanþei Buzea, 

care în nr. 14. din 

15.05.2009 a prestigioasei 

reviste 

„România literarã” a 

fãcut o elogioasã 

prezentare cãrþii „In vid 

iatã viaþa mea”, 

invitându-l pe poet sã 

publice o paginã de versuri în revistã. A urmat apoi 

Premiul I ºi Premiul Bibliotecii Municipale din Lugoj la 

concursul internaþional de poezie „Lucian Blaga” 

organizat la Lugoj in 19 iunie 2009, distincþie care s-a 

adãugat celorlalte semne de apreciere la adresa creaþiei 

lui Robert Laszlo. Prezent la concursul de la Lugoj, 

scriitorul ºi traducãtorul Ion Miloº - care trãieºte în 

Suedia - a avut cuvinte de laudã la adresa poetului 

sãtmãrean ºi a prevestit cã fãrã îndoialã Robert Laszlo va 

fi unul din poeþii importanþi de mâine. 

Indubitabil, ne aflãm în faþa unui fenomen fãrã 

precedent în literatura sãtmãreanã, un debut impetuos, 

remarcat încã de la început de prof. univ. dr. George 

Achim de la Universitatea din Viena, care a vãzut în 

acest tânãr un poet adevãrat. Tot în acest sens s-a 

exprimat ºi poetul Teodor Curpaº care a spus cã tânãrul 

acesta este un poet în toatã puterea cuvântului. 

În afarã de lansarea 

propriu-zisã de la Satu 

Mare, cartea lui Robert 

Laszlo a avut deja parte 

de mai multe prezentãri, 

autorul întâlnindu-se cu 

tinerii cititori de la Liceul 

„Economic”, de la 

Colegiul Naþional „Mihai 

Eminescu” din Satu Mare 

ºi cu cei din Negreºti Oaº 

ºi Carei. 

Sunt rarisime 

cazurile în care cartea 

unui tânãr de nici 18 ani 

sã fie primitã cu atâta 

entuziasm chiar ºi de 

marile nume ale 

literaturii române, cum 

este cazul Constanþei 

Buzea. Robert Laszlo 

este directorul revistei 

„Alfazet” a tinerilor 

creatori din judeþul Satu 

Mare ºi avem mândria sã 

subliniem faptul cã acest 

tânãr s-a format în 

atmosfera literarã a 

Asociaþiei Scriitorilor de Nord-Vest din Satu Mare, a 

revistei acesteia, ”Citadela”. 

Constanþa Buzea „Ar fi prea puþin ºi prea simplu: 

Felicitãri Robert Laszlo pentru cartea ta de poeme. … 

titlul ei „In vid iatã viaþa mea” taie cu precizie în 

substanþa vie a unei treziri devreme a insului priceput sã 

domine cuvintele necesare sufletului sãu luminat într-o 

supravieþuire exemplarã prin text. … Dacã acest început 

43


aratã cât de bun va fi totul, bucuroasã ºi 

pe cale de a mã liniºti în vid mã prenumãr 

printre cititorii cãrþii tale, Robert Laszlo. 

La Satu Mare am fost de puþine ori, 

lumea de acolo, din Nord insipirându-mi 

încrederea ºi puritatea, ospeþia acelui loc 

intrã deplin ºi se manifestã prin calitatea 

darului acestei cãrþi. Copilul care a scriso 

este cu faþa la lumina unei promisiuni 

totale ºi pentru totdeuana. Robert Laszlo 

îþi mulþumesc pentru darul acestei cãrþi 

puternice. Felicitãri pentru cartea ta 

frumoasã, Robert Laszlo! Pe când, tentreb, 

o paginã în România literarã?” 

(„România literarã”, nr.19 din 

15.05.2009) 

Ion Miloº: ”Tânãrul Robert Laszlo este pentru mine 

o mare ºi plãcutã surprizã, el este deja un poet adevãrat 

ºi am convingerea cã el va fi unul din marii poeþi ai 

României de mâine. Îl felicit pentru debutul sãu 

excepþional ºi aºtept cu interes ºi încredere cãrþile lui 

viitoare.”(Lugoj, 19 iunie 2009) 

George Achim: ”Satu Mare are excelenþi poeþi 

consacraþi, recunoscuþi, cu vechi ºtate de serviciu în 

câmpul literelor româneºti. 

Dar Robert Laszlo e primul poet tânãr adevãrat pe 

care îl descopãr ºi pe care îl salut fãrã nicio rezervã ca pe 

un poet „în toatã puterea cuvântului”, dupã o spusã 

celebrã.” (Satu Mare, 24 aprilie 2009) 

Teodor Curpaº: „Robert Laszlo este o voce 

sensibilã a poeziei tinerei generaþii, are talent cu carul ºi 

dacã aº fi directorul ºcolii unde învaþã, l-aº purta în toatã 

România ca sã mã mândresc cu un tânãr de valoare din 

Satu Mare.” (Satu Mare, 29 aprilie 2009) 

Pãrintele Vasile Goje: „Am fost pur ºi simplu 

bulversat dupã citirea acestei cãrþi când am vãzut câtã 

maturitate, câtã profunzime ºi cât har are acest tânãr. 

Dacã ar trebui sã-l definesc cu un singur cuvânt, aº 

spune: genial!”(Satu Mare, 27 martie 2009) 

Felician Pop: „ Chiar dacã poezia lui Robert Laszlo 

este în general ludic- ironic-ºãgalnicã, autorul nu evitã 

marile teme existenþiale. Naºterea - moartea, reprezintã 

un binom cu fante nebãnuite, deschiderile de cer au ceva 

funerar iar la capãtul îndoielilor toate, nu existã nici un 

rãspuns. Autorul monologhezã îndelung cu propriile sale 

obsesii ºi ia pãrtaº la aceastã chirurgie hieraticã, cititorul. 

Robert Laszlo este fãrã îndoialã un poet adevãrat, iar 

44 


R O B E R T L Á S Z L Ó 

prima sa carte va fi probabil pasul de 

început spre o lume care va purta 

amprenta sa inconfundabilã. 

Orice ar urma, cartea de faþã rãmâne 

un reper important pentru noul val al 

liricii de la acest început de 

mileniu.”(Satu Mare, 15 ianuarie 2009) 

Manuela Dan: ”Cred cã existã poeþi 

care îºi elaboreazã opera în funcþie de 

epoca în care trãiesc, ºi poeþi care îºi 

gândesc textele ca pe niºte replici ale 

unei realitãþi inconfortabile. Robert 

Laszlo se circumscrie poeþilor din prima 

categorie, situându-se în „noul val” al 

liricii de început de secol, dovedind o descriere cãtre 

lume, în legãturã în care se exprimã într-un mod poetic, 

indirect, simbolic. Aproape toate poeziile lui Robert sunt 

niºte poeme ale însingurãrii, în care se ridicã probleme 

existenþiale printr-o poeticã de tip metaforic.”(Satu 

Mare, 21 iunie 2009) 

Ion Bala: „Tânãrul poet Robert Laszlo este deja un 

meºteºugar al cuvintelor, foarte zgârcit. Versurile sale 

sunt numai esenþã, scriitura sa este sigurã. În poeziile 

sale nu existã balast de cuvinte, el spune exact ce trebuie 

ºi cât trebuie despre lumea sa interioarã.”(Satu Mare, 27 

martie 2009) 

Dr. Ovidiu Constantinescu: „Dragul meu Robert 

Laszlo puþini sunt poeþii contemporani pe care i-am citit 

dar ºi mai puþini cei care mi-au plãcut. Mãrturisesc cã 

din prezentarea Constanþei Buzea din „România 

literarã”, mi-ai plãcut din prima. Mã rog Celui de Sus sã 

te þinã sãnãtos deoarece, pe cât mã pricep eu, cu un aºa 

talent vei ajunge în rând cu cei mai mari poeþi cu 

condiþia sã nu te înfumurezi. Constanþa Buzea spune cã 

fiecare poem este „o lecþie poeticã de bunãtate” ºi aº mai 

adãuga eu: ºi de sinceritate, de puritate.”(Bucureºti, 18 

mai 2009) 

Cornelia Bãlan Pop: „Volumul „In vid iatã viaþa 

mea” este, aºa cum impune ºi titlul, o provocare a 

ludicului. Temele sunt, oarecum, nefiresc alese. Nefiresc 

vârstei. E ca ºi cum un copil de 3 ani ºi-ar alege drept 

jucãrie un tun adevãrat sau un soldat real. Un copil încã, 

dupã chipul sãu de nici 10-11 ani. Un poet cu câteva 

volume publicate deja, dacã ar fi sã-l judecãm dupã scris. 

ªi, repet, dupã alegerea temelor. ªi problematicã. La 17 

ani, sã analizezi poetic inexistenþa unui manual „despre 

murire” (Manual)!. („Revista Citadela”, nr. 11-12-13, 

martie 2009, Satu Mare).



SEMNAL EDITORIAL 

"La o adresã Mântuitoare", de Constantin Prunoiu 

Cornelia Bãlan Pop 

Poezia lui Constantin Prunoiu e 

teamã, chin, rugã ºi îngenunchere. 

Zilele ºi nopþile sunt castele de nisip, 

iar liniºtea nu existã. Pânã ºi viaþa e o 

îmbinare de umbre ºi luminã. Umbra 

aparþine morþii ºi e mai puternicã 

decât lumina. Libertatea are doar o 

valoare aparentã. Elementele 

pozitive ori nu existã, ori sunt 

înfrânte. 

Obsesia ºi spectrul morþii sunt 

atât de aproape ºi de prezente încât 

pânã ºi clopotele bat " de la sine ". Singura evadare 

sunt " zidurile unei mãnãstiri ". Existenþa devine un 

nor susþinut de stãruitoarea perspectivã a morþii. 

Fiinþa se trezeºte în postura de " ostatic " " încãtuºat 

de omãt ", iar, aici, omãtul nu înseamnã deloc 

bucuria primei zãpezi. 

Citindu-l pe Constantin Prunoiu, ne punem 

întrebarea: Când, în mod firesc, iubim atât de mult 

viaþa, ce rost are sã exacerbãm sentimentul morþii? O 

carte de poezie este o carte pe care o poþi citi ºi reciti 

de câteva ori. Cartea lui Prunoiu pare o secvenþã 

dintr-un film presãrat cu multe spaime ºi care refuzã 

sã se termine. Mireasa e tânãrã, frumoasã, puternicã. 

Numai cã rochia ei este neagrã. ªi gara e un loc de 

unde vii ºi pleci. Mãcar în mod egal. ªi lumânãrile 

sunt de botez, de nuntã ºi înmormântare. ªi 

cuvântului trebuie sã îi dãm ºanse egale, de viaþã ºi 

moarte, nu doar de moarte. ªi aº vrea sã cred cã, 

dupã primele trei cãrþi, autorul va avea mai multã 

speranþã în darul nostru de început: viaþa. La 

Constantin Prunoiu, cuvântul " moarte " ºi aria lui 

semanticã sunt de o densitate debordantã pe 

centimetru pãtrat. Tonalitãþile sunt de la sobru la 

sumbru. 

Florile pot fi gingaºe, elegante, frumoase. Ele 

sunt mesaje, decor, buchete, sentimente. Ce bine ar 

fi sã le prindem doar în cununi de sãrbãtoare, de 

victorie, ºi nu doar în coroane ale sfârºitului, cerute 

de " nivelarea " totalã dictatã de moarte. Alternativa 

Editura ECO PRINT, Satu Mare, 2008 

existã o datã cu noi ºi ar trebui sã o 

susþinem. Visurile dispar, dar nu 

oricum, ci la ireversibilul " 

crematoriu ", iar " promisiunea de 

regãsire " este " ironicã ", dar nu 

realã. 

Iatã cã se poate scrie o carte ºi în 

felul acesta. ªi nu orice carte. Raza 

de soare care apare totuºi, într-o 

poezie (pag. 65) sã îl cãlãuzeascã pe 

autor spre urmãtoarea carte. 

Majuscula din titlu (" Spre o adresã 

Mântuitoare ") ne lasã speranþa 

existenþei latente a unui aer de mult 

aºteptat optimism. ªi ºtim cã aceastã carte existã deja 

în sertarele creaþiei. ªi mai ºtim cã aceste volume ale 

lui Constantin Prunoiu se vor strecura uºor pe Strada 

Amintirii. 

45


Þiganiada lui Ion Budai–Deleanu este 

o operã literarã de referinþã în cultura 

românã, iar scrierile despre astfel de opere 

sunt mereu actuale pentru cã aduc 

argumente care ne aratã cã limba românã 

este un bun vehicul spre civilizaþie. 

Dumitru Hurubã, Doina Bãlþat ºi 

Cãlina Gherga- Ciochinã se încumetã sã 

aducã noi puncte de vedere, noi idei ºi noi 

gânduri în cartea scrisã cu inima ºi cu 

luciditate, care poartã un titlu simplu ºi 

relevant: „ ÞIGANIADA – NOI PUNCTE 

DE VEDERE „ – Editura „ eubeea „ , 

Timiºoara, 2008, consilier editorial Nina 

Ceranu ºi lector Ilie Chelariu. 

Cartea este într-un fel necesarã pentru 

cã ne obligã sã ne întoarcem la literatura românã 

pãrãsind maneaua, pentru cã Þiganiada este actualã ºi 

obligã cititorul serios, pentru cã opera are în spate scrieri 

clasice de prestigiu, pentru cã orice aventurã spusã în 

limba românã capãtã valoare dacã se referã la istoria 

noastrã posibilã ºi imposibilã, vãzutã ºi nevãzutã. Cartea 

este dedicatã de autori memoriei profesorului Petru 

Gherga ºi preotului ortodox Ion Filip care au lãsat 

posteritãþii puncte de vedere originale asupra Þiganiadei, 

preocupaþi de fenomenul literar în conºtiinþa românilor ºi 

de ideea, puþin cam tristã, cã unele lucruri ar putea sã se 

repete în istoria noastrã. Recuperarea memoriei este, 

desigur, un argument serios care meritã luat în considerare, 

iar autorii lucrãrii au meritul de a privi spre trecut, 

încredinþaþi cã viitorul nostru depinde de modul cum vom 

putea veghea pentru ca lucrurile bune sã rãmânã, iar cele 

care dau umbre peste lumea noastrã sã le trecem cu 

zâmbetul pe buze. 

Autorii fac numeroase trimiteri la critici serioºi 

precum Tudor Vianu sau George Cãlinescu, ori alte 

personalitãþi care s-au aplecat cu seriozitate asupra acestei 

opere ºi care au þinut sã marcheze importanþa ei în 

economia literaturii române, ca punct de plecare ºi ca 

încercare de depãºire a condiþiei culturii noastre într-o 

Europã preocupatã de miturile ºi povestirile ei occidentale, 

care au format nucleul unei civilizaþii aparte în cultura 

universalã, dar care, uneori, pe noi ne-a ocolit, preocupaþi 

de ideea de eliberare de noi înºine ºi de stãpânirile de tot 

care au venit, au luat ºi au plecat. 

Þiganiada se alãturã acestui demers cu iz occidental 

prin faptul cã a fost scrisã, publicatã ºi receptatã pozitiv, 

pentru cã la vremea ei a fãcut legãtura dintre cultura 

românã ºi cea europeanã ºi continuã sã ne lege de ceea ce 

46 


ÞIGANIADA ASTÃZI 

Constantin Stancu 

este durabil. 

Cartea aceasta, a noilor puncte de 

vedere, este o cronicã posibilã ulterioarã, 

istorie literarã, portret de autor, geografie 

spiritualã ºi aventurã a cunoaºterii de sine a 

românilor cât ºi o sintezã serioasã în acelaºi 

timp, punând în luminã influenþa 

clasicismului antic în epopeea Þiganiadei, 

faptul cã Ion Budai- Deleanu a receptat 

esenþa operelor antice greco-latine în viaþa 

culturalã din Transilvania, la vremea sa, cã a 

existat un adevãrat cult al intelectualilor 

români din Transilvania pentru scriitorii 

clasici antici în anii 1760 – 1820, ani în care 

a trãit autorul Þiganiadei, dovedeºte cã 

scriitorul român din orice vreme, poate fi 

contemporan cu marii clasici ai literaturii 

universale. Aspectul este unul îmbucurãtor 

ºi exemplu de urmat pentru cã vine de la un reprezentant 

de seamã al ªcolii Ardelene din acea perioadã, vine de la 

un erudit, cunoscãtor al filozofiei, a teologiei, a dreptului, 

a culturii vremii sale, a spiritului epocii, ceea ce ne indicã 

faptul cã Ion Budai-Deleanu este o personalitate de primã 

mãrime a culturii autohtone. 

Punctele noi de vedere ale celor trei autori subliniazã 

un lucru esenþial: Þiganiada este un poem alegoric, cu 

cheie, cu trimiteri subtile sau brutale la esenþa vieþii la 

români. Meritã sã înþelegem cã dincolo de povestire se aflã 

o lume care îºi cautã destinul, apelând la dovezi serioase. 

Trecerea de la lumea realã la lumea imaginarã este 

necesarã pentru a pune în luminã taina vieþii, evenimentele 

ºi personajele capãtã valoare, sunt dinamice în faptele 

vremii care au caracter istoric ºi naþional. Existã o 

povestire comicã ºi una eroicã în epopee, Vlad Þepeº îi 

organizeazã pe þigani într-o armatã de obºte pentru a 

preveni trãdarea acestora, þiganii nu creeazã acþiunea dar o 

suportã, iar situaþiile limitã dau dinamicã unei opere care 

marcheazã faptele eroice la români, fiind prezentat destinul 

unui popor ºi condiþia lui umanã, pe un fundal istoric 

relevant. 

Eroii trec din planul real în cel imaginar cu uºurinþã, 

existând o viziune magicã asupra existenþei în care orice 

lucru devine posibil, basmul dã sens acþiunii ºi scrisului în 

sine ca operã literarã. 

Cartea celor trei ne aratã cã pe plan european au 

existat încercãri similare, unele nereuºite, dar cã Ion 

Budai-Deleanu a finalizat în Þiganiada acel transfer al 

miracolului antic prin mitologia popularã româneascã, 

armonizând faptele din Þara Româneascã din timpul lui 

Vlad Þepeº cu schema de valori a clasicismului. Epopeea 

este adaptatã la mijloacele reale existente fãcând scrierea 

sã curgã spre operã literarã serioasã. Chiar dacã existã o

dozã de imitaþie la Ion Budai-Deleanu, prin invocarea 

muzelor, a sfinþilor ºi a povestirii clasice, prin faptul cã 

autorul se întoarce la Homer ºi apoi la Vergiliu, Horaþiu sau 

Ovidiu, acestea toate salveazã opera pentru cã Þiganiada 

este o operã de sine stãtãtoare solidã, reper în literaturã. 

Cei trei autorii insistã pe o analizã a limbajului 

utilizat de Ion Budai-Deleanu în Þiganiada, iar unele 

asemãnãri cu realitatea de astãzi ne duc la concluzia cã 

Þiganiada este posibilã chiar la nivel real în anii aceºtia din 

urmã, cã asemãnãrile dintre opera literarã ºi realitatea 

zilnicã a unei Românii europene sunt puncte de reper 

pentru cel care doreºte sã vadã dincolo de întâmplãrile de 

fiecare zi, sã descopere alegoria vremii ºi cheia vremurilor, 

dar ºi tristeþea celui care îºi doreºte o altã viaþã, ancoratã în 

civilizaþie. Dumitru Hurubã nu ezitã sã sublinieze acest 

lucru în cronica sa ºi o face în stilul sãu de umorist 

preocupat de morala vremii. 

Putem concluziona cã aceste noi puncte de vedere ne 

aratã cã Ion Budai- Deleanu a depãºit sistemele literare, cã 

opera sa este una solidã, cã apropierea de farmecul naturii 

ºi localizarea personajelor sale în povestire, limbajul 

Editura PÃMÂNTUL, în parteneriat cu Consiliul 

Judeþean Argeº, Biblioteca Judeþeanã Argeº Dinicu 

Golescu, Uniunea Scriitorilor din România - Filiala 

Piteºti, Centrul Cultural Piteºti, revistele Cafeneaua 

literarã ºi Argeº organizeazã, în Municipiul Piteºti, în 

perioada 29 octombrie - 1 noiembrie 2009, prima ediþie 

a CONCURSULUI NAÞIONAL "LITERATURA 

MODERNÃ" 

Temã ºi gen. Intrã în concurs volume originale 

nepublicate de poezie, prozã ºi eseu (literar, estetic, 

filozofic). 

Secþiuni. Concursul are douã secþiuni: debutanþi 

(pânã la 30 de ani) ºi profesioniºti (peste 30 de ani). 

Participanþi. În concurs se pot înscrie creatori 

români din þarã ºi din diaspora, membri sau nemembri ai 

U.S.R., care scriu în limba românã. 

Juriu. Juriul va fi stabilit de organizator. 

Premii. Editura PÃMÂNTUL va edita manuscrisele 

câºtigãtoare, 200 de exemplare revenindu-i gratis 

autorului la data festivitãþii de premiere. 

Date tehnice. Concurenþii vor trimite pe adresa 

poºtalã a organizatorului curriculum vitae al autorului ºi 

volumul în manuscris, A4, cules cu corp 14, Times New 

Roman, distanþa 1 rând, corectat, dar ºi volumul în formã 

electronicã pe adresa e-mail. Pentru prozã sunt admise 

max. 250 de pagini A4, pentru eseu 200 pag. A4, iar 

pentru poezie 120 pag. A4. Manuscrisele nu se 



expresiv ºi concret, cu imagini puternice care se imprimã 

în conºtiinþa cititorului, cu fapte care curg mai accentuat, 

ca într-o epopee clasicã, cu dorinþa de a pune în luminã 

adevãrul vremurilor ºi pasiunea pentru scris, fac din 

Þiganiada o operã realistã durabilã care dã consistenþã 

literaturii române, iar faptul cã autorul clasic a apelat la 

marile modele aratã cã avem de a face cu o persoanã 

înþeleaptã care cunoaºte destinul unui popor ºi este profund 

preocupat de el. Menþionãm cã cei trei autori au lãsat sã se 

înþeleagã cã parodia pune o tuºã corectã asupra întregii 

povestiri a Þiganiadei. 

Dumitru Hurubã ºi echipa sa cu punctele ei de vedere, 

au adus suficiente dovezi cã libertatea în artã poate da sens 

înalt unui destin tragic atât la nivel de individ cât ºi la nivel 

de naþiune. 

Concluzionând, Dumitru Hurubã, Doina Bãlþat ºi 

Cãlina Gherga- Ciochinã au recuperat sensul uitat al 

destinului nostru, printr-o scriere sincerã, bogat 

documentatã ºi cu dorinþa de a pune în luminã actualitatea 

autorului ºi a operei sale la intersecþia marilor imperii cu 

faptele oamenilor simpli. 

CONCURSUL NAÞIONAL 

"LITERATURA MODERNÃ" 

Ediþia I, 29 octombrie 2009 

înapoiazã. 

Termen: Plicurile cu volumul listat ºi volumul în 

format electronic se primesc pânã la data de 1 septembrie 

2009, pe adresa organizatorului. 

Adresã ºi contact: S. C. PÃMÂNTUL ARG SRL, 

Str. Eremia Grigorescu12, cod 110.144, Piteºti, judeþul 

Argeº, cu specificaþia "Pentru Concursul naþional 

LITERATURA MODERNÃ". 

Tel./fax - 0248.546.959; 0729.056.968, persoanã de 

contact Gheorghe Frangulea; e-mail: 

pamantul2@yahoo.com 

Festivitatea de premiere. Festivitatea de premiere va 

avea loc la Biblioteca Judeþeanã Argeº din Piteºti, spre 

sfârºitul lunii octombrie, la o datã ce se va comunica 

ulterior. 

Condiþii speciale. Prezentarea la ridicarea premiului 

este obligatorie. În caz de neprezentare, câºtigãtorul îºi 

pierde dreptul asupra volumelor publicate. Câºtigãtorii 

cedeazã dreptul de autor Editurii Pãmântul pentru 1000 

de ex. sau pe o perioadã de un an pe bazã de contract. 

Preºedintele concursului. Gheorghe Frangulea, 

directorul Editurii PÃMÂNTUL. 

Responsabili proiect. Denisa Popescu, referent 

Biblioteca Judeþeanã Argeº, Virgil Diaconu, director 

revista Cafeneaua literarã. 

Editura Pamântul 

Director Gheorghe Frangulea 

47


Adolescenþa, cu fiorul primei 

iubiri, cu tragicul ºi comicul ei, ar 

putea fi consideratã o temã frumoasã, 

ca însãºi perioada pe care o evocã, 

deºi aparent banalã ºi poate cam 

uzatã. Stai sã te întrebi cu ce ar mai 

putea surprinde ea pe omul matur, 

trecut prin viaþã? Cu toate cã 

adolescenþa a fost prezentatã în multe 

chipuri, probabil cititorul nu o va gãsi 

niciunde ilustratã cu atâta sinceritate, 

cu o simplitate de-a dreptul 

dezarmantã ºi cu mai multã 

autenticitate ca în romanul lui Ioan 

Ciarnãu, “Nu eºti singur, Ionicã!”. 

Din 2004, de la apariþia primei 

sale cãrþi, “Ultima brazdã”, istoricul ºi 

arheologul transilvãnean, profesorul Ioan Ciarnãu, ºi-a 

introdus cititorii, cu fiecare carte a sa, în lumea fascinantã 

ºi obiectivã a istoriei. În anul 2007 însã, autorul ne face o 

plãcutã surprizã literarã cu romanul autobiografic “Nu eºti 

singur, Ionicã!”. Iatã cã istoricul obiectiv cu care s-au 

obiºnuit cititorii este acum pãtruns de nostalgia propriei 

adolescenþe, destul de zbuciumatã de altfel. El lasã o clipã 

din mânã uneltele arheologice, care au descoperit atâtea 

comori pentru istoria neamului românesc, ºi folosind cu 

mãiestrie instrumente precum emoþia ºi fantezia, foreazã în 

adâncul sufletului sãu pentru a scoate la luminã un alt gen 

de tezaur nepreþuit mai ales pentru adolescenþii anilor ’50. 

Cartea, totalizând aproape 350 de pagini, este 

structuratã în douã pãrþi, intitulate “Anii de liceu”, 

respectiv “Valurile vieþii”. Prima parte este mult mai 

voluminoasã, cuprinzând 15 capitole, în comparaþie cu cea 

de-a doua, care este formatã doar din 4. Însã aceastã 

structurã asimetricã este justificatã de faptul cã autorul ºia 

propus sã prezinte perioada adolescenþei sale, partea a 

doua fiind consacratã numai unor evenimente din care 

cititorul îºi poate face o pãrere despre evoluþia ulterioarã a 

lui Ionicã. 

Încã din primele pagini ale romanului, cititorul 

constatã normalitatea cu care este tratat subiectul. El face 

cunoºtinþã cu personaje, locuri ºi întâmplãri reale, toate 

situându-se astfel mai aproape de viaþa de zi cu zi ºi de 

sufletul Omului. Datoritã însã calitãþilor morale de 

excepþie ale personajelor, situaþii aparent obiºnuite din 

viaþa unui adolescent capãtã valenþe deosebite, devenind 

demne de subiectul unui roman. Trãsãturi ca omenia, 

solidaritatea, corectitudinea ºi optimismul impresioneazã 

profund, cu atât mai mult cu cât ele se manifestã pe 

fundalul gri-cenuºiu caracteristic României anilor ’50, 

marcat de un regim politic care ºi-a lãsat nemiloasa 

amprentã asupra generaþiei respective. Astfel, autorul 

48 


“Totul este fascinant. Te încearcã pãreri de rãu cã nu poþi opri timpul în loc […] 

Doamne, de ce nu pot fi iarãºi tânãr?” 

Diana Spineanu 

descrie o adolescenþã oarecum 

fireascã pentru cititorii de seama sa, 

dar la care tinerii din zilele noastre pot 

avea access doar printr-o experienþã 

livrescã. 

Istoric de profesie, autorul nu 

putea omite unele referiri istoricogeografice, 

oferind cititorului o 

adevãratã lecþie în domeniu. 

Elementele politice sunt plasate totuºi 

în planul secund. Nu lipseºte din 

peisaj acel “haz de necaz” specific 

românului, împletit cu întâmplãri 

amuzante specifice vârstei respective. 

Cu toate cã autorul nu a insistat pe 

problemele politice ale perioadei, el a 

reuºit sã creeze cu succes un contrast 

între zbuciumul ºi mizeria acelor 

vremuri ºi inocenþa si frumuseþea 

adolescenþilor de atunci, rezultatul 

nefiind altul decât punerea în valoare a personajelor ºi 

oferirea unui plus de dramatism evenimentelor. 

Romanul a fost primit cu entuziasm încã de la 

apariþie. Astfel, cu ocazia lansãrii cãrþii la Baia Mare, prof. 

Dr. Aurel Socolan ºi prof. Dr. Valeriu Achim, ambii foºti 

directori ai Direcþiei de Culturã a judeþului Maramureº, au 

apreciat valoarea scrierii, care poate satisface cele mai 

rafinate pretenþii ale cititorului, ambii fiind de pãrere cã 

titlul ar putea fi inclus în bibliografia selectivã pentru elevii 

din învãþãmântul preuniversitar. În rândul liceenilor, cartea 

s-a bucurat de un mare succes, pentru cã ea constituie 

puntea de legãturã dintre generaþii ºi le face cunoºtinþã cu 

un “adolescent vechi”, atât de asemãnãtor cu ei, dar plasat 

într-un timp ºi într-o situaþie atât de diferite. Cu siguranþã, 

cei mai câºtigaþi cititori sunt actualii adolescenþi, care 

poate vor înþelege cã, la fel ca ºi Ionicã, nu sunt singuri, 

chiar ºi atunci când totul pare lipsit de orizont. 

Într-o discuþie cu cititorii, autorul relateazã amuzat 

cum cinci elevi din Carei s-au prezentat la uºa sa, foarte 

intersaþi de capitolele “Castelul ºi tainele sale” ºi “Misterul 

uºii din subsolul castelului”, cerând explicaþii suplimentare 

despre peripeþiile lui Ionicã ºi ale prietenilor sãi în subsolul 

castelului medieval din Carei - astãzi monument istoric - 

care constituia însã în aceea perioadã cãminul elevilor de la 

zootehnie. Autorul povesteºte cum tinerii îºi aruncau 

frecvent priviri cu subînþeles, semn cã aveau de gând sã 

calce, cât de curând, pe urmele lui Ionicã. 

Romanul este cu adevãrat captivant ºi emoþionant. 

Cartea invitã cititorii sã pãºeascã peste pragul timpului ºi 

sã ia parte mental la aventurile unui adolescent pe care cine 

ºtie dacã nu-l vor recunoaºte în propria lor persoanã. 

Gândindu-ne însã la elevii din Carei, nu putem sã nu ne 

întrebãm dacã unii cititori nu iau parte, la propriu, la 

aventurile lui Ionicã, chiar în acest moment!

Constantin 

Prunoiu 

REÎNVIEREA 

POEMULUI 

Din cloaca de ambiþii ºi 

mizerii 

îmi ridic privirea tot mai 

mult 

cãtre un loc mai liniºtit 

o simplã epifanie 

vestindu-mi reînvierea 

poemului 

ce a murit de frig - 

cu chibriturile în braþe... 

LINIA DREAPTÃ 

Urãsc linia dreaptã 

ce poartã în sine 

disperarea - 

de a nu vedea sfârºitul 

sau pierderea cerului... 

REÎNTOARCERE 

Recurgând la izvoare 

secundele îmi par veacuri 

roua perleazã irisul 

înghiþind toatã simfonia 

unei emoþii 

de-o seninãtate 

Olimpianã... 

SUB PIELE-ÎMI 

DANSEAZÃ POEMELE 

Sub piele îmi danseazã, 

poemele, 

nori flenduriþi, 

aidoma coropiºniþei, 

pe frigare, 

ºi-n cãuºul silabelor 

rãtãcesc/ batalioane de 

cuvinte 

cu greu absorbite 

de limba cameleonului. 

CLIPELE 

ELIBERATOARE 

Clipele în care ne eliberãm 

de presiunea morþii 

trezesc fluxul de viaþã, 

fiind necesarã o 

reîntoarcere 

la grãdina lui Rodin 

nãscându-se în creier 

simfonii exaltate 

cu atingeri în formã de 


bumerang 

ce rãscoleºte mâlul cenuºiu 

al timpului 

c-un dinamism sibarit ºi 

graþios 

asemeni plutirii regale a 

lebedelor 

spãlând cu albul lor 

rãmãºiþele nopþilor 

nedormite, 

(departe de pragul 

damnãrii)... 

VULTUR SINGURATIC 

Prin scris îmi liniºtesc 

durerea plecãrii 

într-o notã tolerantã cu 

multã fervoare 

printre pasaje ce lasã sã se 

înþeleagã 

osmoza nuntirii cu 

frumuseþile lumii 

din priviri cu pãrere de rãu 

o cuprind 

într-o veneraþie ardentã cu 

impact uriaº 

sãrut crucea, mãsurând 

timpul rebel 

dis-de-dimineaþã în fiecare 

zi 

e-o poartã deschisã cãtre 

lumea divinã 

cicatrizându-mi rãnile 

pentru câteva clipe 

un sistem hibrid de-a fi cu 

tãrie 

o parte din trupul 

cuvântului 

în veritabilul creuzet 

ca ºi obsesia lui Da Vinci 

pentru supremaþia 

Botezãtorului 

mã aduce tot mai aproape 

de principiile geometriei 

sacre 

uitând cã-s vultur 

singuratic 

printre culorile cerului 

calde... 

Ion Halmi 

Negreºteanu 

LUMINA DIN APOI 

Doamne 

vreau nicio poruncã 

cât mai puþine întrebãri 

la care sã-mi rãspund 

eu nu-þi datorez nimic 

fiecare cu lumea lui 

dacã nu te cunosc nu 

m-ai vãzut nu-mi eºti 

stãpân 

nu-s din turma ta rãtãcitã 

mã macin în propria 

moarã 

refuz sã gust altfel de trup 

vreau doar mirosul celora 

ce m-au sãpat hrãnit 

adãpat 

cu blestem din dragostea 

lor 

dacã 

dumnezeule eºti cuvântul 

fiecare cuvânt e un 

dumnezeu 

doamne ce mulþi sânteþi 

ce urâþi scârboºi deseori 

cerul o sperietoare gravidã 

dupã el un imens gol 

minciunã 

sterpeziþi de fructul oprit 

dinþii cautã prin pãmânt 

gura ziditorului ºtirbã 

s-o astupe cu verde 

trup ºi sânge din 

trupul pãmântului 

s-au 

înfruptat din noi ostentativ 

toate orgoliile-þi Doamne 

scursurile tale toate 

blestem 

acum nu mai avem nimic 

pentru altar vatrã foc 

pietrele ce le-am fost 

plâns cu sãrut în zidind 

s-au mãcinat noi o ruinã 

prin care îngeri negri 

Poezii 

mãrºãluiesc cãlare pe 

îngeri arhangheli cu 

tine spânzurat în urechi 

Doamne pânã când 

o doamne 

tãcerea 

singurãtãþii bolnave 

plãmãdeºte noi explozii 

tãceri cu ceruri inele 

ochi în rebele aripi 

atârnã deasupra rugului 

vânt putred nori de puroi 

urlã a vifore crimã 

prin scoarþa albã a 

gândului pur roieºte 

mâine pe cai de foc 

vestind ce nu vor sã ºtim 

fetuºii de foc scuipã 

îngeri de gheaþã preoþi 

cãrãrile 

vieþii segmente infime 

din brazde de creier 

botezat preventiv în alb 

negru 

din cerul imens ameninþã 

imnuri de în genunchi 

exerciþii pentru 

întâmpinarea 

împãratului cu trâmbiþe de 

foc 

pãmântul ne ispiteºte 

cu iarbã glorii femei 

iubim parºiv douã lumi 

oferind fiecãreia câte puþin 

din miere cucutã acid 

însemne destinului 

amanetat 

49

Poezie 

Vladimir Udrescu 

acolo 

sub floarea de cireº printre solzi 

de heruvimi 

copoii impuri ai eternitãþii 

îºi ridicã privirea violacee 

aºa încât 

doar armata de cavalerie din 

sângele 

destinului 

se mai zãreºte 

strãluminând câmpiile elizee 

în atrium fãpturi din înalturi 

coboarã cu frunze de leandru 

pe umeri 

poamele nu sunt coapte încã 

din golul nemilos 

s-a ºi ivit sfârºitul lumii 

e de privit 

din lemnul de palisandru se scurge 

frigul ascetic ºi dã putere 

tufe de aglice se-agaþã 

de taina umbritã 

ºi doar o flamã în horbota 

de oraþii 

niºte nãluci fugãtoare ºi ele 

acolo 

o sã-nþelegi 

câteva umbre 

în noaptea catedralei 

de aburi a sufletului se iveºte 

memoria 

pe douã cãrãri 

laþul se strânge ºi istoria 

gliseazã uºor 

înspre un bãnuit continent 

fii foarte atent zice sfetnicul orb 

cu stiletu-ntre dinþi 

50 


la capãtul acestui principiu 

se naºte vecia 

cum firul de vis 

coboarã-n abis 

de ivoriu e raza infernului 

din ochiul interzis 

ºtiu desigur 

e o clepsidrã în care s-a scurs 

apocalipsa visatã 

cum ar fi semnul de carte 

al prinþului 

în amurgul valpurgic 

doar câteva umbre-þi calcã 

pe urme 

ca ºi cum ai veni 

sã anunþi facerea lumii 

cele petrecute 

se oprise ca o fiarã a distanþei 

lângã poarta decoloratã 

foºnet de grafit ars 

ºi refuz înveºmântat în caºmir 

e doar o noapte cu chiciurã pe 

lucrurile 

nesãbuite 

niºte vedenii în alertã desigur 

nu-ºi mai aminteºte despre 

cãlãtoria în furgon 

prin inima cu blanã sidefie 

nici despre bobul de orez 

al adolescenþei 

azi ai tras obloanele 

peste semnele tulburi 

precum larvele 

pe platoul negru s-au risipit 

micile aventuri ale binelui 

ciugulit de ierunci 

ezoterice 

e o figuraþie înlãcrimatã 

urmele acelei adoraþii pier 

cu ochii pe pânzele din ceruri 

uiþi cele petrecute 

lângã agonia faptei 

pe palierul de dincolo 

întindeai mâinile 

printre fusceii verii campestre 

se strecoarã luna de miere 

a perfecþiunii 

copil întindeai mâinile 

sã prinzi ecoul dimineþii 

ºi fulgii de pãpãdie 

o dârã de luminã brunã înþeapã 

acum 

urzeala singurãtãþii domoale 

spiritul doar mai înfioarã 

tufele de tufãnici 

odinioarã plângeai ºi anotimpul 

se fãcea ghem într-un gherghef de 

tuberoze 

cu tãlpile goale prin 

apa memoriei ºi gloria purã 

ca un joc de lumini seara 

pe o inscripþie a resemnãrii 

acum parcã un athonit 

stinge amurgul în lacrimi 

din pudra sciticã ies agatârºii 

cu nimicul în mâini 

încã aºtepþi un mesaj 

din pâcla perfecþiunii 

precum stingerea unii

Ana Cicio 

Eu vin de departe 

Eu vin de departe, 

din liniºtea primelor ploi 

adunate-n fântâni, 

pe urma izvoarelor vin… 

despletitã-n fuioare de ape. 

eu vin de departe, 

din arcuirea 

curcubeului 

pe tâmpla dupã-amiezilor 

pe urma Aurorelor vin… 

despletitã-n culori. 

eu vin de departe, 

din þipãtul luminii rãstignite, 

din þipãtul ei 

Crucificat 

pe fruntea dimineþilor. 

pe urmã din doine vin… 

despletitã-n cercuri de horã. 

ºi plâng 

ºi râd 

ºi curg mai departe 

în liniºtea ploilor 

adunate-n fântâni. 

pe urma izvoarelor curg… 

despletitã-n fuioare de ape 

Pentru cât pãmânt 

Pentru cât pãmânt mai duc 

Pasãre - cântec stingher, 

Într-un cuib uitat de mult 


Fã-mã Lacrimã de cer. 

Fã-mi o nuntã acolo sus 

Între vãile din soare, 

Pasãre cu ochi de foc 

Pentru cât pãmânt mã doare. 

ªi mã naºte în colind 

Fulguind pe zãri uºor, 

Pasãre cu trup de stea 

Pentru cât pãmânt mi-e dor. 

Coºmar 

Neâmblânzite 

Pornit-au Izvoarele. 

Surpând mânioase din calea lor 

Punþile 

De uimire 

Cerul ºi-a clãtinat pridvoarele, 

Se desprindeau bezmetice stelele, 

Trosneau din încheieturi Galaxiile 

ªi Sorii îºi vãrsau mãruntaiele… 

Unitu-s-au aprinse 

Puhoaiele. 

Dar, Cine ºtie…? 

Cine? 

Va pune la loc 

Stãvilarele. 

Cântec 

Poezie 

Tu Doamne, din noapte mã scoate 

Mã-ngroapã-n albastru de ape. 

Apoi din adâncuri de vreme 

Pe frunte uitarea îmi cerne… 

Din lutul ce sunt - de se poate - 

Îmi lasã un miez deoparte 

Sã aibã ce face Olarul 

Când iar vã cãdea stãvilarul… 

Tu-mi iartã pãcatul ºi vina 

De-a strânge în mine lumina. 

De-o fi sã se-abatã vreo moarte 

Sã sece fântânile toate 

Din pleoapele mele rãsarã 

Întâiul izvor de afarã. 

ªi strânsã în lacrimã iar 

Mã varsã pe-al lumii altar. 

Cumpãna arsã 

Inimã-lacrimã 

cumpãnã de fântânã 

smulsã de Braþul Furtunii 

în ziua 

din Urmã. 

inimã -lacrimã 

ciot fumegând în tristul amurg, 

prin care râuri de flãcãri 

se scurg. 

51

Prozã 

Petrache Plopeanu 

SITA 

"Din când în când, în Cutia Denunþurilor, aºezatã în faþa 

Arhonþiei, se strângea masa criticã de cereri anonime în 

legãturã cu rezolvarea unor probleme, menþionarea unor 

aspecte indezirabile din viaþa Urbei, etc. Era o practicã unanim 

acceptatã, ca oricare cetãþean sã aibã dreptul, sub umbrela 

anonimatului, sã-ºi exprime opinia prin intermediul 

Denunþurilor, aºa cum se numeau hârtiuþele introduse în Cutie. 

Ele erau cumpãrate de la Serviciul Taxe Atipice care fãcea 

parte din Departamentului Taxe ºi Suprataxe din cadrul 

Arhonþiei ºi nu erau prea ieftine, ceea ce, pe de o parte 

împiedica asaltul intempestiv al cetãþenilor, indiferent de 

motiv, doar aºa ca sã îºi satisfacã o toanã, iar pe de altã parte 

rotunjea frumos veniturile Urbei, din Taxe, Suprataxe, Pretexte 

ºi Denunþuri. Atunci când masa criticã de cereri privind un 

aspect, era atinsã, Cutia Denunþurilor începea sã fumege, - 

Denunþurile erau dintr-o hârtie specialã care avea în 

compoziþia ei substanþe critice, bineînþeles cã diferite în 

funcþie de categoria Denunþurilor dorite - Funcþionarul 

Birocraþiei Cutiei Denunþurilor o deschidea ºi începea acþiunea 

de cercetare a tuturor Denunþurilor cu ajutorul unui instrument 

popular de mãsurã numit Ciripitorul. Odatã descoperit tipul de 

Denunþuri prioritare, acestea erau scoase din Cutie ºi se 

proceda la rezolvarea problemei ilustrate. De data aceasta 

Funcþionarul BCD a realizat cã prioritare erau Denunþurile cu 

privire la gradul de inteligenþã a unei pãrþi din cetãþeni, grad 

care, dupã spusele denunþãtorilor crescuse alarmant în ultima 

vreme. Se cerea Proba de Purificare Intelectualã prin Sita 

Uniformizatoare (SU). Existau precedente, dovadã fiind ºi 

denunþurile prezente, aºa cã nimãnui nu i s-a pãrut exageratã o 

asemenea cerere. Chiar dacã ar fi pãrut exageratã, tot s-ar fi 

aplicat fãrã nicio ezitare. Democraþia trebuie respectatã de Jos 

în sus ºi de sus în Jos! În intervalul de timp standard de 13 zile, 

a fost organizatã verificarea tuturor cetãþenilor din punctul de 

vedere al gradului de inteligenþã prin trecerea obligatorie prin 

SU a întregii suflãri a Urbei. Fiecãrui cetãþean verificat i se 

imprima apoi în Carta Identitarã sau Non-Identitarã, semnul ? 

- mulþime vidã - (unghiurile sunt notate cu ?, theta mic, ceea ce 

ilustreazã diferitele puncte de vedere), care fãcea trimitere din 

nou la ilustra origine lingvisticã a cuvântului grec 

"Democraþie" ( ??µ??????? ). Desigur au existat ºi unii care au 

protestat pânã în faþa Sitei, dar apoi s-au liniºtit". 

NORII 

"Pentru participare la Festivalul Inepuizabil de Teatru 

Regnicolar, s-au înscris trupe de teatru umane, non-umane, vii 

sau non-vii, cu piese consacrate sau cu adaptãri moderne, piese 

postmoderne sau postculturale. Din aceastã din urmã categorie 

fãcea parte ºi post-non-piesa Norii ei înºiºi, scrisã efemer ºi 

pusã în scenã de chiar trupa Ultimii Cinci Nori, care, aºa cum 

aratã ºi numele este alcãtuitã din ultimii cinci nori care-ºi duc 

veacul deasupra oraºului. Desigur, pentru repetiþii, s-au 

îndepãrtat de oraº, deasupra Dealurilor Învecinate, acestea 

neparticipând la Festival datoritã interdicþiei de Trei Ani - 

limitare impusã tuturor celor care au jucat în travesti, fãrã sã 

anunþe acest lucru Organizatorilor Induºi. Chiar dacã acþiunea 

respectivã a atras unele reclamaþii din partea Locuitorilor de pe 

Dealuri, lipsiþi câteva ore pe zi de soare, pânã la urmã totul a 

ieºit OK. S-au jucat piese precum Ham Hamlet, de cãtre trupa 

Pãzitorii Canini, Anti-Gona, de trupa Rebelii Secþiei Mascule, 

Bãrbierul din ….., al trupei Cenzorii Repetenþi ºi multe altele. 

52 


Piesa Norii ei înºiºi, a permis celor cinci actori sã foloseascã o 

gamã întreagã de procedee artistice, într-o scenografie de-a 

dreptul fastuoasã ºi herculeanã, unde jocurile de lumini ºi 

umbre, de senin ºi înnorat, de soare ºi ploaie au angajat spaþii 

imense, dinspre rãsãrit spre apus, dinspre nord spre sud ºi de 

sus în jos. Spectatorii au râs în hohote homerice de falsele 

sentimente ale norilor travestiþi în Incoruptibili, Agenþi Secreþi 

pe Faþã, Fete Morgane Fiscale, Procuratorii Anunþãtori ºi în 

atâtea alte personaje umane ºi inumane, toate inspirate din 

Viaþa Urbei, a doua Gazetã, ca numãr de cititori, din oraº. 

Spectatorii au interacþionat tot timpul cu actorii, astfel, când 

Plângãtorul Patetic varsã ºiroaie de lacrimi, ei scot umbrelele, 

când bucuria lumineazã faþa Ofeliei Pe O Felie, iar umbra 

dispare alungatã în strigãte de tunet, toatã lumea participã la 

cãldura cu care actorii joacã scena ºi-ºi scoate veºmintele din 

partea de sus a trupului, oricare ar fi fost acestea, ceea ce a fost 

de naturã sã permitã acordarea unor înalte aprecieri acestui 

spectacol. Cei cinci nori au fost aplaudaþi îndelung ºi au fost 

chemaþi de câteva ori la rampã, în diferite zone aeriene ale 

oraºului, acolo unde frumosul s-a îmbinat cu utilul, astfel încât 

se poate spune cã reprezentaþia Ultimilor Cinci Nori, a fost de 

folos ºi parcurilor ºi grãdinilor oraºului". 

EROUL LOCAL 

"Eroul Local se plimba în fiecare zi pe strãzile Urbei, se aºeza 

pe Cea mai Curatã Bancã din Parc, intra tãcut în magazinele de 

pe Strada Principalã, ajungea exact cu câteva secunde lângã 

Primul Felinar care dãdea în fiecare searã semnalul pentru 

aprinderea celorlalte ºi desigur multe alte asemenea lucruri 

fãcea el în fiecare Zi ºi în fiecare Noapte. Poate cã ºi el ar fi 

dorit sã se odihneascã, sã se retragã în fiecare searã în cãsuþa 

sa, nu în Casa Eroului pusã la dispoziþie de Autoritãþi ºi sã stea 

la gura focului din ºemineul vechi, dar intim, sã bea o gurã de 

ceai ºi sã punã patefonul la fel de bãtrân ca ºi el, sã-i cânte un 

cântec din alte vremuri. Dar Eroul Local avea datoria 

cetãþeneascã sã fie permanent la datorie, sau aproape 

permanent, aºa decretase Sfaturile Urbei, cãci el reprezenta 

legãtura directã dintre Prezent ºi Trecut; fãrã prezenþa sa 

veºnic vie pe strãzile oraºului, fãrã cutreierarea sa prin toate 

colþurile acestei comunitãþi, istoria acelei pãrþi s-ar fi pierdut. 

Sigur cã Sfaturilor li se pusese aceastã problemã a pierderii 

istoriei, de cãtre Arhonte ºi se ajunsese la concluzia care 

impusese prezenþa cvasipermanentã a Eroului, pretutindeni. În 

Casa Eroului puteau fi vãzute numeroase documente, care 

dovedeau cu prisosinþã calitatea lui ºi nu numai documente ci 

ºi recunoaºterile din partea tuturor Regnurilor, precum ºi 

angajamentele tuturor sã faciliteze prezenþa acestuia 

pretutindeni ºi de asemenea sã monitorizeze Faptele Istorice, 

cantitatea lor ºi calitatea, sã acþioneze de urgenþã atunci când 

într-o anumitã zonã a oraºului, un anumit Fapt avea tendinþa sã 

disparã, cerând Eroului Local prezenþa în acel loc. Dacã l-ar fi 

întrebat cineva pe Erou ce crede despre datoria sa - de fapt a ºi 

fost întrebat de un jurnalist mai insistent -, el ar fi rãspuns, aºa 

cum a fãcut-o, dar articolul a fost cenzurat prin Ordinul 

Arhontelui ºi a circulat doar sub formã de samizdat: . Spusele sale au fost comentate neoficial ºi au 

fost respinse cu indignare mascatã de toþi: "

La meciurile internaþionale, este 

plãcut sã vezi jucãtorii echipelor de 

fotbal din alte þãri fredonându-ºi imnurile 

cu mâna la inimã. Pentru cã imnurile 

naþionale înalþã ºi întreþin nu numai 

adoraþia, ci ºi acþiunea constructivã. 

Patria, mândria naþionalã, libertatea, 

divinitatea fiind punctele cardinale ale 

veneraþiei... 

Când apare însã echipa României, 

observãm contrariaþi cã nu e la fel. Poate 

uneori, rar de tot, se mai întâmplã, dar 

cam artificial ºi fãrã convingere. 

Ca urmare, cei care deplângem situaþia ar trebui sã 

vedem ºi de ce se întâmplã un asemenea lucru. A discuta 

cauzele poate fi mai de folos decât a-i blagoslovi pe 

fotbaliºti cu invective. În acest sens, Ziua Imnului, idee 

nobilã în intenþii, dar subminatã în fondul ei intim, ar trebui 

sã fie un prilej de a pune ºi aceastã întrebare îndelung 

neglijatã. Dacã imnul nostru naþional nu este cântat în 

chipul cel mai firesc, s-ar putea ca tocmai el sã fie cauza. De 

aceea ar merita câteva consideraþii din unghi critic, nu doar 

de la altitudinea sentimentului admirativ. 

Sã ne amintim cã el a fost adoptat într-o disputã 

postdecembristã exclusivistã, sorã cu o adevãratã 

ciorovãialã politicã, în care nu a predominat bunul gând, 

chibzuit, constructiv ºi unificator, ci sentimentul. Unul 

agresiv, din acel rãstimp al dialogului “original” care 

includea ºi pumnul în gura celui ce gândeºte altfel. Capetele 

ascunse opiniei publice au judecat politic nu raþional. 

Deºteaptã-te, române! a fost adoptat dupã Revoluþie de pe 

aceeaºi platformã republicanã instauratã de sovietici la 

finele anului 1947, adicã într-un mod pur comunist, ºi asta 

dupã ce regimul defunct a supus rãbdarea româneascã la o 

sumedenie de tentative de a înlocui cât de cât acceptabil 

vechiul imn al lui V. Alecsandri (versuri) ºi Eduard Hubsch 

(muzica). 

Vechi cântec patriotic, revoluþionar, Deºteaptã-te, 

române! a fost impus ca imn pe valurile revoluþiei de niºte 

politicieni înfierbântaþi, fãrã a-i asculta pe oamenii de 

culturã, pe specialiºti, esteticieni etc. Îndoctrinaþi de 

propaganda comunistã, plini de urã împotriva a tot ce 

însemna punct de vedere opus, lunga serie de politicieni 

postdecembriºti, din acel FSN chiciuros ideologic, ºi-au 

impus forþa în variate domenii. Dacã pãrinte al Constituþiei 

a putut deveni (ºi s-a vãzut cu ce rezultate) un specialist de 

condiþie submediocrã, era clar cã tot ce avea sã atingã FSN- 


Eseu 

CONSEMNÃRI LA UMBRA CETÃÞII 

De ce nu cântã fotbaliºtii români Imnul þãrii? 

Ioan Nistor 

ul de tristã amintire se altera brusc sub 

pecetea unui neototalitarism al ideilor. 

Efectul se vede ºi în privinþa imnului. 

S-a ales Un rãsunet sau Deºteaptãte, 

române! De precizat cã acesta este un 

extraordinar cântec patriotic, dar nu un 

imn în sensul pe care acest cuvânt l-a 

avut din vechime, de himnos, “cântec de 

biruinþã”. Este admirabil prin conþinut, 

prin imperativul pe care-l conþine, dar el 

se adreseazã celor ce pleacã la moarte, 

nu la viaþã, se potriveºte celor care se 

rãzbunã, nu celor care admirã. În plus, e 

încãrcat de trecut, e un imn cu faþa 

întoarsã spre 1848, spre realitãþile de 

acum douã veacuri, nu pentru prezent ºi viitor. Iatã doar 

câteva cuvinte care sunt de evocare a trecutului, nu de urare 

îndreptatã spre viitor, cum i se cuvine unui imn: 

“Deºteaptã-te! “ sunã strident, cumva jignitor; “Barbarii 

de tirani” (acum?); “duºmani” (cine?); “Murim...” (O, nu! 

Noi vrem sã trãim!...) etc. Intonarea imnului presupune un 

moment de veneraþie care exclude resentimentele. Versurile 

greoaie, învechite, dateazã din zorii versificaþiei româneºti. 

În plus, are un text lung, ale cãrui repere mnemotehnice 

joacã feste memoriei. Sã fim sinceri ºi sã recunoaºtem cã, 

dacã un reporter mucalit ne-ar pune microfonul în faþã, 

dupã strofa a treia ne poticnim (timp în care pretindem 

fotbaliºtilor ceea ce noi nu putem face). De asemenea, 

melodia este narativã, tãrãgãnatã, uºor melancolicã. 

Lungimea genereazã saturaþie. Nu are nervul Marseillezei 

franceze. Mesajul e militãros, rãzboinic. Imnul nostru nu 

este propriu-zis un imn. La 1848 a fost o chemare 

înflãcãratã la luptã. 

Românii din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, 

adicã din vremea lui Caragiale, au fost mai inspiraþi. Au 

creat un imn adevãrat. Venerabilul Alecsandri, “acel regeal 

poeziei” cum l-a numit Eminescu a fost solicitat sã-l 

scrie. I s-a fãcut o melodie din pale de psalm, vivace, plinã 

de supleþe. Melodie vioaie, text uºor de reþinut. Imn care 

pãtrunde pânã în mãduva oaselor, având ºi o dimensiune 

religioasã: “O! Doamne Sfinte, / Ceresc pãrinte, / Întinde a 

ta mânã / Pe þara românã!”. Un imn adevãrat, pe o melodie 

simplã, înãlþãtoare. Versurile puteau fi reþinute de cea mai 

firavã memorie de învãþãcel. Imnul României a fost 

considerat în epocã unul dintre cele mai frumoase imnuri 

europene, alãturi de cel englez, danez ºi maghiar. Sub 

voltele lui de sunet s-au unit teritoriile româneºti. 

Nimeni nu contestã cã “Deºteaptã-te, române!” se 

aflã în sufletul românilor, însã el rãmâne acolo. Motive pur 

estetice îl împiedicã sã-ºi ia zborul. Nu are aderenþã deplinã 

53

Eseu 

ca imn ºi nu “se cântã” ca efect al unui prea plin sufletesc, 

ci pentru cã trebuie... 

Imnul “veselului” Alecsandri, impozant ºi firesc, grav 

ºi senin, a rãmas trei pãtrare de veac în genele românilor, 

dar a fost scos brutal în 1947. Cei ce nu-l puteau scoate din 

suflet au plãtit cu sânge, cu ani de temniþã. Imnul sub care 

au murit în luptã eroii Unirii ºi ai Eliberãrii a fost suprimat. 

În locul lui, românii au fost siliþi sã cânte imnuri aburite de 

geruri siberiene precum “Zdrobite cãtuºe în urmã rãmân”, 

“Înfrãþit fi-va veºnic al nostru popor / Cu poporul sovietic 

eliberator.”, sau aceste versuri falsificate ºi puse nedemn pe 

melodia marelui Ciprian Porumbescu: “Iar tu, Românie 

mândrã, / Tot mereu sã dãinuieºti / ªi în comunista erã / Ca 

o stea sã strãluceºti”. 

Dupã Revoluþie, din cele douã variante, regalã ºi 

republicanã (aceasta din urmã a fost publicatã cu câþiva ani 

în urmã în “România literarã” de distinsul om de culturã 

Mahmoud Djamal 

54 

albe&reci 

1mesele 

sunt rotunde domnilor 

mesele sunt rotunde 

strãzile s-au plictisit de culoarea 

lor 

neagrã 

porþile încã-i mai latrã pe trecãtori 

încã-i mai latrã 

iar zidurile sunt atât de ocupate de 

umbrele lor încât 

sufletele ºi-au pierdut rãbdarea 

aºteptând în trupuri ºi-n vãzduh 

2în 

caiete 

am poeme ºi cifre 

în trup sânge ºi femei 

azi 

nu voi mai pomeni 

nici de patrie 

nici de Dumnezeu 

nimic despre mine 

azi 

voi face dragoste cu alaska doar 

ºi mã voi spãla cu lacrimile ei 

albe & reci 

ridicându-mã deasupra lumii 

precum un avion de rãzboi 


imens 

cât o inimã de câine 

3tu 

privirea 

ce mi-ai lepãdat orbitele 

ºi te-ai înãlþat 

deasupra oceanului 

pãstreazã secretele noastre 

nu spune nimic valului 

lasã-l sã se izbeascã de mal 

sã danseze ca un ºarpe 

în braþele stâncilor pânã 

vei cãdea-n tãcere 

în ultima explozie 

4- 

cerul are pliscuri de porumbei 

cerul are pliscuri de ºoimi 

Cazimir Ionescu) se putea alege una, sau mãcar melodia 

putea fi readusã în prezent, fãrã text, dacã acesta putea fi un 

pericol la edificiul republican. 

Dar românii nu au ales ei înºiºi, în cunoºtinþã de cauzã. 

Au ales cei care aveau vocea mai puternicã ºi rezultatul este 

cã nu avem un imn de aºezat alãturi de Tatãl nostru ºi de 

psalmi, unul din inimã izvorâtor... Presupusul referendum al 

Revoluþiei nu e un argument impecabil. La fel ca alegerea 

formei de guvernãmânt, alegerea imnului s-a fãcut fãrã 

onestitate, fãrã o dezbatere publicã. 

Poate va veni vremea când aburii înroºiþi ai revoluþiei 

se vor fi risipit ºi cursul istoriei va reveni la normal fãrã 

adversitãþi interesate ºi vinovate. Pânã atunci, sã ne iubim 

imnul aºa cum este, murmurându-l sau cântându-l integral 

sau fragmentar. 

Iar fotbaliºtilor sã le pretindem prioritar sã joace 

fotbal... 

mama are fruntea tãcutã 

mama are funtea tãcutã 

cu fiecare închinare 

învãluie pãmântul cu sâmburii sãi 

iar cerul 

coboarã numaidecât 

sã-i ciuguleascã din frunte... 

Tagore 

Tagore 

inima ta 

era doar o bucatã micã de carne 

nãrile 

douã mici ferestre 

pe unde intra mirosul ploii 

ce-þi uda soarele din creºtet 

Tagore 

pãsãrile încã mai zboarã ºi acum 

îºi aleg singure drumul 

nimeni nu le pune indicatoare 

n-au nevoie de mãrgele 

nici de icoane 

ºi nu stau decât în locuri înalte 

Tagore 

cerul mai este acolo unde l-ai lãsat 

ultima datã 

iar stelele încã mai cad în 

prãpãstii...


Eseu 

Cristophe Liron – Semne Seminte 

Poezia nomadã a vieþii în patchwork 

Angela Nache Mamier 

Christophe Liron este o personalitate 

artisticã originalã ºi complexã. 

Poetul ºi criticul Xavier Bordes 

subliniazã în “Biblia artei singulare”, la 

ediþia Iconofolio, talentele sale multiple, 

considerându-l ca pe un “poet al 

metamorfozelor care ne oferã cu o 

eficacitate surprinzãtoare pielea ca scalp 

al metaforei universale”. El sculpteazã 

pielea animalelor moarte. Este vechea 

înþelepciune a ºamanilor marilor platouri 

din America! 

Volumul “Semne Seminte” apãrut în 

2008, la Editions Clapas al lui Christophe Liron 

(www.clapassos.com/www.christophe-liron.com) este al 

14-lea volum al unei uimitoare serii de titluri de cãrþi - 

tablouri, care ne surprinde printr-un suflu nou dat de acest 

artist plastic care oscileazã între “munca pe pielea finã ºi 

opera poeziei”. 

Acest volum este o retrospectivã a drumului vieþii 

artistului care reuneºte în aceste pagini periplul sau de 

“cetãþean, gânditor ºi world trotter universal”, cãci 

“aceste note de voiaj interior”, versuri dar ºi texte 

narative, fac sã se suprapunã metafore surprinzãtoare cu 

analize ºi reflecþii existenþiale pertinente. 

Autorul priveºte lumea împins de cãtre un elan vital 

viguros. Cartea este constituitã din mai multe capitole 

care îl fac sã treacã de la stadiul de carte, la statutul de 

obiect, la reportaj foto, prin numeroase ilustraþii ºi incizii 

ca ºi cum stiletul nu vrea sã pãrãseascã deloc mâna 

poetului. Pielea mâinii sale lunecã pe pielea cuvintelor 

ori peste paginile incizate ºi concepute ca palimpseste. 

Pentru Christophe Liron istoria este un prezent 

perpetuu. Ea ne lasã o zestre frumoasã care trebuie 

cunoscutã ºi prelungitã pentru ca triumful sufletelor 

strãmoºilor sã fie menþinut. Poetul se simte investit de 

rolul de purtãtor de cuvinte ori de fapte, un fel de globetrotter 

care acordã un omagiu oamenilor lumii întregi. 

Þãri secrete locuiesc aceste pagini impregnate de 

gravitate ºi mister. 

BAB: “Andaluzia, Spaniola-mauresca, Orientala, 

cetatea, soukul sau mai bine casa – uºa, este mereu 

deschisã” ... 

Maroc: ”Maroc/Maroc liber/Maroc culoare/Maroc 

sãrac în aur/Dar bogat în dragoste/ cu haine patchwork ºi 

nomad”... 

Autorul resimte cãlãtoriile sale ca spaþiu al unei 

imense cãrþi, rãsfoitã cu încântare, fãrã prejudecãþi dar cu 

destinaþii de preferinþã însorite. 

(“Tenerife”, “Ouarzazate”, 

“Elaphonissos”, “Asilhah”, dar de 

asemenea ºi “Carnon-Vest”). 

Mâinile noduroase al truditorului 

pãmântului sunt la loc de cinste. El ºtie sã 

capteze un sens magic în ritualele eterne: 

“...dar ei refac în fiecare dimineaþã pâinea 

lor albã ºi rotundã pe care o acoperã cu o 

pânzã; sub voalurile lor /femeile leagãnã 

ºoldurile ºi ochii/nu departe de 

acolo/dintodeauna marea /ºi oceanul au 

amestecat valurile lor”. 

El este fascinat de grandoarea naturii 

ºi resimte pentru aceasta un imens 

respect. Spectacolul pe care ni-l oferã este mereu frumos, 

natura poate totul ºi face totul, ea nu ne înºealã niciodatã. 

Apa pentru scriitor este “Mama universului”, “Mama 

fecunditãþii, pântec protector ºi cãlduros”. 

Marea, oceanul, curg în paginile sale ºi ne dau 

adevãrate “frisoane” impresioniste ºi admirative. 

Grain de nuit: “Este ora dragostei când codrii vechi 

viseazã în liniºte, cu parfumuri de esenþe rare, de flori sau 

de insule calme, momentul când plantele dau ramuri noi 

cu mult înainte, pentru a chema soarele ºi mâna mea nu 

mai tremurã ºi viaþa nu se mai teme de nimic”. 

Pescarul Antonio: ”nu ºtiu decât sã pescuiesc ºi sã 

beau”. El locuieºte “un sat fãrã ziare ori radio, totul este 

supus aici Oceanului” ºi completeazã scenele vieþii umile 

ale oamenilor de condiþie modestã. 

Autorul este întristat de destinul planetei ºi trage 

semnale de alarma: 

Credit: ”Planeta este en sursis, pe pragul catastrofei 

ca ºi cum haosul originar pe care toatã umanitatea se 

strãduieºte sã îl recunoascã doar de departe ºi sã îl 

dreseze, nu a încetat sã perpetueze legea fuziunilor 

magmelor ºi transformãrilor polimorfe” sau “prin ce 

ignoranþã prodigioasã putem sã uitãm cã va veni ziua 

când nu vom mai avea gustul pamântului în gurã?”. Se 

simte un cordon vital între poet ºi pãmântul cãruia îi 

vorbeºte ca unei divinitãþi Matrice care îl învaþã adevãruri 

universale. Poet angajat are o voce care urmeazã pe înalta 

traiectorie trasatã de cãtre poeþi ca Aimé Césaire, Neruda 

sau Senghor. 

Mustoss: ”Vã spun: Absenþi/oameni dinainte/vã 

datorãm /vã mai datorez încã/haina/amplul mantou/ 

absenþa plinã contemplativã...” 

Femei orientale: ”Vezi femeile voalate /umbre ºi 

siluete/imobile/... ele par fregate/ necazurile ºi bucuriile 

lor/sunt strânse în stofe/Voalul umflat de maternitate 

55

Eseu 

/cãldura pliseurilor /când copiii adorm /Ele sunt /cu 

inocenþã/falusul de pânzã/ trezind dorinþa/subiectului 

sau” sau ”Eu cred în bunãvoinþã/în umanism ºi în puterea 

surâsului/dar mã tem de surâsul puterii.” 

Un loc important este ocupat în volum de cãtre texte 

filozofice adevãrate, poeme în prozã, dar ºi poeme 

simple, care ocupã un loc important în carte: 

Lumea simplã: …”dacã cãlãtorul este un copil, 

pietricica este o comoarã, el o priveºte apoi o face sã 

basculeze în buzunar dar ...într-o zi, murim, pentru cã 

demult, nu am mai avut pietricicele în pantofi” sau Acolo 

sus: “De cealaltã parte a vieþii, a vizibilului/ce bagaj greoi 

punem la porþile cerului/ºi care parte din noi, punându-ºi 

aceastã întrebare/ nu simte cã rãspunsul îl priveºte 

personal”. 

De-a lungul textelor, autorul revine asupra 

meditaþiilor sale interesante ºi inedite de artist plastic 

pasionat de munca foarte finã a pielii ºi pe “pielea 

cuvintelor” pe care îi place sã o transforme în asociaþii 

subtile ºi surprinzãtoare: “grain de nuit, hors brume, 

confit danse, mer se crête, tant pêche, l’épi qu’assiette”... 

fac parte dintr-un vocabular neologistic creat în 

laboratorul sãu intim ºi secret. 

În capitolul “A propeaux d’oeuvres” el pune pe 

primul plan pielea …“materie fragilã/perisabilã 

/reînoitã/dar câteodatã/tãbãcitã ºi durabilã”. El leagã 

acest fir fin la istorii ancestrale, surse fãrã capãt ºi 

indispensabile pentru viitorul umanitãþii: ”pielea… 

materie artisticã prin excelenta inalienabilã a 

patrimoniului cultural” 

Ca un “þesut viu, pielea are memoria sa proprie ºi 

graþie miracolului tãbãcitului grãunþele ei, ridurile ºi 

cicatricele sale sunt un omagiu adus vieþii pe care o 

conþine. Amintindu-ne de condiþia noastrã de muritori, ea 

poate fi tãbãcitã ca o metaforã a vieþii spirituale dincolo 

de moarte; o aluzie la “cele mai mari metamorfoze ale 

fiinþei”. 

“Pielea este de asemenea unul din primele suporturi 

de expresie picturale ºi grafice ale umanitãþii” spune 

Chrsitophe Liron. 

“Cuvintele sunt o a doua piele, pielea spiritului, 

aceste cuvinte pe care le numim, le definim, cu care ne 

formulãm ideile, exprimãm gândirea noastra evolutivã”... 

Capitolul Timpul Semnelor (autorul se referã la una 

din expoziþiile sale la Centrul Cultural Francez din 

Marrakech) 

Capitolul “Semne anterioare”: Patru ani de cercetãri 

plastice au condus la 3 expoziþii pe tema semnelor. El 

citeºte în tenebre ca ºi cum acestea îi relevã evenimentele 

viitoare: ”primele scrieri erau pictogramice, pentru ca 

oasele, scheletul sunt pietre rescrise de cãtre viaþa”. 

Ideogramele, caligramele, pictogramele sunt ºi ele semne 

anterioare. 

Capitolul “Semne Interioare”: este interesant de a 

vedea de-a dreptul în pagini, incizii neobiºnuite de-a 

lungul paginilor care propun idei “sculptate” sau trasate 

56 


pe “pielea hârtiei”. 

Autorul are o manierã de a simþi vie ºi puternicã: 

”Cunoaºterea nu depinde de nici un accesoriu, 

cunoaºterea nu este acumularea unei noþiuni ci mai ales, 

o revelaþie interioarã pentru care fiecare trebuie sã lucreze 

cu inocenþa unui copil...” 

Robur generator este un elogiu sensibil al stejarului: 

”Luat ca arbore emblematic al întregii sale familii 

vegetale, el evocã istoria. Pasta lemnului poartã semnele 

omenirii”. E prezentat de asemenea ºi Stejarul Celþilor 

sub care se ascute cuvântul... ”este nava regeneratã de 

permanenþa naufragiului sau simbolul alianþei puternice 

dintre om ºi mister, dintre scris ºi inexplicabil”. 

În capitolul Semne exterioare autorul pune în 

evidenþã fragmente de mobilã de nomazi de la sfârºitul 

secolului trecut... ”Curãþate ºi rehrãnite ...aceste vestigii 

ale civilizaþiilor regiunilor desertice sahariene ºi 

presahariene povestesc poveºti de oameni liberi de care 

lumea nu mai face...” 

În capitolul “Bien etre, savoir vivre” putem citi 

poeme care alterneazã cu reflecþii filosofice: ”prima piele 

a omului/este pielea mamei sale. Ea este túnica, mama ta 

/ea este cu adevarat trecere/cât ºi dragoste de mamã”. 

Christophe Liron pune în acest volum, delicateþea pe 

acelaºi plan cu gravitatea. Poemele sale reunesc multã 

speranþã. Sunt gândurile unui om cu ochii deschiºi. La 

urmã trage un semnal de alarmã: “Poezia ºi poeþii nu 

trebuie aruncaþi pe calea publicã”; ”dacã sunt 

inutilizabili, vã rugãm sã îi puneþi în containere 

potrivite”... 

Aceasta carte permite poetului Christophe Liron sã 

ne trimitã semne de viaþã foarte puternice, rezistente la 

agresiunile cotidiene. 

Christophe Liron fiind responsabil al Editions 

associatives Clapas (în asociaþie cu Asociaþia des Amis 

des Voix de la Méditerranée) a fost principalul actor ºi 

realizator al lucrãrii antologice ”Voix de la 

Méditerranée” pentru publicarea primei antologii 

orchestrate de Maité Valles – Bled, directoarea a 

Festivalului “Voix de la Méditerranée” (permiþând un 

dialog cultural bogat pentru peste 150 de poeþi de cel 

puþin 30 naþionalitãþi diferite). 

Linda Maria Baros ºi Marlena Braester au avut 

onoarea de a fi prezente în aceastã culegere, fãcând parte 

dintre poeþii invitaþi la aceastã ediþie decenalã. 

În prefaþa acestei antologii Maité Valles – Bled 

subliniazã scopul acestei publicaþii: ”Noi am vrut ca 

fiecare poem prezent sã nu fie doar în francezã ci ºi în 

versiunea originalã, ca sã rãsune în ochi ºi spirit muzica 

limbilor, determinarea misterioasã a fiecãrei identitãþi, 

alchimia de la originea oricãrei culturi simbol al acestei 

Mediterane, de care nu putem spune cã este una ori mai 

multe, dar care face ca în fiecare an sã se audã la Lodeve 

o voce comunã a respectului pentru celãlalt, de schimb ºi 

de altruism”.

Andreea Mureºan 

Personaje: 

El - 31 de ani 

Ea - 21 de ani, studentã 

George - 20 de ani, student 

Femeia blondã - 19 ani 

Actul I 

Scena I 

El este într-o garsonierã aºezat întins pe o parte într-un pat 

mare, cu lenjeria deranjatã, lângã peretele din dreapta 

sufocat de o oglinda imensã, o masã, un dulap pe peretele 

stâng, un scaun plin de haine ºi un radio din care se aude 

ceva, orice, imposibil de desluºit. Langã pat o sticlã de 

Alexandrion pe jumãtate goalã. 

Îi place sã citeascã, sã fumeze, sã bea vin alb, sã mãnânce 

ciocolatã ºi cartofi prãjiþi...nu-i plac florile (dã din mânã a 

lehamite) ºi mã iubeºte. Eram obosit dupã o zi plinã. Când am 

intrat în casã mã aºteptam sã o gãsesc ca de fiecare datã în faþa 

calculatorului. Nu! (pe un ton ridicat) Acum nu mai era! Mia 

lãsat o scrisoare în care a fãcut un rezumat la tot ce am trãit 

împreunã (duce sticla la gurã ºi ia o înghiþiturã, apoi îºi 

scoate din buzunar mai multe bucãþi de hârtie pe care le 

recompune ºi începe sã citeascã): 

„Ti-am spus cã într-o zi n-o sã mã mai gãseºti! ªtiu baby...am 

plecat de multe ori...diferenþa este cã de data asta n-o sã mã 

mai întorc! Mi-ai promis cã te schimbi, cã voi fi singura 

femeie din viaþa ta ºi...te-ai þinut de cuvânt...din pãcate am 

obosit aºteptând...sperând...promisiunile pe care mi le faci vor 

fi ºi de data asta valabile prea puþin timp. În plus...locul tãu de 

muncã...ºtii bine cã nu-mi va plãcea niciodatã! Trebuie sã 

pleci mereu...ce dacã te plãtesc ãia bine? Eu n-am nevoie de 

bani...Am nevoie de tine...mã rog...aveam...Ce ai fãcut pentru 

mine? N-ai fost niciodatã aici! Haine, bijuterii...mi-e greaþã 

doar când mã gândesc...Mi-am luat câteva cu mine...poate 

într-o zi mã voi întoarce ºi dupã restul...Tot ce îmi doream erai 

tu. Sã nu te întristezi când citeºti. ªtii bine cã nu-mi place sã 

te ºtiu supãrat. Atâþia ani...patru ani am aºteptat...Plec. Plec cu 

George, colegul meu de facultate. Zice cã mã iubeºte. Eu nul 

iubesc, te iubesc pe tine...am obosit sã fiu singura cãreia sãi 

pese de relaþia asta! Ai grijã de tine. Te ador baby!” 

Mototoleºte hârtia îºi ia sticla în mânã, bea ºi o pune din nou 

langã pat. Se ridicã, se miºcã de pe un picior pe altul ameþit 

din cauza alcolului ºi merge sã o caute prin casã. 

-Scumpo! Unde te-ai ascuns? Oare nu-i fi pe balcon? Nici la 

baie? ªtiu cã te-ai ascuns...nu mã pãcãleºti aºa uºor...draga 

mea þi-am cumpãrat ceva dulce...te duc în parc, la un film sau 


Miros mentolat 

Baby 

Dor de ea 

Teatru 

la teatru dacã vrei. Hai...hai...nu te copilãri! Dacã vrei mâine 

te las sã ieºi cu prietenii tãi. Nu mã supãr dacã rãmâi la George 

peste noapte sãptãmâna viitoare! 

Nu vrea sã iasã din ascunzãtoare! (îºi dã tricoul jos ºi se 

aruncã din nou în pat) 

Am lãsat-o sã facã ce vrea... Doamne prost mai sunt...Doar cã 

nu prea am avut de ales, le am ºi eu pe ale mele ºi nu puteam 

risca sã devinã cicãlitoare...Am lãsat-o sã facã ce vrea pentru 

cã o iubesc...Trebuia sã o ascult pe mama! Mi-a spus ea cã 

astea mai tinere sunt duse cu capul. Credeam cã 10 ani nu e 

mult...cã dragostea adevãratã depãºeºte orice...am lãsat-o în 

cluburi...zicea cã ea trebuie sã se distreze...am lãsat-o sã se 

culce cu altul...zicea cã e curioasã...am lãsat-o sã bea...spunea 

cã o ajutã sã-ºi revinã dupã examene, nu i-am cerut sã 

gãteascã...adevãrul e cã nici nu ºtia...a încercat o datã ºi a 

reuºit sã ardã tot...inclusiv oala...cu toate astea nu m-am simþit 

mai iubit de nici o femeie...ºi...pe cuvânt...de n-am avut eu o 

grãmadã...ºi tot la ea mã întorceam. Spunea cã nu o 

deranjeazã. Uneori se supãra ºi pleca cu zilele...o cãutam prin 

tot oraºul: pe la bibliotecã, pe la facultate ºi dacã acolo nu era, 

nu-mi rãmânea decât sã iau barurile la rând pânã dãdeam de 

ea. Trebuia doar sã mã lase sã-i vorbesc. De fiecare datã se 

întorcea pentru cã...pentru cã...mã iubea...Mã iubea pe 

dracu...pe dracu mã iubea...Ba da...mã iubea...o simþeam cu 

adevãrat...o simt ºi acum... 

Se ridicã ºi se plimbã cu paºi mãrunþi în mijlocul camerei. 

Începe din nou sã o caute. 

Ai putea înceta! M-am sãturat de jocul ãsta stupid...ªi dacã mai 

fi ascultat...am fi putut sã ne mutãm într-o casã cu patru 

camere, douã bãi, piscinã în curte, dar tu nu ºi nu...cã cicã aici 

îþi place...în garsoniera asta...Spaþiu e în dezavantajul tãu! O 

sã te gãsesc (pe un ton copilãresc), o sã te gãsesc, nu ai unde 

sã te ascunzi de mine! Eu te gãsesc mereu...ºtiu ce faci...cum 

faci...când faci...ºi mã iubeºti...nu te mai ascunde! 

Scena II 

Stã cu cotul pe masã ºi îºi þine bãrbia în palmã. 

Eºti cea mai frumoasã fatã din lume, singura care mã înþelege, 

cea care nu mã judecã ºi nu mã condamnã niciodatã indiferent 

de ce fac. Eºti singura care poate fi aºa...Eºti 

singura...singura...singura... 

Am nevoie sã ºtiu cã eºti cinci minute numai pentru mine. 

Vreau sã îþi vorbesc pânã noaptea târziu...mi-e dor sã te þin în 

braþe...Îþi simt parfumul...Aha...gata m-am prins...te-ai ascuns 

sub masã. (se apleacã sã vadã ce se aflã sub masã, apoi 

deschide uºa dulapului ºi mai scoate o sticlã de Alexandrion. 

O deschide cu greu ºi începe sã bea). 

E trecut de nouã, soarele a apus, cursurile s-au terminat ºi ea 

nu a ajuns încã. I-am spus cã azi vin acasã, cã nu pierd vremea 

57

Teatru 

cu altcineva...de ce n-o fi ajuns? Am sã o sun. Poate e la mama 

ei, sau o fi cu prietenele pe undeva...(ia telefonul în mânã, 

tasteazã...se aude o voce care spune „aþi apelat cãsuþa vocalã 

a abonatului...). Nu are baterie. Precis e în drum spre casã. 

Se aºeazã în mijlocul camerei, mai ia douã înghiþituri ºi 

începe sã o strige 

Scumpo! ªtii cã nu pot sã adorm dacã nu mã iei în braþe! E 

târziu ºi mâine am atâta treabã. Nu te mai juca...þi-am spus de 

atâtea ori sã nu te joci cu mine...începe sã mi se facã fricã...nu 

vreau sã ne mai jucãm, dar dacã asta te face fericitã...vom 

continua...o fac doar de dragul tãu...pentru cã te ador...pentru 

cã te iubesc mai mult decât orice...ne jucãm...E târziu...o sã te 

caut ºi mâine. (continuã pe un ton normal) 

Aveam 20 ºi un pic de ani ºi m-am îndrãgostit de o colegã. Era 

blondã, frumoasã, cu trei ani mai tânãrã ca mine. Am fãcut 

toatã gama de nebunii ca sã mã iubeascã. Am reuºit. Au urmat 

ºase ani de relaþie. A fost frumos. S-a cãsãtorit anul trecut. E 

însãrcinatã ºi nu ºtie dacã e copilul meu sau al lui. Pentru mine 

nu conteazã aºa mult. Oricum copilul ãla are un tatã deja. O sã 

fiu la dispoziþia lui în viitor când poate va avea nevoie de 

ajutorul meu. Cum Doamne sã nu ºtii dacã e copilul meu sau 

al lui? Vorbim ºi acum la telefon aproape zilnic. Nu i-am fost 

fidel ºi n-o sã-i fiu fidel vreunei femei. Cel puþin nu aºa cum 

înþeleg ele fidelitatea. Pãrerea mea e cã poþi sã te culci cu toate 

atâta timp cât nu te îndrãgosteºti de-adevãratelea de alta. Asta 

înseamnã sã fii fidel. Dar ele nu...ele-l numesc fidel pe bãrbat 

atunci când nu se uitã la alte femei. N-ai voie sã vezi alta mai 

frumoasã nici la televizor, nici în reviste sau pe stradã. Trebuie 

sã le scoþi la plimbare, sã te afiºezi cu ele de mânã pe stradã, 

sã le iei în braþe dacã zãresc vreun cunoscut. Toate astea ca ele 

sã se simtã bine, iubite ºi neînºelate. Se gândesc oare mãcar o 

secundã cât de penibil e? De-a dreptul penibil! De ce trebuie 

sã îþi afiºezi dragostea? E ea mai mare sau mai importantã 

dacã e cunoscutã de toatã lumea? Da de unde...Vezi sã nu...E 

doar la fel ca a celorlalþi. Eu mereu mi-am dorit ceva special. 

Ceva doar al meu. Nu sub formã de egoism, ci doar o relaþie 

altfel. Una perfectã pe care sã nu mi-o poatã lua nimeni. Una 

specialã de care sã nu fie capabil oricine. Atâta timp cât o 

pãstrezi în suflet nu þi-o poate lua nimeni. Ce dacã iese ºi cu 

altcineva? Ce-mi pasã dacã se þine de mânã cu altul? Nu mã 

intereseazã nici dacã o sãrutã. Oricum e a mea ºi nu mi-o 

poate lua. Ce dacã a plecat cu George? Se va întoarce! Se va 

plictisi de el. O sã fiu aici când o va face. Îl omor dacã se culcã 

cu ea! 

Îi dau o sãptãmânã...sau douã...hai trei...sau poate o lunã. Se 

va plictisi. Copilul nu se ridicã la nivelul ei. Nu îi va povesti 

despre literaturã sau politicã, nici despre ziare sau flori. Îi plac 

poveºtile cu flori ºi ochii mei...Doamne cât de mult îi plac. Îmi 

spunea deseori „te iubesc pentru cã ai ochi albaºtrii ca 

papi”...aºa îºi alinta tatãl pe care-l iubea enorm. El nu ºtie 

despre noi. Ea îmi spunea: „papi te-ar iubi...el iubeºte tot ce 

iubesc eu”. Cât de bine ne cunoaºtem pãrinþii? Câte lucruri nu 

ºtim despre ei? Câte lucruri din tinereþea noastrã nu vor ajunge 

niciodatã ºtiute de copiii noºtri? N-am certitudinea cã tatãl ei 

m-ar fi iubit. Alteori îmi spunea cã sunt îngerul 

ei...Râdeam...nu ºtiam de ce foloseºte acest cuvânt de alint. Îi 

povesteam aproape tot. Chiar ºi întâlnirile mele cu alte femei. 

Dacã la început îmi cerea detalii dupã aproape un an, în care 

58 


povestisem ca ºi cei mai buni prieteni, a spus cã nu vrea sã mai 

audã, cã o doare. Abia atunci am realizat cã eram rãu cu ea. Îi 

povesteam doar ca sã o fac sã sufere, îi spuneam de alte femei 

atunci când simþeam un gol în stomac pentru cã o vedeam 

vorbind cu ºtie naiba cine. Am întrebat-o de ce sunt îngerul ei. 

Mi-a spus cã dacã m-aº putea privi prin ochii ei ºi aº putea 

simþi tot ce simte ea când e în braþele mele aº înþelege. O sã 

încerc sã dorm. Poate mâine dimineaþã o voi vedea întinsã pe 

canapea, sau fumând o þigarã, sau fãcând orice. (închide ochii 

ºi adoarme) 

Scena III 

Dimineaþã, el este îmbrãcat ca în seara anterioarã, se ridicã 

de pe covor ºi se îndreaptã spre dulap pentru a-ºi lua alte 

haine. Îºi umple braþele de haine ºi se îndreaptã cu ele spre 

camera de baie. În tot acest timp se aude sunetul aparatului 

radio care difuzeazã ºtirile de dimineaþã. Revine, opreºte 

radioul, deschide laptopul ca sã îºi verifice mesajele. Sunã 

telefonul. 

-Da. E urgent? Nu? Ce bine! Nu am nici un chef sã ies, dar nu 

am stare nici sã stau aici închis. Aº bea o cafea. Sau... mai bine 

nu. Azi voi renunþa la tot ce fac într-o zi obiºnuitã. Nu o sã trec 

pe la birou, nu o sã conduc, nu o sã mã întâlnesc cu nimeni, 

nu o sã vorbesc la telefon, nu o sã fac duº. O sã stau în pat, o 

sã mã joc pe calculator ºi o sã mãnânc pentru toate zilele în 

care nu apuc sã iau o masã cum trebuie. Nu moare nimeni 

dacã eu nu merg la serviciu. Lumea îºi continuã cursul ei 

firesc ºi fãrã intervenþiile mele. Cu toate astea parcã nu-s 

liniºtit sã nu intervin în nici un mod la ce se întâmplã în jur. 

Uneori îmi place sã mã joc de-a Dumnezeu. Îmi umplu mintea 

cu asta. Da...sunt plãtit sã manipulez lumea. Ea mã acuza 

mereu cã o manipulez. O fãceam, doar pentru cã mã lãsa. 

De multe ori încercam sã îi explic cã poate face mai mult de 

atât. Cã ar putea avea o carierã strãlucitã. De fiecare datã se 

supãra (vorbea plimbându-se prin camerã). Începea sã îmi 

spunã cã o doare ceva ºi cã nu e o durere deloc fizicã. Cã o 

doare sã renunþe la mine, cã se urãºte, cã mã iubeºte, cã mã 

urãºte cã o iubesc, cã o doare atunci când mã doare pe mine, 

cã atunci când nu-mi vorbeºte o face pentru cã nu ºtie ce sãmi 

spunã ºi cã o doare sã mintã. Zicea cã îºi doreºte altceva: 

o iubire a ei, cum au toþi oamenii normali, un soþ pe care sã-l 

iubeascã ºi de care sã fie iubitã, o pisicã, un câine, un copil cu 

soþul ei nu cu alt bãrbat. În concluzie adãuga cã eu nu o fac 

fericitã ºi cã ea nu mai poate sã mã facã fericit. Îmi doream sã 

tacã, îi spuneam sã nu mai batã câmpii. Nu se supãra doar 

fãcea promisiuni: „bat câmpii...lasã, nu-i nimic...o sã îmi 

treacã într-o zi tot ce simt pentru tine atunci n-o sã mai doarã 

aºa tare. Acum nu pot, însã atunci o sã îþi râd în faþã” (se 

îndreaptã spre masã unde era un pachet de þigãri, îl deschide, 

îl miroase, îl închide ºi spune cu o voce domoalã.) Aº vrea 

acum sã batã câmpii... 

Când pleca fãceam tot ce puteam ca sã stau la distanþã. Îmi 

þineam mintea ocupatã cu fel de fel de lucruri.Vroiam cu orice 

preþ sã îi demonstrez cã pot ºi fãrã ea. Ieºeam cu alte fete, nici 

una nu-mi spunea ce vroiam sã aud, citeam ºi când ajungeam 

în josul paginii realizam cã n-am înþeles nimic ºi mã trezeam 

cu imaginea ei în minte, mi-o aminteam cum râdea, cum 

fuma, cum dormea, cum mirosea. Apoi mã îndrãgosteam de 

cine ºtie cine, nu conta (ia o þigarã din pachet, o aprinde

tuºeºte pentru cã era nefumãtor, scapã câteva înjurãturi, 

cautã o scrumierã în care pune þigara ºi o lasã sã se consume 

adulmecând mirosul mentolat). Dupã ce ajungeam cu ea în 

dormitor îmi pierdeam interesul. Mã uitam la ele, uneori o 

blondã, alteori o brunetã sau o roºcatã, frumoase toate cã eu 

am gusturi, dar simþeam cã parcã lipseºte ceva. Dupã douã ore 

de stat în preajma lor le spuneam sã se îmbrace cã eu am 

treabã. Multe mi-au reproºat cã nu le ºtiu numele. O fãceau pe 

bunã dreptate, dar ce-mi pãsa mie dacã mã þineau îndrãgostit 

câteva ceasuri. Când cele douã ore erau consumate realizam 

cã nu am gãsit ce cãutam ºi îmi doream sã rãmân cât mai 

repede singur. Sã mã teleportez sau sã se evaporeze ea, oricine 

ar fi fost. Aºa ca fumul ãsta de þigarã. 

Realizam cã iubita mea lipseºte ºi începeam sã o caut. Sunam 

de câteva ori pe zi sperând cã îmi va rãspunde ºi cã o voi 

convinge sã se întoarcã la mine. Dupã sãptãmâni bune în care 

mã ignora ºi îmi dãdea ton de ocupat nu mai speram sã se 

întoarcã, speram doar sã rãspundã sã îi aud vocea sã ºtiu cã e. 

Undeva, oriunde, doar sã fie. Mã întrebam dacã-i lipsesc sau 

dacã îºi mai aduce aminte cã într-o zi era aici, cu mine, lângã 

mine. Renunþam sã mai sun, uneori o zi alteori douã, dupã 

care o luam de la capãt. Mã plimbam prin oraº sperând sã o 

vãd ºi dacã o vedeam nu mai puteam sta departe, trebuia sã-i 

vorbesc! Mergeam la ea câteodatã aveam goluri în stomac ºi 

tremuram. Îmi fãceam un scenariu în minte. Odatã mi-am 

propus sã merg la ea sã îi spun cã nu mai simt nimic ºi cã am 

venit doar sã vãd cã e bine, cã nu-mi doresc deloc sã se 

întoarcã. Când ajungeam în faþa ei ºi zâmbea planul meu se 

ducea naibii, o întrebam ce face ºi îi spuneam câtã nevoie am 

sã vorbesc cu cineva, cã nu mã înþelege ºi nu mã vrea nimeni. 

Se uita la mine, în ochii mei ºi spunea: „ne vedem dupã ora 

ºase am o orã la dispoziþie sã te ascult” (stinge þigara ºi îºi 

pune buzele pe filtrul ei, apoi o lasã în scrumierã). Ajungeam 

acasã împreunã cu ea, îi vorbeam, o rugam sã mã lase sã o þin 

de mânã, apoi în braþe. Vroia sã plece, o rugam sã rãmânã ºi 

rãmânea. Nu ºtiam pentru cât timp. Nu era important pentru 

cã atunci era lângã mine. Dacã în urmãtoarea zi avea sã plece 

din nou, mie îmi rãmânea doar sã o caut. 

Alteori când pleca îi lãsam mii de mesaje online, SMS-uri, 

mesaje vocale. Îi scriam versuri din diferite poezii sau îi 

trimiteam melodii de dragoste. Îi place literatura ºi muzica. 

Îmi e dor sã stau în braþele ei, fãrã grija urmãtoarei secunde, 

fãrã incertitudinile care mã stãpânesc. Mi-e dor sã îmi 

vorbeascã ºi vocea ei sã opreascã toate sunetele lumii, mi-e 

dor sã fac dragoste cu ea sub stele, mi-e atât de dor. 

La un moment dat a încetat sã mai comunice cu mine. Nu îmi 

dau seama de ce, dar ea nu-mi mai spunea aproape nimic din 

ce se întâmpla în jur. Îmi spunea tot ce nu avea legãturã cu ea. 

Colega ei fãcea aia...prietenele ei fãceau cine ºtie ce, iar ea nu 

fãcea nimic. Cel puþin asta reieºea din conversaþiile noastre. 

Dacã la un moment dat îmi povestea de toþi bãieþii cu care se 

plimba ºi ieºea la cafea, actualmente nu mai vorbea de nici o 

persoanã masculinã. Am început sã îmi pun întrebãri, ba mai 

mult sã cred cã nu mai avea pe nimeni în afarã de mine, 

nimeni care sã conteze. 

A plecat de multe ori. Când o fãcea aveam certitudinea cã nui 

mai pasã, cu toate astea speram cã poate...poate...mãcar un 

pic îi lipsesc. ªtiam cã trebuie sã stau la distanþã, dar mã 

durea, îmi lipsea ºi trebuia sã ºtie ºi ea, aºa cã trebuia sã o sun 

sã afle. Încercam sã stau departe, îmi era greu, eram incapabil 

Citadela Teatru 

sã mi-o scot din cap ºi din suflet. Era departe de mine ºi 

motivaþia ei de a mã þine la distanþã era simplã: „vreau sã mi 

te scot din cap ºi nu pot face asta stând în preajma ta...ºi...ºtii 

tu...vorba aia cã ochii care nu se vãd se uitã..te iubesc, dar nu 

aºa trebuie sã fie, nu putem fi egoiºti ºi sã-i facem pe alþii 

nefericiþi pentru fericirea noastrã”. Mi se pãrea o prostie toatã 

afirmaþia ei, însã dacã începeam sã o contrazic se încãpãþâna 

ºi începea sã mã priveascã rece ºi distantã ºi Doamne cât de 

mult urãsc sã mã priveascã aºa, iar partea cu ochii care nu se 

vãd...e o tâmpenie pentru cã îmi lipseºte mai mult cu fiecare 

zi. Uneori îi reproºam cã ea nu mai simte, cã nu-i mai pasã, cã 

aºa se simte bine când ºtie cã eu sufãr...vroiam sã o doarã aºa 

cum mã durea pe mine ºi speram sã mã contrazicã. Nu o fãcea 

ºi se lãsa o liniºte insuportabilã pânã când ea rupea tãcerea ºi 

spunea nimic altceva decât cã vrea sã plece acasã, cã mã 

iubeºte ºi cã eu nu înþeleg pentru cã sunt egoist. 

Se duce la partea încãperii care vrea sã fie o bucãtãrie, 

obiºnuitã ca mãrime ºi mobilatã normal ca orice bucãtãrie. 

Deschide uºa frigiderului ºi ia de acolo cinci portocale, o 

ciocolatã, mai multe oale cu mâncare ºi farfurii toate pline ºi 

le înghesuie pe masã. Deschide dulapul scoate pâinea, sare, 

piper ºi tot felul de condimente, covrigei sãraþi, suc pepsi, apa 

platã...scoate aproape tot ce e de mâncat ºi de bãut ºi pune pe 

masã. Se aºeazã ºi el la masã. 

Era o dupã masã de primãvarã, noi doi eram aici în patul ãla 

(aratã patul cu mâna, apoi începe sã mãnânce pe rând din 

fiecare farfurie) o þineam în braþe ºi îi vorbeam despre noi. 

Noi doi în viitor. Vedeam o casã nici prea mare nici prea micã, 

undeva la marginea unei pãduri. În faþa casei o masã pãtratã 

de lemn, douã scaune, noi doi, o sticlã de Alexandrion pentru 

mine ºi suc de portocale pentru ea. Mi-o imaginam ºezând pe 

un scãunel de lemn perfect pentru constituþia ei ºi cu laptopul 

în faþã. Ea scria, eu priveam tot ce e în jur. Seara mergeam sã 

cinãm la cel mai apoape restaurant, mergeam pe jos ºi pânã 

acolo o þineam de mânã., de obicei nu-i place sã meargã pe 

jos, de data asta îi fãcea plãcere. Intram în localul respectiv, 

lumea din jur întorcea capul spre noi, nu pentru cã eram 

deosebiþi prin ceva, ci pur ºi simplu pentru cã ea râdea la o 

glumã spusã de mine. Ne aºezam la masã sã mâncãm, ceva 

orice ºi începeam o sticlã de vin alb pe care o terminam în 

drum spre casã, noaptea târziu. 

Asculta atentã tot ce îi spuneam ºi nu reacþiona în nici un fel. 

Zâmbea doar. Mã temeam cã am supãrat-o cu ceva. Mi-a spus 

cã nu e supãratã, doar cã în 15 minute trebuie sã ajungã la un 

curs. Am condus-o pânã la poarta facultãþii gândindu-mã la 

cât de frumos ar fi dacã...Dacã ar fi aici mai întâi ar bea suc, 

apoi ar începe ciocolata ºi ar lãsa-o neterminatã, iar când aº 

întreba-o ce mãnâncã ar rãspunde: (arãtând cu degetul 

încercând sã o imite) „vreau ºi de aia ºi de aia puþin din aia ºi 

o sã gust ºi din cealaltã”, ar lua câte puþin din fiecare. 

Alteori stãteam pur ºi simplu fãrã sã vorbim nimic. Nu cred cã 

era cu gândul în altã parte, eu simþeam cã era cu mine, lângã 

mine, pentu mine. Acum însã, am obosit sã o caut. O sã mã 

îndrãgostesc azi de altcineva. 

- continuare în numãrul urmãtor - 

59

Cartea strãinã 

Premiul postum Pullitzer din 1981 

acordat romanului “Conjuraþia imbecililor” la 

propulsat pe autorul care s-a sinucis la 32 

de ani, în elita romanului mondial. Sfârºitul 

misterios al autorului ne-a lipsit de alte 

scrieri, dar am rãmas cu aceastã capodoperã 

ºi un alt roman celebru “Biblia de neon”. 

Autorul a absolvit Tulan Unuversity, ºia 

luat un masterat, ºi a predat la universitãþi 

din Louisiana. Romanul la care ne referim a 

fost de mai multe ori respins de editori fapt ce 

i-a provocat o depresie refugiindu-se în 

alcool ºi analgezice. Evenimentele biografice 

se regãsesc în psihologia personajului 

principal Ignatius J. Reilly. Acesta va 

suporta, asemenea autorului, cu greu loviturile sorþii, 

simþindu-se mereu o victimã. Primul editor al cãrþii nareazã în 

prefaþã împrejurãrile în care a ajuns în posesia ei; o considerã 

o capodoperã comicã “o mãreaþã farsã ghiorãitoare, de 

dimensiuni falstaffiene....o tragi-comedie umanã tumultoasã 

ºi gargantuescã”. 

În carte se adeveresc pãrerile unanim acreditate -arta 

cere sacrificii, moartea se insinueazã în viaþã, arta e lungã, 

viaþa e scurtã etc. Personajul Ignatius J. Reilly, un Don 

Quijote gras, un Toma D’Aquino pervers trãieºte în New 

Orleans. Este “un tip mare ºi gras, îmbrãcat caraghios -haine 

comode, rezonabile; ºapca verde de vânãtoare îl ferea de 

rãcealã la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenþi ºi-i 

permiteau deplinã libertate în miºcãri. Cãmaºa de flanelã în 

carouri fãcea sacoul inutil în timp ce un fular îi ocrotea 

porþiunea de piele expusã dintre guler ºi clapele care-i 

protejau urechile”. Reilly este absolvent de facultate, are o 

culturã solidã dar este un pierde-varã care stã toatã ziua la 

televizor sau îºi redacteazã pe foi volante jurnalul. Dacã Don 

Quijote îºi propunea sã reînvie instituþia cavalerilor rãtãcitori, 

Reilly se erijeazã în conducãtorul unei cruciade pentru 

Demnitatea Maurã. În acest scop pregãteºte o demonstraþie la 

care sã participe muncitorii de la fabrica de confecþii 

falimentarã Levy Pants. Nimeni nu muncea cu adevãrat în 

aceastã fabricã: muncitorii negrii ascultau muzicã de jazz, 

þopãiau îºi pierdeau vremea astfel cã iniþiativa lui Reilly este 

repede îmbrãþiºatã - ei aduc de acasã ºipci de gard, cozi de 

mãturã, lanþuri de bicicletã ºi cãrãmizi, repetã imnuri 

religioase ºi sunt gata sã “protesteze”. Acþiunea eºueazã 

bineînþeles dar comicul de situaþie este savuros. Este o 

aventurã nebuneascã ca multe altele care urmeazã, fiindcã 

personajul cãrþii îºi schimbã mereu locurile de muncã. 

Nicãieri nu este înþeles fiindcã logica lui este ilogicã pentru 

ceilalþi. Un cearceaf murdar serveºte drept stindard, batalionul 

de rãzboinici se aseamãnã cu alaiul lãieþilor din “Þiganiada” 

lui I.B. Deleanu. Reilly ar fi dorit ca “protestatarii” sã cânte un 

60 


John Kennedy Toole 

“Conjuraþia imbecililor” 

Ioana Cîcu 

madrigal; el va filma evenimentul, minutele 

memorabile, pentru cã în viitor “îºi vor putea 

spori veniturile din închirierea acestui film”. 

Totul era de vânzare, dupã cum bine se ºtie, 

într-o societate de consum. 

Intenþiile lui Reilly sunt onorabile 

desigur, ca ºi cele ale înaintaºului sãu spaniol, 

dar va ieºi mereu înfrânt, va fi luat în râs chiar 

ºi de propria lui mamã ºi de iubita lui ciudatã, 

Myrna. Dorind sã-i ajute pe cei slabi ºi 

nãpãstuiþi, trãieºte din închipuiri ºi 

traverseazã aventuri ridicole. Reilly are 

obiceiuri neelegante - râgâie, sughite, eliminã 

gaze, se masturbeazã... Este mereu revoltat 

împotriva a toþi ºi a toate - ”ºeful lui de birou 

este absurd, abrutizat, afurisit, ageamiu, 

alarmist, ambiguu, anacronic, antisocial, 

arierat”. Aproape nimic nu scapã ironiei lui 

Reilly -îi dispreþuieºte pe cei proºti, pe imbecili, nu recunoaºte 

legitimitatea normelor, sfideazã societatea care te pedepseºte 

fiindcã eºti tu însuþi: “Mi-am luat obiceiul sã merg la birou cu 

o orã mai târziu decât ar trebui. Prin urmare sunt mult mai 

odihnit ºi proaspãt când evit prima orã a zilei de muncã, 

întotdeauna mohorâtã, în care simþurile ºi trupul meu încã 

inert, transformã orice sarcinã într-o pedeapsã. Am constatat 

cã ajungând mai târziu, munca pe care o îndeplinesc este de o 

calitate mult superioarã”. Personajul vrea sã se scuture de 

toate pãienjeniºurile, tabuurile ºi ataºamentele dãunãtoare. 

El este un inadaptat simpatic, fãrã complexele fizicului 

sãu pantagruelic, un înþelept modern din New Orleans. Este 

un uriaº la “propriu” însetat de cunoaºtere dar ºi de mâncare 

(“topeºte” zeci de crenvurºti în câteva ore). Reilly este un 

renascentist sui generis pentru care nimic din ce este omenesc 

nu este strãin. Cartierul în care locuieºte este o caricaturã a 

stilului victorian. Aici oamenii vorbesc ciudat; stilul oral este 

savuros: 

“-Pen’ce aº vrea sã vãd porcãria? 

-Þi-am spus sã-þi scoþi ochelarii, Jones 

-Ba ochelarii o sã rãmânã acolo unde-s acu’! Pen’cei 

douã’j de dolari pe sãptãmânã, nu -þ’ închipui cã-i fi 

conducând aici o plantaþie....Un’naiba vrai sã mã trimeþ’?” 

Relaþia cu Myrna Minkoff din Bronx este singularã. Ei 

corespondeazã într-un stil mai degrabã pamfletar decât 

sentimental-erotic aºa cum ºi-ar dori-o. Ignatius este trândav, 

mâncãu, fraier, un clovn neîndemânatic, un individ care 

stârneºte empatie. Este un pãgubos simpatic în conflict cu 

lumea -cu mama în primul rând, mama jucãtoare de bowling, 

admiratoare a poliþaiului Mancuso, cel retrogradat de câteva 

ori fiindcã, inimã mare, nu e în stare sã aresteze rãufãcãtori. 

Alte personaje sunt secretara septuagenarã Trixie, domniºoara 

Lee, homosexualul Dorian Green, ºeful de birou Gonzales etc. 

Toate aceste personaje completeazã galeria de imbecili care se 

unesc într-o conjuraþie împotriva “geniului”... 

Romanul este o capodoperã care “face toþi banii”!

Maia Cristea-Vieru 

(Canada) 

Ciocolatii castane 

ºi ghindã caramel 

Crânguri de vise, 

poteci adesea strãbãtute 

mi se întorc din mit, 

revin din uitare 

cu pas obosit. 

Pe unde-s blocuri astãzi 

îºi înãlþa odinioarã Crângul 

sãlbatece altare, 

cu bolþi de înalte crengi, 

ce scuturau ciocolatii castane ºi 

ghindã caramel. 

Veneam ades cu ºcoala 

sã ne arate profesoara un guºter, 

niºte râioase broaºte, 

un ºarpe sau un melc. 

Imi încãrcam ierbarul 

cu fel de fel de frunze ºi petale, 

frumos mirositoare 

ºi-acasã-l completam cu sârg. 

Aº fi rãmas acolo în fermecatul 

crâng, 

dar coborâse seara 

ºi-n grabã profesoara 

ne-a-ncolonat ºi am pornit spre 

ºcoalã 

cu braþul plin de ramuri ºi cântând 

de-ar fi crezut tot omul ce nentâlnea 

c-am fost pâna-n Parâng 

Vãratec 

Când se-aprinde 

viu în mine 

dor de tine 

trec cu visul prin Vãratec 

ca-ntr-un cântec de demult. 

Clopotul din mânãstire 

îmi rãsunã-n amintire viu ºi sfânt. 

Arborii mustesc de seve 

ºi alunul mlãdiindu-ºi crengi înalte 

împleteºte, ca-ntr-un templu, viu 

amvon, 

cuib de visuri, 

pe sub care, 


þi se potoleste dorul ca într-un lãcaº 

de cult 

În surdinã, murmurã încet izvorul 

Îmi aduce din Vãratec dulce-alint 

de credinþã ºi luminã 

din Pãdurea de argint. 

În paza lui 

Îngerul bun, în paza cui 

mã-ncredinþa bunica seara, 

mi-a stat alãturi, ocrotitor ºi solidar 

în orice colþ al lumii m-am aflat 

iarna sau vara. 

M-a apãrat de toti oamenii rãi 

ca ºi de scorpionii negri din Sahara. 

de setea si dogoarea 

din deºert unde isi duc 

de mii de ani povara., 

cãmilele cu chipul trist si rãbdãtor, 

cu mersul mãsurat ºi majestuos 

sfidând ucigãtoarea sete, ºi-atât de 

lungã calea 

Atâtea de la ele-am învãþat ! 

pot, fãrã sã clipesc, s-o recunosc. 

Ingerul bun e, ºi pe-acest meleag, 

cu mine 

în tara urºilor ºi-a frunzei de arþar, 

mereu aproape, strâns uniþi 

suntem lângã cascada Niagara, 

cu cataracte-n douã þãri. 

Îngerul bun, cu frenezie, trãieste 

bucuria mea 

în vuietul mãreþ ivit din Simfonia 

mãreþei, tumultuoasei Niagara. 

Literatura diasporei 

Într-o zi 

Într-o zi 

adânc forând, 

cu îndârjire, 

vom afla 

nebãnuitele izvoare 

ale deºerturilor planetare, 

odinioarã de viaþã mustind, 

uitate funduri de mare. 

Ne vom scãlda în bucurii 

smulgându-i pustiului ghiara. 

vom înota în lanuri de grâne ºi 

proaspete flori 

nu-þi fie a uimire ! în Sahara ! 

Ne-om declara învingãtori 

c-am redescoerit ascunsã sub 

milenii de nisip 

fântâna vieþii din trecut-Comoara 

Îi trimit rugã 

lui Neptun 

Cabana noastra-i lânga mal 

aud adesea stropii, 

câte- unui zburdalnic val 

bãtându-ne-n ferastrã. 

În ceaþa astei întunecate zile 

se-nfruntã valurile si se sparg 

Suntem crispaþi ºi plini de griji: 

mulþi dintre-ai noºtri au pierit pe 

mare. 

Cu greu se vede un catarg 

prin pâcla vineþie, în depãrtare 

Strãbate obosit, se luptã cu furtuna 

Un crainic transmite stirile pe larg 

cu conþinutul lor cam vag 

Adun impresii din trei vieþi 

ºi-ndurerat 

ca în atâtea dimineþi 

mã duc la þãrm 

trimit adâncã rugã lui Neptun 

s-astâmpere furtuna 

E prea cumplit cã el ne-a luat 

pe strãbunicul ºi pe buna 

când se-ntorceau din Salonic 

pe-o noapte întunecatã, zãpuºitoare, 

ca de infern, 

în care de pe cer pieriserã 

ºi stelele ºi luna. 

61

Literatura diasporei 

Iulia Olaru (Canada) 

ORA EXACTÃ 

ora 12 si 6 minute 

ºerpaºul 

de pe un nor de cânepã 

aruncã 

peste cerºetorii ce zâmbesc 

în somn 

valuri de scrum 

PARFUMUL A MURIT 

licurici pe pernã 

viseazã frunze 

cum miroase 

praful 

pe un bec fierbinte 

aºa m-am parfumat 

COPII NEFÃCUÞI 

cãlãtoresc cu cutii 

ce de-abia le pot închide 

taþi emigranþi ghemotociþi 

Francisc Edmund Balogh 

(Canada) 

Poem dacã s-ar scrie 

poemul de la etajul 7 

autorul inomabil 

subiectul nemaintîmplat 

cuvintele increate 

poemul de la etajul 7 

atotemoþionant 

inexistent in baza de date 

a viitorului. 

Ochiul de sticlã atent 

poemul ochiului de sticlã 

de dincolo de intunericul 

acela mahmur 


de dincolo de inflacãrarea ideilor 


de dincolo de tandreþea gesturilor 

62 


din autobuz mame 

in pijama 

insulta bãrbile trecãtorilor 

pe zebrã 

copiii stau nefãcuþi 

UN AUTOMAT 

1. bagã fisa 

2. apare un pahar 

3. începe sã curgã cafeaua 


de dincolo de natura iscoditoare 

a cuvintelor 


ca proiecþie a necuprinsului 

poemul ochiului de sticlã, 

frumosul ochi de sticlã! 

Metamorfozã 

vina pentru lipsa de inspiraþie 

o poartã blocurile monocolore 

pe lângã care trec zilnic, 

chipurile neînsufleþite 

din staþiile de autobuz, 

glasul tãu cibernetizat, 

floarea tratatã cu hormoni de creºtere 

pe care ai primit-o. 

Queen Street West 

dependenþi de suprasaturaþie 

alimentarã 

4. ochii devin ecusonaþi 

5. pulsul cubic 

6. incendiu intravenos 

7. oh boy, oh boy! 

METEO 

va ploua cu câini ºi cu pisici 

ºi încã n-am vopsit oraºul 

la noapte fulgerele vor lumina 

firimiturile de pâine, valizele 

ºi nãrile vecinului 

ªOMERA 

cerul gurii badijonat 

cu albastru de metil 

ºi violet de genþianã 

prin gãri fãra peron 

donatoarea de organe 

zilei de luni o strigã 

din volumul în curs de apariþie 

Doctorul Magnetic 

o strada din Toronto 

mimica infailibilitãþii neîncãpãtoare 

dinamica parametrizatã a gesturilor 

tenacitatea neîntrebãrii 

servili aceluiaºi crez 

Chez la Gourmande! 

Siluetã 

cineva 

a ieºit 

în noapte 

sã culeagã 

flori de asfalt 

petale, petale…

Claudia Pintescu 

Adrian Alui Gheorghe 

(n. 6.VII.1958) 

Nãscut la 6 iulie 1958, la Grumãzeºti- 

Neamþ. Absolvent al Facultãþii de 

Filologie, secþia românã-latinã a 

Facultãþii Al.I.Cuza din Iaºi, membru al 

Uniunii Scriitorilor din România din 

1990. Apariþii editoriale: Ceremonii 

insidioase, Junimea, 1985, Poeme în 

Tu pui jumãtate ºi hazardul, 

jumãtate 

Acum când ºtii cã ºi aºa viaþa e datã 

pe gratis ºi poþi s-o cheltuieºti fãrã nici un regret 

ascuns în odãile în care mãrile ºi iarba 

unduiesc laolaltã decapitând oameni vii 

la jocul cu numere goale tu pui jumãtate ºi 

hazardul jumãtate oase ºi carne viniºoare adunate 

apoi într-o fotografie cu un zâmbet care pare 

o spãrturã a orizontului 

nu poþi închide nici un om 

pe cât se ascunde el singur carnea 

e o închisoare din care nimeni nu a evadat pânã 

la capãt dincolo de zãbrelele ochilor 

tristeþile toxice care preschimbã trecãtorii 

în personaje… 

acum când ºtii cã ºi aºa viaþa e datã 

pe gratis poþi s-o cheltuieºti fãrã nici un regret 

vezi cum toate ficþiunile devin realitate 

sub presiunea ploii care macinã oasele aerului 

ºi nu strigi nu speri dincolo de frigul monedei 

pe care chipul tãu îºi lasã efigie. 

treci strada 

ca ºi cum ai fi altul. 

(cf. Supravieþuitorul ºi alte poeme, Ed. Axa, 

Colecþia Poeþii optzeciºti, Serie iniþiatã de Gellu 

Dorian, 1997, p. 24/25) 

Poem 

Trãia ºi se dãruia celorlalþi 

cu toatã furia cu toatã credinþa 

cu toatã dragostea 

vai, ce facem cu el, îºi spuneau 

cu toþii 

abandonându-l încurcaþi la primul colþ 

furiºându-se sã-l arunce 

în întuneric 

în gurile tomberoanelor 

la groapa oraºului 

ca pe un pachet cu haine murdare 

pe care nu le mai îmbracã 

nici o amintire 

(op. cit., p. 41) 


alb-negru, Junimea, 1987, Intimitatea 

absenþei, Antiteze, 1992, Cântece de 

îngropat pe cei vii, Panteon, 1993, 

Fratele meu, strãinul, Timpul, 1995, 

Titanic-ºvaiþer - momente ºi schiþe, 

Timpul, 1997, Supravieþuitorul ºi alte 

poeme, Axa, 1997, Complicitate, Libra, 

1998, Goliath -prozã scurtã, Libra, 

1999, Îngerul cãzut, Timpul, 2001; 

Ediþii îngrijite: opera postumã a poetului 

Poeme 

Il vivait et il se donnait aux autres 

avec toute sa fureur toute sa croyance 

avec son amour entier 

Traduceri 

Aurel Dumitraºcu; fondator ºi codirector 

al revistei nemþene Antiteze, 

co-fondator al Grupului de la Durãu ºi al 

revistei Caietele de la Durãu, fondator al 

asociaþiei culturale Conta; Premii: 

Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Iaºi, 

Premiul Nichita Stãnescu al serilor de 

poezie de la Deseºti, Premiul Salonului 

Internaþional de Carte de la Oradea, 

Premiul Asociaþiei Scriitorilor 

Bucovineni, Premiul revistei Convorbiri 

literare, al revistei Ateneu etc. 

Toi, tu mets une demie et le hazard, 

une demie 

Maintenant quand tu connais que la vie quand meme est donnée 

gratuitement et on peut la dépenser sans aucun regret 

caché dans les pieces ou les mers et les herbes 

ondoient ensemble en décapitant les hommes vifs 

au jeu avec les numéros vides tu mets une demie et 

le hazard une demie d'os et de viande petites nervures 

ramassées 

puis dans une photographie avec un sourire qui semble 

une breche de l'horizon 

on ne peut pas fermer aucun homme 

tant qu'il seul se cache la chair 

est une prison d'ou personne n'a pas réussi s'évader 

jusqu'au bout au-dela des barreaux des yeux 

les tristesses toxiques qui échangent les passants 

en personnages… 

maintenant quand tu connais que la vie quand-meme est donnée 

gratuitement on peut la dépenser sans aucun regret 

on voit que toutes les fictions redeviennent réalité 

sous la pression de la pluie qui moud les os de l'air 

et ne crie n'espere qu'au dela du froid de la monnaie 

sur quoi ton visage laisse son effige. 

on traverse la rue 

tout comme un autre. 

(cf. Supravieþuitorul ºi alte poeme, Ed. Axa, Colecþia Poeþii 

optzeciºti, Serie iniþiatã de Gellu Dorian, 1997, p. 24/25) 

hélas, que pouvons-nous faire avec lui, se disaient 

tous 

en le quittant genés au premier coin 

s'en faufilant le faire lancer 

dans l'obscurité 

dans les bouches des tombereaux 

dans le trou de la ville 

comme un paquet d'habits sales 

que n'habille plus 

aucun souvenir 

(op. cit., p. 41) 

63

• Dan Marius Cosma, Duhul 

eclipsei - roman, Editura Citadela 

Satu Mare, Satu Mare, 2009 

• Maia Cristea-Vieru, Doar 

baobabul - versuri, Editura Citadela 

Satu Mare, 2009. 

• Ion Ghiur, Steag de decembrie - 

versuri, Editura Casa Cãrþii de 

ªtiinþã, Cluj Napoca, 2009 

• Ovidiu Suciu, Cântec de leagãn 

pentru lacrima verbului - versuri, 

Editura Dacia, Cluj Napoca 2009. 

• Carol C. Koka, Grup ªcolar 

Industrial Construcþii de Maºini 

“UNIO” Satu Mare - monografie, 

Editura Citadela Satu Mare, 2009. 

• Ionel Popa, Recitiri din literatura 

românã II - eseuri, Editura Crisserv 

2009. 

• Dan Brudaºcu, Paradoxuri ale 

francmasoneriei - pagini de 

atitudine ºi de istorie literarã, 

Editura Sedan, Cluj-Napoca 2009 

• Iosif Þiproc, Mihai din Prilog - 

studiu monografic, Editura Daya, 

Satu Mare 2009. 

• Ioan Coriolan Aniþaº, Copoiul 

pistruiat - crime sãtmãrene, Editura 

Solstiþiu, Satu Mare 2009. 

• Salah Mahdi, Lupii din celulã 

urcã în cer ºi alte povestiri- prozã, 

Editura Princeps Edit, Iaºi 2009. 

• Dr. ing. Ioan Chioreanu Oaº, 

Þara Oaºului în diversitate - eseuri, 

Editura Eurotip, Baia Mare 2008. 


C r i primite la redac ie: 

• Alin Pop, Valea Vinului - 

monografia localitãþii, - monografie 

Editura Citadela Satu Mare 2009. 

• Puiu Bobelicã Cislãu, Cu duh ºi 

inspiraþie divinã - versuri, Editura 

Eikon; Cluj-Napoca 2009. 

• Dan Brudaºcu, Degetele 

timpului, - versuri Editura Sedan 

Cluj-Napoca 2009. 

• Alin Pop, Anca Prunilã, ªcoala 

din Culciu Mare la 240 de ani de 

existenþã - monografie, Editura 

Citadela Satu Mare, 2009. 

• Ioan Ardelean Senior, 

Monografia satului Supurul de Sus 

1969, - monografie, Editura 

Citadela Satu Mare 2009. 

• Alin Pop, Sãnii cu câini - 

publicisticã, Editura Citadela Satu 

Mare 2009. 

• Alin Pop, Lipãu - la ºase secole 

de atestare, - monografie, Editura 

Citadela Satu Mare 2009. 

• Ioan Prãjiºteanu, Umbrã fãr de 

contur - versuri, Editura Ateneul 

scriitorilor Bacãu, 2009. 

• Iana Frezia, Liriproze - povestiri, 

Editura Limes Cluj-Napoca, 2009. 

• Nicolae Breje, Prof. Nicolae 

(Cula) Gh. Vandroc; CIZER - sat 

cu vârstã venerabilã (790 de ani) - 

monografie, Editura Eco Print, Satu 

Mare 2009. 

Alin Pop 

Anca Prunil 

ªcoala din Culciu Mare 

la 240 de ani de existenþã 

Editura CITADELA 

Satu Mare, 2009 

NICOLAE BREJE 

Prof. NICOLAE (CULA) GH. VANDROC 

CIZER 

SAT CU VÂRSTÃ VENERABILÃ 

(790 de ani)

Citadela 4 5 6 - Portal de carte si arte

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?