Citadela 4 5 6 - Portal de carte si arte
Citadela 4 5 6 - Portal de carte si arte
Citadela 4 5 6 - Portal de carte si arte
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Anul III, nr. 4-5-6 (14-15-16), Publicaþie a Asociaþiei Scriitorilor <strong>de</strong> Nord Vest Satu Mare, aprilie-mai-iunie 2009, Satu Mare<br />
Revista face p<strong>arte</strong> din Asociaþia Publicaþiilor Literare ºi Editurilor din România (APLER)<br />
EEddiittoorriiaal<br />
Poate cã ar trebui sã ne iubim þara ºi neamul pentru frumoasele<br />
minciuni care ni se toarnã în urechi <strong>de</strong> atâta amar <strong>de</strong> vreme.<br />
Între glorificarea trecutului eroic ºi compararea metropolei,<br />
dupã aprecierea lui Petre Þuþea, cu niºte maþe <strong>de</strong> oaie aruncate-n<br />
praf, ar<strong>de</strong>leanul din mine ar încerca sã cate un echilibru.<br />
Nu mã tem <strong>de</strong> poveºtile fioroase <strong>de</strong>spre poporul meu, cum nu<br />
mã pot entuziasma nici în faþa miturilor înfãºurate în þipla unui<br />
glorios ºi gãunos trecut.<br />
Dar existã un <strong>si</strong>ngur lucru care într-a<strong>de</strong>vãr îmi dã frisoane, ºi<br />
anume acela cã sub muntele acesta <strong>de</strong> mãreþie ºi abjecþie sã nu gãsesc<br />
niciun fel <strong>de</strong> reper care sã-mi amorseze credinþa cã sunt p<strong>arte</strong><br />
integrantã a unui popor ºi nu un <strong>si</strong>mplu exemplar ale unei populaþii<br />
care graviteazã <strong>de</strong> multã vreme în jurul <strong>si</strong>ngurului sãu miracol, ºi<br />
anume acela <strong>de</strong> a fi rezistat douã milenii pe un tãrâm al tuturor<br />
vitregiilor istoriei.<br />
Marea noastrã culturã, uriaºa noastrã literaturã, puneþi<br />
ghilimelele un<strong>de</strong> vreþi, nu conteazã aproape <strong>de</strong>loc, ele sunt cel mult<br />
un motiv sãrac în <strong>de</strong>talii dar uneori vesel, din imensul ºi capriciosul<br />
covor al culturii mondiale.<br />
Venerabilul scriitor ºi traducãtor, Ion Miloº, cel care vieþuieºte<br />
ºi tru<strong>de</strong>ºte întru limba românã în Suedia Nobelurilor, spunea cã, dacã<br />
scriitorii români n-au luat pânã acum niciun Nobel, în vreme ce<br />
popoare cu o literaturã mult mai puþin expre<strong>si</strong>vã au fost mai<br />
norocoase, vina ne aparþine în exclu<strong>si</strong>vitate nouã, cei care n-am ºtiut<br />
sã profitãm <strong>de</strong> rarele momente în care poate cã am fi putut sparge<br />
Obse<strong>si</strong>e i Nobel<br />
gheaþa indiferenþei mondiale faþã <strong>de</strong> fenomenul literar românesc.<br />
Un premiu în literaturã, chiar ºi cel mai important, nu trebuie sã<br />
fie scopul suprem al unei literaturi, sunt cazuri <strong>de</strong>stule <strong>de</strong> laureaþi<br />
care n-ar fi meritat poate sã câºtige nici mãcar un concurs ju<strong>de</strong>þean<br />
<strong>de</strong> creaþie, miza nu este neapãrat una <strong>de</strong> performanþã individualã a<br />
vreunui scriitor norocos.<br />
O astfel <strong>de</strong> recunoaºtere, cum este Premiul Nobel, ar atrage<br />
atenþia asupra acestei literaturi, atât <strong>de</strong> puþin cunoscutã în lume.<br />
Suntem, asemenea unu vierme <strong>de</strong> mãtase care face o gogoaºã<br />
extraordinarã dar pe care, culegãtorul grãbit o scapã din mâini ºi o<br />
calcã indiferent pe po<strong>de</strong>a.<br />
Spuneam cã pericolul care ne paºte este acela <strong>de</strong> a nu mai gã<strong>si</strong><br />
în melanjul mândriei prefabricate ºi umilinþei masochiste, suficiente<br />
temeiuri pentru a cre<strong>de</strong> cã tot ceea ce facem, tot ceea ce (încã) mai<br />
scriem, nu este doar o paginã inertã din nefericita <strong>c<strong>arte</strong></strong> a zãdãrniciei.<br />
În rest, ne completãm avatarurile cu surogatul dulceag al unei<br />
existenþe ce se chinuie sã se pãstreze în limitele banalului agreabil.<br />
ªi dacã românul Ion Miloº, autoexilat din Banatul Sârbesc în Suedia,<br />
spune cã vina ignorãrii noastre ne aparþine, poate cã ar fi cazul, nu sã<br />
cãutãm vinovaþii ci mai <strong>de</strong>grabã nevinovaþii pe care am putea<br />
eventual sã-i învãþãm cum sã nu rateze ºansa literaturii româneºti, iar<br />
lecþia cea mai elocventã în acest sens este cea a propriei noastre<br />
neputinþe funciare <strong>de</strong> a exploda mãcar o datã, o <strong>si</strong>ngurã datã, pe cerul<br />
universal al marii literaturi.<br />
Felician POP<br />
Editori: Con<strong>si</strong>liul Ju<strong>de</strong>þean Satu Mare,<br />
Centrul Ju<strong>de</strong>þean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Satu Mare
Felician POP: Obse<strong>si</strong>e ºi Nobel / pag. 1<br />
Prof. dr. Adrian BOTEZ: SFINÞI MILITARI, GENII<br />
PROTECTOARE DE NEAM, MUCENICI ªI<br />
MARTIRI AI CREDINÞEI: MIHAI EMINESCU<br />
(1850-1889) / pag. 3<br />
Graþian JUCAN: Aurel Mureºianu / pag. 8<br />
Viorel CÂMPEAN: Bicentenarul naºterii cãrturarului<br />
Constantin Alpini / pag. 10<br />
Prof. Carol C. KOKA: SFÂNTUL IERARH<br />
GRIGORIE DE NAZIANZ, PÃRINTE ªI<br />
ÎNVÃÞÃTOR AL BISERICII ORTODOXE / pag. 12<br />
Daniela GÎFU: Un lord al teatrului românesc Zeno<br />
FODOR – 75 / pag. 14<br />
Reviste primite la redacþie / pag. 15<br />
Aurel POP în dialog cu scriitorul Petre Flueraºu /<br />
pag. 16<br />
Adriana WEIMER: Versuri / pag. 18<br />
Ion GHIUR: Versuri / pag. 19<br />
Valeria Manta TÃICUÞU: Versuri / pag. 20<br />
Hanna BOTA: Versuri / pag. 21<br />
Gelu MÃGUREANU: POEMELE ÎNFIERÃRII /<br />
pag. 22<br />
Cristian VIERU: Descoperind un poet: PETRE GOT /<br />
pag. 23<br />
Prof. dr. Adrian BOTEZ: IUDA ªI SOTERIOLOGIA<br />
CUVINTELOR: INFERNET, <strong>de</strong> Felician POP / pag. 25<br />
Adina UNGUR: Daniela Gifu, tu ºi cerul lui<br />
Dumnezeu / pag. 27<br />
Mirela NISTOR: Raport asupra <strong>si</strong>ngurãtãþii Augustin<br />
Buzura / pag. 28<br />
Ionel POPA: ADRIAN ERBICEANU - “DE LA<br />
ANNA LA CAIAFA” / pag. 30<br />
CALENDAR CULTURAL SÃTMÃREAN 2009 /<br />
pag. 31<br />
ªtefan JURCÃ: Prozã / pag. 32<br />
Elena VIERU: Monica Lovinescu ºi moralitatea<br />
scriitorului / pag. 35<br />
Al. Florin ÞENE: Criticul <strong>de</strong> poezie un parazit al<br />
sentimentului uman? / pag. 37<br />
Daniel BRATU - Iaºi: Festivalul naþional <strong>de</strong> literaturã<br />
“Eusebiu Camilar - Magda Isanos” - Suceava - U<strong>de</strong>ºti<br />
- mai 2009 - Premiul revistei CITADELA, Satu Mare<br />
/ pag. 38<br />
George Alexandru SEREDIUC - Ipoteºti, SUCEAVA:<br />
Festivalul naþional <strong>de</strong> literaturã “Eusebiu Camilar -<br />
Magda Isanos” - Suceava - U<strong>de</strong>ºti - mai 2009 -<br />
Premiul revistei CITADELA, Satu Mare / pag. 41<br />
Felician POP: ROBERT LÁSZLÓ - un <strong>de</strong>but poetic<br />
fulminant! / pag. 43<br />
Cornelia Bãlan POP: SEMNAL EDITORIAL: "La o<br />
adresã Mântuitoare", <strong>de</strong> Constantin Prunoiu, Editura<br />
ECO PRINT, Satu Mare, 2008 / pag. 45<br />
Constantin STANCU: ÞIGANIADAASTÃZI / pag. 46<br />
CONCURSUL NAÞIONAL "LITERATURA<br />
MODERNÃ" - Ediþia I, 29 octombrie 2009 / pag. 47<br />
Diana SPINEANU: Criticã literarã / pag. 48<br />
Constantin PRUNOIU, Ion Halmi NEGREªTEANU:<br />
Versuri / pag. 49<br />
Vladimir UDRESCU: Versuri / pag. 50<br />
Ana CICIO: Versuri / pag. 51<br />
Petrache PLOPEANU: Prozã / pag. 52<br />
Ioan NISTOR: CONSEMNÃRI LA UMBRA<br />
CETÃÞII - De ce nu cântã fotbaliºtii români Imnul<br />
þãrii? / pag. 53<br />
Mahmoud DJAMAL: Versuri / pag. 54<br />
Angela Nache MAMIER: Cristophe Liron – Semne<br />
Seminte / Poezia nomadã a vieþii în patchwork /<br />
pag. 55<br />
Andreea MUREªAN: Teatru / 57<br />
Ioana CÎCU: John Kennedy Toole - “Conjuraþia<br />
imbecililor” / pag. 60<br />
Maia CRISTEA-VIERU: Versuri / pag. 61<br />
Iulia OLARU, Francisc Edmund BALOGH: Versuri<br />
/ pag. 62<br />
Claudia PINTESCU: Traduceri / pag. 63<br />
Cãrþi primite la redacþie / pag. 64<br />
Revista se poate procura <strong>de</strong> la chioºcul Muzeului Literaturii Române (Bucureºti) ºi <strong>de</strong> la redacþie.<br />
Con<strong>si</strong>liul Director al Asociaþiei Scriitorilor<br />
<strong>de</strong> Nord-Vest Satu Mare<br />
- preºedinte: Felician Pop<br />
- vicepreºedinte: Va<strong>si</strong>le Rus<br />
- secretar: Aurel Pop<br />
- membri: Ion Bala, Veres István<br />
ISSN 1842-8800<br />
CUPRINS:<br />
Redacþia revistei <strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
redactor ºef: Aurel Pop, e-mail: popaurel22@yahoo.com<br />
redactor ºef adjunct: Teodor Curpaº<br />
secretar <strong>de</strong> redacþie: Cornelia Bãlan Pop<br />
foto: Robert László<br />
tehnoredactare: ECO PRINT s.r.l.<br />
corecturã: Felician Pop<br />
Redacþia: Satu Mare, str. 1 Decembrie 1918, nr. 11, cod poºtal 440010,<br />
e-mail: scriitorinordvest@yahoo.com, 0361.407.511, fax 0361.407.512<br />
Sunt luate în con<strong>si</strong><strong>de</strong>rare textele colaboratorilor expediate pe suport electronic.<br />
Fiecare autor care semneazã în revista “<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong>” rãspun<strong>de</strong> moral ºi juridic <strong>de</strong> conþinutul ºi afirmaþiile sale.<br />
Totodatã ºi fotografiile aduse (trimise) în/la redacþie nu se înapoiazã.<br />
Nu publicãm tot ce primim. Redacþia respectã ortografia autorului.<br />
Tipar: ECO PRINT s.r.l. - Tel./Fax: 0361.419.534, Mobil: 0721.529.935
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Eseu<br />
SFINÞI MILITARI, GENII PROTECTOARE DE NEAM, MUCENICI<br />
ªI MARTIRI AI CREDINÞEI: MIHAI EMINESCU (1850-1889)<br />
Prof. dr. Adrian Botez<br />
Evi<strong>de</strong>nt, nu e în intenþia noastrã ºi<br />
nici nu ne dorim a avea vreo ºansã<br />
minimã, <strong>de</strong> a schimba, total, viziunea<br />
românilor asupra geniului POETIC al<br />
românilor – MIHAI EMINESCU (<strong>de</strong><br />
la a cãrui mo<strong>arte</strong> fizicã s-au împlinit, la<br />
15 iunie 2009, 120 <strong>de</strong> ani) – dar vrem so<br />
completãm, spre A<strong>de</strong>vãr: nu a fost<br />
“nebun”, <strong>de</strong>cât prin “<strong>de</strong>cret” masonic,<br />
n-a fost “<strong>si</strong>filitic”, nici “paralizat<br />
general”, cum sunã aceleaºi “<strong>de</strong>cretãri”<br />
masonice <strong>de</strong> “asa<strong>si</strong>nare civilã” a lui<br />
Eminescu… A scris (genial, cum<br />
altfel?), pânã-n ultima clipã (atât<br />
poezie, cât ºi jurnalisticã fierbinte, <strong>de</strong><br />
atitudine!). Dar, aproape pânã-n ultima clipã a vieþii sale<br />
terestre, “a fost bãtut cu funia udã (precum Hristos la<br />
curtea lui Pilat…), pentru…a-l ”…!!! (cf.<br />
reþeaua culturalã). Suntem în <strong>de</strong>plin <strong>de</strong>zacord cu<br />
mercenari culturali, <strong>de</strong> tipul lui Andrei Pleºu, Gabriel<br />
Liiceanu ori Horia Roman Patapievici (revista noastrã,<br />
Contraatac, care, la primul ei numãr, <strong>de</strong> exact acum 10 ani,<br />
s-a numit MANIFESTUL EMINESCU, a apãrut TOCMAI<br />
ca reacþie/”contraatac”, faþã <strong>de</strong> infamia/blasfemia comisã,<br />
în 1999, <strong>de</strong> Dilema lui Andrei Pleºu!), care, prin instigarea<br />
la iconoclastie, nu reuºesc <strong>de</strong>cât sã “întãrâte”, întru <strong>de</strong>plinã<br />
fiinþare, miturile româneºti, printre care cel eminescian<br />
ocupã un loc <strong>de</strong> frunte (aici, nu vom pier<strong>de</strong> vreme ºi hârtie,<br />
cu oligofreni isteroizi, <strong>de</strong> tipul con<strong>si</strong>lierului prezi<strong>de</strong>nþial<br />
Cristi Preda…!) - ºi suntem în <strong>de</strong>plin acord atât cu, sã<br />
zicem, Rosa <strong>de</strong>l Conte, care, în Eminescu sau <strong>de</strong>spre<br />
Absolut, Ed. Dacia, Buc., 1990, pp. 385-386, afirmã, cu<br />
referire directã la Eminescu: “Fiecare gnostic repetã în <strong>si</strong>ne,<br />
în limitele po<strong>si</strong>bilitãþilor sale <strong>de</strong> înþelegere, experienþa unui<br />
Zoroastru, a unui Buddha, a lui Christos: momente ale unei<br />
revelaþii ce se aratã, sclipindu-ºi lumina, în mintea opacã ºi<br />
întunecatã a oamenilor, cãrora a<strong>de</strong>vãrul li se comunicã întro<br />
tradiþie discontinuã ce cunoaºte întreruperi, eclipse.<br />
Aceºti <strong>de</strong>ºteptãtori, aceºti revelatori ai unui a<strong>de</strong>vãr pe care<br />
ei îl încredinþeazã unei lumi impermeabile la lumina lor,<br />
apar în istorie, se insereazã în ea, dar nu se prelungesc în<br />
ea, nu îi modificã în chip substanþial, radical, direcþia ºi<br />
sensul. Totuºi, nici ei nu se i<strong>de</strong>ntificã cu Absolutul, care este<br />
ABSOLUT transcen<strong>de</strong>nt” - dar, în primul rând, cu apostolul<br />
eminescian, Perpes<strong>si</strong>cius, care dã smeritã mãrturie, în<br />
articolul Cultul lui Eminescu (din vol. Eminesciana,<br />
Junimea, Iaºi, 1983, p. 574) : “Cei ce gân<strong>de</strong>sc astfel (având<br />
reticenþe asupra cultului lui Eminescu), fac o îndoitã eroare.<br />
Întâi, cã nu iau seama la exemplele altor literature ºi mai<br />
vechi ºi mai aºezate <strong>de</strong>cât a noastrã, un<strong>de</strong> cultul marilor<br />
creatori naþionali, ba chiar universali,<br />
nu cunoaºte rãgaz ºi un<strong>de</strong> se poate<br />
vorbi <strong>de</strong> întregi biblioteci, închinate nu<br />
numai marilor genii, dar ºi încã celor<br />
<strong>de</strong> al doilea raft. ªi greºesc, dupã<br />
aceea, pentru cã nu sunt încã pãtrunºi<br />
<strong>de</strong> vastitatea operei eminesciene ºi <strong>de</strong><br />
culmile la care s-a ridicat, în atât <strong>de</strong><br />
scurta lui viaþã, cel mai <strong>de</strong>sãvârºit<br />
dintre creatorii noºtri”.<br />
Însã nici nu putem eluda<br />
a<strong>de</strong>vãrul istorico-sacral al românilor,<br />
întru care, dupã 1989, au început a da<br />
tot mai viguros mãrturie atât erudiþi,<br />
precum N. Georgescu (A doua viaþa a<br />
lui Eminescu, Cercul strâmt, Boala ºi<br />
mo<strong>arte</strong>a lui Eminescu), Theodor<br />
Codreanu (Eminescu – drama<br />
sacrificãrii), Ion Spânu (Asa<strong>si</strong>narea lui Eminescu) – cât ºi<br />
ziariºti <strong>de</strong> onestitate spiritualã, precum George Roncea ºi<br />
Victor Roncea… - sau, mãrturi<strong>si</strong>tori întru A<strong>de</strong>vãr, cu<br />
aplecare spre expertize ºtiinþific-medicale, precum dr.<br />
Ovidiu Vuia (Misterul morþii lui Eminescu) sau dr.<br />
Vladimir Beliº, fostul director al Institutului <strong>de</strong> Medicinã<br />
Legalã…<br />
Voim a se ºti, ºi prin verbul nostru scris, precum cã<br />
Eminescu a fost, precum geniile protectoare ale sacralitãþii<br />
CETÃÞII, din antichitatea eroicã, <strong>de</strong> semizei (Eschil,<br />
participant la epopeile <strong>de</strong> la Maraton ºi Salamina, sau<br />
Socrate, cel luptând cu avânt semi-zeiesc, cu neîntrecutã<br />
bravurã, în Poti<strong>de</strong>a, Delion ºi Amphipolis, amândoi având în<br />
suflet, ca scop al luptei lor, icoana Cetãþii Sfinte a Athenei…<br />
- care icoanã, faþã <strong>de</strong> ultimul, s-a arãtat extrem <strong>de</strong><br />
nerecunoscãtoare…!) – nu doar un <strong>de</strong>vot al muzelor, ci,<br />
înainte <strong>de</strong> orice, un iubitor, pânã la mucenicie/martiriu, al<br />
CETÃÞII – adicã, în lumea mo<strong>de</strong>rnã: al României ºi al<br />
Neamului Românesc.<br />
Ca urmare, dãm mãrturie cã Eminescu a luptat “ºi cu<br />
spiritul, ºi cu spada” (“Militat spiritu, militat gladio”…!),<br />
pentru Cetatea Românã! ªi a crezut NEABÃTUT ÎN<br />
SFINÞENIA CAUZEI PATRIEI-MOCªÃ-MOªIE”<br />
/NEAMULUI SALE/SÃU!!! Din pãcate, trebuie sã<br />
recunoaºtem cã oamenii CETÃÞII au fost la fel <strong>de</strong><br />
nerecunoscãtori cu semi-zeul Eminescu, pe cât au fost cu<br />
semi-zeul Socrate…ªi unul, ºi altul, au cãzut victimã nu<br />
sãbiei, pe câmpul unei lupte “pe faþã”, cavalereºti – ci<br />
victime ale unor cabale oribile ºi ale unor trãdãri incredibil<br />
<strong>de</strong> extinse, precum pecinginea! Lui Eminescu nu i-a rãmas,<br />
<strong>de</strong>plin credincios, dintre prieteni, <strong>de</strong>cât sufletistul þãran,<br />
rafinat iniþiat, povestaº genial, Ion Creangã…poate s-o<br />
socotim pocãitã, acum, ºi pe Veronica Micle (care-l trãdase<br />
anterior, cu Caragiale…) …în schimb, bucovinenii lui,<br />
3
Eseu<br />
Chibici-Râvneanu, fraþii Ioniþã ºi Va<strong>si</strong>le Bumbac etc. nu<br />
numai cã se <strong>de</strong>zic, ca Petru <strong>de</strong> Hristos, <strong>de</strong> Crezul Ar<strong>de</strong>alului,<br />
precum ºi <strong>de</strong> Apostolul Credinþei – AMINUL-<br />
EMINESCU – ci nu ºtiu cum sã trã<strong>de</strong>ze mai cu zel, ca Iuda,<br />
atât Crezul, cât ºi pe Sacerdotul Credinþei : “Intimidaþi <strong>de</strong><br />
aceste mãsuri, o p<strong>arte</strong> din militanþii pentru Ar<strong>de</strong>al se <strong>de</strong>zic<br />
<strong>de</strong> i<strong>de</strong>ile lor ºi îºi trã<strong>de</strong>azã confraþii, pentru a-ºi salva<br />
propria piele. Printre ei se aflã Simþion ºi Chibici,<br />
preºedinþii Societãþii Carpaþii, Ocãºeanu ºi Si<strong>de</strong>rescu,<br />
membri în conducerea aceleaºi societãþi, Grigore Ventura,<br />
ziarist la L’In<strong>de</strong>pendance Roumaine, acelaºi pe care<br />
Caragiale îl ridiculizase în personajul Ricã Venturiano. În<br />
semn <strong>de</strong> obedienþã, toþi aceºtia se vor implica plini <strong>de</strong> zel în<br />
acþiunea <strong>de</strong> internare forþatã a lui Eminescu.” (cf. reþeaua<br />
literarã).<br />
…De fapt, ce se întâmplase, în (ºi în jurul) acel (ui) an<br />
blestemat, 1883, anul <strong>de</strong>cretãrii “morþii civile” a lui Mihai<br />
Eminescu (nu doar “capturat” <strong>de</strong> poliþiile secrete austroromâneºti,<br />
ci ºi interzicându-i-se dreptul <strong>de</strong> “viaþã<br />
auctorialã” – DREPTUL LA SEMNÃTURÃ<br />
/PUBLICARE!) – ºi, mai ales, în jurul zilei arestãrii, <strong>de</strong><br />
cãtre poliþia secretã (o “combinatã” austro-românã…)?<br />
Multe…În primul rând, se pregãtea, la Viena ºi Bucureºti,<br />
un Tratat secret, prin care România trebuia sã “uite”, pentru<br />
vecie, Ar<strong>de</strong>alul – <strong>de</strong>spre care Eminescu <strong>si</strong>mþea clar cã este<br />
“inima României”: “Într-a<strong>de</strong>vãr, 28 iunie 1883 este o zi în<br />
care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-<br />
Ungaria rupe relaþiile diplomatice cu România timp <strong>de</strong> 48<br />
<strong>de</strong> ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite<br />
regelui Carol I o telegramã prin care ameninþã România cu<br />
rãzboiul. La Bucureºti au loc <strong>de</strong>scin<strong>de</strong>ri ºi percheziþii<br />
<strong>si</strong>multane la sediile mai multor organizaþii care luptau<br />
pentru Ar<strong>de</strong>al, printre care ºi Societatea “Carpaþii”, în care<br />
activa Eminescu. Este închis ziarul L’In<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nce<br />
Roumaine ºi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat<br />
din þarã . La fel ºi Zamfir C.. Arbore. Societatea “Carpaþii”<br />
este pur ºi <strong>si</strong>mplu <strong>de</strong>sfiinþatã, în urma unui raport al<br />
baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austroungare.”<br />
(cf. reþeaua literarã).<br />
…Dacã subsemnatul, autorul editorialului, precum ºi<br />
erudiþii mãrturi<strong>si</strong>tori, am putea fi acuzaþi <strong>de</strong> “<strong>de</strong>viere<br />
mentalã” ori “complotitã”… – apoi, ditamai Imperiul, cu tot<br />
cu serviciile sale secrete, nu pot fi supuºi la acelaºi soi <strong>de</strong><br />
termeni imbecili, precum “<strong>de</strong>viere mentalã” ºi “complotitã”:<br />
“pe coada” lui Eminescu (socotit PERICOLUL NR. 1, la<br />
nivel <strong>de</strong> Imperiu Austro-Ungar! - fusese pusã o întreagã<br />
reþea <strong>de</strong> spionaj austriacã, “ghidatã”, în plin Bucureºti, <strong>de</strong> la<br />
Viena! – ºi condusã <strong>de</strong> câtumai baronul: Von Mayr…: “La<br />
7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky,<br />
ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notã informativã<br />
în care arãta: „Societatea Carpaþii (n.n.: Eminescu a<br />
intemeiat “Societatea Carpaþii”, care avea ca scop<br />
unirea politicã ºi culturalã a tuturor românilor din<br />
Ar<strong>de</strong>al, Bucovina ºi Basarabia, ajungând sã numere<br />
peste 20. 000 membri, gata oricand chiar <strong>de</strong> luptã<br />
armatã – cf. reþeaua literarã, vineri, 23 ianuarie 2009, la<br />
11, 47) a þinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publicã cu<br />
4<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
un sens secret. Dintr-o sursã <strong>si</strong>gurã, am fost informat <strong>de</strong>spre<br />
aceastã întrunire [n.n dupã toate probabilitãþile sursa era<br />
chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit cã lupta împotriva<br />
Austro-Ungariei sã fie continuatã. Eminescu, redactor<br />
principal la Timpul, a fãcut propunerea ca stu<strong>de</strong>nþii<br />
tran<strong>si</strong>lvãneni <strong>de</strong> naþionalitate românã, care frecventeazã<br />
instituþiile <strong>de</strong> învãþãmânt din România pentru a se instrui,<br />
sã fie puºi sã acþioneze în timpul vacanþei în locurile natale<br />
pentru a orienta opinia publicã în direcþia unei Dacii<br />
Mari.” Aceastã notã a dus în final la <strong>de</strong>sfiinþarea Societãþii<br />
Carpaþi. Activitatea sa ca jurnalist îl fãcea cu atât mai<br />
periculos, cu cât avea ºi pârghiile necesare pentru a<br />
acþiona: i<strong>de</strong>ile sale erau exprimate în mod magistral întrun<br />
ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian<br />
naþional.”<br />
…Fireºte, nouã, celor învãþaþi <strong>de</strong> ºcoala aproximativã,<br />
ba chiar parºivã, a ultimului veac, precum ºi <strong>de</strong> profesorii,<br />
uneori laºi, dar, <strong>de</strong> cele mai multe dãþi, ignoranþi (dar, la<br />
rândul lor, poate nevinovaþi <strong>de</strong> ignoranþã, ci doar <strong>de</strong> lene<br />
intelectualã/tembelism! – pentru cã secretul crimei<br />
/rãstignirii Aminului a fost pãstrat sub ºantaje cumplite ºi<br />
prin expulzãri ºi asa<strong>si</strong>nate exemplare! – …a se ve<strong>de</strong>a cazul<br />
inginerului <strong>de</strong> drumuri ºi poduri, Nicolae Fãgãrãºanu, cel<br />
tãiat <strong>de</strong> roþile unui “tren provi<strong>de</strong>nþial”, spre-o pildã… - cf.<br />
N.Georgescu, op. cit., p. 43) – ne este cu totul peste mânã sã<br />
ni-l închipuim pe visãtorul cu ochii mari, trãgând cu<br />
puºca…ºi instruindu-i ºi pe alþii, mii multe, s-o facã…! Dar<br />
A<strong>de</strong>vãrul ne spune cã patria þi-o aperi din toate puterile pe<br />
care le-a sãdit Dumnezeu în tine: cu “pana” muiatã în foc ºi<br />
amar, a Scrisorii III, p<strong>arte</strong>a a II-a, sau a Doinei scrâºnite,<br />
printre blesteme ºi fulgere – sau în articole incendiare <strong>de</strong><br />
ziar, documentate cu o acribie incredibilã!… - dar, când<br />
cuvântul nu mai este ascultat, ba chiar îþi este dispreþuit, iar<br />
patria, vorba revoluþionarului Danton, “este în primejdie” –<br />
pãi, pui mâna pe armã, aºa cum au fãcut-o voievozii ºi<br />
“crãiºorii” acestui Neam!: faþã <strong>de</strong> patrie nu existã scuze,<br />
dacã ºi când o trã<strong>de</strong>zi - pentru cã ea este darul <strong>de</strong> luminã<br />
ºi <strong>de</strong> mântuire al Lui Dumnezeu!<br />
…Eminescu ne-a fost trimis <strong>de</strong> Ceruri, Eminescu a fost<br />
pogorât <strong>de</strong> Arhanghelul Duhului/MIKÄEL, precum s-a fost<br />
pogorât Hristosul, în mijlocul iu<strong>de</strong>ilor celor ce nu L-au<br />
recunoscut nici mãcar prin minuni!...nici mãcar prin<br />
SUPREMA MINUNE, cea a Învierii…În economia divinã,<br />
însã, pânã ºi Iuda are rost, în Drumul spre Golgota Mântuirii<br />
noastre (<strong>de</strong> aceea îi ºi zice Iisus, Cel din Evanghelia ioanicã:<br />
“Du-te ºi fã mai repe<strong>de</strong> ce ai <strong>de</strong> fãcut!”), <strong>de</strong> aceea, nu ne<br />
mirã câþi diavoli au roit în jurul lui: “Au existat tentative ca<br />
Eminescu sã fie înrolat în masonerie. Fãrã succes.<br />
Eminescu lucra însã la crearea unei organizaþii româneºti<br />
ºi pro-româneºti, numitã Societatea ºi<br />
aflatã în afara controlului ºi influenþelor francmasoneriei,<br />
care masonerie se afla ºi atunci în slujba unor interese<br />
supranaþionale. , scria el.<br />
omânilor, emancipare economicã ºi intelectualã a<br />
întregului popor românesc>>.” Da, a face Dacia Mare<br />
(chiar mai mult <strong>de</strong>cât România Mare…) este un scop atât <strong>de</strong><br />
sfânt pentru români, încât numai Mihai Viteazul ori<br />
Crãiºorul Horia au mai putut sã viseze ºi sã-ºi punã visul<br />
pe firul tãiºului spa<strong>de</strong>i…Dar, fireºte, Diavolul te va umple<br />
<strong>de</strong> bale, ca mãcar sã te spurce, dacã nu-þi poate opri lucrarea<br />
cereascã: “nebunul”, “<strong>si</strong>filiticul”… - ºi asta , pentru<br />
<strong>de</strong>zvãluirea afacerii “regale”( “afacerea Stroussberg”, cu<br />
cãile ferate…), pentru <strong>de</strong>zvãluirea “cârpelilor” liberale, cu<br />
“steagul Domnului Tudor”: “Þin’te pânzã, sã nu te rupi!”<br />
… - PENTRU TRÃDAREA (LA ORDIN<br />
EUROPEANO-MASONIC…) A DUHULUI<br />
ROMÂNIEI!!! Deh, orice martir îºi asumã, în primul rând,<br />
cununa <strong>de</strong> spini a martirajului, altfel n-ar exista martiri… -<br />
or, românii cei mult prea mo<strong>de</strong>ºti ºi prostiþi au cei mai mulþi<br />
martiri, din toatã Europa creºtinã!<br />
…Deci, nu ne mirã nici trãdarea cumplitã a lui<br />
Caragiale ori Maiorescu (poate ºi a lui Slavici, prin soþia lui<br />
Slavici, Ecaterina Szöke Magyarosy…), Caragiale fãcând-o<br />
pe agentul <strong>de</strong> legãturã între “Cartierul General Masonic” al<br />
lui Maiorescu - ºi Baia Mitraºevschi, un<strong>de</strong> Eminescu era<br />
“preparat” pentru arestare <strong>de</strong> cãtre Grigore Ventura… - nici<br />
parolele/formulele criminale masonice, la adresa Aminului:<br />
“Mai potoliþi-l pe Eminescu!”, a lui P.P.Carp, sau<br />
“Azvârliþi-l peste bord pe Eminescu” (a cãrei paternitate sar<br />
putea sã-i aparþinã lui “metru Ghiþã <strong>de</strong> la Sinaia”…)…:<br />
“Neavând încre<strong>de</strong>re în conservatori (masonii P .P. Carp <strong>si</strong><br />
Titu Maiorescu) ºi mai ales în liberali (I. C. Bratianu, C. A.<br />
Rosetti, tot masoni), Eminescu observa cu luciditate mersul<br />
politic al vremii, criticând atitudinea inoportunã a celor <strong>de</strong><br />
la conducere. În primãvara anului 1888, Eminescu se<br />
întoarce la Bucureºti influenþat <strong>de</strong> Veronica Micle ºi mai<br />
scrie o serie <strong>de</strong> articole, ultimul text, datat la 13 ianuarie<br />
1889, zguduind din temelie guvernul, fãcându-l pentru o<br />
clipã pe Gunã Vernescu sã <strong>de</strong>mi<strong>si</strong>oneze. Deºi aceste articole<br />
sunt anonime, se afla totuºi cã e în joc pana lui Eminescu,<br />
acesta fiind cãutat ºi internat iarãºi la sanatoriu. Urmeazã<br />
apoi interviul prezentat la începutul capitolului, luat<br />
bineînþeles <strong>de</strong> cãtre un maestru în Francmasonerie, evreu,<br />
Gheorghe Brusan (Bursen), cunoscut ca “metru Ghiþã”,<br />
aceasta fiind ultima tragicomedie pusã la cale <strong>de</strong> cãtre<br />
masoni, lui Eminescu (în timpul vieþii)” (cf. reþeaua<br />
literarã)..<br />
Aºa cum Lui Hristos nu ne mai mirã (cel mult ne<br />
revoltã ºi ne face, pe moment, neîncrezãtori în potenþialul<br />
soteriologioc al speþei umane…) cã i s-a strigat, la Gavafta,<br />
<strong>de</strong> cãtre leproºii spãlaþi, <strong>de</strong> orbii luminaþi, <strong>de</strong> toþi<br />
schilozii/schilodiþii Duhului, schilodire prin “mintea<br />
mincinoasã”, luciferizatã ºi laºã ºi trãdãtoare <strong>de</strong> binefacere:<br />
“Sã se rãstigneascã Hristosul!”<br />
…Rãstignirea lui Eminescu-AMINUL MÂNTUITOR<br />
ªI PROTECTOR DE NEAM a culminat, pe Golgota<br />
mizeriei umane, cu …Deºteaptã-te, române!”, ca un fel <strong>de</strong><br />
hristic “Doamne, iartã-i cã nu ºtiu ce fac!”), atunci când,<br />
pe lângã otrava saturnismului mercurial, “oferitã” <strong>de</strong><br />
“medicul” ( - ???!!! - “comandat-teleghidat” <strong>de</strong> “metru<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Eseu<br />
Ghiþã <strong>de</strong> la Sinaia”…), Isaac din Botoºani, a avut p<strong>arte</strong> ºi<br />
<strong>de</strong> pietroiul în cap, zvârlit <strong>de</strong> ciudatul mason Petrache<br />
Poenaru (scriitor? actor? profesor?): “La fel <strong>de</strong> putina lume<br />
stie cum a fost ucis Eminescu, in urma cu 120 <strong>de</strong> ani:<br />
cantand .<br />
Confe<strong>si</strong>unea martorului ocular care a a<strong>si</strong>stat la momentul<br />
mortii lui Eminescu, frizerul sau, a fost <strong>de</strong>scoperita <strong>de</strong><br />
profesorul Nae Georgescu <strong>si</strong> introdusa in volumul<br />
:
Eseu<br />
NOTE<br />
1 - “Lui Eminescu i s-a facut autop<strong>si</strong>a in ziua <strong>de</strong> 16 Iunie<br />
1889, existand un raport <strong>de</strong>pus la Aca<strong>de</strong>mie, nesemnat insa.<br />
Creierul sau, dupa autop<strong>si</strong>e (n.n. fãcutã <strong>de</strong> dr. G.<br />
Marinescu), s-a constatat ca are 1495 <strong>de</strong> grame, aproape<br />
cat al poetului german Schiller. Iar apoi este ,,uitat“ pe<br />
fereastra, in soare (n.n.: <strong>de</strong> un<strong>de</strong> îl “preia” o…pi<strong>si</strong>cã!!!).<br />
Creierul sau era o dovada stanjenitoare a fal<strong>si</strong>tatii teoriei<br />
<strong>si</strong>filisului – <strong>de</strong>oarece aceasta boala mananca materia<br />
cerebrala”. (cf. George Damian, Director Programe,<br />
office@civicmedia.ro Civic Media Association, ºi din Ziua,<br />
Marile dosare, luni, 21 ianuarie 2008).<br />
2 - „Însã purtãtorul <strong>de</strong> cuvânt al “i<strong>de</strong>ilor progre<strong>si</strong>ste”,<br />
totodatã reprezentant la nivel <strong>de</strong> stat al canonului oficial,<br />
este actualul ºef al ICR, H.R.Patapievici. Acesta consemna<br />
în câteva fraze cheie, urmãtoarele con<strong>si</strong><strong>de</strong>raþii <strong>de</strong>spre<br />
mo<strong>de</strong>lul Eminescu într-un cunoscut articol scris în 2002 ºi<br />
<strong>de</strong>dicat “Inactualitãþii lui Eminescu”, reluat (respectiv<br />
asumat ºi întãrit) ºi mai recent, în 2006:<br />
- “Ca poet naþional Eminescu nu mai poate supravieþui,<br />
<strong>de</strong>oarece noi azi ieºim din zodia naþionalului”<br />
- “Eminescu nu mai e la modã, <strong>de</strong>oarece nu mai “dã bine””<br />
- “înþelegem amploarea prãbuºirii cotei lui Eminescu la<br />
bursa valorilor proclamate la lumina zilei”<br />
- “azi, Eminescu a <strong>de</strong>venit suspect”<br />
- “patul lui Procust al noului canon importat din “þãrile<br />
progre<strong>si</strong>ste” a arãtat fãrã dubiu cã fostul poet naþional al<br />
României cla<strong>si</strong>ce e “politic incorect”<br />
- “Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re politic, Eminescu pare a fi<br />
irecuperabil”<br />
- “Eminescu nu ne mai poate apãrea <strong>de</strong>cât ca exasperant <strong>de</strong><br />
învechit”<br />
- “cultura românã din ultimii ani, în lupta pentru integrare<br />
euro-atlanticã, nu doreºte <strong>de</strong>cât sã scape <strong>de</strong> tot ce este<br />
învechit adicã sã fie progre<strong>si</strong>stã”<br />
- “Pentru nevoia <strong>de</strong> chip nou a tinerilor care în cultura<br />
românã <strong>de</strong> azi doresc sã-ºi facã un nume bine vãzut înafarã,<br />
Eminescu joacã rolul cadavrului din <strong>de</strong>bara<br />
”Sintagma utilizatã <strong>de</strong> Patapievici, “cadavru din <strong>de</strong>bara”<br />
pleacã <strong>de</strong> la expre<strong>si</strong>a, folo<strong>si</strong>tã “în þãrile progre<strong>si</strong>ste”,<br />
“skeleton from the closet”, cu sensul <strong>de</strong> secret stânjenitor.<br />
De expre<strong>si</strong>a “corps in the closet” nu am auzit încã. Existã<br />
însã <strong>si</strong>ntagma “cadavru politic” ºi mi se pare <strong>de</strong>stul <strong>de</strong><br />
plauzibilã ipoteza clivajului <strong>de</strong> sensuri (intenþionat sau nu),<br />
mai ales având în ve<strong>de</strong>re faptul cã accentul pus asupra temei<br />
politice în textul “manifest” al viitorului secretar <strong>de</strong> stat pus<br />
<strong>de</strong> administraþia prezi<strong>de</strong>nþialã sã reprezinte cultura<br />
României în lume. Compunerea imaginii Eminescu-cadavru<br />
spune, intertexual, poate mult mai mult <strong>de</strong>cât a intenþionat<br />
autorul. Vocaþia excremenþialã din textele <strong>de</strong> <strong>de</strong>but ale lui<br />
Patapievici se rafineazã aici, intervenind o subtilã abordare<br />
exegeticã necromaniacã. Concepþia <strong>de</strong> abordare a tezei este<br />
tot în cheie politicã, <strong>de</strong> aici ºi invocarea integrãrii euroatlantice,<br />
un proces profund politic ºi <strong>de</strong> <strong>si</strong>guranþã naþionalã,<br />
nu cultural.” – cf. George Roncea, A<strong>de</strong>vãrul <strong>de</strong>spre<br />
6<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Eminescu – 120 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> la uci<strong>de</strong>re (2).<br />
3 - „Neîntâmplãtor, Gh. Grigurcu, unul din mercenarii<br />
curentului antieminescian a<strong>si</strong>mila cultul pentru poetul<br />
naþional cu acela al lui Ceauºescu” – cf. reþeaua literarã).<br />
„Eminescu trebuie contestat ºi <strong>de</strong>mitizat, dar nu pentru<br />
rudimentele sale <strong>de</strong> gândire politicã. Din acest punct <strong>de</strong><br />
ve<strong>de</strong>re, el este realmente nul. Nu ai obiect” – „dixit” dl<br />
Cristi Preda...!!!<br />
4 - Ilarie Chendi, care a stat în gazdã pe strada ªtirbei Vodã,<br />
nr.72, pe lângã Ciºmigiu, la aceeaºi adresã pe care o avusese<br />
ºi Eminescu în anii ‘80 ai secolului XIX, va povesti cum<br />
bãtrânele gaz<strong>de</strong>, niºte nemþi, încep a-ºi aduce aminte: “ªi<br />
mi-au spus, între altele, cã dupã mo<strong>arte</strong>a lui Eminescu, care<br />
a avut loc în 1889, au venit la dânºii doi domni care erau<br />
prietenii lui Eminescu ºi, împachetând toatã sãrãcia rãmasã<br />
în urma lui, au umplut douã cufere cu cãrþi <strong>si</strong> cu manuscrise<br />
ºi au plecat”.<br />
5-„Litera secretã a tratatului – intuitã, însã, <strong>de</strong> opinia<br />
publicã a momentului (sunt numeroase dovezi în acest sens:<br />
discursuri parlamentare, articole <strong>de</strong> presã) – cerea<br />
amorþirea pânã la paralizie generalã –ca sã parafrazãm<br />
diagnosticul lui Eminescu – a vocii pentru Tran<strong>si</strong>lvania (...)<br />
Ar<strong>de</strong>lenii nu mai pot fi sprijiniþi, în lupta lor, din Regatul<br />
România: tratatele internaþionale IMPUN aceastã clauzã”<br />
(cf. N.Georgescu, A doua viaþã a lui Eminescu, Europa<br />
Nova, Buc., 1994, p. 27). Nimic nou sub soare: azi, UE ºi<br />
SUA, PRIN TRATATE SECRETE, impun României sã<br />
nu se amestece în tragedia Basarabiei ºi Herþei ºi<br />
Nordului Bucovinei...<br />
6 - „Eminescu era membru activ în mai multe organizaþii<br />
care luptau pentru drepturile românilor din Ar<strong>de</strong>al:<br />
Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca<br />
rege), Orientul, România Junã, Societatea Carpaþii, din<br />
care fãcea p<strong>arte</strong> ºi Slavici. Cu astfel <strong>de</strong> preocupãri, nu este<br />
<strong>de</strong> mirare cã era constant urmãrit atât <strong>de</strong> poliþia ºi serviciile<br />
secrete româneºti, cât ºi <strong>de</strong> cele austro-ungare. În anturajul<br />
sãu erau infiltraþi mai mulþi informatori, printre care se<br />
numãra ºi Ocãºanu <strong>de</strong> la Societatea Carpaþii” – cf. reþeaua<br />
culturalã.<br />
7- “Manualele ºcolare sunt pline <strong>de</strong> parascovenii <strong>de</strong>spre<br />
Eminescu dar omit astfel <strong>de</strong> mici “amãnunte” continuând<br />
perseverent sã <strong>de</strong>scrie circumstanþa morþii lui Eminescu ca<br />
urmare a îmbolnãvirii acestuia <strong>de</strong> o boalã venericã. Cine<br />
sunt aceia care perpetueazã falsul ºi alimenteazã mituri<br />
mincinoase pe seama lui Mihai Eminescu? Ce fel <strong>de</strong><br />
profesori <strong>de</strong> limba românã predau tâmpenii peste tâmpenii<br />
pe seama lui Eminescu, copiilor? Cine le-a dat diplome,<br />
cine îi gireazã, cine le scrie manualele? Cine sunt aceia<br />
care se fac vinovaþi <strong>de</strong> ri<strong>si</strong>pirea zestrei lãsatã <strong>de</strong> acesta? Ce<br />
fel <strong>de</strong> stat este statul român care recompenseazã <strong>de</strong>tractorii<br />
lui Eminescu ºi pune la loc <strong>de</strong> cinste fal<strong>si</strong>ficatorii memoriei<br />
acestuia?(…) Astfel, Eminescu a fost scos din viaþa publicã<br />
între 1883 <strong>si</strong> 1889, anul asa<strong>si</strong>nãrii sale, fiind <strong>de</strong>clarat nebun<br />
ºi, ca urmare, incapabil <strong>de</strong> a mai crea ceva. Ori, mãrturiile<br />
din acea perioadã ne aratã un Eminescu în plinã creaþie,<br />
lucru care nu ar fi fost po<strong>si</strong>bil dacã era nebun, cãci un<br />
nebun e rupt <strong>de</strong> contactul cu realitatea <strong>si</strong> nu mai <strong>si</strong>mte
nevoia <strong>de</strong> creaþie. Aºadar, creaþia artisticã din acea<br />
perioadã, însoþitã <strong>de</strong> numeroasele dovezi (ale medicilor ºi<br />
prietenilor) ale sãnatãtii sale mentale ne aratã faptul cã<br />
Eminescu a fost asa<strong>si</strong>nat printr-un proces lent <strong>de</strong> otrãvire.<br />
Asa<strong>si</strong>narea lui Eminescu a continuat ºi continuã ºi în<br />
prezent prin trecerea sub tãcere a activitãþii sale <strong>de</strong><br />
jurnalism politic, a atitudinilor sale naþionaliste ºi<br />
antiiu<strong>de</strong>o-masonice. Continuã prin prezentarea sa în ºcoli<br />
în mod voit <strong>de</strong>format, în ipostazã numai <strong>de</strong> poet genial,<br />
sãrac ºi fustangiu. Continuã ºi prin eliminarea din opera sa<br />
poeticã a acelor poezii cu caracter profund naþional, cum ar<br />
fi ver<strong>si</strong>unea a<strong>de</strong>vãratã a poeziei Doina. Continuã prin<br />
atacurile tot mai <strong>de</strong>se ºi abia di<strong>si</strong>mulate ale aºa-zisei elite<br />
culturale române. Continuã prin atacurile tot mai<br />
neruºinate ale comunitãþii evreieºti din þarã ºi din afara<br />
graniþelor.<br />
Dar, cel mai mult continuã prin lipsa noastrã <strong>de</strong><br />
cinstire a marelui român Mihai Eminescu, prin lipsa <strong>de</strong><br />
informare asupra operei, a luptei ºi a dorinþelor sale pentru<br />
neamul românesc” – cf. A<strong>de</strong>vãrul <strong>de</strong>spre Eminescu, text<br />
alcãtuit <strong>de</strong>: Cezarina Bãrzoi ºi Ionut Bãiaº<br />
(“Permanenþe” Nr. 1-2 2005) - cf.<br />
http://www.fgmanu.net/cultura/eminescu.htm<br />
8—„N. Fãgãrãºanu era un inginer <strong>de</strong> drumuri ºi poduri,<br />
avusese o durã polemicã scrisã cu o societate franþuzeascã<br />
<strong>de</strong> profil – ºi va muri curând dupã apariþia acestei broºuri,<br />
în sensul meseriei sale: tãiat <strong>de</strong> roþile unui tren” (cf.<br />
N.Georgescu, op. cit., p. 43). Tot „metrul” (maître... –<br />
maestrul unei loje masonice) <strong>de</strong> la Sinaia comandase<br />
asa<strong>si</strong>natul...”acci<strong>de</strong>ntal”... - acelaºi „metru” dã comanda<br />
ºi în cazul Eminescu!!!<br />
9- Geniul eminescian este primul spirit terestru care<br />
recepþioneazã, în 1871 (anul schimbãrii <strong>de</strong> “gardã”<br />
celestã: Arhanghelul Tehnicitãþii, Gabriel, este înlocuit<br />
<strong>de</strong> Arhanghelul Spiritualitãþii, Mikäell!), în mod evi<strong>de</strong>nt<br />
ºi fertil-spiritual, venirea, <strong>de</strong>asupra Pãmântului, a<br />
Duhului Arhanghelic al lui MIKÄEL!!! A se observa, în<br />
acest sens, schimbarea, spre percepþia, aproape exclu<strong>si</strong>vã,<br />
a cosmicitãþii, a poeziei eminesciene, dupã 1871.<br />
10 -N.Georgescu este <strong>de</strong> pãrere ca Eminescu a pus capãt<br />
jurnalisticii <strong>de</strong> tip masonic, înconjuratã <strong>de</strong> secrete ºi parole,<br />
modã care proliferase din perioada paºoptistã. Jurnalistica<br />
lui reda <strong>de</strong>mnitatea proprietãþii cuvântului, cristalizând<br />
totodatã o doctrina naþionalã mo<strong>de</strong>rnã, capabilã sã<br />
oblãduiascã aducerea României la locul meritat în rândul<br />
marilor culturi ºi civilizaþii europene.<br />
Theodor Codreanu îl con<strong>si</strong><strong>de</strong>rã pe Eminescu<br />
întemeietorul doctrinei naþionale mo<strong>de</strong>rne, doctrinã care,<br />
din cauza “binevoitorilor”, nu a ajuns sã marcheze politica<br />
româneascã. (Th. Codreanu, op.cit., pag.8)<br />
11-...dar prima „uzitare” a formulei a fost fãcutã <strong>de</strong><br />
însuºi regele Carol I – în legãturã cu „neascultarea”<br />
clauzelor tratatului, <strong>de</strong> cãtre bãtrânul ºef <strong>de</strong> partid, Lascãr<br />
Catargiu! (cf. N.Georgescu, op. cit., p. 29).<br />
12-Mihai Coman, Sora Soarelui , Bucureºti, Ed. Albatros,<br />
1983.<br />
***<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Eseu<br />
(…) Fereºte-te <strong>de</strong> una: ... Sã te fereascã ceriul<br />
Ca-ntr-un moment <strong>de</strong>-uitare sã li spui a<strong>de</strong>vãrul...<br />
Te-or rãstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre,<br />
Vor ri<strong>si</strong>pi cenuºa iubitei tale vetre.<br />
ªi te vei stinge mizer... <strong>de</strong> nimenea jãlit...<br />
Nu vezi ce drept e astfel ? Ce bine e-mpãrþit<br />
Pãmântul ? - Proºti <strong>de</strong>-o p<strong>arte</strong>, <strong>de</strong> alta cei ºireþi<br />
ªi patimelor rele aceºtiia dau preþ...<br />
Nu meritã nãtângii sã fie stãpâniþi<br />
Sau pentru o i<strong>de</strong>e sã fie ei jertfiþi?<br />
Mai <strong>de</strong> dorit ce so<strong>arte</strong> pot ei sã aibã-n lume<br />
Decât sã-i ducã-n lupte un mare, un sfânt nume ? (...)<br />
***<br />
Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii<br />
Adânc, <strong>de</strong>monic, rece, ce-n sufletu-mi trãieºte<br />
Coboarã-te în mine, mã fã sã recunosc<br />
C-a ta fãpturã slabã-s. Nu mã lãsa sã sper<br />
Cã liber, mare, mândru prin condamnarea ta<br />
N-oi coborî în iaduri <strong>de</strong> <strong>de</strong>moni salutat,<br />
Ca unul ce menitu-i <strong>de</strong> a le fi stãpân<br />
Stãpân geniilor pieirii! Ce gând superb! O,-nceatã,<br />
Inima mea cea stoarsã <strong>de</strong>-o cugetare beatã.<br />
Nu rãscoli-n bãtaie-þi ruinile sfãrmate<br />
A lumii-mi dinãuntru.<br />
Vãd cerul, lan albastru sãdit cu grâu <strong>de</strong> stele,<br />
El ni aratã planul adâncei întocmele<br />
Cu care-ºi miºcã sorii. În sâmburul <strong>de</strong> ghindã<br />
E un stejar. Cum dânsul din proprii rãdãcine,<br />
Din planul vieþii sale ascuns în colþu-obscur<br />
κi creºte trunchiul aspru aºa, poporul meu,<br />
În tine e puterea-þi, nãlþarea-þi ºi pieirea-þi.<br />
Eu cred cã tot ce este menit <strong>de</strong> a fi mare<br />
Sã-ºi înnãspreascã trebui superba rãdãcinã<br />
Prin viscole turbate, prin arºiþã ºi-ngheþ.<br />
Mai tare e-acea stâncã ce a trecut martirã<br />
Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare<br />
Ce-au cotropit românii sunt vijelii mãreþe,<br />
Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie,<br />
Darã ºi trecãtoare ca ele. Iar stejarul<br />
Poporului meu tare ridicã º-azi în vânturi<br />
Întunecata-i frunte ºi proaspãta lui frunzã.<br />
În lume vãd popoare cuminþi ºi fericite,<br />
ªi mã întreb ce so<strong>arte</strong> sã doresc la al meu?<br />
ªi-un gând îmi vine aspru, adânc, fãrã <strong>de</strong> milã<br />
ªi sfãrmãtor <strong>de</strong> lume. Nu, nu! N-aº vrea ca alte<br />
Popoare sã mai fie c-al meu nu merit ele<br />
Sã-i semene. Poporu-mi menitu-i ca sã fie<br />
Altfel <strong>de</strong> cumu-s alte. Eu nu cer fericire<br />
Pentru a lui viaþã. O, naþie iubitã!<br />
Vei înþelege doru-mi, vei ºti sã-l preþuieºti?<br />
Voi sã te vãd, iubito! nu fericitã mare!<br />
Decât o viaþã moartã, un negru vis <strong>de</strong> jele,<br />
Mai bine stinge, Doamne, viaþa ginþii mele,<br />
Decât o soartã asprã din chin în chin s-o po<strong>arte</strong>,<br />
Mai bine-atingã-i fruntea suflarea mãrii mo<strong>arte</strong>.”<br />
(Mihai Eminescu – ANDREI MUREªANU<br />
- Tablou dramatic într-un act)<br />
7
Eseu<br />
Graþian Jucan<br />
Comemorãm anul acesta, 2009,<br />
dupã datina strãbunã, 100 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> la<br />
mo<strong>arte</strong>a lui Aurel Mureºianu. Luptãtor<br />
între luptãtori pentru dreptate socialã ºi<br />
libertate naþionalã, Aurel Mureºianu s-a<br />
nãscut în Braºov (1847). A învãþat la<br />
ºcolile din Braºov ºi Blaj. Încã <strong>de</strong> elev a<br />
iniþiat Compania literarã a junilor<br />
studioºi <strong>de</strong> la Gimnaziul superior din<br />
Braºov pentru cultivarea limbei ºi<br />
literaturii române þinând în cadrul ei<br />
diferite expuneri.<br />
Apoi a studiat Dreptul la<br />
Univer<strong>si</strong>tatea din Viena, colaborând cu<br />
articole la Gazeta Tran<strong>si</strong>lvaniei (Braºov)<br />
ºi la revista vienezã Die Reform,<br />
funcþionând un timp în capitala Imperiului Austro-Ungar<br />
ca jurist.<br />
Gazeta Tran<strong>si</strong>lvaniei a fost întemeiatã la Braºov <strong>de</strong><br />
Gheorghe Bariþiu în 1838, pe care a condus-o pânã în 1850.<br />
Mâna lui dreaptã - spunea acesta -a fost Andrei Mureºianu,<br />
creatorul imnului naþional <strong>de</strong> azi al românilor: Un rãsunet,<br />
cunoscut dupã primul vers: Deºteaptã-te române.<br />
Din 1850, Gazeta Tran<strong>si</strong>lvaniei a fost condusã <strong>de</strong><br />
Iacob Mureºianu pânã în 1878, când este preluatã, la<br />
stãruinþele tatãlui sãu, <strong>de</strong> Aurel Mureºianu, fiul sãu, care a<br />
condus-o pânã în 1903, colaborând, în continuare, la ea<br />
pânã la mo<strong>arte</strong> (1909).<br />
În unele þãri din Europa acelei vremi se fãurise în<br />
rândurile tineretului o modã, cãci, cum spunea un învãþat,<br />
progresul unei societãþi începe <strong>de</strong> la tineret, <strong>de</strong>ca<strong>de</strong>nþa tot<br />
<strong>de</strong> la el. În Viena fusese o miºcare culturalã, Das junge<br />
Deutschland; în Franþa datoritã romantismului a luat<br />
naºtere curentul Les jeunes - Frances; în Italia ºi în afara ei,<br />
Giuseppe Mazzini a pus bazele societãþii La Giovine Italia.<br />
Dualismul austro-ungar (din 1867) l-a <strong>de</strong>terminat pe<br />
Aurel Mureºianu sã scrie:<br />
“Nenorocita împãrãþie în douã a imperiului<br />
<strong>de</strong>spoiazã sferturi din locuitorii Ar<strong>de</strong>alului <strong>de</strong> drepturile ºi<br />
libertãþile lor politice (...) Ar<strong>de</strong>alul nu poate trãi <strong>de</strong>cât prin<br />
unirea liberã a popoarelor sale (...)”<br />
Dupã revoluþia din 1830 din Franþa, noile i<strong>de</strong>i<br />
“inva<strong>de</strong>azã statele europene ºi smulg lumea din<br />
beatidudinea adormitoare a Sfintei Alianþe. Înfrântã la<br />
Waterloo, Franþa arunca asupra duºmanilor victorioºi cea<br />
mai puternicã armã a lumii: i<strong>de</strong>ea. Romantismul francez<br />
(...) exercitã o puternicã influenþã asupra întregii literaturi<br />
europene a timpului, dând naºtere în diverse þãri unor<br />
miºcãri literare (...). Ele se organizeazã în societãþi care<br />
cumuleazã preocupãrile literare cu cele politice ºi care<br />
adoptã, ca termen distinctiv, calificativul tânãr. [Dupã cum<br />
s-a arãtat anterior] am avut astfel o tânãrã Franþã, o tânãrã<br />
8<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Aurel Mure ianu<br />
Polonie, o tânãrã Boemie ºi mai cu<br />
seamã o tânãrã Germanie. În faþa<br />
bãtrânei Europe, a Europei Sfintei<br />
Alianþe, se ridicã astfel o Europã tânãrã,<br />
orientatã cãtre alte i<strong>de</strong>aluri <strong>de</strong> viaþã,<br />
dinamizatã <strong>de</strong> alte forþe. ªi cu toate<br />
þelurile particulare pe care revoluþia <strong>de</strong> la<br />
1848 le-a putut urmãri în unele<br />
provincii, ea rãmâne, mai presus <strong>de</strong><br />
orice, primul asalt pe care tânãra Europã<br />
îl dã împotriva Europei bãtrâne(...)” (D.<br />
Popovici).<br />
În timpul stu<strong>de</strong>nþiei sale, când M.<br />
Eminescu sosea la Viena (1869),<br />
stu<strong>de</strong>nþii români erau grupaþi în douã<br />
societãþi. Aurel Mureºianu a propus<br />
unirea lor într-o <strong>si</strong>ngurã societate, care sã<br />
se numeascã România Junã. I<strong>de</strong>ea a<br />
prins viaþã. Realizarea noii societãþi s-a<br />
datorat entuziasmului ºi stãruinþei pe care M. Eminescu lea<br />
pus, împreunã cu I. Slavici ºi cu alþii, ºi astfel s-a<br />
constituit cea mai puternicã societate culturalã<br />
stu<strong>de</strong>nþeascã pe care românii au avut-o peste hotare.<br />
În timpul studiilor sale la Paris, alexandru odobescu a<br />
întemeiat societatea Junimea Românã, iar la Iaºi a fuat<br />
fiinþã societatea Junimea cu organul ei <strong>de</strong> presã revista<br />
Convorbiri literare din 1867.<br />
Scriind <strong>de</strong>spre societatea România Junã <strong>de</strong> la Viena,<br />
M. Eminescu a menþionat cã ea “cuprin<strong>de</strong> tineri din toate<br />
unghiurile þãrilor române, ea este o “Dacie” în miniaturã,<br />
voioasã, activã ºi plinã <strong>de</strong> încre<strong>de</strong>re în viitor.”<br />
Publicist ºi om politic, Andrei Mureºianu a dovedit cu<br />
curaj o mare putere, având exemplul înaintaºilor <strong>de</strong>la 1848<br />
din Ar<strong>de</strong>al. “M-am <strong>de</strong>cis - mãrturisea el - a-mi <strong>de</strong>dica toate<br />
forþele mele ziaristicii române ºi naþiunii. Ve<strong>de</strong>am bine ce<br />
mã aºteaptã (...). am închis <strong>de</strong>ci ochii ºi am sãrit în reduta<br />
Gazetei [Tran<strong>si</strong>lvaniei], ca sã apãr steagul în jurul cãruia<br />
au luptat bãrbaþii cei mai distinºi din epoca re<strong>de</strong>ºteptãrii<br />
noastre naþionale (...)”<br />
Când în 1882 ºi apoi în 1891 s-a încercat<br />
<strong>de</strong>znaþionalizarea românilor ar<strong>de</strong>leni, Gazeta Tran<strong>si</strong>lvaniei<br />
a publicat articole, protestatare, împotriva formelor<br />
odioase ºi diabolice pe care le îmbrãcau planurile<br />
procesului <strong>de</strong> <strong>de</strong>znaþionalizare. Pentru rezistenþã în viaþa<br />
valului ce ameninþa existenþa românilor în Ar<strong>de</strong>al se cerea<br />
pãrã<strong>si</strong>rea atitudinii <strong>de</strong> pa<strong>si</strong>vitate, se cerea acþiune, coeziune<br />
ºi solidaritate.<br />
Aurel Mureºianu a apãrat pe conducãtorii luptei <strong>de</strong><br />
emancipare a românilor ar<strong>de</strong>leni implicaþi în procesul<br />
Memorandumului (1894), þinut la Cluj, în clãdirea ce<br />
adãposteºte astãzi Muzeul etnografic.<br />
În timpul procesului printre mulþimea <strong>de</strong> martori ºi<br />
public a circulat pe voi volante poezia lui George Coºbuc<br />
In opressores [=Împotriva asupritorilor]:
Aurel Mureºianu (1847-1909)<br />
- fotografie din anii stu<strong>de</strong>nþiei<br />
Tu te plângi cã milã nu-i?<br />
Mai aºtepþi tu mila lui?<br />
Haina el þi-o ia din cui,<br />
Pâinea <strong>de</strong> pe masã.<br />
Casa ta, ºi ei stãpâni!<br />
Prin<strong>de</strong>þi ce vã ca<strong>de</strong>-n mâni,<br />
ªi-i loviþi la mir, români,<br />
Cã-i la voi acasã.<br />
Procesele <strong>de</strong> presã ºi condamnãrile la închisoare în<br />
1889 ºi 1896 nu l-au înspãimântat. Ziarul Budapesti Hirlap<br />
scria: “Mureºianu e spãtos, <strong>de</strong> staturã înaltã, pãrul ºi<br />
barba lui încep sã încãrunþeascã. Decât statura, mai<br />
impunãtor e talentul lui oratoric. Vocea lui e puternicã, <strong>de</strong><br />
aramã curatã, pledoaria clarã rãpeºte cu ea ºi pe cel ce nu<br />
înþelege nici o vorbã din cuvântarea lui.”<br />
Gazeta Tran<strong>si</strong>lvaniei <strong>de</strong> la Braºov a fost concuratã<br />
douã <strong>de</strong>cenii <strong>de</strong> Tribuna <strong>de</strong> la Sibiu, începând din 1884,<br />
organul <strong>de</strong> presã al Partidului Naþional Român, la<br />
întemeierea cãruia Aurel Mureºianu a contribuit<br />
substanþial.<br />
Amândouã publicaþiile au apãrut în limba românã, au<br />
contribuit la <strong>de</strong>zvoltarea culturii, la culegerea folclorului ºi<br />
a <strong>arte</strong>i populare, la pãstrarea datinilor, la progresul<br />
învãþãmântului, la întãrirea conºtiinþei naþionale româneºti,<br />
la fãurirea unitãþii naþionale.<br />
“În acest chip, fie cã la Viena - scria Octavian Goga -<br />
fonda societatea “România Junã”, fie cã scria articole la<br />
revistele din strãinãtate s-au contribuia acasã la<br />
întemeierea vechiului partid naþional, fie cã fãcea<br />
închisoare la Cluj sau compunea “memorandul” cãtre<br />
împãrat, Aurel Mureºianu era în acþiunea permanentã a<br />
evoluþiei unui popor ºi din cãlimara lui se ridica<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Eseu<br />
Aurel Mureºianu (1847-1909)<br />
- fotografie din ultimii ani ai vieþii<br />
binecuvântarea cotidianã, necesarã ºi fructificatoare ca<br />
pâinea cea <strong>de</strong> toate zilele.”<br />
Pentru meritele sale, Aurel Mureºianu, a fost salutat<br />
<strong>de</strong> Mihail Kogãlniceanu, <strong>de</strong> telegrame ºi scrisori <strong>de</strong><br />
felicitare ori <strong>de</strong> grupuri <strong>de</strong> cãlãreþi, când se întorcea <strong>de</strong> la<br />
procese ori din temniþã. Credinþa în puterea <strong>de</strong> viaþã a<br />
poporului român este secretul cã presa ar<strong>de</strong>leanã a rezistat<br />
atât <strong>de</strong> în<strong>de</strong>lungat, punându-se în serviciul cetãþenilor<br />
români.<br />
“Staþi neclintiþi - a spus el la sfârºitul activitãþii - la<br />
postul la care v-a chemat soarta; n-aºteptaþi <strong>de</strong> la nimeni<br />
nici mulþumire, nici recunoºtinþã, ci în bine ºi în rãu, în<br />
pcase ºi în rãzboi, þineþi sus ºi tare steaguul mântuirii<br />
poporului nostru, ca sã-l vadã ºi sã-l recunoascã, pentru<br />
ca sã nu se ri<strong>si</strong>peascã ºi sã nu se piardã nã<strong>de</strong>j<strong>de</strong>a în<br />
izbândã.”<br />
Carpaþii nu <strong>de</strong>spart pe nimeni, ei sunt coloana<br />
vertebralã a pãmântului românesc. De o p<strong>arte</strong> ºi <strong>de</strong> alta a<br />
lor trãieºte un popor plin <strong>de</strong> vitalitate, care-ºi cheltuieºte<br />
energia în muncã, luptând pentru libertate, cãci numai<br />
munca ºi libertatea dau sens ºi bucurie vieþii.<br />
Note:<br />
M[ureºianu] A.A., Mihail Eminescu ºi întemeierea<br />
“României June” 1868-1871, Tip. Mureºianu, Braºov,<br />
1926.<br />
Mureºianu A. Aurel, Aurel Mureºianu ºi serbarea <strong>de</strong> la<br />
Putna, Tip. Glasul Bucovinei, Cernãuþi, 1935.<br />
Popovici D., în Steaua, Cluj, nr. 10/1966.<br />
Coºbuc G., Poezii, ediþii diverse.<br />
Breazu Ion, în Literatura Tran<strong>si</strong>lvaniei, 1944 ºi Studii <strong>de</strong><br />
literaturã românã ºi comparatã, vol. I, 1970.<br />
Goga O., în Precursori, 1930.<br />
9
Eseu<br />
Viorel Câmpean<br />
Anul acesta aniversãm<br />
bicentenarul naºterii cãrturarului<br />
Constantin Alpini. Ar fi pãcat ca<br />
aceastã cifrã aniversarã sã nu fie un<br />
prilej <strong>de</strong> rememorare a<br />
principalelor repere din viaþa ºi<br />
opera cãrturarului. Am realizat<br />
acest lucru pentru cititorii<br />
suplimentului unui cotidian<br />
sãtmãrean 1 , iar acum ne-am<br />
strãduit sã îl evocãm pe Constantin<br />
Alpini ºi în paginile "Cita<strong>de</strong>lei".<br />
A vãzut lumina zilei în 1809,<br />
într-o vestitã familie ar<strong>de</strong>leanã,<br />
fiind nobil <strong>de</strong> Kiss Bunyi.<br />
Localitatea aceasta se numeºte<br />
Þopa, ºi este <strong>si</strong>tuatã în apropiere <strong>de</strong><br />
Sighiºoara 2 . Constantin Alpini a<br />
vãzut însã lumina zilei, dupã cât se pare, la Cut, în<br />
satul celei mai mari moºii a Blajului 3 . Familia Alpini<br />
a dat multe feþe bisericeºti greco-catolice, precum<br />
vicarul Sãlajului, Izidor Alpini, sau protopopul Cutului<br />
din acea vreme, Teofil Alpini, aceºtia fiindu-i unchi<br />
cãrturarului, amândoi fiind probabil fraþi cu tatãl sãu;<br />
o familie care <strong>de</strong>þinea roluri notabile în aparatul<br />
clerical greco-catolic.<br />
Clasele superioare <strong>de</strong> filosofie le-a urmat probabil<br />
la Liceul Aca<strong>de</strong>mic Piarist din Cluj. A absolvit<br />
Facultatea <strong>de</strong> Teologie a Univer<strong>si</strong>tãþii din Viena, un<strong>de</strong><br />
cu <strong>si</strong>guranþã se afla în 1833 4 , absolvind probabil în<br />
anul 1834, înainte <strong>de</strong> cãsãtorie ºi hirotonire.<br />
Frecventase primii doi ani <strong>de</strong> teologie la Seminarul din<br />
10<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Bicentenarul naºterii<br />
cãrturarului Constantin Alpini<br />
Blaj.<br />
S-a cãsãtorit în 3 noiembrie<br />
1834 la Craidorolþ cu Terezia Papp<br />
(nãscutã în 1818). Înseamnã cã a<br />
fost hirotonit imediat dupã aceea,<br />
cãci imediat dupã sãvârºirea<br />
ceremoniei <strong>de</strong> cununie îl gã<strong>si</strong>m ca<br />
paroh la Mecenþiu, un<strong>de</strong> îi urmeazã<br />
la slujire lui Ioan Pop-Suduranul.<br />
În necrologul lui Constantin Alpini,<br />
George Bariþiu afirmã cã acesta "a<br />
fost aruncat" în parohia Mecenþiu,<br />
alt autor, contemporan nouã ºi<br />
originar tocmai din preajma<br />
micului sat care azi poartã numele<br />
lui Ady Endre, opineazã cã <strong>de</strong> fapt,<br />
Mecenþiul, gravitând în jurul<br />
Careiului, care era pe atunci<br />
reºedinþa aristocraticã a comitatului<br />
Satu Mare, prezenta numai<br />
avantaje pentru tânãrul cãrturar 5 .<br />
Într-a<strong>de</strong>vãr, dupã cum afirmã ºi Ioan Chindriº, în zonã<br />
trãiau preoþi-cãrturari <strong>de</strong> talie precum Dimitrie Hossu<br />
(slujitor la Sanislãu), Moise Sora Noac (paroh la<br />
Bicãu, Homorod ºi apoi la Nanda - azi Hurezu Mare)<br />
ºi Grigore Pop, protopopul <strong>de</strong> Craidorolþ, <strong>de</strong>ci<br />
superiorul direct al lui Constantin Alpini.<br />
Cãsnicia le-a fost încununatã cu naºterea a douã<br />
fiice: Ana, nãscutã în 1841 la Mediaº, care s-a cãsãtorit<br />
cu preotul-patriot Ioan Galu, <strong>de</strong>cedatã în 4 aprilie 1882<br />
la Supuru <strong>de</strong> Sus, iar Francisca, nãscutã în 1840, era<br />
cãsãtoritã cu pr. Leontin Papp (n. 1831), slujitor grecocatolic<br />
în zona Clujului, ajuns asesor con<strong>si</strong>storial.<br />
Constantin Alpini a publicat în 1838 Versuri<br />
1 Viorel Câmpean, 200 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> la naºterea cãrturarului Constantin Alpini, în "Informaþia <strong>de</strong> Duminicã", Satu Mare,<br />
an VII, nr. 328, 22 martie 2009, p. 10.<br />
2 Coriolan Suciu, Dicþionar istoric al localitãþilor din Tran<strong>si</strong>lvania, vol. II, O-Z, Bucureºti, 1967, p. 213.<br />
3 George Bariþ ºi contemporanii sãi, vol. IX, Corespon<strong>de</strong>nþã primitã <strong>de</strong> la Andrei Mureºanu, Constantin Alpini, Ladislau<br />
Ba<strong>si</strong>liu Popp, Iacob Bologa, Visarion Roman, Bucureºti, 1993, p. 31.<br />
4 Cornel Sigmirean, Istoria formãrii intelectualitãþii româneºti din Tran<strong>si</strong>lvania ºi Banat în epoca mo<strong>de</strong>rnã, Ed. Presa<br />
Univer<strong>si</strong>tarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 2000, p. 24.<br />
5 Ioan Chindriº, cuvânt introductiv la George Bariþ ºi contemporanii sãi, vol. IX, Bucureºti, 1993, p. 31.
Mãriei Sale Domnului Ioan Lemeny <strong>de</strong> Ea<strong>de</strong>m,<br />
Episcopul Fãgãraºului Greco-catolic la Zioa<br />
Mãritului Sãu Nume în VI Ianuarie, cu fiasca plecare<br />
supt numele eparhiei Eriului, umilit închinate <strong>de</strong><br />
Constantin Alpini, parohul Ernecetului, Careii Mari,<br />
în tipografia lui Gavril Gönyei. Este prima <strong>c<strong>arte</strong></strong> în<br />
limba românã tipãritã cu litere latine pe teritoriul<br />
ju<strong>de</strong>þului Satu Mare. Aceastã odã a fost scrisã,<br />
probabil, pentru a câºtiga bunãvoinþa episcopului<br />
Lemeni.<br />
Cãrticica aceasta a fost parþial publicatã <strong>de</strong> cãtre<br />
Mihai Gherman, într-o ediþie alocatã fenomenului<br />
ªcolii Ar<strong>de</strong>lene 6 . Un al doilea exemplar a fost dãruit<br />
<strong>de</strong> cãtre Ioan Chindriº lui dr. Ioan Corneanu din Satu<br />
Mare. Astãzi, tipãritura lui Constantin Alpini este o<br />
raritate bibliograficã 7 .<br />
Cu aceastã odã sau nu, Constantin Alpini a reuºit<br />
sã-ºi înduplece superiorii, pãrã<strong>si</strong>nd þinuturile<br />
sãtmãrene, pentru a se retrage cãtre locurile natale. Din<br />
primãvara anului 1839 a trecut în parohia Mediaº,<br />
reprezentând rezistenþa româneascã în cetatea<br />
sãseascã, ostilã intereselor naþiei sale. Va avea p<strong>arte</strong><br />
chiar <strong>de</strong> un proces <strong>de</strong>oarece luase p<strong>arte</strong>a românilor din<br />
Mediaº, care "au fost mai mult <strong>de</strong>cât iobagi la oraº".<br />
Probabil cã a pãrã<strong>si</strong>t pãrþile sãtmãrene în 1839, cãci în<br />
ianuarie a celebrat o cununie la Sãrãuad, iar în<br />
februarie 1839 a oficiat un botez la Ghirolt.<br />
S-a strãduit mereu sã se jertfeascã pentru a apãra<br />
"celea mai scumpe odoare", dupã propria-i mãrturi<strong>si</strong>re,<br />
ale neamului sãu: limba ºi naþionalitatea.<br />
Prezenþa lui mai este semnalatã încâteva rânduri<br />
în pãrþile Sãtmarului, în iulie 1842 oficiind o cununie,<br />
iar în iunie 1844 el a fost preot slujitor la botezul<br />
Lucreþiei Coroianu, ambele la Craidorolþ. Soþia lui,<br />
Terezia, este prezentã în 1848 la Cãuaº, botezând<br />
copilul unui preot. Prezenþele celor doi soþi Alpini<br />
<strong>de</strong>notã apropierea lor <strong>de</strong> þinuturile noastre.<br />
A întreþinut corespon<strong>de</strong>nþã cu George Bariþiu, 17<br />
dintre scrisorile adresate acestuia în perioada 1843-<br />
1846 fiind publicate în volum. Preþioase prin<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Eseu<br />
exactitatea lor sunt informaþiile din scrisori <strong>de</strong>spre<br />
procesul lemenian, celebru în epocã. Alpini a luat p<strong>arte</strong><br />
activã la anchetã, ca membru al con<strong>si</strong>storiului. Bariþiu<br />
l-a con<strong>si</strong><strong>de</strong>rat ca "unul dintre acei genii pãzitori ai<br />
poporului nostru, peste tot pânã un<strong>de</strong>-i ajungea sfera<br />
lucrãrii".<br />
Alãturi <strong>de</strong> alþi tineri, câþiva viitori profesori,<br />
precum: Ioan Turcu, Nicolae Pauletti, Ioan Rusu,<br />
Iacob Mureºanu, Io<strong>si</strong>f Many, a publicat poezii la<br />
revista manuscrisã "Aurora", apãrutã la Blaj între<br />
1838-1840 8 .<br />
Între colaboratorii cu poezii la "Foaie pentru<br />
minte, inimã ºi literaturã" Alpini este amintit alãturi <strong>de</strong><br />
Io<strong>si</strong>f Many, Ioan Rusu ºi "sub haina discreþiei", chiar<br />
eruditul cleric Timotei Cipariu, prezenþi cu toþii "cu<br />
sen<strong>si</strong>bile versuri romantice, precursoare ale noului<br />
umanism fãrã graniþe" 9 .<br />
Fãcând p<strong>arte</strong> din generaþia preromanticilor<br />
tran<strong>si</strong>lvãneni, alãturi <strong>de</strong> Timotei Cipariu, Nicolae<br />
Pauletti, Ioan Rusu, Io<strong>si</strong>f Many, în plan i<strong>de</strong>ologic<br />
remarcându-se Simion Bãrnuþiu 10 , Constantin Alpini<br />
se adaugã galeriei <strong>de</strong> tinere talente dispãrute prematur.<br />
A trecut la cele veºnice în noiembrie 1846,<br />
doborât <strong>de</strong> tuberculozã. George Bariþiu îi anunþa cu<br />
nemãrginitã durerea repausarea 11 . Ioan Ar<strong>de</strong>leanu-<br />
Senior afirma în "Oameni din Sãlaj" cã preotulcãrturar<br />
Constantin Alpini ar fi repausat în casa<br />
ginerelui sãu în 6 aprilie 1882 12 , lucru infirmat <strong>de</strong><br />
registrul parohial din Supuru <strong>de</strong> Sus. De fapt, în aprilie<br />
1882 a trecut la veºnicie fiica lui Constantin Alpini,<br />
cãsãtoritã cu Ioan Gallu. Iar necrologul lui Bariþiu din<br />
"Gazeta Tran<strong>si</strong>lvaniei" vine sã precizeze data trecerii<br />
la veºnicie a cãrturarului Constantin Alpini.<br />
Deºi ºe<strong>de</strong>rea lui Constantin Alpini în zona <strong>de</strong><br />
astãzi a ju<strong>de</strong>þului Satu Mare nu a fost fo<strong>arte</strong> lungã, a<br />
lãsat urme serioase, ne referim aici la acea primã<br />
tipãriturã româneascã din Sãtmar. Acum, la 200 <strong>de</strong> ani<br />
<strong>de</strong> la naºterea sa, personalitatea unuia dintre primii<br />
autori români din Sãtmar meritã cu priso<strong>si</strong>nþã readusã<br />
în actualitate.<br />
6 *** ªcoala ar<strong>de</strong>leanã (Poezii, prozã, tãlmãciri), Cluj-Napoca, 1977, p. 20-24.<br />
7 Ioan Chindriº, cuvânt introductiv la George Bariþ ºi contemporanii sãi, vol. IX, Bucureºti, 1993, p. 35.<br />
8 Popa, Mircea, De la iluminism la paºoptism, Cluj-Napoca, 2004, p. 171.<br />
9 I. Chindriº, Tran<strong>si</strong>lvanica, I, Studii ºi secvenþe istorice, Cluj, 2003,p. 419.<br />
10 Ibi<strong>de</strong>m.<br />
11 "Gazeta <strong>de</strong> Tran<strong>si</strong>lvania", IX, 1846, nr. 99, p. 394.<br />
12 Ioan Ar<strong>de</strong>leanu-Senior, Oameni din Sãlaj. Momente din luptele naþionale ale românilor sãlãjeni, Zãlau, 1938, p. 48.<br />
11
Eseu<br />
Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã<br />
recunoaºte credincioºilor cinstirea<br />
sfinþilor, pentru virtuþile <strong>de</strong> care au dat<br />
dovadã ºi harul divin <strong>de</strong> care s-au<br />
învrednicit. Prin <strong>de</strong>sãvârºirea ºi sfinþenia<br />
lor, ei au <strong>de</strong>venit mo<strong>de</strong>le <strong>de</strong> urmat. Printre<br />
ei se numãrã: Sfânta Fecioarã Maria,<br />
Sfântul Ioan Botezãtorul, Sfântul Nicolae<br />
ºi Sfinþii Trei Ierarhi, Sfântul Ioan Gurã <strong>de</strong><br />
Aur, Sfântul Va<strong>si</strong>le ºi Sfântul Grigorie <strong>de</strong><br />
Nazianz, sfinþi care se bucurã <strong>de</strong> cea mai<br />
înaltã cinstire, ca neîntrecute mo<strong>de</strong>le <strong>de</strong><br />
viaþã creºtinã.(1)<br />
Pãrintele prof. Dumitru Stãniloaie, îl<br />
con<strong>si</strong><strong>de</strong>ra pe Sfântul Grigorie <strong>de</strong> Nazianz<br />
ca fiind ,,<strong>si</strong>mbolul înaltei teologii care<br />
înfrânge ºi înlãturã învãþãturile rãtãcite”. El s-a nãscut în<br />
jurul anului 330, dupã unele surse în anul 329,(2)la Arianz, o<br />
proprietate <strong>si</strong>tuatã lângã orãºelul Nazianz (3) din A<strong>si</strong>a Micã.<br />
Acest orãºel, este <strong>si</strong>tuatã în sud-vestul Capadociei, în inima<br />
Turciei <strong>de</strong> astãzi, dominatã fiind <strong>de</strong> muntele Erciyes Dagi, <strong>de</strong><br />
3.916 m. Capadocia este un þinut renumit pentru peisajele<br />
sale fantastice, misterioase chiar, sãpatã <strong>de</strong> naturã în lava<br />
vulcanicã a muntelui. Pentru creºtini, Capadocia, este<br />
regiunea un<strong>de</strong> au trãit cei mai importanþi teologi al Bisericii.<br />
Pãrinþii lui Grigorie au fost Avraam ºi Sarra, care mai<br />
târziu s-au cãlugãrit. Avraam a <strong>de</strong>venit Grigorie iar Sarra a<br />
<strong>de</strong>venit Nona. Ei au avut mai mulþi copii. În afarã <strong>de</strong><br />
Grigorie, l-au avut pe Gorgonia ºi un frate numit Cezar. Se<br />
spune cã mama lui l-a fãgãduit pe Grigorie încã din pântecele<br />
ei, lui Dumnezeu. Nazianzul pe vremea copilãriei lui<br />
Grigorie, era un orãºel mo<strong>de</strong>st. Nu avea nici fortificaþii nici<br />
hipodrom sau terme vestite. (4) Localitatea avea statutul<br />
juridic al unei cetãþi ºi era administrat <strong>de</strong> un Con<strong>si</strong>liu, din care<br />
a fãcut p<strong>arte</strong> ºi tatãl lui Grigorie, care, dupã ce a ajuns<br />
episcop, a trebuit sã renunþe la aceastã funcþie.(5) Pãrinþii au<br />
ales pentru noul nãscut numele <strong>de</strong> Grigorie, nume care pe<br />
vremea aceea era o ,,a<strong>de</strong>vãratã flamurã creºtinã” ºi <strong>de</strong>semna<br />
un ,,veghetor”, un „om care trãieºte într-o aºteptare lucidã ºi<br />
concentratã”. (6)<br />
Grigorie s-a nãscut din pãrinþi creºtini, la aproape 15 ani<br />
<strong>de</strong> la sfârºitul persecuþiilor. Pe atunci era un lucru rar sã te<br />
naºti într-o familie creºtinã. Tatãl, numit ºi Grigorie cel<br />
Bãtrân, nu a fost creºtin din naºtere. Fiul vorbind <strong>de</strong>spre tatãl<br />
sãu menþiona:” Tatãl meu fusese odinioarã un mãslin sãlbatic<br />
vieþuind printre idoli, dar mai apoi s-a altoit pe trunchiul<br />
mãslinului bun ...cãrunt ºi la minte, cãrunt ºi la pãr, dulce ºi<br />
plãcut la vorbã, un nou Moise sau Aaron, stând mijlocitor<br />
12<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
SFÂNTUL IERARH GRIGORIE DE NAZIANZ,<br />
PÃRINTE ªI ÎNVÃÞÃTOR AL BISERICII ORTODOXE<br />
Prof. Carol C. Koka<br />
între oameni ºi Dumnezeu cel<br />
Ceresc...”.(7)Atunci când a scris aceste<br />
rânduri, fiul a fãcut portretul unui om<br />
bãtrân. Grigorie cel Bãtrân s-a nãscut în<br />
anul 275 ºi a murit în anul 374. Înainte <strong>de</strong><br />
a fi episcop, a fãcut p<strong>arte</strong> din secta<br />
ip<strong>si</strong>starilor.(8) Mama lui Grigorie, Nona,<br />
era originarã din Capadocia, ea a crescut în<br />
credinþa ortodoxã ºi prin rãbdare ºi<br />
rugãciune a reuºit sã-l converteascã ºi pe<br />
bãrbatul ei la credinþa ortodoxã. Despre<br />
mama ei, Sfântul Grigorie a vorbit<br />
întot<strong>de</strong>auna cu mult respect. Spunea cã “<br />
era un trup <strong>de</strong> femeie ºi un suflet mai<br />
bãrbãtesc <strong>de</strong>cât al celor mai bravi<br />
bãrbaþi”. Provenea din oraºul Iconium, un<br />
oraº creºtinat <strong>de</strong> Sfântul Pavel. Mama<br />
<strong>de</strong>þinea o avere con<strong>si</strong><strong>de</strong>rabilã, constând din<br />
suprafeþe întinse <strong>de</strong> pãmânt care erau lucrate cu ajutorul<br />
sclavilor.<br />
Aºa dupã cum am precizat, Capadocia natalã a Sfântului<br />
Grigorie, era un tãrâm <strong>de</strong> basm. Prezenta un peisaj ciudat,<br />
sãpat în tuful vulcanic, <strong>de</strong> acþiunea apei ºi a aerului. În<br />
preistorie, în urma erupþiei vulcanilor, Capadocia s-a acoperit<br />
cu un strat gros <strong>de</strong> cenuºã, <strong>de</strong> lavã ºi tuf. Ca urmare a acþiunii<br />
apei ºi a vântului, au rãmas niºte conuri <strong>de</strong> tuf vulcanic,<br />
precum niºte ciuperci <strong>de</strong> piatrã în care localnicii ºi-au sãpat<br />
locuinþele. (9)<br />
Tânãrul Grigorie a <strong>de</strong>prins cititul ºi scrisul în localitatea<br />
natalã. Apoi, ºi-a perfecþionat cunoºtinþele în oraºul capitalã<br />
a provinciei, Cezareea. Un timp a stat în Antiohia, ajungând<br />
în octombrie 350 în Alexandria, <strong>de</strong> un<strong>de</strong> s-a îndreptat spre<br />
Atena. Despre Atena el pãstreazã amintiri frumoase. κi<br />
aminteºte <strong>de</strong> prietenia pe care a legat-o cu Sfântul Va<strong>si</strong>le cel<br />
Mare, prietenie care a þinut toatã viaþa. Biografii con<strong>si</strong><strong>de</strong>rã cã:<br />
”niciodatã douã persoane n-au scris o mai frumoasã paginã<br />
<strong>de</strong> prietenie ca Sfinþii Va<strong>si</strong>le ºi Grigorie. (10)<br />
Cei doi învãþãcei împãrþeau acelaºi acoperiº. Studiau<br />
filosofia ºi retorica, fiind elevii unicului profesor creºtin,<br />
Probere<strong>si</strong>us. Printre colegii lor se numãra ºi Iulian (Flavius<br />
Claudius Iulianus) viitorul împãrat roman, cunoscut sub<br />
numele <strong>de</strong> Iulian Apostatul.<br />
Dupã mulþi ani petrecuþi la studii, tânãrul Grigorie s-a<br />
întors în anul 358 acasã la ai sãi. Aici a fost botezat <strong>de</strong> cãtre<br />
tatãl sãu care, acum ocupa funcþia <strong>de</strong> episcop. De fo<strong>arte</strong><br />
<strong>de</strong>vreme s-a bucurat <strong>de</strong> faima <strong>de</strong> bun retor. În Pont este cel<br />
care pune bazele monahismului. Aici alãturi <strong>de</strong> prietenul sãu<br />
Sf.Va<strong>si</strong>le, adunã scrisorile lui Origen (11) sub numele <strong>de</strong><br />
,,Filocalia” ºi compun ,,Regulile monahale”. (12)<br />
Din anul 360, Sf. Grigorie începe sã se implice tot mai<br />
mult în problemele bisericeºti. În anul 361, la sãrbãtoarea
Naºterii Domnului, Grigorie a fost hirotonit preot <strong>de</strong> cãtre<br />
tatãl sãu, care dorea ca fiul sã ocupe mai târziu scaunul<br />
episcopal. Sf. Grigorie recunoaºte cã a fost fãcut preot<br />
împotriva voinþei sale. ªtia cã îl aºteaptã o mi<strong>si</strong>une fo<strong>arte</strong><br />
grea. Mâhnit, fuge <strong>de</strong> acasã la prietenul sãu din Pont, Sf.<br />
Va<strong>si</strong>le, recunoscând cã a fugit <strong>de</strong> acasã precum vitele înþepate<br />
<strong>de</strong> tãuni.(13) Reîntors <strong>de</strong> la prietenul sãu, a început sã-l ajute<br />
pe tatãl sãu în conducerea eparhiei. Din anul 362 dateazã<br />
prima sa cuvântare în bisericã, cuvântare care a fost rostitã în<br />
ziua Sfintelor Paºti. Atunci a evocat rolul Paºtelui în viaþa<br />
credincioºilor. El ve<strong>de</strong> Paºtele ca o eliberare din robia<br />
pãcatelor spunând cã: ”Iisus Hristos se face om ºi ne<br />
dãruieºte, iar noi, la rândul nostru trebuie sã facem<br />
asemenea Lui”. Au urmat cuvântãrile ,,Despre preoþie” sau<br />
,,Despre fugã”, în care se referã la înalta <strong>de</strong>mnitate a preoþiei,<br />
a rolului pe care trebuie sã-l aibe viitorul preot, într-o vreme<br />
când Biserica se confrunta cu puternice erezii. (14) ,,Mi-a fost<br />
ruºine – recunoaºte Sf. Grigorie – sã fiu alãturi <strong>de</strong> ceilalþi<br />
preoþi, care, cu nimic mai bun <strong>de</strong>cât gloata, mare lucru dacã<br />
nu chiar cu mult mai rãi, intrã în lucrurile preasfinte cu<br />
mâini nespãlate, cum s-a spus, ºi cu suflete cu totul neiniþiate,<br />
pretind sã intre în sanctuar înainte <strong>de</strong> a <strong>de</strong>veni <strong>de</strong>mni sã se<br />
apropie <strong>de</strong> cele sfinte ... Slabi în credinþã cãci toþi au sã fie<br />
învãþãtori în loc sã fie învãþaþi <strong>de</strong> Dumnezeu”. (15)<br />
Aºa cum a fost fãcut preot contrar voinþei sale, aºa a fost<br />
fãcut ºi episcop, în anul 371. Din nou se retrage în pustiu<br />
un<strong>de</strong> stã timp <strong>de</strong> trei ani. Împreunã cu mama sa, se retrage la<br />
o mãnãstire, iar dupã mo<strong>arte</strong>a mamei se <strong>de</strong>dicã în întregime<br />
contemplãrii. (16) În anul 379 a fost ales episcop al<br />
Constantinopolului. Cunoscuþii îl <strong>de</strong>scriau în aceea perioadã<br />
astfel: ”Cu capul pleºuv, cu faþa slãbitã <strong>de</strong> post ºi cu lacrimile<br />
vãrsate ... acest mo<strong>de</strong>st slujitor al Bisericii nu se potrivea cu<br />
fastul care-l înconjura pe episcopul arian al cetãþii”. (17)<br />
În Biserica Învierii a rostit celebrele cinci cuvântãri<br />
<strong>de</strong>spre Sfânta Treime, care i-au adus supranumele <strong>de</strong><br />
Teologul. Prin mo<strong>de</strong>stie a reuºit sã cucereascã sufletele<br />
creºtinilor ºi sã-i adune în jurul sãu. (18) Dacã unii îl<br />
apreciau, alþii au atentat <strong>de</strong> câteva ori la viaþa lui. Planurile lor<br />
nu au reuºit <strong>de</strong>oarece aºa cum spunea el ,,Dumnezeu are grijã<br />
<strong>de</strong> slujitorii sãi”.<br />
În anul 381 participã la Sinodul II ecumenic, nu înainte<br />
<strong>de</strong> a avea unele necazuri. Este nevoit sã se apere înaintea<br />
tribunalului, fiind învinuit ca instigator al tulburãrilor<br />
sângeroase care au avut loc între ortodocºi ºi arieni, cu<br />
prilejul rostirii cuvântãrilor sale. A intrat în conflict ºi cu<br />
Maxim, cel care a încercat sã-i ia locul. Supãrat, Sf. Grigorie<br />
a vrut sã pãrãseascã oraºul dar a fost împiedicat <strong>de</strong> poporul<br />
care striga: ”dacã pleci, tu iei cu tine Treimea”.<br />
În calitate <strong>de</strong> arhiepiscop al Constantinopolului, prima<br />
grijã a Sf. Grigorie a fost sã punã capãt schismei. Timotei al<br />
Alexandriei ºi Acholius al Tesaliei l-au atacat spunând cã<br />
alegerea lui ca arhiepiscop nu ar fi canonicã. Ca urmare a<br />
intrigilor ºi-a dat <strong>de</strong>mi<strong>si</strong>a ºi a cerut audienþã la împãrat. În<br />
faþa acestuia a <strong>de</strong>clarat: ” am venit nu sã vã cer avere ºi cinste<br />
pentru mine ci pentru prietenii mei ... Am <strong>de</strong>venit odios chiar<br />
prietenilor mei, pentru cã n-am avut în ve<strong>de</strong>re <strong>de</strong>cât interesul<br />
Bisericii. Vã rog sã-mi primiþi <strong>de</strong>mi<strong>si</strong>a. Adãugaþi la gloria<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Eseu<br />
biruinþelor voastre ºi pe aceea <strong>de</strong> a restabili pacea ºi unirea<br />
în Bisericã”. (19) Iar <strong>si</strong>nodalilor le-a spus: ”Cãutaþi <strong>de</strong>ci un<br />
bãrbat <strong>de</strong>mis <strong>de</strong> laudã ºi înþelept care sã suporte mulþimea<br />
grijilor ºi sã se po<strong>arte</strong> bine, spre a-l propune arhiereu. (20)<br />
Dupã <strong>de</strong>mi<strong>si</strong>a sa a revenit la Nazianz. A condus episcopia<br />
<strong>de</strong> aici timp <strong>de</strong> doi ani, dupã care s-a întors la Arianz, locul<br />
sãu natal. Aici ºi-a petrecut timpul scriind poeme ºi scrisori.<br />
S-a stins din viaþã la vârsta <strong>de</strong> 60 <strong>de</strong> ani Moaºtele lui au fost<br />
aºezate <strong>de</strong> împãratul Constantin Porfirogenetul în biserica<br />
Sfinþilor Apostoli din Constantinopol.<br />
Sfântul Grigorie <strong>de</strong> Nazianz a lãsat o operã teologicã<br />
valoroasã. Opera cuprin<strong>de</strong> Cuvântãri, Poeme ºi Epistole.<br />
Cuvântãrile sunt în numãr <strong>de</strong> 45, cele mai multe au fost þinute<br />
la Constantinopol ºi la Nazianz. Ele se referã la aspecte<br />
dogmatice, asupra Sf. Treimi, asupra Sãrbãtorilor creºtine ºi<br />
panegirice. O micã p<strong>arte</strong> sunt în legãturã cu morala. Poemele<br />
le-a compus în ultimii doi ani <strong>de</strong> viaþã, în <strong>si</strong>ngurãtate, pentru<br />
a combate pe eretici, în special pe apolinariºti. Epistolele sunt<br />
în numãr <strong>de</strong> 249 ºi dateazã din aceaºi perioadã cu poemele.<br />
Cu privire la Testamentul Sf. Grigorie, autorii nu sunt pe<br />
<strong>de</strong>plin edificaþi. Se pare cã ºi-a scris testamentul în anul 381,<br />
pe când se afla la Constantinopol, lãsându-ºi întreaga avere<br />
Bisericii.<br />
NOTE<br />
1.Arhid. prof. dr. Ioan Zãgrean, Sfinþii Trei Ierarhi,<br />
Strãlucirea ºi neântrecutele mo<strong>de</strong>le <strong>de</strong> viaþã creºtinã, MB, 1-<br />
3, 172, p.24<br />
2.În lucrarea pãrintelui prof. Dumitru Stãniloaie, Cele 5<br />
cuvântãri teologice, Ale Celui Între Sfinþi Pãrintele nostru<br />
Grigorie <strong>de</strong> Nazianz,se indicã drept anul naºterii, anul 329.<br />
3.Nazianzul se aflã azi pe teritoriul Turciei ºi poartã numele<br />
<strong>de</strong> Nenizi.<br />
4.Jean Bernardi, Grigorie <strong>de</strong> Nazianz, trad. Cristian Pop,<br />
Editura Dei<strong>si</strong>s, Sibiu, 2002,p.80<br />
5.I<strong>de</strong>m.<br />
6.Ibi<strong>de</strong>m, p.81.<br />
7.Ibi<strong>de</strong>m, p.284.<br />
8.Ioan Zãgrean, op. cit., p.27<br />
9.,,ATLAS”, nr.37, noiembrie, 2006, p.17/18<br />
10.Ioan Zãgrean, op. cit., p.29<br />
11.Învãþat ºi teolog creºtin (c.185-254), scriitor biasericesc. A<br />
scris Despre principii; Împotriva lui Celsus, Despre<br />
rugãciune, În<strong>de</strong>mn la martiriu.<br />
12.Diac. M.D. Sava, Profilul teologului dupã Sf. Grigorie <strong>de</strong><br />
Nazianz, S.T.5-6, 1969, p.388.<br />
13. I. Bernardi, op. cit., p.350<br />
14.Prof. N.Petrescu, I<strong>de</strong>i <strong>de</strong>spre pace ordine ºi disciplinã la<br />
Sf.Grigorie <strong>de</strong> Nazianz, în M.B., 1-3, 1972, p.33.<br />
15. J-Bernardi, op. cit., p.100-101<br />
16.Arhim. Grigore Bãrbuº, Frumuseþea ºi sarcinile vocaþiei<br />
sacerdotale dupã Sf. Grigorie Teologul, G.B. 1-2, 1978, p.89<br />
17.N.Petrescu, op. cit., p.35<br />
18.M.D.Sava, op. cit., p.388<br />
19.G.Bãrbuº, op., cit.,p.90<br />
20.I<strong>de</strong>m.<br />
13
Eseu<br />
În urmã cu 4 ani aveam sã-l cunosc<br />
pe Zeno Fodor (n. 28 mai 1934), un Om<br />
al dialogului spiritual, un admirabil<br />
comunicator, un <strong>de</strong>schizãtor <strong>de</strong> drumuri<br />
multiculturale (este iniþiatorul<br />
programului Face a Face, în cadrul<br />
cãruia s-au tradus în francezã ºi românã<br />
mulþi ºi importanþi dramaturgi ai celor<br />
douã limbi, a Colocviului Naþional <strong>de</strong><br />
Regie la Reºiþa în 2005, organizator al<br />
Festivalului Interetnic <strong>de</strong> Teatru în 2006<br />
etc.), un împãtimit al lumii teatrale.<br />
Din clipa în care am început sã<br />
comunicãm, se scria, <strong>de</strong> fapt, o altfel <strong>de</strong><br />
poveste, o poveste nemuritoare. O<br />
discuþie cu Zeno Fodor te îmbogãþeºte,<br />
te înnobileazã, te stimuleazã sã gân<strong>de</strong>ºti în perspectivã. În<br />
ochii sãi, viitorul unei naþiuni nu poate exista fãrã teatru:<br />
teatrul trebuie sã rãmânã un bastion al naþiei, o cita<strong>de</strong>lã<br />
a culturii naþionale, un nesecat izvor <strong>de</strong> iradiere a<br />
spiritualitãþii româneºti. Subtilitatea, eleganþa ºi þinuta<br />
impecabilã cu care l-a hãrãzit Dumnezeu se împleteºte<br />
pânã la <strong>de</strong>sãvârºire cu fiinþialitatea, glorificând-o.<br />
De când îl cunosc, tot timpul mã surprin<strong>de</strong>…. O<br />
asemenea ºansã vine o <strong>si</strong>ngurã datã în viaþã. Poþi s-o<br />
intuieºti, s-o atingi, s-o primeºti ºi sã te împlineºti prin ea,<br />
sau poþi s-o ignori, s-o ratezi din motive egoiste, din<br />
neºtiinþã sau din teamã. Treptat, am avut po<strong>si</strong>bilitatea sã<br />
cunosc a<strong>de</strong>vãratul om <strong>de</strong> teatru, care te surprin<strong>de</strong> pânã la<br />
fascinaþie prin vasta sa culturã, profunzimea i<strong>de</strong>ilor,<br />
nevoia <strong>de</strong> a împãrtãºi… ºi aºa am aflat cã Zeno Fodor a<br />
ºtiut sã aleagã traseul existenþial bãtãtorit <strong>de</strong> marii artiºti,<br />
sã se alimenteze ºi sã emitã, în egalã mãsurã, autentice ºi<br />
sãnãtoase energii cultural-artistice.<br />
Dacã se iveºte ocazia sã participi la un eveniment<br />
teatral <strong>de</strong> amploare, cu <strong>si</strong>guranþã te vei întâlni cu Zeno<br />
Fodor. Adorã sã fie prezent, sã guste noi viziuni asupra<br />
unor piese <strong>de</strong> teatru consacrate, sã <strong>de</strong>scopere noi autori,<br />
regizori ºi actori, sã <strong>de</strong>zbatã ecourile unui spectacol cu cei<br />
din breasla sa. Pentru asta trãieºte.<br />
Aºa cum <strong>si</strong>ngur ne mãrturiseºte, a tânjit spre teatru<br />
încã <strong>de</strong> la vârsta <strong>de</strong> 9-10 ani. Îmi amintesc ºi acum <strong>de</strong><br />
câteva scene din primele spectacole vãzute la Teatrul<br />
Naþional din Craiova („Oedip rege”, „Hoþii”, ambele<br />
avându-l ca protagonist pe Nicolae Sireteanu). Destinul<br />
14<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Un lord al teatrului românesc<br />
Daniela Gîfu<br />
Zeno FODOR – 75<br />
maestrului se împleteºte cu istoria<br />
Teatrului Secuiesc din Târgu Mureº<br />
(actuala secþie maghiarã a Teatrului<br />
Naþional) înfiinþat în anul 1946. De<br />
atunci a început sã joace teatru ca<br />
amator, împrietenindu-se cu câþiva<br />
excepþionali actori, <strong>de</strong>veniþi monºtri<br />
sacri ai epocii, precum: Kovács György,<br />
Delly Ferenc, Kõszegi Margit ºi mulþi<br />
alþii. De la ei, ºi <strong>de</strong> la marele regizor<br />
Tompa Miklós, am învãþat ce înseamnã<br />
eticã ºi disciplinã teatralã, respect faþã<br />
<strong>de</strong> Teatru (cel cu T mare) ºi <strong>de</strong><br />
spectatori.<br />
A absolvit în 1958 Institutul <strong>de</strong> Artã<br />
Teatralã ºi Cinematograficã „I. L.<br />
Caragiale” din Bucureºti (actuala<br />
Univer<strong>si</strong>tate Naþionalã <strong>de</strong> Artã Teatralã<br />
ºi Cinematograficã), secþia <strong>de</strong> teatrologie-filmologie. Încã<br />
din anii stu<strong>de</strong>nþiei scrie primele cronici <strong>de</strong> teatru ºi<br />
realizeazã prima traducere a unei piese.<br />
Activitatea profe<strong>si</strong>onalã o începe în calitate <strong>de</strong><br />
secretar literar la Teatrul <strong>de</strong> Stat din Ora<strong>de</strong>a, un<strong>de</strong> existau<br />
douã trupe <strong>de</strong> un mare potenþial artistic: cea românã<br />
condusã <strong>de</strong> Radu Penciulescu, cel care tocmai realizase<br />
excelentul spectacol Ciocârlia ºi cea maghiarã condusã <strong>de</strong><br />
legendarul Dr. Gróf László. Aici a legat prietenii trainice<br />
cu Radu Penciulescu, Dan Alecsandrescu, Valeriu<br />
Moisescu, Stelian Va<strong>si</strong>lescu, Valeriu Grama, Dorel<br />
Urlãþeanu, Ricardo Colberti, Ion Marinescu, Vera<br />
Varzopov, Constantin Adamovici, iar <strong>de</strong> la secþia maghiarã<br />
cu Szombati Gille Ottó, Hala<strong>si</strong> Gyula, Gábor József,<br />
Cseke Péter, Dukász Anna º.a.m.d. Acolo, la Ora<strong>de</strong>a,<br />
învaþã pe viu cum se naºte un spectacol.<br />
Între oamenii <strong>de</strong> teatru, Zeno Fodor a fost ºi rãmâne<br />
eruditul <strong>de</strong>votat, aºa cum Gheorghe Harag este regizorul,<br />
sau cum Romulus Guga este dramaturgul, ca sã mã refer<br />
la doi dintre cei mai buni prieteni ai sãi. La Teatrul din<br />
Târgu Mureº, un<strong>de</strong> s-a transferat în 1962, la înfiinþarea<br />
secþiei române, a lucrat timp <strong>de</strong> 23 <strong>de</strong> ani ca secretar<br />
literar, având ºansa sã lucreze cu nume mari, regizori ºi<br />
actori: Gheorghe Harag, Liviu Ciulei, Dan Micu, Alexa<br />
Visarion, Constantin Anatol, Eugen Mercus, Mihai Dimiu,<br />
Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu, Cornel Popescu,<br />
ªtefan Sileanu, Fana Geicã, Aurel ªtefãnescu, Va<strong>si</strong>le<br />
Va<strong>si</strong>liu ºi mulþi alþii…<br />
Din 1985 pânã în 1997, este nevoit sã facã un ocol
profe<strong>si</strong>onal, în urma unei dispoziþii <strong>de</strong> partid, ajungând la<br />
Teatrul <strong>de</strong> pãpuºi din Târgu-Mureº, mai întâi ca secretar<br />
literar, apoi, din 1991, ca director. Breasla pãpuºarilor îl<br />
primeºte cu mare dragoste ºi timp <strong>de</strong> douã legislaturi este<br />
<strong>de</strong>legat al pãpuºarilor români în Con<strong>si</strong>liul Uniunii<br />
Internaþionale a Marionetiºtilor. Revine prin concurs ca<br />
director general la Teatrul Naþional Târgu-Mureº ºi timp<br />
<strong>de</strong> 3 ani, cu muncã a<strong>si</strong>duã, dãruire, pa<strong>si</strong>une, creativitate<br />
reuºeºte sã <strong>de</strong>a instituþiei un a<strong>de</strong>vãrat profil <strong>de</strong> Teatru<br />
Naþional.<br />
Zeno Fodor este, nu în ultimul rând, umanistul a cãrui<br />
învãþãturã a <strong>de</strong>venit cordialitate ºi din cãrþi ºi-a construit o<br />
cetate cãreia îi poþi <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> porþile cu sentimentul cã eºti<br />
nu numai aºteptat, dar ºi chemat. Timp <strong>de</strong> 20 <strong>de</strong> ani (1980-<br />
2000) a fost un remarcabil profesor la Univer<strong>si</strong>tatea <strong>de</strong><br />
Artã Teatralã din Târgu Mureº, un<strong>de</strong> a predat cursuri <strong>de</strong><br />
Istoria Teatrului Universal, Management Teatral ºi Culturã<br />
Cinematograficã, ºtiind sã þinã pasul cu aºteptãrile<br />
stu<strong>de</strong>nþilor, cu vremurile, punându-se în slujba tuturor<br />
acelora ce nu uitau <strong>de</strong> principii. A publicat aproximativ<br />
• Litere, Anul X, nr.5-6 (110-111), mai-iunie 2009,<br />
Târgoviºte; Tudor Cristea (director), Mihai Stan<br />
(redactor-ºef)<br />
• Caiete Silvane, Anul V, (serie nouã), nr. 6 (53), iunie<br />
2009, Zalãu; Cristian Contraº (director), Daniel Sãuca<br />
(redactor-ºef)<br />
• Cetatea culturalã, An X, nr. 5 (89), mai 2009, Cluj<br />
Napoca, Dan Brudaºcu (redactor ºef)<br />
• Sud, Anul XII, nr. 5, (118) mai 2009, Bolintin Vale,<br />
Constantin Carbarãu (redactor ºef-fondator)<br />
• Dunãrea <strong>de</strong> Jos, nr. 88 (serie nouã), iunie 2009,<br />
Galaþi; Rãzvan Avram (director general), Florina<br />
Zaharia (redactor-ºef<br />
• Cafeneaua literarã, Anul VI, nr. 6(72), iunie 2009,<br />
Piteºti; Virgil Diaconu (director), Marian Barbu<br />
(redactor-ºef).<br />
• PRO Saeculum, Anul VIII, nr. 4(56), iunie 2009,<br />
Focºani; Mircea Dinutz (redactor ºef)<br />
• Dacia literarã, (serie nouã din 1990) Anul XX,<br />
nr.84(3) mai 2009, Iaºi; Alexandru Zub (director <strong>de</strong><br />
onoare), Lucian Va<strong>si</strong>liu (iniþiator ºi coordonator al seriei<br />
noi).<br />
• Tomis, Anul XLIV, nr. 471, iunie 2009, Constanþa, Ion<br />
Þiþoiu (director), Bogdan Papacostea (redactor ºef)<br />
• Astra, Anul IV (serie nouã) (XLIII), nr. 31 (318), iunie<br />
2009, Braºov, Doru Munteanu (director), Nicolaie Stoie<br />
(redactor ºef)<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Eseu<br />
2000 <strong>de</strong> cronici ºi studii teatrale ºi cinematografice, a<br />
tradus peste 50 <strong>de</strong> piese <strong>de</strong> teatru, multe dintre ele fiind<br />
montate la diverse teatre din þarã sau publicate la editurile<br />
Eminescu, Unitext, Viitorul românesc, Lyra ºi ne-a lãsat<br />
un important volum „Teatrul românesc la Târgu-Mureº.<br />
1962-2002”, volum care pãstreazã vie amintirea<br />
prietenilor sãi din teatru.<br />
Zeno Fodor este omul i<strong>de</strong>ilor trãite, ridicându-ºi<br />
glasul în apãrarea nepreþuitei lumi teatrale cãreia îi rãmâne<br />
fi<strong>de</strong>l pânã azi ºi mâine ºi mereu. Acest încântãtor Om este<br />
pentru noi toþi un dar ceresc, o enciclopedie elegantã,<br />
barocã, complexã, <strong>de</strong>sãvârºitã. O enciclopedie pe care o ai<br />
pe noptierã, o rãsfoieºti iar ºi iar ºi ea rãmâne la fel <strong>de</strong><br />
imprevizibilã, <strong>de</strong> tainicã, trezindu-þi permanent senzaþia<br />
<strong>de</strong> experienþã a unei cunoaºteri directe, neintermediate ºi<br />
autentice. Mãrturia faptului cã rolul sãu în viaþa teatralã a<br />
fost pe <strong>de</strong>plin împlinit vine în anul 2004, când a fost<br />
distins cu Ordinul „Meritul cultural” în grad <strong>de</strong> Ofiþer.<br />
La mulþi mulþi ani, sãnãtate ºi putere <strong>de</strong> muncã,<br />
emerite Zeno Fodor!<br />
Reviste primite la redacþie:<br />
• Revista nouã, Anul VI (seria a patra), nr. 5 (50) 2009,<br />
Câmpina; Florin Dochia (redactor-ºef)<br />
• Plumb, An IV, nr. 26, iunie 2009, Bacãu; Ioan<br />
Prãjiºteanu (director), Petru Scutelnicu (redactor-ºef)<br />
• Timpul, Anul X, nr. 6 (128), iunie 2009, Iaºi;<br />
Gabriela Gavril (redactor-ºef).<br />
• Revista românã, Anul XV, nr. 2 (56), iunie 2009, Iaºi,<br />
Areta Moºu (director), Liviu Papuc (redactor-ºef)<br />
• Caligraf, Anul IX, nr.4 (88), aprilie, 2009, Drobeta<br />
Turnu Severin; Nicolae Jinga (director), Delia<br />
Rãmniceanu (redactor-ºef).<br />
• Nord literar, Anul VII, nr. 6 (73), iunie 2009, Baia<br />
Mare; Gheorghe Glo<strong>de</strong>anu (director), Sãluc Horvat<br />
(director executiv)<br />
• Spaþii culturale, Anul II, nr. 3, Râmnicu Sãrat;<br />
Valeria Manta Tãicuþu (redactor ºef)<br />
• Agora literarã, Anul II, nr.3, martie 2009, Cluj<br />
Napoca, Al. Florin Þene, Ion Constantinescu, Gavril<br />
Moisa (con<strong>si</strong>liul director)<br />
• Acasã, Anul II, nr. 1-2, ianuarie-iunie 2009, Bucureºti,<br />
Alexandru Brad (preºedinte)<br />
• Poe<strong>si</strong>s, Anul XX, nr. 218-219-220, mai 2009, Satu<br />
Mare, George Vulturescu (director)<br />
• Familia românã, Anul X, nr. 1 (32), aprilie 2009, Baia<br />
Mare, Dr. Teodor Ar<strong>de</strong>lean (redactor ºef)<br />
• Contraatac, Anul X, nr. 22, mai 2009, Adjud, Prof. dr.<br />
Adrian Botez (red. coordonator)<br />
15
Interviu<br />
- Domnule Petre Flueraºu, ne cunoaºtem <strong>de</strong><br />
puþin timp ºi totuºi, cu permi<strong>si</strong>unea Dvs, voi<br />
renunþa la formele <strong>de</strong> politeþe în acest dialog<br />
pentru a ne <strong>si</strong>mþi mai în largul nostru <strong>de</strong> zi cu<br />
zi, iar cititorii sã se bucure <strong>de</strong> comversaþia<br />
noastrã liberã. De acord?<br />
- De acord, este bine sã renunþãm la aceste<br />
formule, pentru cã îngreuneazã discuþia.<br />
- Petre, þin sã-þi mulþumesc pentru cã ai<br />
acceptat tirul unor întrebãri, unele poate<br />
chiar incomo<strong>de</strong> pentru tine, dar benefice<br />
pentru cei care vor afla p<strong>arte</strong>a încã<br />
necunoscutã a biografiei tale. Deºi tânãr, la<br />
cei 20 <strong>de</strong> ani ai vieþii tale, sunt ferm convins<br />
cã ai ceva <strong>de</strong> spus. Eºti <strong>de</strong> acord sã o luãm aºa<br />
încetiºor cu începuturile?<br />
- Sunt <strong>de</strong> acord. Orice lucru începe uºor, ºi se <strong>de</strong>zvoltã pe parcurs,<br />
tocmai aceste începuturi fiind cele care a<strong>si</strong>gurã forþa <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare.<br />
La început învãþãm ºi acumulãm informaþiile pe care le vom folo<strong>si</strong><br />
mai apoi pe parcursul vieþii.<br />
- Au fost mo<strong>de</strong>le pe care le-ai urmat? Ce oameni þi-au influenþat<br />
într-un mod <strong>de</strong>ci<strong>si</strong>v cariera?<br />
- În cazul meu, nu cred cã a fost vorba <strong>de</strong>spre influenþe sau<br />
mo<strong>de</strong>le. Nu cred în i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>l, pentru cã eu nu mã pot regã<strong>si</strong><br />
în totalitate într-o altã persoanã. Evi<strong>de</strong>nt, gãsesc atitudini, gesturi,<br />
momente care îmi plac, însã ele sunt fo<strong>arte</strong> multe ºi fo<strong>arte</strong> diferite.<br />
A avea un mo<strong>de</strong>l înseamnã a fi consecvent, iar eu cred cã viaþa în<br />
esenþã este <strong>de</strong>finitã <strong>de</strong> haos. Aºadar, cred cã a nu avea mo<strong>de</strong>le<br />
înseamnã a fi capabil sã-þi schimbi oricând pãrerile ºi atitudinile,<br />
în funcþie <strong>de</strong> informaþiile noi aflate.<br />
- Ai <strong>de</strong>butat editorial, ai scris sute <strong>de</strong> articole în presa literarã,<br />
eºti directorul unei reviste on-line “Arcada” ºi ai ºi alte<br />
preocupãri, eºti încã stu<strong>de</strong>nt. Cu o asemenea paletã <strong>de</strong><br />
preocupãri nu se poate mândri orice tânãr, fapt pentru care unii<br />
dintre ei, poate ºi cei mai în vârstã te-ar putea invidia sau chiar<br />
te invidiazã. Se poate vorbi <strong>de</strong> “timpul liber” al tânãrul scriitor<br />
Petre Flueraºu?<br />
- Da, se poate vorbi <strong>de</strong> timpul liber al scriitorului Petre Flueraºu.<br />
Scriu mult, public mult, însã cu toate astea îmi rãmâne <strong>de</strong>stul timp<br />
pentru a mã <strong>de</strong>stin<strong>de</strong>, pentru a face lucruri care nu au nicio<br />
legãturã cu scrisul. De exemplu, îmi place fo<strong>arte</strong> mult sã mã joc pe<br />
calculator, ºi nu <strong>de</strong> puþine ori stau noaptea ºi lupt pe fronturile din<br />
Starcraft. Îmi mai place sã ascult muzicã, sã mã plimb, sã mã uit<br />
la televizor, sã citesc fo<strong>arte</strong> mult, începând <strong>de</strong> la cãrþi ºi terminând<br />
cu ziarele etc. Pânã la urmã, mi-am adaptat programul <strong>de</strong> scris<br />
astfel încât sã pot face ºi alte lucruri. Viaþa nu înseamnã doar<br />
muncã ºi trebuie sã te relaxezi ºi sã te bucuri <strong>de</strong> fiecare moment.<br />
- Înto<strong>de</strong>auna ai fost un nonconformist, spun asta convins <strong>de</strong><br />
creaþia ta, <strong>de</strong> manifestãrile organizate <strong>de</strong> tine. Pânã un<strong>de</strong> merge<br />
nonconformismul lui Petre Flueraºu?<br />
- Nonconformismul meu este doar o aparenþã. ªi asta pentru cã eu<br />
nu vreau sã ºochez pe nimeni, nu îmi impun un anumit standard.<br />
Pur ºi <strong>si</strong>mplu aºa sunt eu ºi cred în tot ceea ce fac. Dacã <strong>si</strong>mt<br />
16<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
“Scriitorul noului mileniu nu va mai fi omul <strong>de</strong> culturã,<br />
ci entertainerul, cel care ºtie sã-ºi distreze cititorii”<br />
• Aurel Pop în dialog cu scriitorul Petre Flueraºu<br />
Petre Flueraºu<br />
nevoia sã fac ceva, o fac, fãrã sã mã gân<strong>de</strong>sc<br />
la ce vor zice cei din jur. Am învãþat acum<br />
ceva timp cã viaþa nu poate fi trãitã <strong>de</strong>cât<br />
individual, iar <strong>si</strong>ngurii responsabili pentru<br />
<strong>de</strong>ciziile noastre suntem noi. Eu fac ceea ce<br />
vreau sã fac, indifferent dacã sunt <strong>si</strong>ngur sau<br />
înconjurat <strong>de</strong> o mulþime. Nu trebuie sã fim<br />
condiþionaþi <strong>de</strong> ceilalþi, pentru cã asta înseamnã<br />
pânã la urmã mediocritate. Cred cã fiecare om<br />
trebuie sã aibã încre<strong>de</strong>re în <strong>si</strong>ne, fiecare om<br />
trebuie sã încerce sã ajungã în vârf.<br />
- Poate fi televiziunea un emisar cultural? ...ºi<br />
în ce mãsurã?<br />
- Televiziunea este un emisar cultural, <strong>de</strong> fapt,<br />
cel mai important emisar cultural în acest<br />
moment, fiind urmatã la micã distanþã <strong>de</strong><br />
Internet, care vine repe<strong>de</strong> din urmã. Prin<br />
televiziune, oamenii din fo<strong>arte</strong> multe zone au<br />
intrat în contact direct, fãcând schimb <strong>de</strong> culturi<br />
ºi i<strong>de</strong>ntificându-se cu i<strong>de</strong>ea unui public global. Viitorul aparþine<br />
acestui public, viitorul aparþine societãþii mo<strong>de</strong>rne, în cadrul cãreia<br />
televiziunea este un factor esenþial.<br />
- Ai <strong>de</strong>sfãºurat activitate în presa scrisã. La ora actualã crezi cã<br />
presa ºi-a câºtigat pe <strong>de</strong>plin libertatea <strong>de</strong> exprimare?<br />
- Libertatea <strong>de</strong> exprimare este în primul rând o valoare<br />
individualã. Pentru cã <strong>de</strong>geaba este garantatã libertatea presei ca<br />
organism, dacã indivizii nu sunt conºtienþi <strong>de</strong> dreptul lor la liberã<br />
exprimare. Da, presa este liberã ca ansamblu, însã oamenii care<br />
lucreazã în presã sunt condiþionaþi <strong>de</strong> fo<strong>arte</strong> mulþi factori. Iar<br />
aceastã <strong>si</strong>tuaþie nu are cum sã se schimbe, pentru cã face p<strong>arte</strong> din<br />
normalitatea unei societãþi mo<strong>de</strong>rne. Nu poþi scrie fãrã a þine cont<br />
<strong>de</strong> anumiþi factori, pentru cã te adresezi unui public cu anumite<br />
nevoi. Presa în ansamblu nu poate fi controlatã, însã fiecare om<br />
þine cont <strong>de</strong> anumiþi factori atunci când scrie.<br />
- ...sau jurmaliºtii încã se lasã manipulaþi <strong>de</strong> unii li<strong>de</strong>ri politici?<br />
- Manipularea preseii sau manipularea prin presã este o iluzie.<br />
Li<strong>de</strong>rii politici influenþeazã, însã per ansamblu, presa nu poate fi<br />
manipulatã. Dacã analizãm atent canalele mass-media, vom<br />
<strong>de</strong>scoperi cã excesele într-o p<strong>arte</strong> sau alta duc pânã la urmã la<br />
echilibru. Putem vorbi aºadar <strong>de</strong>spre un peisaj care se apropie <strong>de</strong><br />
standar<strong>de</strong>le occi<strong>de</strong>ntale, chiar dacã încã mai avem multe <strong>de</strong> fãcut<br />
pentru a ajunge propriu-zis acolo.<br />
- Iatã cã am vãzut “visul cu ochii” spune poetul, stãm la masa<br />
cea mare a Uniunii Europene. Crezi cã avem noi forþa ºi tãria <strong>de</strong><br />
a da cu pumnul în masã, pentru a ne impune valorile în faþa<br />
fenomenului globarizãrii?<br />
- Globalizarea este în opinia mea viitorul, <strong>si</strong>ngurul viitor care<br />
poate sã ne a<strong>si</strong>gure integrarea într-o societate occi<strong>de</strong>ntalã<br />
performantã. Valorile naþionale, dacã vor sã existe în continuare,<br />
trebuie sã se adapteze, sã facã p<strong>arte</strong> din acest set universal <strong>de</strong><br />
principii care ne guverneazã în mod inevitabil existenþa. Aºadar,<br />
trebuie sã ne adaptãm, trebuie sã înþelegem lumea occi<strong>de</strong>ntalã,<br />
trebuie sã <strong>de</strong>venim competitivi pe o piaþã <strong>de</strong>schisã.<br />
- Vrând-nevrând, România o sã fie o provincie, fie ea ºi literarã,<br />
în care etalonul <strong>de</strong> mãsurã din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re literar vorbind
v-a fi opera. Care crezi cã o sã fie în urmãtorii ani aisbergul<br />
culturii româneºti reprezentativ într-o Europã Unitã?<br />
- Astãzi, mi-e greu sã îmi închipui un autor care sã se ridice la<br />
acest nivel. Din pãcate, în România, mentalitatea este <strong>de</strong>fectuoasã,<br />
pentru cã sunt fo<strong>arte</strong> puþini cei care þin cont <strong>de</strong> publicul þintã. Dacã<br />
vrem sã ne impunem pe plan european ºi mondial, trebuie sã<br />
scriem pentru publicul nostru, sã le oferim oamenilor ceea ce vor<br />
sã citeascã. Scriitorul noului mileniu nu va mai fi omul <strong>de</strong> culturã,<br />
ci entertainerul, cel care ºtie sã-ºi distreze cititorii. Scriitorii <strong>de</strong><br />
acest gen sunt aproape inexistenþi în România, aºadar, mi-e greu<br />
sã fac pronosticuri, însã cred cã viitorul autor <strong>de</strong> succes este astãzi<br />
încã tânãr. ªi, <strong>de</strong> ce nu, cred cã voi fi eu acel autor!<br />
- Eºti “aproape <strong>de</strong> foc” cum s-ar zice; cum vezi tu din Capitalã<br />
miºcarea literarã din provincie? Se poartã în discuþiile voastre<br />
<strong>de</strong> aici <strong>si</strong>ntagma <strong>de</strong>; “poet <strong>de</strong> provincie”, sau “poet din<br />
provincie” ?<br />
- Din capitalã (oraº totuºi mic pe scena mondialã), provincia îmi<br />
apare într-o umbrã <strong>de</strong>zamãgitoare. Practic, nu existã lucrare<br />
semnatã <strong>de</strong> un autor din provincie, în care sã nu se vadã anumite<br />
reminiscenþe ale frustrãrilor acumulate <strong>de</strong>-a lungul timpului. ªi<br />
asta este valabil ºi pentru fo<strong>arte</strong> mulþi autori din Bucureºti, care<br />
scriu doar <strong>de</strong>spre problemele lor, fãrã sã accepte cã acestea sunt<br />
total neinteresante pentru cititori. Aºa cã se poate vorbi fãrã<br />
probleme <strong>de</strong> scriitorul român ca “provincial”. Dar sã sperãm cã în<br />
viitor lucrurile se vor transforma în bine, sã sperãm cã scriitorii<br />
vor înþelege cã nu sunt artiºti, ci profe<strong>si</strong>oniºti.<br />
- ªi-a schimbat Omul ajuns în Capitalã mentalitatea <strong>de</strong><br />
provincial?<br />
- Mentalitatea <strong>de</strong> provincial înseamnã pentru pentru mine a<br />
rãmâne blocat în faþa unor elemente banale ale lumii mo<strong>de</strong>rne. Aºa<br />
cã nu cred cã þine neapãrat <strong>de</strong> zona în care locuieºti. Pentru cã sunt<br />
fo<strong>arte</strong> mulþi bucureºteni care habar n-au ce înseamnã un palm ºi<br />
rãmân blocaþi când intrã într-un mare aeroport. A fi mo<strong>de</strong>rn<br />
înseamnã a fi la curent cu ceea ce se întâmplã în jurul tãu, a <strong>de</strong>þine<br />
fo<strong>arte</strong> multe informaþii, din domenii variate ºi mai ales a învãþa sã<br />
te bucuri <strong>de</strong> toate privilegiile oferite <strong>de</strong> capitalism ºi globalizare.<br />
Omul mo<strong>de</strong>rn este cel care ºtie sã se adapteze vremurilor în care<br />
trãieºte ºi sã profite la maximum <strong>de</strong> fiecare oportunitate.<br />
- “Arbitrii europeni” ne-au fluturat ºi încã ne mai fluturã<br />
“cartonaºele roºii” la capitolul corupþie, grupuri <strong>de</strong> interese.<br />
Suferã domeniul culturii <strong>de</strong> asemenea flagel?<br />
- Corupþia ºi grupurile <strong>de</strong> interese sunt un fenomen natural în<br />
literaturã, pentru cã literatura nu este vitalã pentru supravieþuire ºi<br />
nu se ghi<strong>de</strong>azã dupã legi clare. În politicã, în administraþie,<br />
corupþia trebuie eliminatã, pentru cã ne afecteazã viaþa. Însã în<br />
literaturã, grupurile <strong>de</strong> interese sunt o consecinþã fireascã a<br />
subiectivitãþii, iar jocul din spatele cortinelor face p<strong>arte</strong> din<br />
existenþa oricãrui scriitor. Cu toate acestea, <strong>si</strong>ngurul care conteazã<br />
cu a<strong>de</strong>vãrat este publicul, iar scriitorul care are succes ºi îºi vin<strong>de</strong><br />
cãrþile poate sã nu mai þinã cont <strong>de</strong> orgolii sau <strong>de</strong> grupuri <strong>de</strong><br />
interese. Deci scriitorul care vrea sã evite corupþia ºi grupurile <strong>de</strong><br />
interese trebuie sã se apropie <strong>de</strong> publicul sãu ºi sã reuºeascã sã<br />
vândã. Atunci, totul <strong>de</strong>vine mai uºor.<br />
- Crezi cã se poate trãi în România din scris?<br />
- Da, se poate trãi din scris, atâta timp cât încerci sã îi faci pe plac<br />
publicului ºi sã vinzi. Artistul nu va putea sã trãiascã din scris,<br />
profe<strong>si</strong>onistul da, pentru cã acesta din urmã înþelege mecanismele<br />
lumii care îl înconjoarã ºi este capabil sã renumþe la orgoliile<br />
inutile. Viitorul aparþine entertainerilor, iar cei care nu vor sã se<br />
adapteze, vor dispãrea. Totul <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> ceea ce vrei sã faci în<br />
viaþã ºi pânã un<strong>de</strong> vrei sã ajungi.<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Interviu<br />
- Care dintre cãrþile tale îþi sunt la suflet? ...sau încã n-ai scriso?<br />
- Fiecare <strong>c<strong>arte</strong></strong> înseamnã ceva pentru mine. Însã nu pot sã spun cã<br />
o <strong>c<strong>arte</strong></strong> înseamnã mai mult sau mai puþin. Pânã la urmã, important<br />
este sã însemne ceva pentru public. Dacã o <strong>c<strong>arte</strong></strong> le place cititorilor<br />
ºi îi distreazã, automat îmi place ºi mie. Nu scriu pentru mine,<br />
scriu pentru cititori, <strong>de</strong> aceea ei au întot<strong>de</strong>auna ultimul cuvânt.<br />
- Se poate vorbi <strong>de</strong> o agendã <strong>de</strong> lucru a scriitorului Petre<br />
Flueraºu?<br />
- Da, am o agendã, care este fo<strong>arte</strong> încãrcatã, pentru cã am tendinþa<br />
sã încep proiecte noi înainte sã le finalizez pe cele vechi. De<br />
exemplu, îþi pot spune cã am terminate în acest moment 7 cãrþi, pe<br />
care sper sã le public în perioada urmãtoare. ªi cu toate astea, am<br />
începute încã vreo 10, în afara articolelor care apar în reviste. Am<br />
<strong>de</strong> multe ori tendinþa <strong>de</strong> a lua “agenda” ºi <strong>de</strong> a o arunca pe geam.<br />
Dar, <strong>de</strong>ocamdatã, rezist tentaþiei...<br />
- Crezi în fenomenul <strong>de</strong> generaþie?<br />
- Nu. I<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> generaþie este o invenþie a teoreticienilor, care îi<br />
ajutã pe aceºtia sã cla<strong>si</strong>fice. Însã pentru publicul larg, generaþia nu<br />
are absolut nicio relevanþã. Îmi amintesc cum spunea Tudor<br />
Octavian: “Oamenii nu citesc generaþii, citesc cãrþi!”. Ajungi la<br />
cititor ca individ, nu ca o p<strong>arte</strong> constituentã a unei generaþii.<br />
Oamenii vor sã se <strong>si</strong>mtã bine, sã se bucure <strong>de</strong> <strong>c<strong>arte</strong></strong>, nu sã<br />
acumuleze imensul bagaj <strong>de</strong> probleme pe care îl presupune o<br />
generaþie. În lumea mo<strong>de</strong>rnã, care tin<strong>de</strong> din ce în ce mai mult spre<br />
<strong>si</strong>mplitate, cla<strong>si</strong>ficãrile acestea greoaie sunt ridicole în esenþã.<br />
- Scriitorii sunt extrem <strong>de</strong> ocupaþi; emi<strong>si</strong>uni <strong>de</strong> televizune, unii<br />
la Univer<strong>si</strong>tate printre stu<strong>de</strong>nþi, afaceri, alte preocupãri. În<br />
asemenea împrejurãri, a beneficiat Petre Flueraºu - scriitorul,<br />
<strong>de</strong> sprijinul scriitorilor cu “ºtaif” ?<br />
- În primul rând nu cred în aceastã i<strong>de</strong>e a scriitorului “cu ºtaif”,<br />
pentru cã în România în acest moment nu existã scriitori mari.<br />
Dacã vorbim <strong>de</strong> scriitori buni, trebuie sã ne raportãm la cei care<br />
reuºesc sã vândã milioane <strong>de</strong> exemplare ºi sã ajungã la cât mai<br />
mulþi cititori. Or asta nu existã în România, aºadar, mo<strong>de</strong>le în<br />
literatura românã nu existã. Am beneficiat <strong>de</strong> sprijin în anumite<br />
momente, la fel cum ºi eu am ajutat atunci când am putut. Cu toate<br />
astea, fiecare scriitor se impune pe cont propriu, alegându-ºi<br />
publicul care poate rezona la i<strong>de</strong>ile sale.<br />
- Tot mai mulþi tineri cocheteazã cu poezia în spaþiul virtual. Sã<br />
fie oare mai multã libertate <strong>de</strong> exprimare în acel spaþiu sau<br />
teama acelor tineri <strong>de</strong> a se înfrunta cu “rechinii” breslei<br />
scriitoriceºti?<br />
- Spaþiul virtual reprezintã viitorul literaturii, pentru cã Internetul<br />
este în esenþa fundaþia secolului XXI. Nu putem continua cu<br />
literatura exclu<strong>si</strong>v în formã <strong>de</strong> print, pentru cã po<strong>si</strong>bilitãþile<br />
acesteia sunt limitate. Dacã vrem sã ajungem mai repe<strong>de</strong> la<br />
publicul þintã, trebuie sã ne diver<strong>si</strong>ficãm meto<strong>de</strong>le <strong>de</strong> transmitere<br />
a informaþiei, trebuie sã abordãm segmente noi. Spaþiul virtual<br />
oferã mai multe po<strong>si</strong>bilitãþi, iar o bunã corelare între virtual ºi real<br />
reprezintã reþeta succesului.<br />
- Cum þi-ai dori sã încheiem acest interviu?<br />
- Sper cã cititorilor le-a plãcut acest interviu ºi sper cã i<strong>de</strong>ile mele<br />
au reuºit sã îi punã pe gânduri, sã îi facã sã se <strong>si</strong>mtã bine pentru<br />
câteva momente. Tot ceea ce face un profe<strong>si</strong>onist al literelor, face<br />
pentru publicul sãu, pentru cã în absenþa acestuia, nu existã. Vã<br />
mulþumesc pentru rãbdarea <strong>de</strong> a citi acest interviu ºi sper cã ne<br />
vom întâlni din nou, în mijlocul cuvintelor...<br />
- Îþi mulþumesc<br />
17
Poezie<br />
Adriana Weimer<br />
Sensul<br />
Am învãþat sã trecem prin timp<br />
în tãcere,<br />
cu ani povarã,<br />
cu întrebãri nepuse,<br />
purtând în ochi toate mãrile<br />
într-o <strong>si</strong>ngurã lacrimã scursã;<br />
dar pe un drum neînceput,<br />
uitat în memoria unui <strong>de</strong>stin,<br />
privirile se vor întoarce<br />
ºi vor gã<strong>si</strong> sensul.<br />
Întâmplare<br />
Cum trec prin timp<br />
anotimpuri ºi eu.<br />
În urmã - paºi,<br />
înainte - drumuri.<br />
Încotro?<br />
Când totul la întâmplare<br />
þi se dã, apoi þi se ia<br />
þi se spune, apoi þi se uitã;<br />
totul o întâmplare,<br />
pânã ºi eu.<br />
Viaþa<br />
Nici astãzi, nici mâine,<br />
ba astãzi, ba mâine,<br />
<strong>de</strong> astãzi, pe mâine...<br />
Viaþa ca un împrumut<br />
<strong>de</strong> la platã la avans.<br />
Prea mult<br />
Mai toate sfârºesc înnoptate în vis<br />
între douã <strong>de</strong>stine,<br />
când <strong>si</strong>mpla tãcere e <strong>de</strong> ajuns<br />
18<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
ºi gândurile cad<br />
peste noi neînþelesuri<br />
peste fiecare pas rãtãcit.<br />
Totul e prea mult ºi prea joc<br />
pentru noaptea<br />
ce-ºi curge veºnicia în zi.<br />
Memoria<br />
Se zbat în trupul ceasului ore,<br />
vieþi rãtãcesc netrase la timp;<br />
dintot<strong>de</strong>auna<br />
e dreptul amiezii<br />
<strong>de</strong> a se naºte-n luminã;<br />
uneori<br />
gândurile dor uitate-n memorie;<br />
acum<br />
zâmbetele se pot calcula matematic;<br />
zilele îºi pierd pe rând<br />
memoria facerii.<br />
Veºnicii<br />
Ne rotunjim în privirile sorþii<br />
ºi suntem, pe rând,<br />
aºteptãri dãltuite în taine;<br />
vieþi<br />
ce se clã<strong>de</strong>sc<br />
în straturi <strong>de</strong> secun<strong>de</strong>;<br />
clipe<br />
ce se mo<strong>de</strong>leazã-n veºnicii.<br />
Drumul spre timp<br />
De un<strong>de</strong> aceastã teamã<br />
a clipelor <strong>de</strong> a se naºte întregi ?<br />
Jumãtãþi, chiar ºi sferturi,<br />
mototolite ºi aruncate<br />
la coºul zilei,<br />
nu mai pot gã<strong>si</strong><br />
drumul spre timp.<br />
Sensuri<br />
N-ai putea sã vezi<br />
niciodatã dincolo <strong>de</strong> rostire,<br />
dacã gândul<br />
cã urmele tale pot fi strãine<br />
<strong>de</strong> paºii acestui timp<br />
te va întoarce.<br />
Dincolo <strong>de</strong> multul acestei clipe<br />
auzi respiraþia plinã a vieþii<br />
în sensuri.<br />
Coperþi <strong>de</strong> memorie<br />
Ai învãþat sã gân<strong>de</strong>ºti timpul<br />
ca pe o plantã<br />
pe care tu,<br />
grãdinarul imaginar,<br />
o poþi cultiva<br />
în mii <strong>de</strong> soiuri po<strong>si</strong>bile;<br />
te-ai obiºnuit<br />
sã mã cunoºti aceeaºi:<br />
fãrã început, fãrã sfârºit,<br />
o frazã a cuvântului<br />
în care tu sã poþi pune<br />
toate semnele <strong>de</strong> punctuaþie;<br />
ºi încã mai crezi<br />
cã dincolo <strong>de</strong> golul cuvintelor<br />
vezi procreând întreaga materie;<br />
în timp ce eu am presat timpul<br />
între coperþi <strong>de</strong> memorie.
Ion Ghiur<br />
BIBLIA CEREASCÃ<br />
Stau aplecat în noapte,<br />
<strong>de</strong>scifrez biblia cerului,<br />
citesc “Facerea” ºi “<strong>de</strong>sfacerea”,<br />
ºi “calea regilor”, psalmii<br />
ºi-atâtea mãrturii ºi epistole,<br />
ºi evanghelii, cu atâþia sfinþi,<br />
impre<strong>si</strong>onându-mã cu pãtimirea lor,<br />
ispitit, o clipã, <strong>de</strong> luminiºul orbirii.<br />
citesc “APOCALIPSA” cerului într-o<br />
linie rece, <strong>de</strong> pulberãrii,<br />
ºi nu înþeleg nimic,<br />
ºi scutur praful din iluzii,<br />
încât, mi se pare cã însãºi viaþa<br />
e clan<strong>de</strong>stinã-n cuprins.<br />
FRAGMENT DE POEM<br />
Cine-ºi leagã privirea <strong>de</strong>-adâncuri<br />
e-n lamentare suveranã,<br />
spunând cã-l doare în ramurã<br />
<strong>de</strong> toate astrele, <strong>de</strong> toate veºniciile<br />
ºi <strong>de</strong> câte se pot petrece<br />
ºi nu se pot întâmpla sau înþelege<br />
fãrã ca noi sã ne dãm cu<br />
pãrerea <strong>de</strong>spre ce ºi cum...<br />
e chiar penibil sã ne imaginãm<br />
ceva în privinþa asta?... etc.<br />
CUTREMUR<br />
Vine, în tainã, cu aleasã mânie,<br />
vine ca o ºopârlã,<br />
pânã ajunge în os,<br />
încât mã cutremur <strong>de</strong><br />
sãrãcia existenþei mele,<br />
<strong>de</strong> aceastã<br />
pãcãtoasã trecere,<br />
<strong>de</strong> aceastã <strong>de</strong>plasare<br />
spre mine însumi.<br />
mã cutremur <strong>de</strong> dragostea<br />
care nu mai vine,<br />
dar, mai ales, <strong>de</strong> neputinþã<br />
mã cutremur,<br />
<strong>de</strong> prãbuºirea<br />
în mine însumi.<br />
SPAÞIU<br />
Spaþiu cavernal, în mirare,<br />
un<strong>de</strong> umbrele se-apleacã suferind,<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
se lasã-n paloarea unei melancolii<br />
<strong>de</strong>-acasã.<br />
acolo-i focul haosului<br />
într-un drag ab<strong>si</strong>nt <strong>de</strong> viaþã,<br />
dupã cum sensul tãririi<br />
tainã ºi flacãrã se vrea.<br />
sunt valuri în mirare,<br />
adânc rãtãcind printre<br />
stâlpii unei uimiri,<br />
peste rãdãcina<br />
copacului,<br />
cad alte fapte.<br />
SFÂRªITUL...<br />
Sfârºitul îºi are stãpânul<br />
în el însuºi,<br />
în antracitul unei inimi,<br />
mai altfel <strong>de</strong> cum vesteºte<br />
uitarea-n cuprins.<br />
e-un asediu continuu<br />
din interior,<br />
topind o tainã cu alta,<br />
întâmplarea saltã,<br />
atinge largul,<br />
<strong>de</strong>p<strong>arte</strong> <strong>de</strong> contrarii,<br />
a ceea ce gândul lasã,<br />
pe<strong>de</strong>apsa aºteaptã,<br />
pe ramura unui ecou se lasã,<br />
urcând în rugina apei,<br />
pãstrând ce-a mai<br />
rãmas din respirare.<br />
VÃPÃI ASPRE<br />
Vãpãi aspre, ca <strong>de</strong> ºoaptã,<br />
murmurând,<br />
se clatinã,<br />
tulburã dimen<strong>si</strong>unile,<br />
c-un ritual al înveºmântãrii<br />
într-un teritoriu<br />
topit.<br />
tãrâmul adunã pãcatele<br />
într-o aºteptare largã,<br />
canon liturgic<br />
<strong>de</strong>p<strong>arte</strong> <strong>de</strong> rugãciunile<br />
semenilor.<br />
ies din priviri<br />
cãlãtoriile inimii,<br />
tulburând realul<br />
cu alte închi<strong>de</strong>ri<br />
ºi <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>ri,<br />
încât sã se mântuie<br />
în aceastã pãtimire,<br />
n-are cum.<br />
REFLEXE DE SIDEF<br />
Lacrimi strivite,<br />
vorbind cu toate sunetele<br />
prin reflexe,<br />
ascultând furia<br />
prin venele clipei,<br />
p<strong>arte</strong> dintr-un interior<br />
ascuns.<br />
ne privim uimiþi,<br />
nu ne cunoaºtem;<br />
tainã sã fie?<br />
gând sã ardã?<br />
neputinþa ne lasã,<br />
în vârtej, acoperindu-ne.<br />
DECLIN<br />
Declin,<br />
mod <strong>si</strong>mplu <strong>de</strong>-a vieþui<br />
în fierãriile resemnãrii,<br />
nefireascã stingere<br />
în <strong>de</strong>lirul ascuns.<br />
Poezie<br />
fie supunere, zbaterea<br />
ei rãmâne;<br />
fie stingere, la capãt se-aratã,<br />
fapta<br />
la fulger se-adaugã<br />
pe versantul <strong>de</strong>scumpãnit.<br />
echilibrul nu-l mai ºtiu,<br />
e <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re,<br />
stãpânã-i vocea suveranã,<br />
cât sã mã sfinþeascã iubirea ei<br />
în <strong>de</strong>clinul un<strong>de</strong><br />
mã-nalþã stingerea.<br />
19
Poezie<br />
Valeria Manta Tãicuþu<br />
Poeme din templu<br />
1<br />
pe urmã au început sã latre câinii<br />
rostogoliþi <strong>de</strong> trei ori peste cap din<br />
fosta<br />
pecete a haitei, blana cenuºie <strong>de</strong><br />
lup,<br />
lãtrau a <strong>de</strong>zmãþ ascuþit, a ploaie<br />
ºi-a invazie prin unda nevãzutã<br />
a sângelui nou, plutitor peste trepte<br />
pânã<br />
sus, la ultima<br />
coloanã <strong>de</strong> templu pãzind<br />
duºmãnos<br />
veºnicia, lãtrau neputincioºi,<br />
sângele<br />
nu se lãsa prins, doar adulmecat,<br />
ca<br />
o rochie <strong>de</strong> mireasã, intangibil, în<br />
fond,<br />
altfel <strong>de</strong>cât cu <strong>si</strong>mþurile, nicicând<br />
organic asumat întregului,<br />
bâlbâit într-o jalnicã <strong>de</strong>rutã<br />
pânã când, dinspre ultima treaptã<br />
ºi<br />
ultima coloanã <strong>de</strong> templu, amfora<br />
zeilor spartu-s-a-n patru, jertfa <strong>de</strong><br />
cald animal paºnic, doar lor,<br />
strop lucitor lângã strop vinovat<br />
împãrþindu-li-se.<br />
2<br />
ºi tot pe urmã a început sã<br />
curgã pulbere din toate fântânile,<br />
ºuierãtoare nãpastã peste auz,<br />
peste<br />
vãz, toþi s-au grãbit sã<br />
ºteargã zeii <strong>de</strong> praf, speriaþi c-ar<br />
putea fi<br />
suspectaþi <strong>de</strong> conspiraþie, au adus<br />
cârpe în lapte-nmuiate, sporind<br />
nevãzul, bãlãcindu-l în<br />
mâzga cea mai cleioasã, bunã sã<br />
cheme eriniile, pacoste ºi mai<br />
sonorã, dar cui îi pãsa, ºtergeau<br />
20<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
toþi ochii, toate<br />
urechile ascunse <strong>de</strong> praf, o luau <strong>de</strong><br />
la<br />
capãt, ºi fântânile hohoteau spre<br />
cel nechemat, <strong>si</strong>ngurul rãmas<br />
lângã foc, sã-l pãzeascã numai<br />
cântând din<br />
douã fluiere <strong>si</strong>multan.<br />
3<br />
poate cã trebuia sã-l<br />
chem altfel, sã-l strig în gând, prin<br />
rãmuriºul acela <strong>de</strong> chiciurã, douã<br />
anotimpuri<br />
într-unul, fãrã foºnet, înþepenire a<br />
firii, cu pãsãri plecate, rãnite<br />
cãrãri <strong>de</strong><br />
þipãt în cer ºi noi <strong>de</strong><strong>de</strong>subt, animale<br />
înfricoºate, una cu pãmântul, cu<br />
piatra, cu tot lemnul<br />
zeilor fãrã somn, poate cã<br />
trebuia sã ard în vatrã pene<br />
albastre <strong>de</strong> ºoim, pãrul <strong>de</strong> lup<br />
nãpârlit la<br />
gura peºterii, în nopþile când<br />
vorbesc<br />
umbrele cu luna, poate cã trebuia<br />
sã mã lungesc pe-o blanã mai<br />
moale, mai dulce la pipãit, sã nu-l<br />
sperii dacã vine arzând, jumãtate<br />
roatã, jumãtate sãgeatã, nimicind<br />
zorile, împotrivirea <strong>de</strong>-o clipã a<br />
nopþii, ºi pe mine, prinsã acolo fãrã<br />
timp,<br />
într-un loc doar cât bobul <strong>de</strong> grâu,<br />
cât o scânteie ºi-atât<br />
4<br />
cum sã te aflu, zeu supãrat, cum<br />
sã te îmbunez, pentru tine am<br />
strâns toate rãdãcinile cu<br />
chip <strong>de</strong> om, toate mâinile pãdurii,<br />
<strong>de</strong>getele ei înnegrite, încovoiate <strong>de</strong><br />
timp, le-am rânduit pe lângã<br />
culcuº, <strong>de</strong>-au crescut cât o<br />
altã pãdure, seara, când ei pleacã<br />
la vânãtoare, nu mã mai vãd,<br />
nu-mi mai dau nici o poruncã,<br />
nimic<br />
<strong>de</strong> fãcut, trec prin mine ºi nu se<br />
opresc,<br />
poate cã mâine, în zori, tãciunii din<br />
vatrã cât ochii cei nedormiþi vor<br />
mai trimite puþinã<br />
cãldurã, puþinã limpezire, cât<br />
sã se <strong>de</strong>sfacã mugurii, anotimp<br />
bolnav sã-mi creascã în jur, sã<br />
mã gãsesc asemeni þie ziditã<br />
5<br />
dupã datinã, am fost scãldatã în<br />
râu mai întâi, apoi în lapte<br />
strâns într-o scobiturã <strong>de</strong> stâncã<br />
numai<br />
bunã sã încapã o staturã<br />
<strong>de</strong> om, mi s-a împletit pãrul cu<br />
viþe roºii, verzi ºi albastre, cu pene<br />
amintind <strong>de</strong> ultima boalã ca un<br />
vârtej <strong>de</strong> þãrânã ºi trupuri <strong>de</strong><br />
pãsãri,<br />
când au trecut la faþã, sã-mi<br />
scrie toate isprãvile ºi menirea<br />
în culori vegetale, ºerpuind în jurul<br />
ochilor, urmãrind linia frunþii,<br />
rotundul obrajilor, gura amorþitã,<br />
<strong>de</strong>ja plecasem pe jumãtate, eram<br />
un<strong>de</strong>va, <strong>de</strong>asupra, pe ultima<br />
treaptã a templului, îi priveam<br />
cum se zbat sã mã schimbe <strong>de</strong><br />
sãrbãtoare, sã mã facã plãcutã<br />
celui<br />
dintre nori, îmi þineau maxilarele<br />
<strong>de</strong>scleºtate, sã înghit fiertura aceea<br />
pentru<br />
uitare, ºi-atunci a cãzut primul<br />
foc, mistuindu-i.
Hanna Bota<br />
alegorie<br />
efemeri<strong>de</strong>le trãiesc doar trei ore/ am<br />
citit într-o revistã/<br />
apar cu aripi albastre/ transluci<strong>de</strong>/<br />
înflorind apele<br />
prelungi ale Tisei/ într-o sãrbãtoare<br />
nuntitã/ ce mult ai fi<br />
vrut sã le vezi<br />
am avut ºi eu orele mele trei zile/ trei<br />
sãptãmâni/ eram acolo toþi/<br />
chiar ºi bunica pe care n-am<br />
cunoscut-o/ imaginea ei cel puþin/ <strong>de</strong>-a<br />
lungul<br />
ºinelor imaginare/ au þâºnit mugurii<br />
din oþel/ înflorind metalul/<br />
cu frunze albastre/ <strong>de</strong>pãrtãri<br />
transluci<strong>de</strong>/ ce mult ai fi vrut sã le vezi<br />
cre<strong>de</strong>am cã-n oraºul meu pot/ întâlni<br />
negã<strong>si</strong>tul ce întregeºte/<br />
oraºul meu slobozit ca murgul în<br />
câmpie/ ºi ce dacã am fost naivã/<br />
toate acestea se întâmplau înainte <strong>de</strong><br />
primul sãrut<br />
apoi ºinele <strong>de</strong> oþel s-au tot în<strong>de</strong>pãrtat/<br />
una <strong>de</strong> alta<br />
paralelismul asemãnãrii era o fata<br />
morgana<br />
tu n-ai vãzut cum te-nvãluie/ sau ai<br />
vãzut<br />
dar n-ai vrut sã i te opui<br />
atunci am pus lanþuri peste<br />
încheieturile ei/ ºtiam cã o sã-mi<br />
reproºezi<br />
cã pentru tot ce se întâmplã în univers/<br />
eu sunt <strong>de</strong> vinã aºa cã<br />
am oprit trenurile ce ar fi vrut sã treacã<br />
pe drumul <strong>de</strong> foc/ acci<strong>de</strong>ntul<br />
ar fi fost jocul oraºului meu<br />
am <strong>de</strong>pus aripile fãrã angoasã/<br />
efemeri<strong>de</strong>le trãiesc doar trei ore/<br />
am citit într-o revisã<br />
pentru ele veºnicia e tot atâta timp/<br />
con<strong>de</strong>nsat în iubire/<br />
ºi cine garanteazã cã timpul nostru nu<br />
e iluzie<br />
mo<strong>arte</strong>a ta era necesarã<br />
<strong>de</strong>cembrie, întru memoria martirilor<br />
fãrã tine chiar ºi pãmântul s-ar fi oprit<br />
din miºcarea <strong>de</strong> rotaþie<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Poezie<br />
nopþile-zilele ar fi fost scrum/<br />
portocaliul ar fi rãmas rece<br />
iar ver<strong>de</strong>le gri/ vara oricum ascunsã era<br />
sub pietrele râului<br />
în joaca interzisã a pãstrãvilor<br />
fãrã tine/ umbra ar fi acoperit lumea<br />
eclipsã în ochi <strong>de</strong> condamnare/ ºi<br />
ferestrelor nu le-ar fi crescut<br />
niciodatã aripi/ ca sã ne arate în ultim<br />
efort cerul<br />
doar sângele ºi-ar fi pãstrat/ culoarea<br />
vâscoasã<br />
o pânzã <strong>de</strong> apocalipsã eternã<br />
aºa ar fi fost/ fãrã tine/ martir<br />
între gratii pentru o noapte<br />
tocmai în noaptea în care timpul s-a<br />
suspendat<br />
ºi oprindu-se a refuzat îndãrãtnic sã<br />
plece<br />
trecu îngerul pe la mine/<br />
eram cu gleznele-n butuci/ca atunci<br />
când visezi<br />
cã alergi ºi nu poþi sã faci nici un pas<br />
iar câinii în urmã<br />
îþi sfâºie glezna/<br />
eram cu mâinile în lanþuri<br />
ºi ochii/ mai ales ochii erau sub obroc/<br />
sãbii ascunse pentru a nu strãpunge<br />
cuantele materiei/<br />
ca laserul erau/ una <strong>de</strong> culoare albastrã/<br />
alta <strong>de</strong> culoare roºie<br />
trecuse îngerul prin temniþa mea<br />
ºi mi-a dat un ghiont cu bocancul în<br />
inimã/<br />
îngerii nu zboarã <strong>de</strong>sculþi cu aripile<br />
prelungi fâlfâind în adieri moi/<br />
îngerii poartã bocanci soldãþeºti/<br />
câmpul <strong>de</strong> luptã drãcesc<br />
nu e un stars war utopic<br />
trecuse îngerul ºi m-a eliberat<br />
ºi-acum nu ºtiu ce sã mã fac cu<br />
libertatea/<br />
nu m-a învãþat nimeni cum sã mã port<br />
cu ea<br />
toþi cei din jur au lanþuri ºi butuci/<br />
chiar dacã ne facem cã nu ºtim ºi nu<br />
ve<strong>de</strong>m/<br />
iar îngerul m-a lãsat în prag ºi s-a tot<br />
dus<br />
colivie<br />
e atât <strong>de</strong> strâmtã viaþa în care am<br />
plonjat în oraºul ºi casa mea second<br />
hand<br />
încât mã apasã din toate pãrþile/<br />
îmi strânge ºoldurile ca într-un cerc <strong>de</strong><br />
fier/ exact cum <strong>de</strong>unãzi<br />
aristocratele purtau<br />
centuri <strong>de</strong> castitate/ îmi strânge<br />
abdomenul ºi coºul pieptului încât<br />
respiraþiile sunt tot mai scurte/ tãlpile<br />
mi le împinge spre gât<br />
<strong>de</strong>getele <strong>de</strong> la mâini s-au lipit <strong>de</strong><br />
omoplaþi/ inima bate în genunchiul<br />
stâng<br />
dar cel mai mult mã apasã pe creier/<br />
tâmplele s-au învineþit ºi scoarþa<br />
cenuºie þipã în<br />
megafonul din garã: opriþi trenurile<br />
opriþi avioanele opriþi goana oamenilor<br />
opriþi<br />
planeta în miºcãrile-i <strong>de</strong> rotaþie ºi<br />
revoluþie – vrea sã coboare –<br />
stãpâna mea vrea sã coboare/<br />
aºa i-am dictat comanda prin <strong>si</strong>napse/<br />
vreau sã cobor din numãrul acesta <strong>de</strong><br />
viaþã<br />
oare mi se permite sã urc în altul?<br />
în parcul central porumbeii se<br />
zbenguie/ fac baie în apa fântânii<br />
<strong>arte</strong>ziene/<br />
mi-e tare dor <strong>de</strong> alergarea ghepardului<br />
din preerie/<br />
megafonul din garã atârnã stricat cine<br />
ºtie <strong>de</strong> când/<br />
criticii literari beau cafea pitiþi în dupã<br />
amiaza fierbinte <strong>de</strong> varã ºi fumeazã/<br />
încãpem cu toþii în ghetoul planetei/<br />
mie mi-e gândul tot mai mult la<br />
ghepard<br />
21
*<br />
chiar dacã tu mi-ai tãiat limba, inima<br />
mi-e tot la sufletul neamului meu iar cât<br />
genunchii au sã mi se-ndoaie tot prin<br />
durerea neamului meu voi cãlãtori<br />
voi cânta cu strunele fiinþei tale afone iar<br />
tu<br />
îmi vei arãta locul <strong>de</strong> la marginea oraºului<br />
voi dansa cu muºchii trupului tãu habotnic<br />
iar tu-mi vei arunca paraua <strong>de</strong> ocarã<br />
<strong>de</strong> bunã seamã rãbdarea umflã vena ºi buzele<br />
îngroaºã dar cu sticla ochilor nu poþi tãia firul<br />
în patru dogoarea viselor ucise o vei stinge doar<br />
cu pleoapa grea precum mo<strong>arte</strong>a<br />
*<br />
pe strada <strong>si</strong>nucigaºilor un nor aromeºte cerul<br />
vârful ºatrei fumegã istorii sociale pe cretonul<br />
dansatoarei <strong>de</strong> zi scala prãfuitã a ochilor vãmii<br />
o intenþie <strong>de</strong> balamuc pianul <strong>de</strong> ciment graþios<br />
ºi-o coastã din mine fragilã urlãtoare<br />
<strong>de</strong> paradis un flamingo tulbure sulful<br />
din vin sã-nlãture ierburile þepene<br />
sã pâlpâie la intersecþii crapi <strong>de</strong> semafoare<br />
inutile acci<strong>de</strong>ntale ploi sãrutã betonul<br />
liniºtii <strong>de</strong> sub acoperiºul bisericii în construcþie<br />
sub roþi <strong>de</strong> bolid se rostogolesc feþe <strong>de</strong> copii<br />
artizanal tresãrind precum mo<strong>arte</strong>a<br />
*<br />
niciodatã nu mi-am închipuit mo<strong>arte</strong>a<br />
<strong>de</strong>cât ca privitul în<strong>de</strong>lung al unui cer<br />
marginea suavã a norilor<br />
vântul zdrelind viorile<br />
falangele monºtrilor <strong>de</strong> clipe<br />
diluvionare în<strong>de</strong>lung am sãpat<br />
la fântâna acestei tristeþi în timp<br />
ce muritori asemenea mie îºi fãceau<br />
tot felul <strong>de</strong> semne<br />
venea primãvara ºi mã lãsam<br />
iar slobod gângav ºi netrebuincios<br />
cerului fertil precum mo<strong>arte</strong>a<br />
22<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
POEMELE ÎNFIERÃRII<br />
IN MEMORIAM<br />
Gelu Mãgureanu<br />
(1967-2009)<br />
*<br />
absenþa e cântecul <strong>de</strong> chemare al<br />
pãianjenilor s-alege praful <strong>de</strong> ea ca<br />
ºi <strong>de</strong> plãmânii care o respirã ca ºi <strong>de</strong><br />
oasele<br />
care o transportã, absenþa e clocotirea<br />
aceea<br />
infernalã care surpã ziduri<br />
spânzurã iu<strong>de</strong> oglinzile sfarmã absenþa e<br />
plinul acela <strong>de</strong> gol ºi mai ales umbra ta<br />
romnie<br />
e o dupã amiazã <strong>de</strong>spuiatã pânã la piele<br />
<strong>arte</strong>rele sunt inundate <strong>de</strong> tãlpi predominã un scrâºnet<br />
<strong>de</strong> roþi <strong>de</strong> exil ºi alte proiecþii vitrine sã<br />
mãrturiseascã absenþa îºi face loc în buzunarul <strong>de</strong> la<br />
piept ºi hohoteºte precum mo<strong>arte</strong>a<br />
*<br />
incriminat în istorie neam fãrã oºtire<br />
dar cu þâfnã <strong>de</strong> voievozi cãlãtorindu-ºi<br />
frumuseþea într-o speluncã <strong>de</strong> suferinþã<br />
mereu în umbra apusului ºi niciodatã<br />
convins <strong>de</strong> ploaia rece a dimineþii rãpus<br />
încã din uterul civilizaþiei stigmatizat<br />
izolat fãrâmiþat vorbele grele ar cântãri<br />
infim la staborul copiilor nimeni n-a învãþat<br />
sã apuce sfârcul fãrã sã-ºi încarce inocenþa<br />
cu o seninã întinare a semenului neam<br />
numai un sclav <strong>de</strong> nevoie nu-l are<br />
pe Dumnezeu nici el precum mo<strong>arte</strong>a<br />
*<br />
mi-am pus <strong>de</strong>-o mo<strong>arte</strong> firea-mi sã cuprindã<br />
a<strong>de</strong>meniri cortegii flamuri blân<strong>de</strong> sã însoþeascã-n ritm<br />
o <strong>de</strong>ca<strong>de</strong>ntã fragmentare a irisului istm<br />
stârnind patetic valul termitelor sub grindã<br />
mi-am aºezat pe culmea restriºtilor sub maluri<br />
sã cad într-un reflux <strong>de</strong> primeniri onoruri <strong>si</strong>lã<br />
în legãnãri <strong>de</strong> spaime în unghi închis <strong>de</strong> zboruri<br />
fanfarona<strong>de</strong> tulburi prizând în cupe<br />
<strong>de</strong> vor veni în taine sã guste fadã soarta<br />
<strong>de</strong>-un jilav cort înmiresmat <strong>de</strong> nori<br />
se vor lovi - un naufragiu-anemic printre sori<br />
cel ars nevãzut ºi slobod precum mo<strong>arte</strong>a
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Criticã literarã<br />
Descoperind un poet: PETRE GOT<br />
Cristian Vieru<br />
Chiar dacã nu i se consacrã un loc<br />
în Dicþionarul esenþial al scriitorilor<br />
români, Petre Got reprezintã un nume<br />
important în peisajul poeziei contemporane.<br />
El este autorul unei lirici<br />
armonioase în formã, cu o substanþã<br />
tematicã restrânsã, fo<strong>arte</strong> personal<br />
conturatã. Este un poet autentic în<br />
melancolia lui, purtând povara unei<br />
moºteniri ancestrale a Maramureºului<br />
bãtrân, sporitã <strong>si</strong> împrospãtatã subiectiv<br />
cu sentimente obse<strong>si</strong>v cultivate. S-a<br />
spus, <strong>de</strong> altfel, cã esenþa poeziei lui e <strong>de</strong><br />
sorginte maramureºanã, evi<strong>de</strong>nt personal<br />
coborâtã în cuvântul atent mânuit,<br />
fãrã preþiozitãþi epatante. Scriind <strong>de</strong>spre<br />
el, în România literarã, Nicolae Steinhardt îl ve<strong>de</strong>a ca<br />
reprezentînd fenomenul mental maramureºan, <strong>de</strong><strong>si</strong>gur<br />
într-o formã sublimatã poetic. Dacã nu este sugeratã direct<br />
in cuvânt, legãtura cu pãmântul sãu natal emanã din<br />
subiacent, din spiritul textului. Nucleul original se dizolvã<br />
în haloul poeziilor din primele volume, mai ales. De altfel,<br />
volumul <strong>de</strong> <strong>de</strong>but, Cer înfrunzit (1969) începe,<br />
emblematic, cu Poartã maramureºanã, <strong>de</strong>schisã spre<br />
universul cosmic conservator al esenþelor eterne:<br />
“Adãugãm Soarelui alþi sori-<br />
Argumente contra neantului.<br />
Rãcoare <strong>de</strong> hol<strong>de</strong>-n amurg,<br />
Flori ale sufletului cãtre lume,<br />
Dimen<strong>si</strong>une treazã în timp.<br />
Dorul creºte în noi ca un râu,<br />
Suntem iarãºi prunci.”<br />
Tot volumul acesta anunþã un poet care vrea sã salveze<br />
ceva din sãmânþa fecundã a pãmântului sãu, fãrã ca<br />
tradiþionalismul lui sã fie ostentativ sau intrat in patetisme<br />
<strong>de</strong>suete. Unul dintre elementele ce conferã valoare<br />
creatorului este acela cã fiecare text în p<strong>arte</strong> are o i<strong>de</strong>e<br />
conducãtoare perfect inteligibilã. Spre exemplu, în textul<br />
Peisaj avem o intenþie clarã a poetului <strong>de</strong> a <strong>de</strong>scrie natura<br />
ºi sentimentul uman:<br />
“Cum se frãmântã arborii-n furtunã!<br />
Grozav se îndoaie, se zbat,<br />
Sunt bocitoarele<br />
De la noi din sat,<br />
Sunt femeile ce-ºi plâng jalnic morþii-<br />
Cheamã soarele plecat.”<br />
Satul maramureºean apare prezentat<br />
într-o notã idilicã ce va permite chiar<br />
apropierea dintre natura cosmicã ºi cea<br />
terestrã. Debutul poeziei Sens este<br />
grãitor:<br />
“În satele din Maramureº<br />
Înalte pânã-n cer,<br />
Luna umblã goalã prin case.”<br />
Poetul se <strong>si</strong>mte p<strong>arte</strong> integrantã a<br />
universului rural în care a copilãrit ºi tot<br />
în primul sãu volum apare un text ce<br />
combinã elemente din tradiþiile populare<br />
cu cele din lumea basmelor.<br />
“Ca<strong>de</strong> cergã <strong>de</strong> amurg<br />
Peste satul crud ºi murg<br />
ªi scârþâie cãpriorii<br />
C-o sã vinã peþitorii.<br />
Ieºi afarã, fatã bunã,<br />
Sã torci caierul <strong>de</strong> lunã,<br />
Leagã câinele ºi pune<br />
Porþilor lãcate bune,<br />
Cã la noapte-o sã te fure<br />
Fãt- Frumos <strong>de</strong> sub pãdure.”<br />
23<br />
(Oraþie)<br />
Urmãtoarele volume se vor încadra în acelaºi lirism<br />
liniºtitor, refuzând, parcã, a semãna cu poezia<br />
contemporanã ce promoveazã un limbaj poetic<br />
revoluþionar. Textul Îmi scriu florile apãrut în volumul<br />
Masa <strong>de</strong> mire în 1975 se constituie într-una dintre cele<br />
mai frumoase poezii <strong>de</strong> dragoste ale literaturii actuale.<br />
„Îmi scriu florile cum îþi aºteaptã mângâierea,<br />
Vei fi învinsã <strong>de</strong> un cer <strong>de</strong> crengi,<br />
Regina aºtrilor te vor numi,<br />
Dincolo <strong>de</strong> timpuri ºi legi. (...)<br />
Ni se spune sã ne hotãrâm<br />
Cãtre-mpãrãþia lor sã dãm <strong>de</strong> ºtire<br />
Þi-oi clãdi palate <strong>de</strong> lumini,<br />
Tu mireasã veºnic, ºi eu mire.”<br />
Urcând pe spirala primelor douãsprezece volume, ne<br />
oprim la Vocale celeste (2001), pe care îl am acum în faþã,
Criticã literarã<br />
uºor observãm o sedimentare treptatã a principalelor teme<br />
ce constituie reþeaua problematicã pe care se þese întreaga<br />
creaþie a lui Petre Got. Dupã Plâns <strong>de</strong> heruvim (1999),<br />
selecþie <strong>de</strong> autor, un fel <strong>de</strong> opera omnia, cãreia i se adaugã<br />
ºi câteva inedite, poetul îºi întreþine prezenþa în câmpul<br />
poeziei contemporane cu amintita plachetã, Vocale<br />
celeste. Deºi poezia ultimã pare sã fie epitaf ºi în acelaºi<br />
timp odã închinatã cuvântului, acest volum nu este<br />
ultimul. Cred asta pentru cã vâna poeticã nu pare a fi secat,<br />
pe coarda veche a melancoliei apar accente noi, mai grave,<br />
cum se poate citi în poezii ca Zarea lumii, Stadiu sau<br />
Ninsoare neagrã. Sunt acum apropieri <strong>de</strong> Bacovia<br />
realizate prin <strong>de</strong>scrierea surâsului amar în “hâ” sau în<br />
“ha”. Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> creatorul interbelic, Petre Got<br />
reuºeºte sã revitalizeze poezia sa prin noi energii<br />
nebãnuite. Exemplu clar al renaºterii este textul Îmi port<br />
crucea zâmbind. Nota <strong>de</strong>pre<strong>si</strong>vã <strong>si</strong> melancolicã a creaþiei<br />
<strong>de</strong> început este acoperitã acum <strong>de</strong> un tot mai frecvent<br />
impuls <strong>de</strong> revoltã impotriva provocãrilor existenþei. Poetul<br />
este sceptic asupra Mileniului care vine.<br />
E un fenomen rar în istoria literaturii noastre ca un<br />
poet sã fie creditat <strong>de</strong> alþi poeþi contemporani, ºi încã mari,<br />
cum se întâmplã cu Petre Got. L-au apreciat: Nichita<br />
Stãnescu, ªtefan Augustin Doinaº, Gheorghe Grigurcu.<br />
Cel <strong>de</strong>-al doilea i-a postfaþat volumul antologic Plâns <strong>de</strong><br />
heruvim, <strong>de</strong>scoperind douã dimen<strong>si</strong>uni fundamentale ale<br />
lirismului sãu: pe <strong>de</strong> o p<strong>arte</strong> abstragerea din timpul istoric,<br />
înþeleasã ca o coborâre în versuri armonioase ale unor<br />
frãmântãri istorice, iar pe <strong>de</strong> altã p<strong>arte</strong> prezenþa, profund<br />
participativã in contemporaneitate. Notele metaforic<br />
subver<strong>si</strong>ve se pot recunoaºte în multe poezii din volumul<br />
Paranteza lunii (1985). Este suficient sã citim finalul<br />
poeziei Existã un drum:<br />
Al vostru sunt, al vostru.<br />
Îmi împart cu voi aerul,<br />
Îmi împart cu voi sângele,<br />
Îmi împart cu voi timpul,<br />
Pâinea, lacrima, neliniºtile.<br />
O, cuvinte neîndurãtoare, cuvinte,<br />
mai cred în flacãra voastrã lãuntricã<br />
În fluxul vostru salvator.<br />
Lumea ajunsã la capãt?<br />
Simt cã dincolo <strong>de</strong> acest zid bolnav<br />
Existã un drum.”<br />
Este într-a<strong>de</strong>vãr profitabil sã citeºti creaþiile unor<br />
poeþi prin ”ochelarii” altor poeþi , mai ales atunci când ei<br />
sunt valori afirmate. Doinaº percepea în poezia lui Petre<br />
Got urme ale textelor lui Blaga, privind în special pa<strong>si</strong>unea<br />
pentru semnificaþiile metaforice ale luminii. Entuziasmul<br />
împins pânã la euforie, prins în versurile poeziei Aerul<br />
proaspãt, ne aduce în minte energia imperativã<br />
consumatã <strong>de</strong> Blaga în Daþi-mi un trup, voi munþilor:<br />
24<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
„Aerul proaspãt nãvãleºte în casã<br />
Ca un tei înflorit<br />
Ca un grup <strong>de</strong> copii zgomotoºi<br />
Ca femeia pe care o aºtepþi <strong>de</strong>-o viaþã,<br />
Ca a<strong>de</strong>vãrul,<br />
Ca libertatea.”<br />
O lecturã atentã ºi interesatã <strong>de</strong> încadrarea poetului<br />
maramureºean în fluxul poeziei româneºti, poate auzi ºi<br />
tonuri eminesciene în termenii poetici ai scepticismului<br />
romantic. ”Eminescu era viu în faþa mea” este versul care<br />
încheie poezia Revelaþie din volumul Inima lui<br />
septembrie (1996). Tot o marcã a apropierii <strong>de</strong> marele<br />
poet este <strong>si</strong>mbioza iubire-naturã regã<strong>si</strong>tã în textul<br />
Contopire din acelaºi volum:<br />
„Spicele genelor tale<br />
Îmi spun cã în suflet e varã<br />
Mierlele ard prin pãduri<br />
Liber dorul viseazã.”<br />
Dacã melancolia lui ne duce cu gândul la Bacovia,<br />
invocarea divinitãþii îl apropie <strong>de</strong> Voiculescu. Dar sursa<br />
livrescã nu este nici pe <strong>de</strong>p<strong>arte</strong> o coordonatã importantã a<br />
poeziei lui Petre Got. Sunt doar strãfulgerãri ce antreneazã<br />
memoria noastrã <strong>de</strong> cititori <strong>de</strong> poezie. În asta gã<strong>si</strong>m cã<br />
a<strong>de</strong>vãratul Petre Got nu e <strong>si</strong>ngur, <strong>de</strong>ºi are sunetul lui unic,<br />
fapt pentru care ar putea fi introdus in manualele ºcolare.<br />
Zeci <strong>de</strong> poezii selectate din toate volumele adunate in<br />
antologia Plâns <strong>de</strong> heruvim (Rãvaº mamei, Oraþie, Pe<br />
râuri, Rostire) pot fi obiectul unor analize in maniera<br />
didacticii <strong>de</strong> liceu.<br />
Cel mai recent volum al lui Petre Got, Protocolul<br />
norilor, apare la ceas aniversar. Poetul îºi marcheazã<br />
împlinirea celor 70 <strong>de</strong> ani cu o serie <strong>de</strong> texte ce îi<br />
confirmã, dacã mai era nevoie, statutul <strong>de</strong> tradiþionalist.<br />
Avem acum imaginea unui creator ce se întoarce liniºtit<br />
cãtre trecut, gã<strong>si</strong>ndu-ºi seva în amintiri.<br />
“Înaintãm tãcuþi<br />
Pas cu pas,<br />
Savurãm în liniºte gânduri.<br />
Brazi prietenoºi ne <strong>si</strong>mt<br />
Bãtãile inimii,<br />
Foºnesc amintiri.”<br />
Tãcerea este o metaforã a atitudinii poetice pe care<br />
creatorul o alege. Rãmâne <strong>de</strong> subliniat i<strong>de</strong>ea cã Petre Got<br />
este unul dintre acei poeþi care refuzã sã se alieze noilor<br />
dimen<strong>si</strong>uni ale liricii începutului <strong>de</strong> mileniu. Din operã<br />
emanã o dorinþã a scriitorului <strong>de</strong> a plasa universul<br />
confortabil al ruralului în poezia sa.
Poetul sãtmãrean FELICIAN POP<br />
publicã un nou volum <strong>de</strong> versuri:<br />
Infernet. Internetul ar însemna, se<br />
pare, în viziunea autorului, infernul.<br />
Depin<strong>de</strong> <strong>de</strong> cine ºi cum ºi în ce scop<br />
îl foloseºte – am zice noi...<br />
Sincer, nu jocul <strong>de</strong> cuvinte din titlu<br />
ne-a atras atenþia, citind volumul <strong>de</strong><br />
196 <strong>de</strong> pagini – ci obse<strong>si</strong>a, extrem<br />
<strong>de</strong> dureroasã (chiar din <strong>de</strong>butul<br />
cãrþii!), a încercãrii Poetului <strong>de</strong> a-ºi<br />
exprima argumentele lirice (uneori<br />
gângãvind, alteori predicând/<br />
pledând convingãtor...), pentru<br />
<strong>de</strong>monstrarea unei paralele între<br />
Iuda ºi Poet. ªi <strong>de</strong>monstraþia „conferenþiarã” se<br />
extin<strong>de</strong> asupra umanitãþii întregi: „Toþi veþi trãda întro<br />
zi/ Chiar dacã nu pe EL/Pentru cã în fiece<br />
trãdare/Existã o mântuire/Un miez fibros al/Unei alte<br />
poveºti/Despre credinþã” (cf. Iuda, p. 5).<br />
Demonstrarea faptului cã nu orice trãdare este ingratã,<br />
repul<strong>si</strong>vã ºi nemernicã ºi, mai ales, cã ea nu rãmâne<br />
infertilã – pe urmele celebrei formule a Sfântului<br />
Augustin, <strong>de</strong>spre pãcatul adamic: „felix culpa”... – sau<br />
„pia fraus”...<br />
Noi nu suntem prea permeabili la aceste atitudini<br />
/formule cam ipocrite care, peste secole, au fost<br />
numite, oarecum în zona <strong>de</strong>rizoriului ºi a peiorativului:<br />
„iezuite”. Însã metafora lui Iuda capãtã, prin<br />
in<strong>si</strong>stenþa nuanþatoare a lui Felician Pop, profunzimi<br />
nebãnuite. În aºa mãsurã convingãtoare, încât, la<br />
finalul lecturãrii volumului, tocmai cititorul se <strong>si</strong>mte<br />
„iezuit”, pentru cã NU înþelesese în viaþa lui, pânã la<br />
lectura volumului lui Felician Pop, cã poate fi ºi chiar<br />
este, ºi el, un Iuda! Cã, zi <strong>de</strong> zi ºi prin tot ce facem, noi<br />
trãdãm, ne <strong>de</strong>pãrtãm <strong>de</strong> Dumnezeu-Hristos, dar nu<br />
facem asta fãrã a rãmâne, totuºi, obsedaþi <strong>de</strong><br />
Dumnezeu-Hristos! Iuda ajunge sã semnifice cva<strong>si</strong>eroismul<br />
responsabilizãrii, faþã <strong>de</strong> propria trãdare –<br />
prin comparaþie cu omul sublunar mediocru, care<br />
trã<strong>de</strong>azã continuu ºi a<strong>si</strong>duu, dar steril semantic,<br />
respingând ipocrit, cu grimasã, i<strong>de</strong>ea trãdãrii fertile,<br />
<strong>de</strong>schizãtoare <strong>de</strong> zãgazuri ale i<strong>de</strong>ntitãþii lumii: „Da! /<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Criticã literarã<br />
IUDA ªI SOTERIOLOGIA CUVINTELOR:<br />
INFERNET, <strong>de</strong> Felician POP<br />
Prof. dr. Adrian Botez<br />
Eu/ L-am trãdat pe Christ/ În chiar<br />
noaptea/ Insomniilor voastre/ Dacã<br />
m-aº fi oprit,/ M-ar fi ars/Sãrutul<br />
Sãu/ Dar m-am lãsat înecat/ În<br />
sãrutul ce i L-am dat” (cf. p. 6).<br />
Între ar<strong>de</strong>re ºi înec, între scrum ºi<br />
dizolvare, Iuda-Poetul ºi Omul<br />
alege înecul ºi dizolvarea... – adicã,<br />
negarea <strong>de</strong>sfiinþãrii FORMEI<br />
umanului ºi afirmarea personalitãþii<br />
umane, din interiorul fiinþei divine.<br />
Sãrutul nu trimite la negare, ci la<br />
afirmare! ªi Dumnezeu-Hristos<br />
existã, dar ªI Omul-Poetul! Poate<br />
cã viziunea are ceva luciferism ºi<br />
sofism în ea, dar impre<strong>si</strong>oneazã prin<br />
vehemenþa discursului. ªi, <strong>de</strong> sub<br />
cuvintele înfrigurate ale poemelor, rãzbate, mereu, fãrã<br />
margini, groaza <strong>de</strong> NU, <strong>de</strong> un mistic blestem al<br />
nefiinþei-negãrii fiinþei, îndoiala <strong>de</strong> a fi, refuzul <strong>de</strong> a fi<br />
AªA – ºi setea, disperatã, <strong>de</strong> A FI, totuºi... – întru<br />
cuvinte, chiar dacã verbum-ul mundan, <strong>de</strong>ci Fiinþa<br />
Mundanã, au fost grav afectate/ ”calamitate” spiritual!<br />
„Nu ºtiu dacã /Rãmâne/Ceva sub blestemul <strong>de</strong> a fi”<br />
(cf. Nu, p. 64) - sau, întru disperarea celui care spera<br />
„sã nu se nascã/Naºterea sã facã un infarct/Chiar cu<br />
inima lumii mele/N-am fost sã fiu/Altfel <strong>de</strong>cât viu”,<br />
cel care „ºi-a putrezit/ Umbra <strong>si</strong>criului /în poezie”,<br />
Poetul-Iuda cel „calamitat / <strong>de</strong> cuvinte”(cf. Adaggio,<br />
p. 156).<br />
Nu suntem, <strong>de</strong> felul nostru, exce<strong>si</strong>v <strong>de</strong> pudibonzi, dar<br />
constatãm cã, în goana disperatã dupã „cuvâtul/Ce<br />
exprimã a<strong>de</strong>vãrul” – Felician Pop forþeazã, uneori,<br />
zãgazul bunei mãsuri a vorbelor, spre cva<strong>si</strong>-vulgaritate<br />
(din fericire, frecvenþa acestor cazuri este relativ<br />
scãzutã...): „Fumul ar inventa litere/Pe cerul în care<br />
ejaculeazã” (cf. Octombrie, p. 56)... – alteori, se<br />
complace în facilitãþi cva<strong>si</strong>-poetice: „Cre<strong>de</strong>ai cã prinzi<br />
o <strong>si</strong>renã/ªi iatã,/Te trezeºti în dinþi/Cu un papuc” (cf.<br />
În baie, p. 147).<br />
Iuda-Poetul îºi predicã propria condiþie, <strong>de</strong> trãdãtor<br />
care, dacã n-ar trãda pe cel pe care vrea sã-l exprime,<br />
nu l-ar mai putea exprima (chiar <strong>de</strong> nu se împovãreazã<br />
peste fire <strong>de</strong> pãtimirea pãcatului, îºi <strong>si</strong>mte, sub greºeala<br />
25
Criticã literarã<br />
unicã ºi fatalã, damnarea... - nu se con<strong>si</strong><strong>de</strong>rã, totuºi,<br />
prin trãdarea Sãrutului, un factor soteriologic, un<br />
Mântuitor, ci doar un doritor <strong>de</strong> bine, prin Rãstignirea-<br />
Fixarea Ritualicã a Cuvântului-Logos... dar, mereu, un<br />
greºitor prin ecoul trans-mundan/metafizic al<br />
Greºelii!: „Am fãcut/ O <strong>si</strong>ngurã greºealã./ Una<br />
<strong>si</strong>ngurã: /Am pus/Semnul egalitãþii/Între/Trãdare<br />
ºi/Mântuire/ªi atunci /Ei /Au fãcut/Diferenþa/<br />
Rãstignindu-L” – cf. Iuda, p. 19). – sau con<strong>si</strong><strong>de</strong>rã cã<br />
ar avea prea puþine ºanse sã-l exprime, autonom, cât<br />
mai obiectiv, pe Hristos-Logos-ul. ªi aºa, Poetul este<br />
supus, mai mult ca oricare dintre oameni, chinului<br />
percepþiei efemeritãþii, pentru cã nu mai lucreazã cu<br />
Sfântul, Maiestuosul, Imperialul, Unicul Logos-<br />
Cuvânt <strong>de</strong> Luminã Demiurgicã, ci cu Logosul înnoptat<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>riziune/înjo<strong>si</strong>re al cuvintelor-explicaþii<br />
„verbiaje”... – goluri/goliri semantice, ultime rãmãºiþe<br />
ale Umplerii Semantice Originare) : „Ce-i poetul?/ Alt<br />
fum peste/ Flacãra nopþii/Cuvintelor//Îmbracã-mã în<br />
tãcerile tale/Între mine ºi tine/stã semnul interzis/al<br />
explicaþiilor/În vreme ce/Un copil se joacã zglobiu/cu<br />
rãmãºiþa umplerii” (cf. Ce-i?, p. 183). Iuda-Poetul<br />
<strong>de</strong>vine chiar trãdãtor-martir, vânzându-se/sacrifindu-se<br />
traficului <strong>de</strong> cuvinte, pentru a-ºi oferi revelaþia<br />
Cuvântului: „Staþi liniºtiþi,/ Am <strong>de</strong> toate ºi preþul,/<br />
Nici nu conteazã /Atunci/ Când mã hotãrãsc/Sã mã<br />
vând <strong>si</strong>ngur” (cf. Alt spleen, p. 35). Este Iuda<br />
transfigurãrii, prin „darea peste cap” în „Scrânciobul<br />
lui Iuda”, <strong>de</strong> Paºte („Jarul Învierii/E-ntreþinut cu/<br />
A<strong>de</strong>menirile leagãnului” - Iuda prin care s-a fixat<strong>de</strong>sãvârºit<br />
Transfigurarea Logos-ului Divin, întru<br />
Mântuirea Lumii – acel tragic Iuda-cu-Mi<strong>si</strong>une, <strong>de</strong><br />
care vorbeºte Evanghelia lui Ioan: „Ceea ce [trebuie]<br />
sã faci, fã mai curând!” – cf. Ioan, cap. 13, v. 27.<br />
E un trafic exce<strong>si</strong>v <strong>de</strong> cuvinte, prin acestã lume care<br />
nu mai conþine <strong>de</strong>miurgie, ci „vorbire”... – a vorbi pânã<br />
la înþepenirea vorbirii, prin „telalii triºti” ca Satana,<br />
vânzãtorii „en gros” ai misterelor divine... - telaliitraficanþi<br />
(aroganþi, mincinoºi, ºantajiºti ºi dictatoriali)<br />
<strong>de</strong> cuvinte, ca marfã înjo<strong>si</strong>toare <strong>de</strong> Duh... - ºi Poetul-<br />
Iuda se vrea „raisonneur”-ul lumii cuvintelor, poate<br />
pentru a <strong>de</strong>pãºi „<strong>de</strong>sluºirile” chiar (care tot<br />
„explicaþii” sunt! – adicã opusul REVELAÞIEI...! -<br />
sunt sterilizãri ale semanticii profun<strong>de</strong> a Lumii!),<br />
pentru a <strong>de</strong>pãºi rãnile mistice produse lumii, prin<br />
inflaþia cuvintelor...pentru „faºa” (doar aparent<br />
proteguitoare-lecuitoare <strong>de</strong> ranã!) care sã nu mai<br />
însemne doar altã faþã (mascatã, acoperitã, a rãnii), ci<br />
sã <strong>de</strong>vinã „faºa ÎNFêÃRII/ ORIGINARITÃÞII<br />
REVELATE A CUVINTELOR: „Nu am nici un<br />
cuvânt,/Clãtinã trist din cap telalul,/Vrei <strong>de</strong>sluºiri?<br />
/Pleacã,/Oh, pleacã, te rog./Dar dacã mi-e ranã<br />
26<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
tãcerea,/De ce nu mi-e faºã vorbirea?” (cf. Boarfe, p.<br />
34).<br />
Poetul Felician Pop este, poate, un greºitor, prin ce<br />
face ºi gân<strong>de</strong>ºte, precum noi toþi. Dar, spre <strong>de</strong>osebire<br />
<strong>de</strong> marea noastrã majoritate, el este un trãitor atât <strong>de</strong><br />
vehement viu, între ºi întru „calamitatea” cuvintelor,<br />
cãrora le tot cautã, <strong>de</strong> zor, re-îndumnezeirea (fie ºi prin<br />
TÃCERE!), fie ºi cu supremul preþ al martirajului<br />
(pentru Restaurarea Demiurgiei Verbului!), ba chiar ºi<br />
al damnãrii eterne, ba chiar al apostaziei prin<br />
recunoaºterea, în <strong>si</strong>ne, a germenilor transfigurãrii<br />
metemp<strong>si</strong>hotice, întru un calvar fãrã <strong>de</strong> capãt <strong>de</strong>finit,<br />
fãrã perspectiva Nirvanei... - încât ne stârneºte,<br />
<strong>de</strong>odatã, spaimã repul<strong>si</strong>vã ºi admiraþie convul<strong>si</strong>vã... -<br />
ºi cu o atât <strong>de</strong> furioasã forþã expre<strong>si</strong>vã, încât, pe mulþi,<br />
ne trezeºte din torpoarea filistinã ºi cu mult mai<br />
jalnic/penibil trãdãtoare, <strong>de</strong>cât tragica trãdare a lui<br />
Iuda care, pânã la urmã, s-a dovedit indispensabil<br />
„scenariului” soteriologic al Golgotei: „Au smuls<br />
pielea <strong>de</strong> pe/Cuvinte/ªi sângele înþelesurilor/Þâºnea<br />
violent/ Peste tot sub piei/În loc <strong>de</strong> cuvinte/Tãbãcim<br />
pieile/Îmi umple gura/Cu toate acestea/ªi mã<br />
prefac/În trupul în<strong>de</strong>lung/Al tãcerii” (cf.<br />
Metemp<strong>si</strong>hozã, p. 185).<br />
FELICIAN POP este un poet asupra versului cãruia,<br />
tãiat scurt, ca pentru a ritma respiraþia cititorului,<br />
<strong>si</strong>ncronic cu aceea a autorului - trebuie meditat, cu<br />
seriozitate ºi profunzime. Nu-l accepþi, poate, în i<strong>de</strong>e –<br />
dar trebuie sã-l cunoºti, sã þi-l „suni” (uneori, chiar sã<br />
þi-l asumi, i<strong>de</strong>atic ºi sonor!), sã-l provoci, in<strong>si</strong>stent, atât<br />
pentru urechi, cât ºi Duhului... - pentru cã Lumea se<br />
poate ve<strong>de</strong>a ªI aºa!<br />
...ªi este pãcat ca, într-o atât <strong>de</strong> scurtã viaþã, cum este<br />
cea umanã, sã nu încercãm, prin ªansa oferitã <strong>de</strong><br />
Poet/POEZIA, sã-l „pãcãlim” (<strong>de</strong> fapt, „sã înmulþim<br />
talantul”!) pe/pentru Creator, trãind mai multe (ºi<br />
fo<strong>arte</strong> interesante/captivante) vieþi (întru Subtilul<br />
Duh!), ca alternative la cea <strong>de</strong>stinatã nouã, prin <strong>si</strong>mpla<br />
biologie!<br />
...Cât <strong>de</strong>spre experienþa IUDA, <strong>de</strong>ºi tradiþionalrepul<strong>si</strong>vã,<br />
ea este una atât <strong>de</strong> adaptat-familiarã omului<br />
contemporan... - încât numai Poetul o mai poate<br />
transfigura, fascinant-metafizic! ªi în acest sens,<br />
FELICIAN POP este un profe<strong>si</strong>onist al metanoiei, prin<br />
alchimia/ªtiinþa Regalã a Cuvântului. Chiar dacã are<br />
îndoieli serioase asupra capabilitãþii acestuia <strong>de</strong> a<br />
(mai) genera soteriologie, în ciuda martirajului<br />
verbal...
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Criticã literarã<br />
Daniela Gifu, tu ºi cerul lui Dumnezeu<br />
Adina Ungur<br />
Dacã anul 33 al vieþii a lãsat în urmã<br />
un „Jurnal <strong>de</strong> iniþiere spiritualã” (apãrut la<br />
editura Limes, 2008, Cluj-Napoca), un<strong>de</strong> în<br />
fiecare zi a vârstei hristice Daniela Gifu ºi-a<br />
notat meditaþiile, la capãtul fiecãrei zi,<br />
alergând între faptul cotidian ºi învãþãturile<br />
biblice, ulteriorul an i-a adus scriitoarei<br />
clujene un triptic <strong>de</strong> eseuri, fragmente ºi<br />
cugetãri, reunite sub genericul „eu, tu ºi El”,<br />
lucrare apãrutã anul acesta la aceeaºi<br />
editurã, ce urmeazã firesc filonul lecturii ºi<br />
al meditaþiei spirituale, din volumul <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>but. În pelerinajul lecturii ºi al<br />
meditaþiilor sale, scriitoarea <strong>de</strong> origine din<br />
Bârlad, dar stabilitã la Cluj ºi-a ales ca pãrinþi spirituali pe<br />
Sfântul Augustin, Pãrintele Arsenie Boca, Sfântul Va<strong>si</strong>le cel<br />
Mare, Mitropolit Hierotheus Vlachos, Sfântul Ioan Hrisostom,<br />
dar ºi pe filosofii Omraam M. Aivanhov, Lao Tse, Platon,<br />
Aristotel, Leibniz ºi mulþi alþii. Structuratã în trei capitole,<br />
cifra <strong>si</strong>mbolicã ce îºi reveleazã întregul în fragmente <strong>de</strong> prozã,<br />
<strong>c<strong>arte</strong></strong>a propune un drum spre cãutarea iluminãrii interioare ºi<br />
aduce dupã <strong>si</strong>ne numeroase referinþe livreºti din sfera cãrþilor<br />
sfinte ºi nu în ultimul rând a meditaþiilor filosofice ºi se<br />
<strong>de</strong>schi<strong>de</strong> spre lecturã cu eseuri. „În armonie cu legea” face o<br />
paralelã între dictonul „Cre<strong>de</strong> ºi nu cerceta”, respectiv<br />
„Cerceteazã!”, cu referire la cele sfinte, însã eseul aduce ºi<br />
soluþia <strong>de</strong> a îmbina „optim spiritul cugetãtor cu cel intuitiv,<br />
altfel spus, învãþãturile altora, cu plusul sãu adus ofrandã<br />
cunoaºterii spirituale. Aceasta nu înseamnã însã nici sã cã<strong>de</strong>m<br />
exclu<strong>si</strong>vist în capcanele analitice, logice, <strong>si</strong>stematice, dar nici<br />
sã ne proiectãm viaþa numai pe suportul intuitiv, afectiv,<br />
volitiv.”<br />
O incitantã analizã cu valenþe spirituale creºtine, precum<br />
ºi referinþe la meditaþii filosofice va revela în lectura sa vechi<br />
ºi noi cugetãri <strong>de</strong>spre structura trinitarã, la care a<strong>de</strong>rã întreaga<br />
conºtiinþã a Danielei Gifu, într-un periplu eseistic referitor la<br />
om, cu structuri în tria<strong>de</strong> cosmice pe <strong>de</strong> o p<strong>arte</strong> sau telurice,<br />
aºa cum vorbeºte însuºi titlul lucrãrii „eu, tu ºi El”. Eseul<br />
porneºte <strong>de</strong> la perceptul „Un creºtin este ceva mai rar <strong>de</strong>cât un<br />
geniu”, gândit <strong>de</strong> Soren Kirkegaard, cãruia autoarea îi va<br />
rãspun<strong>de</strong> cã „Cine-L va cãuta cu a<strong>de</strong>vãrat pe Dumnezeu,<br />
negreºit Îl va gã<strong>si</strong>”, pentru cã în faþa cãutãrilor ºi a liberului<br />
arbitru, „Dumnezeu aºteaptã sã ne întoarcem vin<strong>de</strong>caþi <strong>de</strong><br />
îndãrãtnicia individualã, plini <strong>de</strong> pace ºi dragoste, doritori <strong>de</strong><br />
libertate absolutã”, cãci „<strong>si</strong>ngurul mijloc, unica reþetã pentru a<br />
ne liniºti, întãri, elibera este cuvântul lui Dumnezeu!”.<br />
Versetului „Oricine voieºte sã vie dupã Mine sã se lepe<strong>de</strong><br />
<strong>de</strong> <strong>si</strong>ne, sã-ºi ia crucea sa în fiecare zi ºi sã-mi urmeze Mie”<br />
(Luca 9,23) Daniela Gifu îi va rãspun<strong>de</strong> în eseul care<br />
<strong>de</strong>schi<strong>de</strong> volumul „La început a fost Iubirea”, cu „Cei care<br />
afirmã cã finele vieþii telurice nu duce nicãieri, trãind în<br />
nepãsare, nu numai cã-i urâþeºte, dar ajung sã se trezeascã<br />
<strong>si</strong>nguri, sãrãciþi spiritual...”, „cãci, dacã lumea ar fi privatã <strong>de</strong><br />
iubire, p<strong>arte</strong>a spiritualã din noi ar fi adormitã, dacã nu, moartã.<br />
Dacã am fost zãmisliþi cu trup ºi suflet, a fost doar în numele<br />
iubirii”.<br />
În aceeaºi structurã trinitarã, Eseurile,<br />
alãturi <strong>de</strong> Fragmente ºi Cugetãri ºi-au<br />
propus sã trimitã cititorul prin Luminã, spre<br />
Cetatea lui Dumnezeu, „îmbrãþiºând<br />
învãþãtura nevãtãmãtoare ºi mântuitoare,<br />
care implicã dãruire necondiþionatã.” Nu<br />
este ignoratã nici „trãdarea”, ca temã <strong>de</strong><br />
meditaþie sau ca exemplificare a acestei<br />
manifestãri exacerbate specifice ego-ului<br />
(Trãdarea, o formã <strong>de</strong> iubire a <strong>si</strong>nelui...?).<br />
În a doua p<strong>arte</strong> a volumului apar<br />
textele narative <strong>de</strong>numite <strong>de</strong> autoare<br />
„fragmente”, sau scurte povestiri, pline <strong>de</strong><br />
tâlc, nostalgice ºi izbutite ca portrete<br />
narative. Printre ele se remarcã<br />
impre<strong>si</strong>onanta poveste a unei tinere prietene, cãzutã în<br />
capcanele iubirii fizice, întoarsã la credinþã, pentru a-ºi trãi<br />
viaþa cea scurtã, curmatã <strong>de</strong> o cumplitã boalã, în slujba lui<br />
Dumnezeu ºi a cerului (Încotro, suflete <strong>de</strong>znãdãjduit) sau<br />
miracolul apei ºi a credinþei, care îmbogãþeºte pãmântul <strong>de</strong><br />
roa<strong>de</strong> (Inventarul emoþional oglindit în APÃ), cu remarcabila<br />
trimitere biblicã a lui Isus, „Cel ce va bea din apa pe care i-o<br />
voi da Eu, nu va mai înseta în veac, cãci apa pe care i-o voi da<br />
Eu, se va face izvor <strong>de</strong> apã curgãtoare spre viaþa veºnicã”<br />
(Ioan 4, 14). Prin farmecul ºi frumuseþea loc, povestirile <strong>de</strong>vin<br />
a<strong>de</strong>vãrate pil<strong>de</strong> sau incredibile poveþe, din care e lesne <strong>de</strong><br />
înþeles cã morala creºtinã sau a credinþa în Dumnezeu ºi în<br />
lumina pe care din înalt o coboarã peste noi, nu sunt gesturi<br />
întâmplãtoare. Poveþe pe care trebuie sã ºtim sã le primim în<br />
viaþa ºi sufletul fiecãruia. Cititorul se va <strong>si</strong>mþi îmbogãþit <strong>de</strong><br />
lectura volumului ºi prin nostalgicele povestiri „Vameºul<br />
zilelor noastre”, „Cãlãtorie în trecut” sau „Melancolia<br />
Crãciunului”, cu paralela dintre gândurile sãrbãtorii din<br />
fiecare iarnã ºi bucuria <strong>de</strong> odinioarã, regã<strong>si</strong>te în versete biblice<br />
„A<strong>de</strong>vãrat zic vouã: Cine nu va primi Împãrãþia lui<br />
Dumnezeu, nu va intra în ea” (Marcu, 10.15), pentru cã, aºa<br />
cum cre<strong>de</strong> însãºi Daniela Gifu, „Crãciunul este în primul rând<br />
sãrbãtoarea îndrumãrii noastre în astã lume, care ne-a<br />
încredinþat însuºi mo<strong>de</strong>lul absolut, Pruncul Isus.”<br />
Capitolul <strong>de</strong>dicat Cugetãrilor este o prezentare a<br />
fragmentelor lecturii realizate <strong>de</strong> Daniela Gifu sau un periplu<br />
prin textele filosofului francez, <strong>de</strong> origine bulgarã Omraam<br />
Mikhael Aivanhov, pe care autoarea îl ia ca maestru spiritual<br />
ºi pe marginea cãrora va nota propriile gânduri sau „oglindiri<br />
spirituale”, aºa cum subtitlul cãrþii, le reuneºte atât <strong>de</strong> inspirat.<br />
Tematica lor va fi <strong>de</strong><strong>si</strong>gur a<strong>de</strong>rarea la o viaþã din care evadarea<br />
spre spiritualitate sã fie nu doar un gest aleator, ci mai <strong>de</strong>grabã<br />
o cale spre regã<strong>si</strong>re ºi iluminare interioarã. Teme precum<br />
binele ºi rãul, materialitatea, bucuria regã<strong>si</strong>tã în lucrurile<br />
mici, poluarea, rugãciunea, nutriþia, mo<strong>de</strong>stia, i<strong>de</strong>alul divin,<br />
încercãrile, plãcerea pur fizicã, <strong>de</strong>zordinea sau cãutarea lui<br />
Dumnezeu, propuse spre lecturã <strong>de</strong> maestrul spiritual al<br />
Danielei Gifu sunt motive <strong>de</strong> revelaþii ºi reinterpretare în cele<br />
33 <strong>de</strong> notiþe, <strong>de</strong>numite <strong>de</strong> autoarea lucrãrii „eu, tu ºi El”,<br />
Cugetãri ºi care amintesc <strong>de</strong> jurnalul <strong>de</strong> iniþiere sau volumul<br />
<strong>de</strong> <strong>de</strong>but al scriitoarei, cãrþi care aduc dupã <strong>si</strong>ne lumina ºi<br />
<strong>de</strong>schid o superbã cale spre cerul lui Dumnezeu.<br />
27
Un roman <strong>de</strong>spre iubire, <strong>si</strong>ngurãtate, mo<strong>arte</strong>,<br />
toate aflate sub implacabila împãrãþie a Timpului. O<br />
<strong>c<strong>arte</strong></strong> care son<strong>de</strong>azã în adâncime p<strong>si</strong>hicul uman,<br />
urmãrind în<strong>de</strong>osebi capacitatea individului <strong>de</strong> a<br />
suporta durerea fizicã, dar, mai ales, cea moralã, lupta<br />
individului cu timpul, frica nemãrginitã <strong>de</strong> mo<strong>arte</strong> ºi<br />
izbânda <strong>de</strong> a i se sustrage cât mai mult.<br />
Protagonistul romanului, doctorul p<strong>si</strong>hiatru<br />
Cas<strong>si</strong>an Robert, se retrage sau mai <strong>de</strong>grabã fuge, la<br />
vârsta senectuþii, la cabana sa din munþi, cu dorinþa <strong>de</strong><br />
a se elibera <strong>de</strong> o obse<strong>si</strong>e mai veche, ºi anume aceea <strong>de</strong><br />
a înfrunta Marginea Vieþii. Sperã ca, împlinindu-ºi<br />
acest vis, sã gãseascã ºi rãspunsuri la o serie <strong>de</strong><br />
întrebãri care-l macinã <strong>de</strong> fo<strong>arte</strong> multã vreme: „<strong>de</strong> ce<br />
atâtea eºecuri? De ce atâta <strong>si</strong>ngurãtate? ªi, mai ales,<br />
<strong>de</strong> ce, în p<strong>arte</strong>a noastrã <strong>de</strong> lume, ne este dat sã trãim<br />
în durere, spaimã ºi umilinþã?” Aflãm în continuare<br />
cã a ales sã plece <strong>de</strong> acasã ºi pentru a evada din<br />
spaþiul sufocant creat <strong>de</strong> familia sa, care îi acorda o<br />
atenþie exageratã.<br />
Ajuns la cabanã, personajul <strong>si</strong>mte ºi mai acut<br />
confruntarea cu timpul ºi, implicit cu mo<strong>arte</strong>a, <strong>de</strong> la<br />
care sperã continuu o amânare, pentru a evita cât <strong>de</strong><br />
mult po<strong>si</strong>bil topirea în neant. Asta, în ciuda faptului<br />
cã are convingerea cã mo<strong>arte</strong>a este o eliberare: „Sunt,<br />
aºadar, în pragul eliberãrii, dar mi-e fricã. Nu vreau,<br />
nu sunt capabil sã vreau, nu mã <strong>si</strong>mt suficient <strong>de</strong><br />
puternic ori <strong>de</strong> inteligent sã vreau tocmai ceea ce-mi<br />
doresc mai mult: lumina, <strong>de</strong>taºarea <strong>de</strong> orice<br />
constrângeri. Cred, dar mi-e fricã <strong>de</strong> ceea ce cred.<br />
Aºtept ºi mi-e cumplit <strong>de</strong> fricã. Teribilã stare între<br />
animal ºi înger. De unul încerci sã fugi, <strong>de</strong> celãlalt þie<br />
fricã.” Doctorul, lucid ca toþi ceilalþi protagoniºti ai<br />
lui Buzura, este frãmântat neîncetat <strong>de</strong> întrebãri, se<br />
aflã mereu în cãutarea unor rãspunsuri. Însã starea<br />
care-l dominã este <strong>si</strong>nguratatea, ºi nu doar la cabanã,<br />
un<strong>de</strong> oricum nu prea avea cu cine sã vorbeascã, ci <strong>de</strong><br />
fo<strong>arte</strong> multã vreme; mai exact, <strong>de</strong> când a înþeles cã<br />
toate cuvintele nu sunt <strong>de</strong>cât niºte paravane pentru<br />
nea<strong>de</strong>vãruri, cã toate ºi-au pierdut substanþa. Aceastã<br />
28<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Criticã literarã<br />
Raport asupra <strong>si</strong>ngurãtãþii<br />
Augustin Buzura<br />
Mirela Nistor<br />
aver<strong>si</strong>une faþã <strong>de</strong> minciunã ºi fals, care este o obse<strong>si</strong>e<br />
mai veche a scriitorului, duce la izolarea<br />
personajului. La cabanã, momentele <strong>de</strong> <strong>si</strong>ngurãtate îi<br />
sunt întrerupte <strong>de</strong> vizitele Marei, prin intermediul<br />
cãreia ne este prezentatã viaþa aventuroasã a<br />
cãlugãrului Sever Morar, dar ºi aspecte din viaþa<br />
pãrinþilor Marei, în special cele referitoare la mama<br />
sa, Teodora, faþã <strong>de</strong> care doctorul a nutrit o puternicã<br />
afecþiune. Singurãtatea protagonistului se datoreazã<br />
într-o mare mãsurã ºi sentimentului <strong>de</strong> totalã<br />
neîmpãcare cu lumea din jur, o lume mecanizatã care<br />
încearcã sã-ºi impunã regulile, ceea ce personajului îi<br />
provoacã o repul<strong>si</strong>e imensã. Acest sentiment al<br />
inadaptãrii îl <strong>de</strong>terminã sã se izoleze <strong>de</strong> lume ºi sã<br />
încerce aceeaºi senzaþie pe care a încercat-o ºi Mihai<br />
Bogdan din Absenþii, ºi anume cã s-a nãscut prea<br />
<strong>de</strong>vreme: „Lumea mea a trecut sau nu a venit încã. ªi<br />
nimic nu mã face sã sper cã va veni prea curând”.<br />
Suntem martorii mai multor universuri epice,<br />
<strong>de</strong>oarece, dupã cum scriitorul ne-a obiºnuit pânã<br />
acum, <strong>c<strong>arte</strong></strong>a se <strong>de</strong>sfãºoarã pe mai multe planuri: un<br />
plan prezent, care urmãreºte viaþa doctorului din<br />
momentul în care a ajuns la cabanã ºi un plan trecut,<br />
care nu vizeazã doar <strong>de</strong>stinul protagonistului, ci ºi<br />
evenimente din viaþa altor personaje. Ne este<br />
prezentat, astfel, <strong>de</strong>stinul tragic al lui Darius, socrul<br />
doctorului, (iar, <strong>de</strong> la un punct, relatarea ia forma<br />
confe<strong>si</strong>unii); un alt fir epic urmãreºte relaþiile<br />
amoroase ale lui Dan Robert, fiul p<strong>si</strong>hiatrului, dar<br />
mai ales relaþia incertã a acestuia cu Claudia.<br />
În fo<strong>arte</strong> multe dintre interviurile sale, scriitorul<br />
menþioneazã faptul cã temele mari ale literaturii sunt<br />
aceleaºi <strong>de</strong> la început. Iatã <strong>de</strong> ce nu ne mirã <strong>de</strong>loc<br />
faptul cã prozatorul a ales sã vorbeacã <strong>de</strong>spre iubire ºi<br />
mo<strong>arte</strong>. Despre iubire ni se vorbeºte prin intermediul<br />
multor personaje, însã cea mai puternicã, cea mai<br />
frumoasã ºi probabil, <strong>de</strong> aceea, ºi cea mai dureroasã<br />
dintre toate poveºtile <strong>de</strong> iubire prezente în roman,<br />
con<strong>si</strong><strong>de</strong>rãm cã este cea dintre Darius ºi Ella. Aceºtia<br />
se cunosc în tren în drum spre Berlin, amândoi fiind<br />
stu<strong>de</strong>nþi, ºi, întorºi acasã, se hotãrãsc sã se<br />
cãsãtoreascã într-un moment fo<strong>arte</strong> dificil din istoria
þãrii, cãci Tran<strong>si</strong>lvania era ocupatã <strong>de</strong> maghiari. Dupã<br />
<strong>de</strong>tenþia din lagãrul <strong>de</strong> la Someºeni, cauzatã <strong>de</strong><br />
încercarea <strong>de</strong> a trece clan<strong>de</strong>stin în România pentru a<br />
primi ºi binecuvântarea pãrinþilor Ellei, Darius este<br />
obligat sã participe la rãzboi în Ucraina. Va fi o<br />
perioadã dificilã atât pentru Darius, cât ºi pentru Ella,<br />
care va fi forþatã sã lucreze în lagãr, dar ºi sã ce<strong>de</strong>ze<br />
in<strong>si</strong>stenþelor unui soldat, cãci acesta nu înceta sã-i<br />
aminteascã <strong>de</strong> originiea ei nesãnãtoasã, Ella fiind pe<br />
jumãtate evreicã. Pânã la un punct, <strong>de</strong>stinul<br />
personajului se aseamãnã cu cel al lui ªtefan<br />
Gheorghidiu, cãci experienþa îngrozitoare a<br />
rãzboiului ºi absenþa în<strong>de</strong>lungatã <strong>de</strong> lângã femeia<br />
iubitã îl <strong>de</strong>terminã sã punã sub semnul întrebãrii<br />
fi<strong>de</strong>litatea soþiei sale, în minte in<strong>si</strong>nuându-i-se <strong>de</strong> mai<br />
multe ori un dar dacã? Însã spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong><br />
protagonistul lui Camil Petrescu, pentru Darius<br />
urmeazã vremea certitudinilor, cãci, ajuns acasã ºi<br />
vrând sã-i facã o surprizã soþiei, acesta a<strong>si</strong>stã<br />
halucinat la spectacolul trãdãrii sale. ªi chiar dacã în<br />
rãzboi s-a aflat mereu în proximitatea morþii, acum<br />
cunoaºte o altã faþã a sa: „O mo<strong>arte</strong> mai grea, mai<br />
cruntã <strong>de</strong>cât tot ce cunoscusem <strong>de</strong>spre Mo<strong>arte</strong>”.<br />
Întâlnirea tardivã a celor doi, pentru cã Darius este<br />
nevoit sã se ascundã în pãdure timp <strong>de</strong> câteva luni, nu<br />
poate reface uniunea cuplului.<br />
Mo<strong>arte</strong>a este o prezenþã copleºitoare în roman.<br />
Încã din primele pagini, personajul este dominat <strong>de</strong><br />
frica <strong>de</strong> mo<strong>arte</strong>. De aceastã datã <strong>de</strong> mo<strong>arte</strong>a fizicã,<br />
<strong>de</strong>oarece cu cea moralã se întâlnise <strong>de</strong> multã vreme.<br />
Urmãrind firul retrospectiv surprin<strong>de</strong>m alte feþe ale<br />
morþii cu care personajele cãrþii se întâlnesc <strong>de</strong>seori.<br />
Este cazul lui Darius, în special în perioada în care se<br />
aflã în rãzboi, <strong>si</strong>tuându-se mereu în anticamera<br />
morþii, dar ºi cazul protagonistului care, prin profe<strong>si</strong>e,<br />
se ve<strong>de</strong> obligat sã o întâlneascã la tot pasul, având,<br />
totuºi, <strong>de</strong>seori satisfacþia <strong>de</strong> a-i scoate pe oameni din<br />
ghearele ei, dar ºi fiind nevoit sã se resemneze atunci<br />
când nu i se poate opune. Aºadar, mo<strong>arte</strong>a râvnitã cu<br />
disperare (cum este cazul Marei, care vrea sã scape <strong>de</strong><br />
<strong>si</strong>ngurãtate), dar mai ales teama <strong>de</strong> mo<strong>arte</strong> a<br />
personajelor ocupã mult spaþiu în roman.<br />
Nici din aceastã <strong>c<strong>arte</strong></strong> nu lipseºte socialul,<br />
scriitorul prezentând durerea individului aflat sub<br />
teroarea istoriei, o istorie vitregã care otrãveºte ºi<br />
perverteºte fiinþa. Astfel, pe fundalul fiecãrei iubiri,<br />
este surprins ºi câte un moment dramatic din istoria<br />
þãrii. Iubirea dintre Ella ºi Darius se consumã în<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Criticã literarã<br />
perioada în care Tran<strong>si</strong>lvania se afla sub ocupaþie<br />
maghiarã. Protagonistul îºi începe cariera <strong>de</strong> medic în<br />
Pãdureni în perioada în care Securitatea te urmãrea la<br />
tot pasul. Astfel cã, pentru a-i ajuta pe partizani,<br />
medicul se ve<strong>de</strong> nevoit sã-ºi exercite <strong>de</strong> cele mai<br />
multe ori profe<strong>si</strong>a pe ascuns, fiind supus în<br />
permanenþã fricii <strong>de</strong> a fi prins ºi arestat <strong>de</strong> Securitate.<br />
Întâlnirea dintre doctorul Cas<strong>si</strong>an Robert ºi Daria, cea<br />
care-i va <strong>de</strong>veni soþie, are loc în Pãdureni cu ocazia<br />
unei vizite a Tovarãºului. Protagonistul, ajuns doctor<br />
p<strong>si</strong>hiatru, este trimis pentru a veghea la bunul mers al<br />
lucrurilor, <strong>de</strong>oarece nu era admisã nicio greºealã,<br />
totul trebuia sã iasã perfect, astfel încât Tovarãºul sã<br />
fie mândru <strong>de</strong> þara pe care o conduce. Ni se prezintã<br />
un spectacol <strong>de</strong>-a dreptul grotesc ºi hilar, totul<br />
aflându-se sub împãrãþia falsului: erau amenajate<br />
drumurile ºi chiar o locuinþã (în eventualitatea cã<br />
Tovarãºul ar fi vrut sã facã vreo vizitã), erau plantaþi<br />
copaci <strong>de</strong>-o p<strong>arte</strong> ºi <strong>de</strong> alta a drumului, chiar ºi<br />
animalele pentru vânat trebuiau sã iasã în bãtaia<br />
puºtii conducãtorului ºi, mai mult, toþi cei care urmau<br />
sã intre în contact direct cu Tovarãºul trebuiau sã fie<br />
cu analizele la zi. În ceea ce priveºte perioada<br />
post<strong>de</strong>cembristã, protagonistul este mãcinat <strong>de</strong><br />
aceleaºi nedumeriri pe care le avea ºi Matei Popa din<br />
Recviem pentru nebuni ºi bestii.<br />
Latura aforisticã este prezentã ºi aici. Dacã în<br />
Absenþii, prostia a fost teoretizatã, în acest roman<br />
scriitorul aduce completãri: „Prostia nu este, nu a<br />
fost ºi nu va fi niciodatã discretã. Ea nu poate trãi<br />
fãrã curte, fãrã suporteri entuziaºti, fãrã lepre...”<br />
Referitor la formula narativã observãm cã la fel<br />
ca-n celelalte romane, scrierea la persoana întîi<br />
<strong>si</strong>ngular alterneazã cu cea la persoana a treia. Existã<br />
ºi elemente <strong>de</strong> metaroman, dat fiind faptul cã<br />
protagonistul întreprin<strong>de</strong> un <strong>de</strong>mers pe cât <strong>de</strong> dificil,<br />
pe atât <strong>de</strong> necesar: îl surprin<strong>de</strong>m sub teroarea obse<strong>si</strong>ei<br />
<strong>de</strong> a scrie, act pe care-l con<strong>si</strong><strong>de</strong>rã un imperativ,<br />
<strong>de</strong>oarece se iluzioneazã cã astfel se în<strong>de</strong>pãrteazã <strong>de</strong><br />
inevitabilul final. Un element <strong>de</strong> noutate îl constituie<br />
citatul livresc, menit sã ilustreze ºi sã întãreascã i<strong>de</strong>ile<br />
prezente în text.<br />
Surprinzând <strong>si</strong>ngurãtatea profundã, trãirea<br />
plenarã a iubirii, dar ºi iminenþa morþii, scriitorul<br />
aduce, <strong>de</strong> fapt, un elogiu vieþii, vieþii care ar trebui<br />
trãitã fãrã conce<strong>si</strong>i, fãrã abandonarea în fals,<br />
minciunã ºi laºitate, chiar dacã este o cale comodã.<br />
29
Criticã literarã<br />
Ionel Popa<br />
Literatura diasporei româneºti -<br />
fãrã a nega cele câteva încercãri timi<strong>de</strong><br />
ºi sporadice - este, încã, neglijatã, dacã<br />
nu voluntar, atunci involuntar, ca un<br />
reflex al unor vremuri trecute. Situaþia<br />
este cu atât mai dureroasã, cu cât pe<br />
mulþi dintre scriitorii români din<br />
strãinãtate îi întâlnim în paginile<br />
revistelor româneºti sau, în cazurile<br />
fericite, le citim cãrþile tipãrite în<br />
România. Un caz ilustrativ, în acest sens,<br />
este cel al poetului Adrian Erbiceanu,<br />
trãitor, din 1979, în Canada. Recentul sãu<br />
volum "De la Anna la Caiafa", a apãrut în<br />
2007, la Editura Ar<strong>de</strong>alul din Târgu-<br />
Mureº.<br />
Întorcând ultima paginã a cãrþii, dincolo <strong>de</strong><br />
frumuseþea versurilor, se constatã caracterul meditativ -<br />
melancolic al poeziei, liantul unitãþii celor trei cicluri<br />
ale volumului: “La poarta înserãrii”, “Per<strong>de</strong>lele nopþii” ºi<br />
“Printre <strong>si</strong>labe”.<br />
Ca expre<strong>si</strong>e a nostalgiei dupã Casa - vatrã, acolo în<br />
strãinãtãþi a luat cu <strong>si</strong>ne, drept merin<strong>de</strong>, ºi sarea ºi apa ºi<br />
pâinile, ºi, împreunã cu acestea, ºi ghiveciul cu flori. Dar<br />
toate cele pe care le-a luat cu <strong>si</strong>ne n-au fost în stare sã<br />
potoleascã dorul. În strãinãtãþi "timpul - lege ºi instanþã"<br />
are alte dimen<strong>si</strong>uni ºi inten<strong>si</strong>tãþi , Timpul fiind metatema<br />
versurilor. "Alunecarea ca umbrele pe ape / spre lagunele<br />
care ne ascund" genereazã o a<strong>de</strong>vãratã constelaþie <strong>de</strong> teme<br />
ºi motive poetice: cãutarea, drumul, visul, copilãria, casa,<br />
zãdãrnicia, vina ontologicã. Poemele volumului sunt<br />
meditaþii întru citirea semnelor care dau sama <strong>de</strong> lucrarea<br />
TIMPULUI asupra fiinþei umane. În ontologia poeticã a<br />
lui Adrian Erbiceanu cã<strong>de</strong>rea în timp este pãcatul originar.<br />
Din perspectiva curgerii irever<strong>si</strong>bile a timpului,<br />
viaþa este punte între "leagãn" ºi "parastas". I<strong>de</strong>ea nu este<br />
originalã - e un dat ontologic - dar se impune imaginea<br />
poeticã în care poetul exprimã aceastã i<strong>de</strong>e : "ºi-acelaºi<br />
vis, ce-ascun<strong>de</strong>-n el furtuna / - Din leagãn, punte cãtre<br />
parastas - / Ca un blestem, ne-nvolburã întruna: / Atât a<br />
fost... Atât a mai rãmas .(Bat caldarâmul vieþii ). Versurile<br />
oferã un bogat câmp semantic al timpului: pãduri<br />
ceþoase, vârfuri lunecoase, giulgiul rece, ploaie, drumul,<br />
pasul, clipa, rãbojul, cale, orologiul, ornic, secunda,<br />
cadran, scarã, calendar, vântul, alergare. Poetul, ducând<br />
"vântul umbrei" în spinare, se aºterne la drum pentru a<br />
strãbate "Taina grea ca printr-un vechi <strong>de</strong>scânt,/ Prin lumile<br />
în mine <strong>si</strong>gilate". (Doar umbra). Se vã<strong>de</strong>ºte faptul cã<br />
poetul are dorul cãutãrii ºi harul poetic: "Mã-ncearcã,<br />
uite-aºa, un dor <strong>de</strong> ducã // (...) // Mã poartã, uite-aºa, o<br />
30<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
MESAJ POETIC DIN CANADA<br />
ADRIAN ERBICEANU - “DE LA ANNA LA CAIAFA”<br />
unduire/ <strong>de</strong> aripi... pre<strong>si</strong>mþindu-le cã-mi<br />
cresc ". Poezia " Mã-ncearcã uite-aºa ",<br />
din care am citat, este o auto<strong>de</strong>finire.<br />
Astfel <strong>de</strong> autoportrete ºi <strong>arte</strong> poetice sunt<br />
mereu prezente în volum.<br />
Pe drumul cãutãrilor, poetul dã <strong>de</strong><br />
"lacãtul închis" (arghezian). Poezia "Ca<br />
lacãtul" , este ilustrativã pentru textele<br />
în care eul poetic se adreseazã unei o a<br />
doua persoane. Cine este aceastã<br />
persoanã? Iubita, poezia, divinitatea? În<br />
cãutarea semnelor prin "vremea rãvãºitã<br />
<strong>de</strong> furtunã", poetul este un solitar.<br />
(Semne).<br />
Frecvenþa întrebãrilor susþine<br />
caracterul reflexiv al versurilor, dar ºi<br />
puncteazã ten<strong>si</strong>unea trãirilor. Dubitativ,<br />
poetul nu renunþã la urcarea pe scara<br />
"visurilor fremãtãtoare".<br />
Unul dintre textele <strong>de</strong> rezistenþã ale volumului este<br />
"Piatra rarã". Ascultând tic-tacul vremii, poetul <strong>de</strong>scoperã<br />
legea universalã care stã <strong>de</strong>asupra omului - întrebare: "Mie<br />
întrebarea.../ .../ De ce nãscutul trebuie sã moarã". În<br />
dansul viclean ºi alunecos al timpului, eul liric e un veºnic<br />
"felinar întrebãtor" (Vals). O elegie a dorului este<br />
"Iubirile". Prin vocabular ºi prozodie, versurile ne conduc<br />
spre un mo<strong>de</strong>l: Lucian Blaga.<br />
Un alt aspect al tehnicii poetice este <strong>de</strong>dublarea :<br />
persoana a doua, cãreia poetul i se adreseazã mereu, în<br />
tonalitã?i grave, poate fi "duhul sãu " ( P<strong>arte</strong> <strong>de</strong> vinã ).<br />
"La poarta înserãrii " ( metafora curgerii timpului ),<br />
care încheie primul ciclu, e o <strong>si</strong>ntezã a acestuia. Urmând<br />
treptele întrebãrilor, poetul, " ghem " ce se " <strong>de</strong>znoadã ",<br />
bate la Poarta înserãrii.<br />
Textele celui <strong>de</strong> al doilea ciclu (Per<strong>de</strong>lele înserãrii)<br />
se strâng într-o a<strong>de</strong>vãratã viziune: "Popa citeºte un nou<br />
acatist". O bijuterie a volumului este poemul "Tu copile":<br />
"Am pornit la drum <strong>de</strong> searã / Sã-i spun þarinii poveºti. / Eu<br />
îl sui, drumul coboarã.../ Tu, copile, cine eºti ? / / / Prins<br />
<strong>de</strong> volburi, la strâmtoare, / Gândul dã a se-odihni; / Sus<br />
e cald, jos e rãcoare.../ Tu, copil, <strong>de</strong> un<strong>de</strong> vii ? / / Cã ºi<br />
pasul ce strãbate / Printre patimi, la rãscruci, / Visele se<br />
frâng mai toate.../ Tu, copil, un<strong>de</strong> te duci? / / În balans pe<br />
vechea punte / Peste vãmile lumeºti, / Clipa mi-e rãboj pe<br />
frunte.../ Tu, copile, un<strong>de</strong> eºti ? //<br />
Timpul e linear, dar numai aparent; el e labirint (vezi<br />
frecvenþa lexemelor: rãtãcesc, cãrãri, potecã, hãþiºuri,<br />
cale). (“Acelaªi veac, acelaªi leat", "Timp ªi <strong>de</strong>stin").<br />
Poetul e într-o permanentã neodihnã, "între rãu ºi bine"<br />
ºi sortit sã munceascã la o casã care mereu rãmâne<br />
neterminatã ("La casa mea").<br />
În ciclul al treilea, dupã cum sugereazã ºi titlul,
"Printre <strong>si</strong>labe", sunt frecvente <strong>arte</strong>le poetice ºi<br />
autoportretele. Textul poetic contopeºte cele douã teme.<br />
Actul poetic este cãutare ºi jertfã: "Eu pe cine caut între<br />
cuvinte/ În poemu-n care ard <strong>de</strong> viu,/ Nepãtrunsul sã-l<br />
pãtrund... aminte/ Litera în vorbã când o scriu ./ ("Pentru<br />
cine"). Poezia dã puterea <strong>de</strong> a confrunta rãstignirea pe<br />
crucea timpului: " Silabele se leagã în cuvinte / Ca strugurii<br />
<strong>de</strong> vrejul lor amar, / Prin toamna care-aleargã înainte.../<br />
Cât zici c-a mai rãmas din calendar?"("Printre <strong>si</strong>labe").<br />
Poezia ("Ri<strong>si</strong>pa noastrã") e "un ocean albastru". ("Era pe<br />
vremea"). Jertfa creatoare e ºi cântec ºi bucurie ("Mãncearcã<br />
uite-aºa").<br />
Poetul e un Ulise ºi un Aeneas, cãlãtor pe mare, spre<br />
un nostos un<strong>de</strong> îl aºteaptã un Charon. Versul prilejuieºte<br />
mãrturi<strong>si</strong>rea vieþii. În curgerea timpului, viaþa poetului<br />
<strong>de</strong>vine C<strong>arte</strong>. Drumul vieþii este "ales", adicã hotãrât,<br />
poetul trecându-l" din vamã-n vamã", urmându-ºi<br />
"chemarea": "osânda-i fãrã <strong>de</strong> popas" . Speranþa, visul ºi<br />
actul creator <strong>de</strong>terminã "ruperea din somn" ºi "ar<strong>de</strong>re pe<br />
rug"; "Vremea trece, cuvântul rãmâne". ("Era pe vremea").<br />
Poetul este o fiinþã unicã aflatã între ontic ºi existenþial<br />
("Între gânduri"). De aceea el refuzã viaþa ca <strong>si</strong>mplu " act<br />
<strong>de</strong> prezenþã", neavând timp pentru vremea care coace<br />
"seminþe negre" ("Act <strong>de</strong> prezenþã").<br />
Poezia lui Adrian Erbiceanu e strãbãtutã ºi <strong>de</strong> o undã<br />
<strong>de</strong> religiozitate. Psalmistul <strong>de</strong>vine un "alergãtor"<br />
("Alergarea continuã"), spre taina - poveste ("Ce tainã"),<br />
sperând sã gãseascã rãspuns la întrebarea "Pânã când". În<br />
"Balet", textul e construit pe <strong>si</strong>mbolul complex al lebe<strong>de</strong>i:<br />
pornit din "baletul lebe<strong>de</strong>lor negre", psalmistul parcurge<br />
drumul greu spre "baletul lebe<strong>de</strong>lor albe". În sonuri vag -<br />
ecleziastice e scrisã ºi poezia "Oglinda ".<br />
Extrasã din universul trãirilor proprii, meditaþia<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Criticã literarã<br />
melancolicã irigã versurile volumului pe care-l comentãm.<br />
Irigat <strong>de</strong> aceastã substanþã liricã, poezia lui Adrian<br />
Erbiceanu nu este una pe<strong>si</strong>mistã. Cu toate acestea, poezia<br />
sa nu este nici împotriva curgerii timpului, pentru cã<br />
niciun<strong>de</strong> în versurile sale nu vom gã<strong>si</strong> o revoltã. Poetul<br />
scrie o poezie a asumãrii ontologicului. Nu întâmplãtor<br />
versurile sale au un sens etico - filosofic testamentar: "Nau<br />
sã ne ierte pe vecii urmaºii/ De nu ne-am potrivi cu grijã<br />
paºii/ Pe scara timpului - testamentarã".<br />
Întorcând ºi ultima paginã a volumului, suntem în<br />
mãsurã sã clarificãm ºi semnificaþia titlului volumului:<br />
poetul, rãstignit între cuvinte, se aflã în permanentã<br />
interogaþie; drumul "<strong>de</strong> la Anna la Caiafa" este drumul<br />
vieþii.<br />
Concluzionând, putem afirma cã Adrian Erbiceanu<br />
scrie poezie elegiacã în tipar cla<strong>si</strong>c. ªi, dacã am amintit <strong>de</strong><br />
influenþe ºi <strong>si</strong>militudini cu Blaga ºi Arghezi, am fãcut acest<br />
lucru tocmai pentru a sublinia aspectele fericite prin care<br />
poetul se integreazã în tradiþia marii noastre poezii.<br />
Volumul asupra cãruia am stãruit în comentariul nostru<br />
ne oferã prilejul <strong>de</strong> a contura profilul liric al unui poet<br />
cu o sen<strong>si</strong>bilitate viguroasã ºi clar personalizatã.<br />
Adresãm un cuvânt <strong>de</strong> apreciere ºi pentru talentul ºi<br />
imaginaþia lui Adrian Popescu, artistul care a ilustrat<br />
volumul cu trei tablouri care "prefaþeazã" cele trei cicluri<br />
ale cãrþii, la care se adaugã ºi imaginea <strong>de</strong> pe copertã.<br />
Prin culoare, <strong>si</strong>mbol ºi spaþialitate, artistul plastic a reuºit<br />
sã concretizeze, în mod meritoriu, conferind vizibilitate<br />
conþinutului i<strong>de</strong>atic ºi afectiv al versurilor din volumul<br />
<strong>de</strong> versuri "De la Anna la Caiafa", al poetului român din<br />
Canada - Adrian Erbiceanu.<br />
CALENDAR CULTURAL S TM REAN 2009<br />
115 - 03.07.1894 Se naºte la Carei scriitorul ºi ziaristul Jávor Béla<br />
(m.1973)<br />
100 - 05.07.1909 Se naºte la Tur pictorul Ion Þânþaº (m.1973)<br />
50 - 15.07.1959 Moare la Blaj preotul ºi omul politic Aurel<br />
Dragoº (n.1883)<br />
125 - 15.07.1884 Se naºte la Gherþa Micã, scriitorul Rodion<br />
Markovits (m.1948)<br />
20 - 16.07.1989 Moare la Bocicãu vicarul episcopal Paul<br />
Augustin (n.1908)<br />
50 - 17.07.1959 Se naºte la Satu Mare poetul ºi traducãtorul<br />
Kovács András Ferenc<br />
70 - 23.07.1939 Moare la Medieºu Aurit preotul ºi omul politic<br />
Ioan Tarþia (n.1878)<br />
15 - 23.07.1994 Moare la Ora<strong>de</strong>a filosoful Radu Enescu<br />
(n.1925)<br />
170 - 25.07.1839 Se naºte la Pomi preotul patriot Gavril Lazãr <strong>de</strong><br />
Purcãreþi (m.1907)<br />
60 - 03.08.1949 Moare la Ribiþa (Alba) dirijorul Io<strong>si</strong>f Spãdaru<br />
(n.1901)<br />
55 - 15.08.1954 Se naºte la Blaj artistul plastic ºi scriitorul<br />
Va<strong>si</strong>le Frãþilã<br />
70 - 23.08.1939 Se naºte la Târºolþ, pictorul Ion Sasu<br />
90 - 28.08.1919 Se naºte la Valea Vinului, scriitorul ºi<br />
traducãtorul Mikó Ervin (m.1997)<br />
130 - 30.08.1879 Se naºte la Cãuaº, pictorul Aurel Popp<br />
(m.1960)<br />
120 - 30.08.1889 Se naºte la Sanislãu, preotul ºi omul politic<br />
Ignaþiu Chirvai<br />
125 - 08.09.1884 Se naºte la Chiuzbaia (MM) omul <strong>de</strong> culturã<br />
Paul Benea (m.1948)<br />
30 - 13.09.1979 Moare la Satu Mare prozatorul Ivan Fedco<br />
(n.1938)<br />
80 - 19.09.1929 Se naºte la Câmpulung Moldovenesc criticul<br />
literar ºi eminescologul Graþian Jucan<br />
120 - 20.09.1889 Se naºte poetul Tereh Geza (m.1969)<br />
20 - 23.09.1989 Moare la Negreºti Oaº artistul fotograf ºi<br />
etnograf Ioniþã G. Andron (n.1917)<br />
110 - 24.09.1899 Se naºte la Negreºti Oaº omul politic liberal<br />
Octavian Ar<strong>de</strong>lean (m.1974)<br />
90 - 24.09.1919 Apare primul numãr al publicaþiei bisãptãmânale<br />
„Satu Mare”<br />
31
Prozã<br />
ªtefan Jurcã<br />
Blestemul cerbului<br />
32<br />
1<br />
Scrisul e lucrul dracului, am încercat ºi<br />
eu sã scriu prozã... am fost pe front, aº avea<br />
ce povesti. În munþii Tatra zburam într-un<br />
avion <strong>de</strong> vînãtoare, fãceam schiþe, poziþionam<br />
liniile inamicului, zburam <strong>de</strong>ci peste<br />
munþi.Eram atent ºi crispat, mi-era ºi un pic<br />
fricã, eu sînt totuºi artist... Un camarad<br />
aduce luneta la ochi, cautã prin oblonul<br />
avionului sã scoatã þeava afarã. În momentul<br />
urmãtor se produce un fapt ºocant, un<br />
bãºtinaº, cãlãuza, loveºte patul armei.<br />
Intrigat <strong>de</strong> gestul cãlãuzei era sã se producã o încãierare.<br />
Zgîlþîitul avionului m-a fãcut sã nu pot fi atent la<br />
<strong>de</strong>znodãmînt. Lunetistul þintise un cerb aflat pe o creastã, ºi<br />
nu unul oricare ci un cerb alb. Cãlãuza vãzuse animalul ºi<br />
riscase sã fie împuºcat <strong>de</strong> ofiþerul lunetist, dîndu-i peste<br />
mânã. Cerbul alb este un animal sfânt, el nu poate fi<br />
sacrificat. Aºa cum pentru indieni vaca e animal sfînt ori<br />
porcul animal spurcat la unele popoare. Oricum, cerbul n-ar<br />
fi putut fi recuperat <strong>de</strong> noi iar gestul lunetistului <strong>de</strong> a uci<strong>de</strong><br />
fusese con<strong>si</strong><strong>de</strong>rat un sacrilegiu. Bâtrînul pictor îºi aranjeazã<br />
pletele albe sub basc, are privirea blîndã, faþa <strong>de</strong> copil<br />
odihnit. Începe sã povesteascã lãsîndu-ºi pleoapele peste<br />
ochi. Scrisul e lucrul dracului... reia pictorul cu o voce<br />
subþire, efeminizatã. Se opreºte o clipã. Aºteaptã sã fie<br />
contrazis <strong>de</strong> cenacliºti. De fapt proza, vreau sã zic... pentru cã<br />
am început sã scriu ºi eu prozã, apoi am început sã tai din<br />
fraze,le reciteam ºi iar tãiam pînã am rãmas doar cu titlul, ca<br />
în final sã-mi dau seama cã nici titlul nu era bun. Aºa-i cu<br />
scrisul ºi cu lucrul dracului.<br />
Dorin îi povesteºte scena lui Io<strong>si</strong>f. El tace, apoi conchi<strong>de</strong><br />
triumfãtor:<br />
- N-am <strong>de</strong> un<strong>de</strong> sã ºtiu cã eu n-am fost în Munþii Tatra.<br />
- Ce nu ºtii,maestre?<br />
- Dacã existã cerbul alb...<br />
- Nici eu n-am auzit <strong>de</strong> el pînã acum, poate e un <strong>si</strong>mbol<br />
cum ai spune lupul alb...<br />
- Dar nici pictorul Divu nu spune dacã l-a vãzut sau nu...<br />
ci doar cã un bãºtinaº i-a dat peste puºcã lunetistului care<br />
intenþiona sã împuºte un cerb alb.<br />
- ªtii cã existau mãrci <strong>de</strong> camioane Tatra ?<br />
- Dar ce... Carpaþi ºi Bucegi nu au fost? Crezi cã noi nu<br />
avem ceva specific munþilor noºtri? Cãprioara din Carpaþi...<br />
- Ai putea sã pictezi cãprioara asta <strong>de</strong> la Grãdina<br />
zoologicã?<br />
- Din moment ce sînt profe<strong>si</strong>onist nu pot rãspun<strong>de</strong><br />
numai afirmativ. Mai greu va fi sã fie ºi artã acel <strong>de</strong>sen...<br />
Animalele se picteazã cel mai greu vãzute din faþã.<br />
Nu ºtiu dacã ai auzit <strong>de</strong> Mestrovic, sculptorul care l-a<br />
fãcut pe Carol I pe cal. E cel mai bun sculptor <strong>de</strong> statui<br />
ecvestre, <strong>de</strong>ci eu aº putea sã-þi <strong>de</strong>senez cãprioara <strong>de</strong> care ai<br />
spus dar nu ºtiu dacã asta va fi ºi artã.<br />
- ªtii secvenþa cu cazacii din romanul lui ªolohov,<br />
cãutau în pãdure “doi stejãrei” cînd <strong>de</strong>odatã le apare o<br />
cãprioarã cu un ied, gingaº ca un copilaº. E o caprã din<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
<strong>de</strong>sen <strong>de</strong> Mihai Olos<br />
Carpaþi, zice unul. Caprã, necaprã dar <strong>de</strong> ce<br />
n-are coarne, se întreabã trãitorii din stepã.<br />
- Nu ºtiam <strong>de</strong> ªolohov ºi cãprioara din<br />
Carpaþi dar Cerbul alb este un animal fo<strong>arte</strong><br />
rar ºi cine îl uci<strong>de</strong> ca<strong>de</strong> sub inci<strong>de</strong>nþa<br />
blestemului: pãþeºte ceva rãu sau chiar<br />
moare. Vînãtorii ºtiu mai bine <strong>de</strong>cît mine<br />
acest tabu. Eu sînt pictor ºi nu ºtiu <strong>de</strong>cît cã<br />
oxidul <strong>de</strong> zinc cu care se face fondul pe pînzã<br />
este fo<strong>arte</strong> periculos, poate fi chiar letal.<br />
Legenda mai spune cã Prinþul<br />
Alexandru al Serbiei ar fi împuºcat un cerb<br />
alb. A fost asa<strong>si</strong>nat atît el cît ºi soþia sa. Sînt<br />
mai multe pil<strong>de</strong> din acestea. În speþã<br />
blestemul ca<strong>de</strong> asupra celor <strong>de</strong> sânge<br />
albastru, cerbul alb este o specie rarã, în<br />
ultimii 6o <strong>de</strong> ani s-au zãrit exemplare puþine, la fel, poate cu<br />
ursul Panda, specia rezistã greu la noile condiþii <strong>de</strong> viaþã.<br />
- Vroiam sã revin la Hollosy, cã tot spuneai cã vrei sã ºtii<br />
<strong>de</strong>spre ºcoala <strong>de</strong> picturã din Rivulus. Maestrul Io<strong>si</strong>f s-a aºezat<br />
pe un taburet, Dorin ºi-a tras alãturi pãhãrelul <strong>de</strong> forma unei<br />
lalele. Afarã a so<strong>si</strong>t primãvara, colþul ierbii începe sã se<br />
îndrepte cãtre luminã. În vila Wagner, casã pustie, praf ºi<br />
<strong>si</strong>ngurãtate, bãlãrii, cãptãlani ºi urzici cresc cu poftã la<br />
marginea zidurilor din care se <strong>de</strong>sprind bucãþi <strong>de</strong> tencuialã.<br />
- Hollosy s-a nãscut la Sighet, a mai avut o sorã<br />
geamãnã Anna Maria. Tatãl sãu se numea Simon Corbul dar<br />
ºi-a schimbat numele. A revenit la numele maghiarizat <strong>de</strong>ºi<br />
era armean. În limba maghiarã Hollosy înseamnã corb.<br />
Armenii erau prigoniþi <strong>de</strong> turci ºi atunci o p<strong>arte</strong> dintre ei au<br />
ajuns în Moldova, alþii la Gherla iar <strong>de</strong> acolo la Sighet. S-au<br />
catolicizat ºi ºi-au schimbat numele. Era sã uit, a mai avut ºi<br />
un frate mai mare Io<strong>si</strong>f care picta ºi el.<br />
- De un<strong>de</strong> ºtii maestre?<br />
- Ti-am spus dar n-ai reþinut, vroiam sã scriu o istorie a<br />
ºcolii <strong>de</strong> picturã din Rivulus, am citit, am adunat material.<br />
Am corespondat cu istorici <strong>de</strong> artã. Îþi spun ºi amãnunte cã<br />
poate aºa, sub formã <strong>de</strong> poveste vei reþine mai uºor i<strong>de</strong>ea.<br />
Aici nu este vorba <strong>de</strong> naþionalitate, era imperiul<br />
austroungar. Toate þãrile acestea erau scrise AU, adicã Austro<br />
Ungaria. Pe atunci existau douã ºcoli, cea <strong>de</strong> la Munchen ºi<br />
cea <strong>de</strong> la Barbizon. Coloniile <strong>de</strong> picturã au avut un aport<br />
însemnat la promovarea picturii în aer liber. Au venit cu ceva<br />
nou: lumina ºi tematica preluatã din mediul înconjurãtor.<br />
Hollosy are niºte lucrãri cu subiecte din zona un<strong>de</strong> picta: Fatã<br />
cu basma, Fata care râ<strong>de</strong>, Fetiþã cu pãlãrie ver<strong>de</strong>, Viþeluºi.<br />
Lucrarea care l-a fãcut celebru este “Depãnuºatul<br />
porumbului”, apoi dupã ce a plecat din rivulus “Cetatea<br />
Hustului”.<br />
- Maestre, mai este un armean catolicizat, C<strong>si</strong>ki Gergely<br />
din pãrþile Aradului. S-a fãcut preot catolic apoi a început sã<br />
scrie teatru. a intrat în conflict cu clerul ºi a fost expulzat.<br />
Teatrul din Torþiºoara, cel maghiar, poartã numele lui.<br />
- Cum a ajuns Simonac în Rivulus? El a avut doi elevi<br />
din Rivulus, pe Reti Istvan ºi pe Janos Thorma care l-au<br />
invitat în orasul lor cu elevii sãi cu tot. Primarul le-a a<strong>si</strong>gurat<br />
cazarea într-un atelier improvizat. Au venit cu trenul iar în<br />
garã au fost aºteptaþi cu onoruri.<br />
- Hollosy avea treizeci ºi nouã <strong>de</strong> ani, era cam ciudat. ªia<br />
aruncat pãlãria în mulþime. Cînd a vãzut atelierele proaspãt<br />
2
podite a exclamat: Cocinã <strong>de</strong> porci, toþi au îngheþat, era<br />
profesor în Bavaria, cocinã <strong>de</strong> porci va rãmîne aici dupã ce<br />
plecãm noi <strong>de</strong> aici. Avea o obse<strong>si</strong>e, un tablou emblemã <strong>de</strong><br />
eliberare a naþiunilor <strong>de</strong> sub imperiu: Marºul lui Rakoczi la<br />
care a lucrat cu intermitenþe mulþi ani fãrã a reuºi sã-l<br />
finalizeze. Se pãstreazã aceste studii pentru lucrare. Dorinþa<br />
sa a fost sã fie îmmormîntat în cimitirul armenesc din Gherla<br />
însã începuse rãzboiul ºi a fost înhumat la Sighet în oraºul în<br />
care s-a nãscut.<br />
Oraºul Gherla a fost întemeiat <strong>de</strong> armeni, ºi-au<br />
cumpãrat teren lîngã aºezarea româneascã ºi au construit<br />
oraºul. Priveºte biserica armeneascã,este pe drumul cum vii<br />
<strong>de</strong> la Napoca la Rivulus, e un parc în apropiere pe p<strong>arte</strong>a<br />
dreaptã. Armenii au fost comercianþi, alãturi <strong>de</strong> greci ºi <strong>de</strong><br />
evrei ei au fost cele mai vechi popoare care au dominat lumea<br />
anticã. Prigoniþi <strong>de</strong> islamiºti se orientau în pribegia lor dupã<br />
locurile <strong>de</strong> aprovizionare ale armatei.<br />
Cu Io<strong>si</strong>f coboarã <strong>de</strong> la Vila Wagner, în stînga este terenul<br />
<strong>de</strong> tenis, <strong>de</strong> vreo treizeci <strong>de</strong> ani este tot acolo, traversau Valea<br />
Roºie pe un po<strong>de</strong>þ din beton apoi porneau pe Aleea<br />
cardiacilor cãtre casã.<br />
- Vezi biserica asta, fãcea maestrul cu mersul poticnit,<br />
<strong>de</strong>ºi nu împlinise ºaizeci <strong>de</strong> ani, <strong>de</strong> lîngã statuia ostaºului,<br />
chiar lîngã valea repezitã, a fost ziditã <strong>de</strong> un cetãþean <strong>de</strong><br />
bucurie cã i s-a întors feciorul teafãr <strong>de</strong> pe front. Acest parc<br />
s-a numit parcul Regina Maria. Piatra gãuritã a fost aºezatã<br />
acolo pentru a consemna forþa perforatoarelor Pullman, aduse<br />
în urbe pentru minele din împrejurimi. Asta se întîmpla prin<br />
anul 1912. Mai încolo, spre bisericã este statuia lui Lendway,<br />
un actor nãscut în Rivulus care a întemeiat Teatrul maghiar<br />
din Budapesta. Cineva i-a aºezat flori la bazã, un hîtru i-a pus<br />
pe gurã o petalã roºie… A locuit în Centrul Vechi, lîngã<br />
Vinclu.<br />
- Ar trebui sã publici mai mult,cum vrei tu sã ajungi<br />
scriitor <strong>de</strong> aici din Rivulus?<br />
- Dar Blaga,<strong>de</strong> la Cluj…<br />
- El era Blaga, o sã-mi spui <strong>de</strong> D.R.P., <strong>de</strong> Buzura. ªi ei<br />
au plecat în Capitalã.<br />
- Chiar nu crezi cã se poate face culturã ºi în<br />
Provincie?...<br />
- O sã fii tu primul care spargi canonul…<br />
- Lasã-mã sã cred,.maestre…<br />
- Bine, fiule…<br />
- Mai spune-mi <strong>de</strong>spre anii 1950 cînd erai elev…<br />
- Sînt multe <strong>de</strong> spus,la ce þi-ar folo<strong>si</strong> ?<br />
- Poate voi scrie…cîndva…<br />
- ªi mie la ce-mi foloseºte?<br />
- Pãi… nu lupþi tu sã fii nemuritor, cu lucrãrile tale. Cine<br />
ºtie cum se vor vin<strong>de</strong>, ce valoare vor avea…<br />
- Vorba lui Nichita Stãnescu, mã va durea în cenuºã…<br />
- Aºa zicea poetul ?<br />
- Bag seama… a fost ca un vârtej… a fãcut valuri în<br />
jurul sãu…<br />
- Tu <strong>de</strong> ce nu l-ai pictat pe Nebun,toatã lumea i-a fãcut<br />
portretul…<br />
- Nu con<strong>si</strong><strong>de</strong>r cã prin acte politice mã pot lansa în artã…<br />
- Zice unul cã mai bine cã nu l-ai pictat pe nebun …<br />
- De ce ?<br />
- Cã-l fãceai urît ºi s-ar fi rãzbunat…<br />
3<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Prozã<br />
- Sã ºtii cã mã supãr…<br />
- Ce, eºti copil?<br />
- Nu e frumos sã mã jigneºti…<br />
- Vroiam sã fac o glumã…<br />
- E o glumã proastã….<br />
Au ajuns aproape <strong>de</strong> Colonia pictorilor. Dincolo <strong>de</strong><br />
gardul <strong>de</strong> beton, dincolo <strong>de</strong> zgomot ºi agitaþie existã, <strong>de</strong><br />
aproape o sutã <strong>de</strong> ani, o oazã <strong>de</strong> liniºte, un rai pe pãmînt.<br />
- Intrãm pe aici, prin capãt. Între stejari e un loc un<strong>de</strong><br />
cresc brânduºi… O alee cît sã se strecoare un patruped<br />
domestic, se profila prin vegetaþia sãlbãticitã, adicã vreau sã<br />
spun lãsatã natural sã se <strong>de</strong>zvolte.<br />
Chiar aºa era, printre frunze ume<strong>de</strong> ºi veºte<strong>de</strong> era plin <strong>de</strong><br />
brânduºi… Un moment feeric se arãta ochiului, chiar în plinã<br />
civilizaþie, o florã ca în pãdure. Maestrul se apleacã greoi ºi<br />
culege flori.<br />
- Ia ºi tu…<br />
- Ce facem cu ele?<br />
- Le aºezãm pe fereastra atelierului, aici la Mihai, dacã<br />
vine acasã din bejenie ºi le ve<strong>de</strong> aici se bucurã… nu se ºtie<br />
cînd soseºte. Pe celelalte le poþi duce acasã, le pui într-un<br />
pahar, <strong>de</strong> cîte ori le vezi îþi vei aminti cã le-ai cules din<br />
Colonia pictorilor.<br />
- Dacã mã ve<strong>de</strong> lumea cu ele pe stradã va cre<strong>de</strong> cã-s<br />
plecat <strong>de</strong>-acasã…<br />
- ªi ce-þi pasã… Nici nu arãþi a csriitor,lasã-þi barbã,<br />
poartã-te altfel…<br />
- ªtii maestre,tot timpul am sentimentul ratãrii…<br />
- Asta ne obse<strong>de</strong>azã pe toþi.<br />
- ªi pe cei mai mari…<br />
- Cum vrei sã crezi. E vorba ºi <strong>de</strong> altceva, <strong>de</strong> <strong>de</strong>stin…<br />
Crezi în <strong>de</strong>stin? ªtii ce spunea Emil Cioran <strong>de</strong>spre <strong>de</strong>stin?...<br />
- Nu m-am gîndit.<br />
- Vreau sã plec la Sibiu, apoi la Sighiºoara, Braºov,<br />
Rupea. Încerc sã pictez fostele cetãþi medievale sãseºti. E o<br />
ambiþie <strong>de</strong>-a mea. Le fac goaºe, apoi le trec pe pânzã. O<br />
civilizaþie <strong>de</strong> ev mediu, am vãzut ºi un catalog cu aºa ceva.<br />
Eu sînt consecvent, vreau sã fac picturã în aer liber, aºa cum<br />
a enunþat-o Hollsy.<br />
- E o primãvarã frumoasã…<br />
- Da, îmi place lumina…<br />
- Nu-l înþeleg pe ªimonac, obse<strong>si</strong>a sa <strong>de</strong> a realiza<br />
lucrarea “Marsul lui Rakoczi”…<br />
- Lucrînd cu stu<strong>de</strong>nþi din toatã lumea, avea învãþãcei ºi<br />
din Calcuta, a <strong>de</strong>venit internaþionalist. Toatã i<strong>de</strong>ea sa se poate<br />
rezuma prin dorinþa <strong>de</strong> in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nþã, lupta <strong>de</strong> eliberare a<br />
maselor din nordul Tran<strong>si</strong>lvaniei: români, ruteni, ºi maghiari.<br />
Era ºi un cîntec pornit din ambianþa slovacã, acest marº a fost<br />
rãspîndit <strong>de</strong> Liszt ºi prelucrat <strong>de</strong> Berlioz, prin 1841.<br />
Sã nu uitãm cã vreme <strong>de</strong> 17 ani el a activat în Munchen,<br />
apoi cinci ani în Rivulus. Dupã ce s-a retras la poalele<br />
muntelui Huta, la Teceu, a rãmas pînã cînd s-a stins din viaþã,<br />
în mai 1918.<br />
Oricum el rãmîne întemeietorul ºcolii <strong>de</strong> picturã,o<br />
picturã realizatã în aer liber în contra picturii aca<strong>de</strong>miste ºi <strong>de</strong><br />
salon practicatã înainte.<br />
- Dar actualul loc al Coloniei cînd a fost stabilit?<br />
- Asta n-o ºtiu nici eu cu precizie, oricum dupã 1901<br />
cînd a plecat Hollosy, activitatea picturalã s-a continuat în<br />
4<br />
33
Prozã<br />
Rivulus sub <strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> “ªcoalã liberã <strong>de</strong> picturã“ iar din<br />
anul 1927 pînã în 1936 fiinþeazã aici Scoala <strong>de</strong> picturã. Un<br />
rol însemnat l-a avut Janos Thorma. Mulþi au fost, puþini au<br />
rãmas… Nu e uºor sã fii pictor… Lumea cre<strong>de</strong> cã viaþa noatrã<br />
este o bucurie continuã, alþii picteazã din plãcere, în timpul<br />
liber. Ce rãmîne?<br />
- Maestre, ºtiu ºi eu ce-s aceia amatori ºi profe<strong>si</strong>oniºti,<br />
doar chiar dumneata le-ai fost îndrumãtor…<br />
- E mult <strong>de</strong> atunci… materialele necesare pentru a picta<br />
s-au scumpit enorm: pînza, culorile, chiar ºi pensulele. Sã nu<br />
mai vorbesc <strong>de</strong> rame… apoi atelierele <strong>de</strong> creaþie sînt tot mai<br />
puþine ºi chiria tot mai mare… Uite ce luminã… mai încolo<br />
înspre pod… orice ar fi Rivulus are ceva, nu ºtiu ce… care<br />
mã fascineazã <strong>de</strong>ºi n-am pictat,dupã cum ºtii peisaje<br />
urbane…<br />
- ªtiu, tu cauþi strãvechiul, civilizaþia lemnului, lumea ta<br />
apare irealã…<br />
- Aºa ºi este, caut <strong>si</strong>mbolurile satului, biserica,<br />
gospodaria, fântâna, cuptorul, ºura…<br />
- Oricum, ar trebui sã le îmbraci în rame frumoase…<br />
- Domnule, eu nu doresc sã ajung pe mîna<br />
colecþionarilor <strong>de</strong> artã, sã fie lucrãri frumoase, <strong>de</strong> succes la<br />
public. Eu cred cã am i<strong>de</strong>i…<br />
- Ai, maestre, lumea însã e rea…<br />
- Îmi imaginez, eu însã îmi urmez <strong>de</strong>stinul, parcã am<br />
ami pomenit <strong>de</strong> asta…<br />
- Nu înþeleg <strong>de</strong> ce te aprinzi aºa <strong>de</strong> repe<strong>de</strong>, întreb ºi eu<br />
ca un ucenic neascultãtor. Învãþ mai multe dacã întreb<br />
necuviincios.<br />
- Nu-s prea obiºnuit cu aºa ceva, am lucrat mai mult cu<br />
copiii… Þi-am fãcut rost <strong>de</strong> <strong>c<strong>arte</strong></strong>a lui Ion Druþã-<br />
Clopotniþa…<br />
- Mã bucur…<br />
- Acest Ion Druþã este un fel <strong>de</strong> Creangã al românilor <strong>de</strong><br />
dincolo <strong>de</strong> Prut…<br />
- Îþi mai aminteºti versurile Dincolo <strong>de</strong> Prut/ Greu e <strong>de</strong><br />
trecut…?<br />
- Da, dar era ºi un critic <strong>de</strong> artã Prut, Mihai a fost<br />
selecþionat în dicþionarul sãu. Vorbea ºi scanda cu douã<br />
înþelesuri.<br />
- Deci Ion Druþã este un fel <strong>de</strong> Ion Creangã…<br />
- Are ceva care te atrage cînd scrie, <strong>si</strong>mplu ºi duios… îþi<br />
stîrneºte amintirile din… copilãrie… ªtii proza aceea cu<br />
nucul… ªoapte <strong>de</strong> nuc… Parcã sînt la mine acasã un<strong>de</strong><br />
aveam un nuc care s-a uscat. Tata l-a scos din pãmînt, l-a<br />
fasonat iar eu am cioplit douã forme dintr-o creangã. Le am<br />
ºi acum pe un<strong>de</strong>va. Nucul are un lemn fo<strong>arte</strong> nobil, cu fibre<br />
distincte.<br />
- Mie mi-a plãcut cuvântul “rãsãritã“, m-am tot gîndit<br />
ce ar vrea sã însemne …<br />
- Floarea soarelui…<br />
- Da, aºa este însã la prima percepþie e mai greu <strong>de</strong><br />
priceput. Înaintau încet pe lîngã malul Sãsarului, pe trotuarul<br />
îngust.<br />
- ªtii cã nucul nu creºte oriun<strong>de</strong>…<br />
- Da, pe aici prin oraº o sã gãseºti nucul sãlbatic sau<br />
castanul sãlbatic, în luna aprilie ºi mai e plin <strong>de</strong> ciorchini ca<br />
niºte can<strong>de</strong>labre, se formeazã apoi niºte mãciuci verzi cu<br />
þepi…<br />
- Maestre, mie mi-au rãmas doi în memorie <strong>de</strong> dincolo<br />
34<br />
5<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
<strong>de</strong> Prut: Grigore Vieru ºi Ion Druþã. Mai sînt atîþia... dar vezi<br />
cum alege ºi cerne <strong>si</strong>ta timpului?<br />
- Ambii trãiesc, poate cã nici nu trãiesc prea rãu...<br />
oficialitãþile vor sã implementeze i<strong>de</strong>ea cã limba<br />
moldoveneascã este altceva <strong>de</strong>cît cea românã... au un interes<br />
sã <strong>de</strong>zvolte o culturã hibridã pe aceste pãmînturi româneºti<br />
rîvnite <strong>de</strong> turci, austrieci, ruºi ºi ucrainieni. Conjuncturile nu<br />
ne-au fost favorabile <strong>de</strong>cît fo<strong>arte</strong> rar. Literatura este cum este<br />
dar mie mi-a spus unul ce a fost în URSS cã pictorii acolo nu<br />
abor<strong>de</strong>azã <strong>de</strong>cãt tematicã politicã: drapele, rachete spre<br />
Cosmos, <strong>si</strong>mbolurile comunismului. E o apologie greu ºi <strong>de</strong><br />
rostit dar cum <strong>de</strong> înghiþit.<br />
- Mi-am amintit <strong>de</strong> încã un regizor <strong>de</strong>-al nostru-<br />
Loteanu, filmul sãu cu þiganii, ªatra…<br />
- Da, ãsta este în glorie, comparã Ru<strong>si</strong>a cu America…<br />
Nici nu e o gafã mare, ruºii au þinut arta sus, pictura,<br />
literatura, muzica… <strong>si</strong>gur, <strong>si</strong>gur, sînt o naþiune puternicã,<br />
uriaºã… numai cã ºi el ºi Druþã au cam uitat <strong>de</strong> moldovenii<br />
cestilalþi, <strong>de</strong> rând. Cel puþin Vieru se mai vaietã în versuri…<br />
- Sã nu uit o chestie, aº vrea sã te abat <strong>de</strong> la acest subiect<br />
al pãmânturilor româneºti, cum spunea pictorul Ilie, lui tata iau<br />
spus cã noi trebuie sã ne recîºtigãm pãmânturile pierdute,<br />
ºi s-a dus pe front.<br />
Cicã sâmburii <strong>de</strong> nucã pot fi folo<strong>si</strong>þi la extragerea unui<br />
ulei cu efecte miraculoase, dacã aºezi un cuiuþ în ulei în<br />
cîteva ore se dizolvã.<br />
- Asta s-o crezi tu cu cel ce-þi toarnã baliverne.<br />
- Vroia sã spunã cã este un medicament pentru vasele<br />
sanguine…<br />
- Cine ºtie, poate… eu nu sînt medic, poate nici<br />
Þuculescu, pictorul nu ar fi în stare sã confirme. ªtiai cã este<br />
<strong>de</strong> profe<strong>si</strong>e medic?<br />
- Dar A. P. Cehov, cã tot vorbirãm <strong>de</strong> Loteanu care-l<br />
preferã pe Cehov, el n-a fost medic?<br />
- Iar ajungem la paradoxuri?<br />
- Dar ce nu-s frumoase? Pictura e mai întîi o pa<strong>si</strong>une ºi<br />
apoi o meserie. Lui ªtefan Luchian nu i se spunea Zugravu?<br />
Era specialist în recondiþionarea picturilor murale din<br />
biserici…<br />
La discipolii matale le spui lucrurile astea ?<br />
- Dar ce, tu nu eºti?<br />
- Maestre, eu sînt copt,e greu sã mã <strong>de</strong>formezi matale…<br />
poate pionerii <strong>de</strong> la Palatul Copiilor…<br />
- ªtii ce înseamnã maieuticã?<br />
- Arta moºirii, a naºterii i<strong>de</strong>ilor…<br />
- Bravo, ºtii, uneori mai multe lucruri <strong>de</strong>cît mine.Acum<br />
trebuie sã mã grãbesc spre casã. Sã-mi pregãtesc <strong>de</strong><br />
mîncare…<br />
- E bine,azi nu te-ai plîns <strong>de</strong> nimic…<br />
- Mi-a venit o i<strong>de</strong>e, am s-o întorc pe toate feþele iar<br />
mâine voi încerca s-o trec pe hârtie, pe niºte schiþe… Sã<br />
ve<strong>de</strong>m ce va ieºi.<br />
Au ajuns la pod. Dincolo <strong>de</strong> sclipãtul apei se ve<strong>de</strong>,<br />
ma<strong>si</strong>vã clãdirea spitalului ju<strong>de</strong>þean.<br />
- Noapte bunã, maestre.<br />
- Salutare, tinere…<br />
Fragment din romanul<br />
Pagina <strong>de</strong> gardã.<br />
6
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Eseu<br />
Monica Lovinescu ºi moralitatea scriitorului<br />
Elena Vieru<br />
Monica Lovinescu este întâia conºtiinþã<br />
criticã postlovinescianã care, fãrã a-ºi<br />
exprima intenþia unor revizuiri, prin<br />
activitatea ei nu face altceva <strong>de</strong>cât sã <strong>de</strong>a<br />
curs principiilor formulate <strong>de</strong> ilustrul sãu<br />
tatã. Înainte <strong>de</strong> a urmãri traseul ecoului<br />
revizionist, aºa cum transpare din opera<br />
autoarei, se impune sã punem în luminã<br />
câteva elemente din complexa personalitate<br />
pe care o reprezenta omul Monica<br />
Lovinescu, cu atât mai mult cu cât, pe 20<br />
aprilie 2009, s-a împlinit un an <strong>de</strong> la trecerea<br />
în eternitate a inconfundabilei Voci <strong>de</strong> la<br />
Europa Liberã. Îmbrãtiºãm acest <strong>de</strong>mers nu<br />
din dorinþa <strong>de</strong> a accentua elemente biografice<br />
<strong>de</strong>ja cunoscute, ci pentru a re<strong>de</strong>scoperi fiinþa interioarã a<br />
acesteia, ce o va feri mereu <strong>de</strong> pãcatul ancorãrii fãþiºe într-o<br />
atât <strong>de</strong> celebrã <strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nþã.<br />
În ciuda condiþiilor privilegiate ale copilului unic,<br />
nãscut într-o familie <strong>de</strong> mari intelectuali, în ciuda adolescenþei<br />
rebele a unei norocoase ce-ºi <strong>de</strong>sãvârºeºte personalitatea în<br />
vecinãtatea unor scriitori renumiþi, Monica Lovinescu rãmâne<br />
totuºi un om mo<strong>de</strong>st, <strong>de</strong> un echilibru ºi o luciditate, în primul<br />
rând autocriticã, greu <strong>de</strong> imaginat. Distinsa fiicã a lui<br />
Lovinescu a conºtientizat <strong>de</strong> timpuriu greutatea numelui pe<br />
care îl purta ºi nu a ezitat o clipã a-ºi închina viaþa continuãrii<br />
principiilor legitimate prin opera tatãlui sãu. Ea a ºtiut cã întro<br />
societate supusã “sufocãrilor” <strong>de</strong> tip comunist, nu-ºi va gã<strong>si</strong><br />
niciodatã locul o literaturã europeanã cu pretenþii la<br />
universalitate. “Evadarea” în occi<strong>de</strong>nt nu a însemnat altceva<br />
<strong>de</strong>cât unica oportunitate <strong>de</strong> a-i a<strong>si</strong>gura mentorului <strong>de</strong> la<br />
Sburãtorul o poartã <strong>de</strong> comunicare cu întreaga lume.<br />
Sen<strong>si</strong>bilitatea, onestitatea, curajul, spiritul critic<br />
<strong>de</strong>sãvârºit sunt câteva dintre calitãþile care <strong>de</strong>finesc eul<br />
interior al instanþei critice <strong>de</strong> la Europa Liberã. Fiecare frazã<br />
propagatã prin intermediul un<strong>de</strong>lor, fiecare rând scris trã<strong>de</strong>azã<br />
amprenta acestor virtuþi, farã <strong>de</strong> care imaginea criticului nu ar<br />
fi fost cu <strong>si</strong>guranþã aceeaºi.<br />
Dacã generoasele pagini <strong>de</strong> Jurnal reliefeazã mai<br />
<strong>de</strong>grabã tumultul cotidian al dizi<strong>de</strong>ntului, statornicit în<br />
aºteptarea unui semn încurajator din þarã, seria Un<strong>de</strong>lor scurte<br />
reprezintã mãrturia incontestabilã a temenicelor aplecãri<br />
asupra paginilor <strong>de</strong> literaturã românã. ªi nu numai. Desele<br />
raportãri la miºcãrile culturale ale contextului european nu fac<br />
altceva <strong>de</strong>cât sã confirme i<strong>de</strong>ea cã interminabila parantezã a<br />
comunismului, fatal instalatã în literatura românã, nu putea sã<br />
o lase indiferentã pe aceea care fãcuse din lupta împotriva<br />
comunismului mai mult <strong>de</strong>cât un þel al existenþei.<br />
Cele mai elocvente documente scrise, relevând imaginea<br />
criticului literar exersat care este Monica Lovinescu, sunt<br />
însumate în volumele intitulate Un<strong>de</strong> scurte, cu statut clar<br />
<strong>de</strong>limitat <strong>de</strong> Jurnal indirect. Din chiar primal volum al seriei,<br />
publicat in 1978 la Editura Limite, este vizibilã dorinþa<br />
autoarei <strong>de</strong> a “controla,” în mãsura în care o putea face, <strong>de</strong>lirul<br />
conºtiinþelor scriitorilor români care, în mod paradoxal ºi<br />
uneori neaºteptat, se lãsau îmbãtaþi <strong>de</strong> promi<strong>si</strong>unile unei noi<br />
vieþi, sub tutela partinicã a conducãtorilor <strong>de</strong> tot felul, trecând<br />
rând pe rând <strong>de</strong> cealaltã p<strong>arte</strong> a barica<strong>de</strong>i, în hazardul<br />
nimicitor al compromisurilor.<br />
Fiecare noutate editorialã era aºteptatã<br />
cu nerãbdare la Paris, astfel încât niciun<br />
eveniment important consumat la Bucureºti<br />
nu rãmânea fãrã ecou în diaspora. Operele<br />
autentice se bucurau <strong>de</strong> o analizã pe masurã<br />
ºi <strong>de</strong> o încurajare ce <strong>de</strong>conspira aºteptarea<br />
<strong>si</strong>ncerã a unui drum bãtãtorit. Abaterile<br />
flagrante <strong>de</strong> la verticalitate, aceea pe care o<br />
invoca Eugen Lovinescu atunci când aducea<br />
în discuþie nece<strong>si</strong>tatea puterii <strong>de</strong> sacrificiu,<br />
erau cu amãrãciune, revoltã sau ironie<br />
subliniate, “puse pe tapet” pentru a rãmâne<br />
mãrturii impo<strong>si</strong>bil <strong>de</strong> negat, ale unei epoci<br />
irever<strong>si</strong>bil alienate. Con<strong>de</strong>iul sclipitor, care a<br />
scris sute <strong>de</strong> pagini ºi a încercat prin acestea<br />
sã <strong>de</strong>a conturul real unui traseu fal<strong>si</strong>ficat în<br />
interiorul sãu, intuia nece<strong>si</strong>tatea rescrierii<br />
istoriei literare postbelice, anevoios exerciþiu<br />
ce-ºi aºteaptã încã un autor curajos.<br />
În opinia necruþãtoare a Monicãi Lovinescu, un adaptat<br />
al “vremurilor noi” pare a fi fost Tudor Arghezi. De el<br />
semnatara Jurnalului se <strong>si</strong>mte legatã prin umbrele încã vii ale<br />
copilãriei. Rememorând un episod în care o avea pe fiica<br />
poetului drept p<strong>arte</strong>nerã <strong>de</strong> joc, reþine, ca un ecou, replica<br />
tatãlui : “tu te joci cu Mitzura, dar nu ºtii ca tatãl ei, Arghezi,<br />
e unul dintre cei mai mari poeþi ai noºtri.” Experienþele<br />
literare ale adolescenþei au dovedit cã Eugen Lovinescu<br />
avusese dreptate. Ceea ce pãrea <strong>de</strong> neconceput acum, era<br />
asocierea unui poet genial cu imaginea unui “cântãreþ” <strong>de</strong><br />
curte care, fortuit sau nu, putea sã vadã cerul în ochii unui<br />
general sovietic: “De când am citit discursul lui Tudor Arghezi<br />
la Marea Adunare Naþionalã, încerc mereu sã uit un cuvânt<br />
rostit <strong>de</strong> el: <strong>de</strong>scãlecare. Dupã Tudor Arghezi, ocuparea þãrii<br />
<strong>de</strong> cãtre ruºi ºi instaurarea <strong>de</strong> cãtre ei a regimului ce-ºi spune<br />
comunist, nu se poate numi <strong>de</strong>cât cu acea <strong>de</strong>scãlecare prin<br />
care neamul românesc a reapãrut în istorie, iar conducãtorii<br />
acestui partid, cel mai stalinist dintre toate, care se þin la cârma<br />
þãrii numai prin graþia ruºilor ºi slujindu-se <strong>de</strong> o <strong>si</strong>ngurã armã,<br />
teroarea, se numesc, ca ºi primii voievozi români,<br />
<strong>de</strong>scãlecãtori.”<br />
ªocul memorialistei este atât <strong>de</strong> profund, încât se<br />
grãbeºte sã realizeze o trecere în revistã a tuturor<br />
“<strong>de</strong>scãlecãrilor” poetului, ajungând finalmente, în 12 iunie<br />
1962, la o concluzie cât se poate <strong>de</strong> amarã : “Au mai trecut ani<br />
ºi cu cât poezia lui <strong>de</strong>venea mai <strong>si</strong>gurã, mai în<strong>de</strong>stulatã viaþa,<br />
mai evi<strong>de</strong>nte privilegiile, cu atât mai <strong>de</strong>lirante se fãceau<br />
epitetele, mai profun<strong>de</strong> reverenþele, mai jos coborâtã<br />
închinãciunea. Aghezi revenea la supralicitare, la epitetul<br />
linguºitor, la <strong>de</strong>sfrânarea termenului, ajungând la marea<br />
neruºinare, la cerul albastru din ochii generalului rus, la<br />
<strong>de</strong>scãlecare. Pânã la <strong>de</strong>zgust, pânã la <strong>si</strong>lã, sau, cu un termen<br />
care îi plãcea lui Arghezi, pânã la greaþã. ” În martie 1969, pe<br />
fondul discutãrii articolului lui Eugen Barbu Poetica d-lui<br />
Arghezi, reafirmându-i viabilitatea, noteazã : “Ne-am întrebat<br />
mereu, <strong>de</strong>-a lungul acestor ani, când a<strong>si</strong>stam înmãrmuriþi la<br />
<strong>de</strong>lirul lau<strong>de</strong>i, la încovoierea moralei a celui pe care îl<br />
con<strong>si</strong><strong>de</strong>ram un mare poet, la îngenuncherile zgomotoase ale<br />
lui Tudor Arghezi, cum poate exista poezia cu supralicitarea<br />
bacºiºului. ”<br />
Mihail Sadoveanu, chiar dacã se înscrie în aceeaºi linie a<br />
“<strong>de</strong>cepþioniºtilor” adoptând în faþa constrângerilor o atitudine<br />
ce-l punea la adapost <strong>de</strong> orice represalii, nu se bucura <strong>de</strong><br />
35
Eseu<br />
numeroase adnotãri în filele memoriilor. Referirile aproape<br />
fulgurante reconstituie totuºi <strong>de</strong>ziluzia faþã <strong>de</strong> a<strong>de</strong>rarea<br />
autorului Crengii <strong>de</strong> aur la amalgamatul proces <strong>de</strong><br />
“reconstruire” a þãrii. În acest sens, pe marginea discutãrii<br />
unui articol referitor la ancheta revistei Argeº, care a cerut<br />
scriitorilor sã <strong>de</strong>semneze cele mai bune zece cãrþi ale<br />
<strong>de</strong>ceniului (1960-1970), Monica Lovinescu sublinia, în 26<br />
noiembrie 1970, cu statut <strong>de</strong> replicã datã lui Paul Anghel, care<br />
nega hiatusul perioa<strong>de</strong>i 50-60: “Ce altceva propun <strong>de</strong>tractorii<br />
<strong>de</strong>ceniului 60-70, <strong>de</strong>cât “doi paºi înapoi?” N-ar fi fost între 50<br />
<strong>si</strong> 60 vreun hiatus, pretin<strong>de</strong> Paul Anghel “prin <strong>si</strong>mplul fapt cã<br />
atunci trãiau ºi scriau cei mai <strong>de</strong> seamã scriitori români:<br />
Sadoveanu, Arghezi, Blaga, Cãlinescu, Camil Petrescu” . Dar,<br />
observa scriitoarea, “Sadoveanu nu a dat <strong>de</strong>cât Mitrea Cocor,<br />
care e o astfel <strong>de</strong> patã pe opera sa, scãzându-i ºi nu sporindui<br />
valoarea, încât ne putem întreba dacã el a scris-o cu a<strong>de</strong>vãrat.<br />
Camil Petrescu a publicat <strong>si</strong>ngura <strong>c<strong>arte</strong></strong> plicticoasã <strong>si</strong> farã i<strong>de</strong>i,<br />
dintr-o operã mai înainte încinsã <strong>de</strong> focul i<strong>de</strong>ii. Arghezi s-a<br />
<strong>de</strong>sfigurat prin prostituþie. Ce mai rãmâne? Douã romane ale<br />
lui George Cãlinescu, dar cine ar putea pretin<strong>de</strong>, farã a arãta<br />
lipsa celui mai elementar <strong>si</strong>mþ critic ºi <strong>de</strong> rãspun<strong>de</strong>re, cã<br />
George Cãlinescu va rãmâne mai întâi ca romancier, iar nu ca<br />
autorul acelei ma<strong>si</strong>ve, pa<strong>si</strong>onante ºi uneori iritante Istorii a<br />
Literaturii Romane, care a fost scrisã înainte <strong>de</strong> acest <strong>de</strong>ceniu<br />
ºi care nici pânã acum nu a reapãrut?”<br />
În paginile Un<strong>de</strong>lor Scurte, a<strong>de</strong>vãraþi campioni ai<br />
“osanalelor”sunt con<strong>si</strong><strong>de</strong>raþi Mihai Beniuc, Zaharia Stancu ºi<br />
Eugen Barbu.<br />
Mihai Beniuc a fost printre primii scriitori români care,<br />
grãbindu-se sã-ºi plãteascã “tributul“ puterii, <strong>de</strong>vine unul<br />
dintre cei mai înrãiþi zelatori ai ei. Iremediabil scufundat în<br />
<strong>de</strong>lirul închinãciunilor, acesta ajunge sã creadã în dreptul sãu<br />
<strong>de</strong> a face istorie, autoinvestindu-se cu merite halucinante care<br />
dove<strong>de</strong>sc lipsa <strong>de</strong> … orice <strong>si</strong>mþ a unui om. Autor a numeroase<br />
volume <strong>de</strong> poezii, primele punând în luminã, într-a<strong>de</strong>vãr, un<br />
poet înzestrat, Mihai Beniuc va ajunge sã se creadã un geniu<br />
al liricii autohtone, astfel încât, din pru<strong>de</strong>nþã, va avea impulsul<br />
<strong>de</strong> a-i înlãtura pe toþi presupuºii adversari. Nu numai pe cei în<br />
viaþã ci, cu atât mai mult, pe aceia care, în virtutea operei<br />
lasatã posteritãþii, ar fi meritat sa primescã titlurile cele mai<br />
strãlucite. Dar, din fericire, conºtiinþa Un<strong>de</strong>lor scurte<br />
sancþioneazã orice încercare a “Iu<strong>de</strong>i” <strong>de</strong> a anula valoarea în<br />
avantajul <strong>si</strong>mulacrului literar. Astfel, atunci când apare<br />
romanul Pe muchie <strong>de</strong> cuþit în care Beniuc îl <strong>de</strong>nunþa pe<br />
Lucian Blaga ca având afinitãþi fasciste, con<strong>de</strong>iul<br />
memorialistei noteazã: “În postul <strong>de</strong> la avant-garda poliþiei, în<br />
care <strong>si</strong>stemul zis comunist plaseazã pe unii dintre scriitorii sãi<br />
mai zeloºi, unii sfârºesc prin a se înãbuºi ºi prin a se omorî,<br />
alþii înfloresc. Un astfel <strong>de</strong> satisfãcut al so<strong>arte</strong>i pare a fi Mihai<br />
Beniuc. ” Dar, continua autoarea, “De multã vreme prezentã,<br />
personalitatea lui Lucian Blaga nu-l lãsa pe Beniuc sã doarmã.<br />
Adicã sã se bucure cum ar fi voit <strong>de</strong> succesul pe care i l-a<br />
a<strong>si</strong>gurat partidul. (…) Când te târãºti pe pãmânt sau te<br />
scufunzi în mocirlã, nu e plãcut sã vezi alãturi <strong>de</strong> tine oameni<br />
stând drept în picioare.” Denunþul lui Blaga ca fost hitlerist<br />
surprin<strong>de</strong> într-o aºa manierã, încât concluzia nu poate fi <strong>de</strong>cât<br />
urmãtoarea: “Dupã ce a atacat pe scriitorii unguri<br />
revoluþionari, dupã ce a arãtat cu <strong>de</strong>getul lui <strong>de</strong> jandarm pe<br />
Gyula Hay, dupã ce a cerut <strong>de</strong>sfiinþarea lui Pasternak, dupã ce<br />
a <strong>de</strong>nunþat pe Lucian Blaga, dupã ce a condamnat orice micã<br />
încercare <strong>de</strong> liberalizare în literele româneºti, dupã ce a jucat<br />
mereu acest dublu rol <strong>de</strong> câine <strong>de</strong> pazã ºi auxiliar al<br />
Securitãþii, la ce sã ne mai aºteptãm <strong>de</strong> la Mihai Beniuc?”<br />
Ulterior, se va constata faptul cã fostul preºedinte <strong>de</strong><br />
atunci al Uniunii Scriitorilor nu-ºi dãduse pe <strong>de</strong>plin mãsura<br />
36<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
întunecatului caracter. Va veni o vreme cãnd se va <strong>si</strong>mþi<br />
îndreptãþit sã formuleze lecþii <strong>de</strong> eticã, farã ca nimeni sã-i<br />
strige: “N-ai dreptul, Mihai Beniuc, sã vorbeºti <strong>de</strong>spre<br />
neconformismul altora, când þi-ai fãcut din compromisul, dus<br />
panã la limitele lui extreme <strong>de</strong> slugãrnicie, fiinþã ºi post,<br />
privilegiu ºi în<strong>de</strong>letnicire <strong>de</strong> cãpetenie. ” Finalmente, aproape<br />
<strong>de</strong>miurgic ºi pe bunã dreptate, Monica Lovinescu izbucneºte:<br />
“Mihai Beniuc, în fond nu mai ai dreptul sã vorbeºti pe<br />
româneºte. L-ai pierdut. Pânã la ju<strong>de</strong>cata din urmã l-ai pierdut<br />
iremediabil.”<br />
Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> fostul “înaintaº” la conducerea<br />
Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu trã<strong>de</strong>azã totuºi calitãþi<br />
care lumineazã un fond sufletesc mai uman. Deºi nu-i displac<br />
avantajele pecuniare, obþinute în schimbul “adormirii”<br />
temporare a conºtiinþei, (în cazul lui se certificase faptul cã<br />
exista), nu-l rãbda totuºi inima sã-ºi vadã confraþii batjocoriþi.<br />
Se iniþiase astfel într-o mult profitabilã artã <strong>de</strong> a se pune bine<br />
cu toatã lumea. Aspectul este se<strong>si</strong>zat ºi <strong>de</strong> la Paris, <strong>de</strong> un<strong>de</strong> i<br />
se <strong>de</strong>dica urmãtoarea “radiografie”, stabilitã ca urmare a<br />
lecturãrii unei comunicãri a lui Zaharia Stancu, la Congresul<br />
Scriitorilor Sovietici din mai, 1967: “În clipa în care Soljeniþîn<br />
<strong>de</strong>nunþa crima împotriva literaturii care urma sã fie sãvârºitã<br />
in Ru<strong>si</strong>a (…), Zaharia Stancu continua sã recite pe <strong>de</strong> rost<br />
lecþia învãþatã mai <strong>de</strong>mult ºi ne înºtiiþeazã cã: “Revoluþia<br />
socialistã ºi întreaga istorie <strong>de</strong> o jumãtate <strong>de</strong> secol, plinã <strong>de</strong><br />
mãreþie ºi dinamism a Uniunii Sovietice au mo<strong>de</strong>lat un nou tip<br />
<strong>de</strong> scriitor, acel scriitor investit cu <strong>de</strong>plina <strong>de</strong>mnitate ºi<br />
rãspun<strong>de</strong>re moralã în faþa poporului sãu. ”Dincolo <strong>de</strong> aceste<br />
exerciþii <strong>de</strong> supunere creatorul romanului Desculþ nu este<br />
totuºi un reprezentant al cãlãilor. E numai sub vremi. ªi<br />
hotãrât sã transforme aceastã <strong>si</strong>tuaþie incomodã într-una cât<br />
mai bine retribuitã ºi aducând maximum <strong>de</strong> foloase. Prin toate<br />
mijloacele cu putinþã. Urlând ca lupii când trebuie. Dar ºi<br />
luându-ºi când poate distanþele printr-un balcanic fãcut cu<br />
ochiul.”<br />
Eugen Barbu <strong>de</strong>vine un caz prin faptul cã, dintr-un spirit<br />
combativ ºi un prozator realmente talentat, a <strong>de</strong>venit un<br />
incorigibil “cântãreþ <strong>de</strong> curte”. Apreciat pentru curajul ºi<br />
originalitatea dovedite în romanul Groapa, autorul sãu þine,<br />
prin comportament ºi þinutã literarã, sã <strong>de</strong>zicã toate aprecierile<br />
formulate la adresa lui. “Metamorfoza” sa a fost evi<strong>de</strong>nþiatã ºi<br />
în afara graniþelor þãrii, astfel încât rânduri precum cele <strong>de</strong> mai<br />
jos nu ar trebui sã mire pe nimeni: “1957: apariþia în România<br />
a romanului lui Eugen Barbu, Groapa; 1966 – publicarea la<br />
Paris a aceluiaºi roman în traducere francezã. Între aceste<br />
douã date aproape 10 ani, în cursul cãrora am putut a<strong>si</strong>sta la<br />
mãcinarea unui talent în romane <strong>de</strong> mâna a zecea ºi la<br />
creºterea conformismului cotidian cu care autorul plãtea un<br />
moment <strong>de</strong> neconformism.”<br />
Am enumerat doar câteva <strong>si</strong>tuaþii în care Monica<br />
Lovinescu sancþioneazã atitudinea îndoielnicã a unor confraþi,<br />
care nu au avut tãria sã înfrunte mersul nefiresc al lucrurilor.<br />
Lista este însã mult mai lungã ºi <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> interesantã. Nu<br />
din con<strong>si</strong><strong>de</strong>rentul cã aceºti scriitori ar trebui stigmatizaþi, ci<br />
din perspectiva imaginii pe care o oferã autoarea în legãturã<br />
cu lumea literarã din acea perioadã zbuciumatã. Este <strong>de</strong>zvãluit<br />
mecanismul care stãtea la baza validãrii unui scriitor sau a<br />
discreditãrii altuia. Este <strong>de</strong>scris modul în care A<strong>de</strong>vãrul nu<br />
putea sã umble <strong>de</strong>cât cu faþa acoperitã ºi numai pe întuneric.<br />
Veritabile pagini <strong>de</strong> istorie literarã! Pentru a da contur integral<br />
ºi real biografiei unui reprezentant al literaturii române ce a<br />
trãit perioada în discuþie, este necesarã ºi parcurgerea operei<br />
critice a Monicãi Lovinescu. Nu pentru a elimina din peisaj pe<br />
cineva, nu pentru a <strong>de</strong>clasa ci pentru a clarifica anumite<br />
necunoscute. Atunci când este cazul.
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Criticul <strong>de</strong> poezie un parazit<br />
al sentimentului uman?<br />
Al. Florin Þene<br />
În general, criticul <strong>de</strong> poezie a fost<br />
interesat <strong>de</strong> modul în care poetul este<br />
influenþat <strong>de</strong> mediu ºi societate, dar ºi <strong>de</strong><br />
imaginile a tot cuprinzãtoare care<br />
influenþeazã printr-un rol mediator textul,<br />
societatea ºi iubitorul <strong>de</strong> poezie.<br />
O nouã criticã a poeziei <strong>de</strong>terminã în<br />
poezie structuri diacronice ºi <strong>de</strong> respingere<br />
din p<strong>arte</strong>a poeþilor, cu toate cã unii exegeþi<br />
evi<strong>de</strong>nþiazã acest fapt ca o <strong>de</strong>terminare<br />
avantajoasã între cele douã domenii. Critica<br />
reprezintã în general ju<strong>de</strong>cãtorul ºi cenzorul<br />
care alege ce este bun <strong>de</strong> ce ce este rãu, dar<br />
se pune întrebarea cine alege critica bunã,<br />
obiectivã <strong>de</strong> cea rea ºi subiectivã? Cine îi dã dreptul unui<br />
critic sã <strong>de</strong>a verdicte, când istoria literaturii ne dove<strong>de</strong>ºte cã<br />
s-au fãcut multe greºeli în acest domeniu?<br />
O criticã a poeziei implicã mai multe direcþii:<br />
valorizarea eului, lucru ce-l poate face doar, eventual, un<br />
p<strong>si</strong>holog; o interpretare a efectului asupra cititorului <strong>de</strong> cãtre<br />
poezie; o taxonomizare a tipologiei individului; o analizã a<br />
postulatului cã prin poezie se exprimã fiinþa umanã; o<br />
receptare a poeziei ca drept capacitate <strong>de</strong> vibraþie a societãþii<br />
prin trãirile poetului, ci nu ai a te înrobi, diferenþiind<br />
sensurile dintre kairos ºi kronos. Primul element se referã la<br />
anularea timpului liniar ºi uniform, ºi evi<strong>de</strong>nþiazã înþelegerea<br />
timpului poetic, totodatã efemer, dar ºi trainic.<br />
Poezia, inclu<strong>si</strong>v critica ei, îºi justificã existenþa în<br />
<strong>de</strong>mersul pentru organizarea, structurarea p<strong>si</strong>hicului omului<br />
ºi a lumii lui, ºi în special exceleazã în caracteristica ei <strong>de</strong> a<br />
<strong>de</strong>þine un <strong>si</strong>stem <strong>de</strong> reguli semiotice pentru interpretarea,<br />
inclu<strong>de</strong>rea experienþei umane într-o construcþie lexicalã, ce<br />
exprimã o realitate, dar nu este realitate, însã este mai realã<br />
<strong>de</strong>cît percepþia acesteia <strong>de</strong> cãtre om.<br />
Poetica ºi metapoetica are capacitatea <strong>de</strong> a inclu<strong>de</strong> în<br />
ele unitatea dintre structuri <strong>de</strong>scoperite nu în interiorul lor ci<br />
în exteriorul lumii.<br />
Dezbaterea imanentã a poeziei-constatã Al.Husar-ne<br />
conduce spre i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> angrenaj ca <strong>si</strong>ntezã concluzionarã a<br />
modalitãþilor concrete ale poeziei. Critica <strong>de</strong> poezie este o<br />
ºtiinþã, ea vine sã a<strong>si</strong>gure corespon<strong>de</strong>nþa construcþiei<br />
<strong>si</strong>stemului cu teoria <strong>si</strong>stemului. Faptul cã poezia vine din<br />
domeniul creaþiei literare nu este antagonicã criticii <strong>de</strong><br />
poezie,cu toate cã aceasta din urmã vine, aºa cum susþin unii<br />
exegeþi, din domeniul ºtiinþei. Sau sunt antagonice?<br />
Aceastã ”construcþie” <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> drumul radial al<br />
metapoeticii. (vezi: Al. Husar, Metapoetica, Prolegomene”<br />
Ed. Univers, Bucureºti, 1983).<br />
Încerc sã arãt, inutilitatea criticii poeziei (mergând pe<br />
principiul nu e frumos ce e frumos, ci ce-mi place mie), dar,<br />
sã ºi apãr funcþia cognitivã a criticii poeziei.<br />
Eseu<br />
În calitate <strong>de</strong> critic al poeziei pot sã<br />
abor<strong>de</strong>z mo<strong>de</strong>le ale lumii oferite <strong>de</strong> poezie;<br />
dar nu pot sã fiu, în acelaºi moment, ºi<br />
i<strong>de</strong>olog ºi poet, în acest context e necesar sã<br />
sondãm mo<strong>de</strong>lele pentru a <strong>de</strong>scoperi<br />
semnele <strong>de</strong> crizã ale complexului structural,<br />
negativitãþile aduse complexului, orizontul<br />
unui viitor eliberat <strong>de</strong> preju<strong>de</strong>cãþi. În<br />
condiþiile fiinþei luci<strong>de</strong> ce aduce ºi produce<br />
conjuncturile mari ale istoriei provenite din<br />
adâncul istoriei le putem preve<strong>de</strong>a, alimenta<br />
cu mituri ºi aduce în terenul poeziei, a<br />
fabulaþiei.<br />
Mi<strong>si</strong>unea criticului <strong>de</strong> poezie este mai<br />
dificilã <strong>de</strong>cât aceea a <strong>si</strong>mplului critic literar,<br />
<strong>de</strong>oarece acesta trebuie sã fie ºi poet, cãci<br />
venind din interiorul acestui univers poate<br />
înþelege mai bine elementele pe care se întemeiazã opera<br />
poeticã. Critica <strong>de</strong> poezie, ci nu teoria ei, se miºcã ºi gliseazã<br />
în direcþia evoluþiei poeziei fãrã încetare, merge înainte<br />
culegând pentru “ºtiinþa” poeziei noi “probleme”, cãci ea<br />
este conºtiinþa realitãþii poeziei.<br />
Georges Poules subliniazã cã în timp, conºtiinþa criticã<br />
este formatã din conºtiinþa inerentã a operei care este<br />
efervescentã ºi puternicã, ocupând, evi<strong>de</strong>nt, primul plan, ºi<br />
conºtiinþa surprinsã a iubitorului <strong>de</strong> poezie.<br />
Abordând, în acest context, problema conºtiinþei critice<br />
a poeziei, constituitã din conºtiinþa inerentã a poeziei ce este<br />
trãitã adânc, aceasta îºi gãseºte locul primordial în conºtiinþa<br />
îndrãgostitului <strong>de</strong> poezie. Rolul criticii <strong>de</strong> a <strong>de</strong>scifra semnele<br />
unei poezii este renegat <strong>de</strong> Serge Doubrovscki, <strong>de</strong>oarece<br />
critica nu este <strong>de</strong>scifrarea unei opere pentru a <strong>de</strong>veni<br />
contrariul acesteia. Critica <strong>de</strong> poezie, dincolo <strong>de</strong> înþelegerea<br />
profundã, vibratoare a semnelor, este o afirmare a valorii.<br />
Trebuie sã înþelegem cã eul criticului, la fel ca ºi eul poetului<br />
este o subiectivitate inversã. Dintr-o expre<strong>si</strong>e datã, ºi poet, ºi<br />
critic-obþin lucrarea care este pro-glob, pentru un aspect<br />
esenþial al proglobmo<strong>de</strong>rnului, noul curent in<strong>de</strong>ntificat <strong>de</strong><br />
mine în actuala evoluþie a poeziei, ºi <strong>arte</strong>i, în contextul<br />
globalizãrii.<br />
Criticul-parazit al poeziei, pot spune cã este veriga<br />
intermediarã, a treia, între poet ºi cititor, el este parazitul<br />
poetului care <strong>de</strong> multe ori, <strong>de</strong>-alungul istoriei literare, s-a<br />
înºelat, dar ºi a canalizat gustul cititorilor, privind valoarea<br />
poeziei criticate. Dacã poezie este fructul eului poetului,<br />
lucrarea criticului este ”parazitul” acestui produs.<br />
În concluzie, o criticã a poeziei mai tangenþialã <strong>de</strong><br />
obiectul/subiectul sãu trebuie-dupã pãrerea mea-sã înglobeze<br />
aceastã “construcþie” ambivalentã în contextul cã tot ce-i<br />
mondializat în capul poetului þine <strong>de</strong> ordinea naturii lui ºi se<br />
caracterizeazã prin trãiri intense ºi spontane, ºi cã ce trebuie<br />
sã respecte o normã, ea aparþine poeziei ºi prezintã<br />
caracteristicile relativului, ale particularului.<br />
37
Reportaj<br />
38<br />
Reportaj pe genunchi<br />
pastile <strong>de</strong> memorie<br />
99% HAR<br />
E marþi, zi ca oricare alta. Opresc<br />
maºina (o “tãrãboanþã”) în parcare,<br />
aºteptând un Godot ieºean. Cum acesta<br />
întârzie, încerc, în cãzãnelul meu portocaliu<br />
cu motor, sã aºtern pe carnetul <strong>de</strong> însemnãri<br />
auto câteva i<strong>de</strong>i poetice adânci. Tabla încinsã<br />
a maºinii îmi transmite jeratic spre scoarþa<br />
cerebralã, dar Pegasul inspiraþiei ca<strong>de</strong><br />
leºinat, ºi el, <strong>de</strong> cãldurã. Scriu câteva<br />
rânduri, dar tai cu unul în plus. Nu merge.<br />
Transpiraþia îmi picurã pe foaie, ca o picãturã chinezeascã.<br />
Îmi aduc aminte <strong>de</strong> zicala, parcã arghezianã, cum cã arta<br />
înseamnã 1% talent ºi 99 % transpiraþie. De transpiraþie nu<br />
am cum sã mã plâng...<br />
Apare, în sfârºit, cel aºteptat. Dau sã plec, dar ieºirea îmi<br />
este opritã <strong>de</strong> un Volkswagen Passat negru, ultimul rãcnet,<br />
din care coboarã grãbiþi, oxigenaþi <strong>de</strong> aerul condiþionat, doi<br />
preoþi tinerei, îmbrãcaþi regulamentar, gata <strong>de</strong> slujbã.<br />
Neobservând agitaþia mea, pãrãsesc zona cu anteriele lor<br />
lungi, plutitoare, în pas vioi, mânaþi <strong>de</strong> voinþa Celui <strong>de</strong> Sus.<br />
Jos, în parcare, le rãmâne maºina, cu tot cu numãrul <strong>de</strong><br />
înmatriculare: NT-99-HAR, blocându-mã.<br />
Nu înjur, doar ºed ºi cuget, împãcat. E marþi, 06.06.06,<br />
o zi ca oricare alta.<br />
Poftiþi la chiloþi!<br />
Opresc, ieºind din piaþã, la “Strunga”. Soarele <strong>de</strong> amiazã<br />
trece razant spre adâncul magazinaºului alimentar,<br />
<strong>de</strong>zvãluind, ca bonus regesc, din halatul alb, transparent,<br />
dungile <strong>de</strong> bikini ºi coapsele unei zâne <strong>de</strong>venite, parcã printro<br />
explozie a lumii poveºtilor, vânzãtoare aici. Stau cuminte la<br />
rând ºi aºtept, ba chiar fac loc, politicos, unor persoane mai<br />
în vârstã. Ajuns la tejghea, mã hotãrãsc greu ºi cer o cutie cu<br />
smântânã, chiar daca acasã, în frigi<strong>de</strong>r, ºtiu cã mai am una.<br />
- Mai poftiþi ceva?<br />
- Nnn .. u! rãspund, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> nehotãrât.<br />
Plec apoi, uºor nostalgic, ca un colecþionar <strong>de</strong> artã<br />
pãrã<strong>si</strong>nd Luvrul. La colþul magazinulului alimentar, douã<br />
þigãnci îºi strigã marfa, înºiratã generos pe braþele mai<br />
încãpãtoare <strong>de</strong>cât niºte rafturi:<br />
- Poooftiiiþi laaa chiiilooooþi!<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Festivalul naþional <strong>de</strong> literaturã “Eusebiu Camilar<br />
- Magda Isanos” - Suceava - U<strong>de</strong>ºti - mai 2009 -<br />
Premiul revistei CITADELA, Satu Mare<br />
Daniel Bratu - IAªI<br />
Sãrumâna!<br />
E searã, luminile oraºului meu saltã ca<br />
într-o discotecã imensã, cu sprijin pe coline,<br />
în ritmul gropilor <strong>de</strong> pe ºosea. E drept cã ºi<br />
eu dau din cap, ca un rocker, lovind cu<br />
pletele, nescurtate <strong>de</strong> mult, parbrizul. La o<br />
intersecþie semaforizatã cu minutul roºu,<br />
intru în vorbã cu ºoferul unui taxi <strong>de</strong> pe<br />
banda paralelã, ne dãm bineþe ºi discutãm,<br />
pe tema distanþei prea mici dintre maºinile<br />
noastre. Când apare ver<strong>de</strong>le ºi <strong>de</strong>marãm în<br />
trombã, ne <strong>de</strong>spãrþim amiabil, dar îl aud cum<br />
strigã, <strong>de</strong>pãrtându-se: «sãrumânaa» .<br />
«Hm!» Îmi zic, «nu s-a lãsat pânã la<br />
urmã, nemernicul!» ºi opresc la ghiºeul Mc<br />
Donald’s, cerând calm o pizza. Vânzãtoarea<br />
mã serveºte prompt ºi îmi ureazã, când plec, eliberând locul<br />
urmãtoarei maºini cu claxon puternic: «sãrumâna!».<br />
Mã înec cu o bucatã <strong>de</strong> pizza, tuºesc, înjur groaznic ºimi<br />
dau seama cã nu m-am tuns din varã, ºi atunci superficial.<br />
Ca un fãcut, în faþa mea, luminatã cald, frizeria Calypso,<br />
proaspãt <strong>de</strong>schisã. Parchez rapid «bãtrânica», între un Opel ºi<br />
o cãruþã ºi intru vijelios. Singurul scaun neocupat e ºters cu<br />
bidineaua <strong>de</strong> o tânãrã superbã, brunetã ºi mignionã. Îi admir<br />
cuminte miºcãrile profe<strong>si</strong>onale, pânã când mã observã ºi îmi<br />
face semn sã mã aºez.<br />
«Cum sã vã tund ?», aud o voce cu o mie <strong>de</strong> tonuri <strong>de</strong><br />
miere pe fiecare sunet. «Cum vã place ... » rãspund eu cult ºi<br />
ºmecher, într-un târziu, privind-o curajos, în ochii din<br />
oglindã. Deasupra oglinzii, un afiº anunþã premiera piesei <strong>de</strong><br />
teatru «Hai sã facem sex», a lui Valentin Krasnogorov. «Bine,<br />
aºa va fi, cum îmi place, <strong>de</strong>ci... Observ cã sunteþi mare amator<br />
<strong>de</strong> teatru, aþi vãzut piesa?», o mai aud, ca prin ceaþa unor vrãji<br />
<strong>de</strong> neoprit. «Nnnu, dar <strong>si</strong>gur o sã merg, dacã spuneþi cã<br />
meritã... ». Zâmbeºte («Meritã, meritã ... »), mã topesc încet,<br />
gata sã cad sub scaun, dar îmi pãstrez poziþia înþepenitã,<br />
<strong>de</strong>mn.<br />
Degetele ei sunt parfumate, fine ºi moi, când mi le trece<br />
peste faþã parcã mã mângâie cu vatã <strong>de</strong> zahãr. Închid ochii ºi<br />
îi <strong>si</strong>mt fiecare miºcare ca pe un miting al livezilor <strong>de</strong> pier<strong>si</strong>ci.<br />
Aud clãnþãnind foarfeca, mai melodios <strong>de</strong>cât niciodatã. Apoi<br />
bâzâitul aparatului <strong>de</strong> tuns, purtat <strong>de</strong> mâna ei, o <strong>si</strong>mfonie.<br />
La un moment dat, îmi scoate brusc «babeþica»,<br />
întrerupându-mi visul. «Gata».<br />
Deschid ochii ºi ... stupoare, din oglindã mã priveºte un<br />
individ cu freza strâmbã ºi ciuntitã, o cãpãþânã <strong>de</strong> puºcãriaº<br />
cu moþ. Plãtesc iute ºi plec, fãrã sã mai iau restul, înjurând în<br />
gând, dar parcã ºi fericit, un pic. Când sã ies, o aud ºoptindumi<br />
zâmbitoare: «sãrumâna!». «Poooftim ?!!» aproape cã
strig. «Searã bunã!», repetã ea, mai clar.<br />
E rândul meu sã zâmbesc, încurcat...<br />
La orizont, Berbecalia...<br />
În drum spre Vatra Dornei, dupã Câmpulung, ies la o<br />
þigarã pe holul vagonului. Dintr-un compartiment vin, în<br />
valuri, strigãtele unei discuþii principiale, cu “beep”-uri drept<br />
ornament:<br />
- Bãi, Gigi Becali e cel mai tare! A fãcut case la sãracii<br />
<strong>si</strong>nistraþi? A fãcut. A dat bucurie la popor cu fotbalul ºi bani<br />
pentru biserici? A dat. A bãgat spaima în hoþi ºi în securiºti?<br />
A bãgat, bãga-mi-aº ºi eu ... în... lor!<br />
Ceilalþi, la fel <strong>de</strong> agitaþi ºi <strong>de</strong> zgomotoºi, aprobã în cor<br />
compact vorbitorul.<br />
Privesc spre munþi. Atinºi <strong>de</strong> suflul cald al verii, <strong>de</strong><br />
soare, parcã respirã. Sub una din culmi, pe ver<strong>de</strong>le pãºunii, se<br />
distinge o patã albã, având exact forma <strong>de</strong> pe hartã a<br />
României. Nu ºtiu ce este, mã intrigã perfecþiunea ºi<br />
dimen<strong>si</strong>unile “plantaþiei” cromatice. Coama cu moþ dinspre<br />
unguri, fruntea încruntatã a Prutului, arabescul palmiped al<br />
Deltei, pântecul greu al Dunãrii, cu toc cizelat spre sârbi...<br />
Cum trenul trece <strong>de</strong> curba înaltã a Mestecãniºului, din<br />
apropiere, misterul se spulberã: “România” pictatã în munþii<br />
Bucovinei e, <strong>de</strong> fapt, o turmã <strong>de</strong> oi, la final <strong>de</strong> transhumanþã.<br />
În frunte, în prim-plan, ca <strong>de</strong> obicei, ciobanii, mãgarii...<br />
Doi pe-un lanþ<br />
La Eforie Nord, marea învolburatã înghite, din când în<br />
când, digul <strong>de</strong> la Acapulco. Spre searã, turiºtii îºi plimbã pe<br />
acolo câinii. Un ins, cu bronzul pielii peren, aleargã în<br />
tan<strong>de</strong>m cu cel mai bun prieten al sãu, se pare, patruped,<br />
izbind ceilalþi curajoºi “aspiranþi” <strong>de</strong> aerosoli. Are în dotare<br />
un boxer imens, cât un viþel. Asemãnarea între cei doi este<br />
izbitoare, se verificã perfect i<strong>de</strong>ea mimetismului biologic.<br />
Aceeaºi frunte îngustã, aceiaºi ochi mici ºi vioi, ca douã<br />
mãrgele în ulei, aceeaºi mandibulã pronunþatã, agre<strong>si</strong>vã.<br />
Aceleaºi vocabule rãstite, adresate ameninþãtor celor din jur.<br />
Singurul plus al bipedului, cumva paradoxal, e un lanþ<br />
<strong>de</strong> aur, prins <strong>de</strong> gât ca <strong>de</strong> ciuturã...<br />
Soarele ºi buna travestire<br />
Plouã peste Eforie. Când ploaia tace, vântul rãscoleºte<br />
ni<strong>si</strong>pul ca împins <strong>de</strong> copitele hoar<strong>de</strong>lor. Plajele sunt pãrã<strong>si</strong>te,<br />
Poseidon pare în crizã, cu tri<strong>de</strong>ntul în gât, pãrã<strong>si</strong>t <strong>de</strong> <strong>si</strong>rene.<br />
Razele sunt rãzleþe ºi toate miros a roºu <strong>de</strong>-amurg. Baraje <strong>de</strong><br />
nori se adunã dinspre nordul mãrii.<br />
Veniþi pe litoral <strong>de</strong> douã zile, n-avem alte soluþii <strong>de</strong>cât<br />
plimbãrile cu tematicã <strong>de</strong> privit, printre terase. Cele mai<br />
multe poartã scaunele goale pe mese, precum regii pitici<br />
coroanele bejeniei. Peste tot, o luminã vineþie adoarme<br />
lumea.<br />
Dinspre un restaurant, însã, cu mese ºi la stradã, veselia<br />
þâºneºte, în valuri. Trotuarul e plin <strong>de</strong> privitori, clienþii sunt<br />
puhoi. Nu e vorba nici <strong>de</strong> preþuri, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> mari, faþã <strong>de</strong> alte<br />
“locaþii”, nici <strong>de</strong> zonã. Atracþia e reprezentatã <strong>de</strong> 2 travestiþi,<br />
care cântã “Oh, baby, baby, viaþa-i complicatã...” ºi danseazã<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Reportaj<br />
cu pa<strong>si</strong>une ºi <strong>de</strong>zinvolturã, printre mese, mângâind ºi pupând<br />
mesenii obiºnuiþi, trimiþându-ne bezele, nouã, celor <strong>de</strong> pe<br />
trotuar. Atât la mese, cât ºi “la varice”, în afarã, se râ<strong>de</strong><br />
copios, în hohote, oamenii se închinã ºi aplaudã, apoi reiau.<br />
Cei doi, un fel <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>te, pe care îi mai zãrisem ºi la TV, cu<br />
ocazia para<strong>de</strong>i gay, au rochii mulate, <strong>de</strong> searã, sunt machiaþi<br />
stri<strong>de</strong>nt, se unduiesc ºi sar, înfierbântaþi <strong>de</strong> succes.<br />
La un moment dat, din pãtura <strong>de</strong> nori, soarele aruncã un<br />
bici <strong>de</strong> raze, pânã în ... fundul terasei. În luminã, scena se<br />
transformã, totul pare forþat. Rimelul li se scurge<br />
protagoniºtilor pe obraji, unindu-se vertical, cu o p<strong>arte</strong> din<br />
rujul abun<strong>de</strong>nt, în zãbrele. Fixaþia expre<strong>si</strong>ilor aduce a<br />
menajerie, iar cântecul e doar mimat, pe CD.<br />
Urmând aripile aurii, cal<strong>de</strong>, ale razelor, pãrã<strong>si</strong>m<br />
“spectacolul” în vitezã. Deasupra falezei, pescãruºii ne<br />
cheamã, au <strong>si</strong><strong>de</strong>f curat ºi melodie în þipãt.<br />
Eroina<br />
Înainte <strong>de</strong> miezul nopþii plec spre sud. La ieºirea din<br />
Iaºi, coºurile <strong>de</strong> fabrici pãrã<strong>si</strong>te se înalþã din ierburi precum<br />
corturile indienilor în preerie.<br />
Un cetãþean mic, chel ºi vioi, cu tricou marinãresc fãrã<br />
mâneci, stã pe culoar, la geam, þinând pe umãrul drept,<br />
tandru, o cãþeluºã <strong>de</strong> pekinez ºi fumeazã. Seamãnã cu cineva<br />
fo<strong>arte</strong> cunoscut, dar încã nu îmi dau seama cu cine.<br />
- Sã nu o scãpaþi sub tren, precum nenea Iancu, îi spun,<br />
zâmbind.<br />
- Hehehe, domnule, þin la Mona tot aºa ca la ochii din<br />
cap (privirea îi joacã veselã ºi cam <strong>de</strong>sperecheatã). Nici nu<br />
ºtii cât <strong>de</strong> <strong>de</strong>votatã îmi este ºi din câte m-a salvat pânã acum.<br />
Dintr-o datã, tabla vagoanelor începe sã pocneascã, ca<br />
sub foc <strong>de</strong> mitraliere. Patru adolescenþi <strong>de</strong> culoare (politicã?)<br />
incertã aruncã, spre geamurile trenului nocturn <strong>de</strong> Mangalia,<br />
cu pietre din terasament. Mã intrigã furia lor, disperarea<br />
ca<strong>de</strong>nþatã a tirului. Apãrat <strong>de</strong> pereþi, între rame, observ cã,<br />
dupã melodiile ºuieratului ºi dupã nivelul fonic al pocnituri<br />
lor, pietrele au mari variaþii dimen<strong>si</strong>onale, nerespectând<br />
STAS-ul.<br />
Trenul scapã fãrã avarii majore, sunt doar câteva<br />
geamuri sp<strong>arte</strong> (ºi parcã e mai bine, noaptea <strong>de</strong> varã e caldã),<br />
nu existã rãniþi printre cãlãtori. Cu o <strong>si</strong>ngurã excepþie. Parând<br />
cu scãfârlia ei cât bolovanul o loviturã nãpraznicã, Mona<br />
atârnã în braþele stãpânului sãu, inertã, a<strong>de</strong>vãratã eroinã. Cel<br />
salvat plânge în hohote cu un ochi ºi râ<strong>de</strong> cu un altul, mângâie<br />
animalul mort la datorie ºi bâiguie obsedant:<br />
- Numai cine n-a greºit sã arunce cu piatra, numai cine<br />
n-a greºit sã arunce, numai ...<br />
Prieten bun<br />
Nu cre<strong>de</strong>am cã îmi voi aduce aminte... Prietenul meu cel<br />
mai bun din liceu, Nicu, era un adolescent blând, timid,<br />
mo<strong>de</strong>st, inteligent, oricând gata sã-ºi ofere ajutorul, fãrã pic<br />
<strong>de</strong> invidie, rãutate, egoism. Venise la mine acasã, stãteam sub<br />
umbrar, acum 22 <strong>de</strong> ani, dãdusem Bacul, luasem la facultate,<br />
fiecare la o alta. Am bãut o sticlã <strong>de</strong> vin roºu-vineþiu, <strong>de</strong><br />
buturugã, privind înapoi cu bucurie ºi povestind <strong>de</strong>spre viitor.<br />
Spre searã, l-am condus pânã la staþia <strong>de</strong> autobuz.<br />
39
Reportaj<br />
Hipopotamul hodorogit cu motor se ve<strong>de</strong>a pufãind dinspre<br />
rãsãrit, doar cât un timbru. Nicu <strong>de</strong>venise palid, ca un porumb<br />
mãcinat <strong>de</strong> valþuri groase:<br />
- Dane, trebuie sã-þi spun ceva!<br />
- Spune! Sper cã nu-mi aduci aminte iar <strong>de</strong> Mona... E o<br />
poveste <strong>de</strong> acum 2 ani, aºa <strong>de</strong> veche... Þi-am mai explicat,<br />
habar n-aveam cã o iubeai! Trebuia sã mã fi prevenit. ªi apoi,<br />
lasã, cã ºi tu þi-ai scos pârleala cu Dana.<br />
- Nu, nu e vorba <strong>de</strong> Mona sau <strong>de</strong> Dana. E altceva. ªtiu<br />
cã greºesc, dar nu pot altfel. Trebuie sã-þi spun! Am fost<br />
informator al securitãþii, aproape tot liceul!<br />
- Nu te mai uita aºa! Nu am fãcut rãu nimãnui, raportam<br />
sãptãmânal, în scris, unui ofiþer, tot felul <strong>de</strong> chiþibuºuri,<br />
treburi fãrã importanþã, din ºcoalã, din internat, <strong>de</strong> la<br />
discotecã, din sat. N-am putut sã refuz, mi-a fost fricã...<br />
- Bine, salut ... Vezi cã a so<strong>si</strong>t autobuzul.<br />
- Nimeni n-a pãþit nimic din cauza mea!!!<br />
- ªi vreþi sã pãþesc eu acum, <strong>de</strong> la autobazã?! ne-a luat<br />
la rost ºoferul. Hai, mãi bãieþaº, urcã, e târziu!<br />
Ne-am strâns mâinile ºi a plecat, cu ochii rugãtori, lipiþi<br />
<strong>de</strong> geam.<br />
De atunci n-am mai vorbit cu el sau <strong>de</strong>spre el. În mine<br />
se rupsese ceva, am <strong>de</strong>venit mult mai bãnuitor, mai izolat.<br />
Timp s-a aºezat peste timp. Am fãcut armata, am terminat<br />
facultatea, m-am cãsãtorit, am intrat în câmpul <strong>de</strong> tranziþie al<br />
muncii, am <strong>de</strong>venit tatãl unei minuni <strong>de</strong> copil. De Nicu n-am<br />
mai auzit ºi nici n-am mai întrebat.<br />
Ieri, la început <strong>de</strong> weekend, fiind la pãrinþi, în vizitã, am<br />
luat Dacia lui taicã-meu ºi am trecut râul spre pãdure. La<br />
capãtul <strong>de</strong> pod, venind dinspre celãlalt mal, m-a dublat, în<br />
mare vitezã, o cãruþã. Cãruþaºul, în picioare, mâna perechea<br />
<strong>de</strong> roibi cu îndârjirea unuia plecat sã cucereascã vestul din ce<br />
în ce mai sãlbatec. Da, era el, Nicu. M-am ghemuit în scaunul<br />
maºinii, ascunzându-mã pe dupã volan, laº, aºa cum nu m-am<br />
ºtiut vreodatã, în timp ce el, atent la galopul telegarilor,<br />
trecea.<br />
40<br />
Danke...<br />
La un pahar virtual <strong>de</strong> vorbã, un cunoscut mã<br />
informeazã, cu nãduf: “Marea firmã ALLIANZ România a<br />
luat <strong>de</strong>cizia sã scumpeascã tarifele ºi n-au gã<strong>si</strong>t altã soluþie,<br />
<strong>de</strong>cât un formular tip grilã. Conform acestui formular,<br />
subsemnatul (adica man<strong>de</strong>a!) a ieºit prea tânãr (am doar 45 <strong>de</strong><br />
ani...) ºi am o maºinã prea puternicã (o supernovã Confort).”<br />
Nu prea îl cred, el e mai mereu pus pe glume, iar eu, cam<br />
<strong>de</strong> acelaºi leat cu el, ºtiu <strong>de</strong> ele. A doua zi, bat drum boltit spre<br />
agenþie, cu “bãtrânica”, Dacia mea din ‘88. “Tinerii cu<br />
maºinile puternice fac acci<strong>de</strong>nte mai multe”, aºa îmi zice<br />
agenta <strong>de</strong> a<strong>si</strong>gurare, refuzându-mã, din spatele ghiºeului<br />
transparent, cu un zâmbet încurcat ºi cu gene lungi,<br />
periculoase la intersecþie. “Danke” zic scurt. Mã uit mai atent<br />
spre ea, sã vãd dacã nu glumeºte, dar ºi ceva mai mândru <strong>de</strong><br />
mine <strong>de</strong>cât intrasem, însã dispare din aria vizualã. Un<strong>de</strong>va<br />
sunase un telefon, iar eu <strong>de</strong>venisem doar un fost client<br />
potenþial. Din spatele biroului, dintr-o pozã, Þiriac mã<br />
priveºte zâmbitor, dând mâna cu Bãsescu. Am impre<strong>si</strong>a cã<br />
figura lui Bãsescu este lipitã stângaci, pe calculator, cu<br />
ajutorul unui program neperformant. Sub pozã, dintr-un<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
difuzor lunguieþ, în formã <strong>de</strong> mustaþã pe oalã, Bãnicã Junior<br />
cântã ceva <strong>de</strong>spre o bubulinã.<br />
Mai stau un pic ºi plec, murmurând înciudat: “bubalina,<br />
gospodina...”. Intru în limuzina mea cea superputernicã, dar<br />
cutia <strong>de</strong> viteze mã lasã în treapta a doua spre pas cu pas. De<br />
pe trotuar, vecinul Fane, pen<strong>si</strong>onarul reclamagiu al blocului,<br />
ajuns prin cine ºtie ce miracol în celãlalt capãt al oraºului,<br />
strigã mieros:<br />
- O, ho, ho, domnu’ Dan, dar <strong>de</strong> dimineaþã ai pornit la<br />
promenadã! Ce-þi pasã, ai timp, casa casã, maºina - maºinã,<br />
tinereþea - tinereþe!<br />
- Aºa o fi nea Fane, cã prea le zici cu foc. Aºtept pe<br />
cineva, dar pânã vine merg aºa, la relanti.<br />
Mã mai uit ºi eu pe stradã, cum cad frunzele peste<br />
codane ºi peste oameni buni ca matale.<br />
În timp ce vorbim, merge paralel cu mine (el ca pieton,<br />
pe trotuar, eu în maºinã, pe ºosea), privindu-mã <strong>de</strong> sus.<br />
Auzind ce spun, iuþeºte pasul.<br />
- D-apoi dumneata te-oi plimba ºi ai chef <strong>de</strong> glume, dar<br />
eu am treabã!<br />
Când îl vãd cu ce vitezã se în<strong>de</strong>pãrteazã, opresc motorul,<br />
mã dau jos ºi trântesc portiera.<br />
“Danke” zic scurt ºi urc în primul autobuz. Aici<br />
aglomeraþie, zãpuºealã, din plin. Dar nu disper, mi-aduc<br />
aminte, sunt tânãr. Pe scaunul din faþa mea, o domniºoarã<br />
zânã, care seamãnã cu Andreea Marin (n-o fi chiar ea?) îmi<br />
face semn, se ridicã ºi îmi spune ceva. Simt cã ameþesc - chiar<br />
“sunt tânãr, Doamne, sunt tânãr” ºi atrãgãtor! Zic “Danke,<br />
Danke” (da’ ce-am, bãi nene?).<br />
“Poftiþi, luaþi loc, mã scuzaþi cã nu m-am ridicat mai<br />
<strong>de</strong>vreme, am fost nepoliticoasã!”, mai aud, ca în reluare,<br />
potolit, ºi cad pe scaun molatec, cu gândul la A<strong>si</strong>ban.<br />
Ai dracului nemþii ãºtia...<br />
Euro&viziune<br />
Un bãrbat între douã vârste trece pe lângã mine<br />
fredonând, în centrul Iaºului. Ceva <strong>de</strong> genul<br />
canþonetã&romanþã, din care disting expre<strong>si</strong>a baconskyanã<br />
“o noapte ºi-o zi”. Cu aºa promi<strong>si</strong>une nuanþatã cosmopolit, nu<br />
e <strong>de</strong> mirare cã femeile oraºului îi zâmbesc dulceag-amãrui.<br />
Are pãrul grizonat, e subþirel, înalt, sprinten dar ºi unduios ca<br />
un þipar. Când ajunge în pasajul Unirea, pe un<strong>de</strong> am ºi eu<br />
drum, se opreºte brusc, scoate o vioarã din cutia <strong>de</strong> la<br />
subsoarã ºi se aºeazã pe caldarâm, confortabil, dupã ce îºi<br />
flexeazã acrobatic piciorul drept ºi îl ascun<strong>de</strong> în cracul<br />
pantalonului. Apoi cântã, instrumental, acea melodie,<br />
repetatã vocal pe drum.<br />
În cutie, oamenii aruncã bãnuþi argintii ca florile<br />
salcâmilor acoperite <strong>de</strong> praful oraºului. Sunetele în<strong>de</strong>amnã la<br />
dans ºi reverie, iar bãrbatul “infirm” se încadreazã<br />
înduioºãtor în peisaj. O doamnã cu haine <strong>de</strong> firmã se opreºte,<br />
ascultã, priveºte ºi începe sã plângã, cu oftaturi <strong>de</strong><br />
Eurovi<strong>si</strong>on, dar <strong>si</strong>ncere. Mie îmi vine sã râd. Dacã aº avea<br />
bani, chiar l-aº premia. Când se terminã fragmentul muzical,<br />
doamna scoate 100 <strong>de</strong> euro, îi aruncã în cutie, mângâie<br />
obrazul neras ºi mototolit al “infirmului” ºi pleacã lãcrimând.<br />
Nu ºtiu <strong>de</strong> ce dar, cu mâinile prin buzunarele miro<strong>si</strong>nd a<br />
vânt, <strong>si</strong>mt ºi eu o lacrimã în colþul ochiului stâng...
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Poezie<br />
Festivalul naþional <strong>de</strong> literaturã “Eusebiu Camilar<br />
- Magda Isanos” - Suceava - U<strong>de</strong>ºti - mai 2009 -<br />
Premiul revistei CITADELA, Satu Mare<br />
ghetele bune<br />
prin mine trec sârme reci<br />
pe care odihnesc graurii<br />
din livada cu viºini<br />
la întâlnirea cu un corp strãin<br />
<strong>de</strong>getele mele se fisureazã<br />
eu nu sunt puternic.<br />
doar cã mã trezesc mai <strong>de</strong>vreme<br />
ºi îmi ascund cârjele în lift.<br />
când se <strong>de</strong>schid uºile<br />
arãt cã am gã<strong>si</strong>t un motiv<br />
pentru care sã îmi încalþ ghetele bune<br />
ºi sã le folosesc.<br />
fiecare gurã <strong>de</strong> aer<br />
îmi schimbã înfãþiºarea<br />
eu sunt George.<br />
m-am închis aici <strong>de</strong> bunãvoie<br />
pentru cã nu am ºtiut cum altfel<br />
sã mã apãr<br />
lupt cu o amorþealã<br />
ce vrea sã punã stãpânire pe mine<br />
fiecare miºcare e o micã victorie<br />
un teren câºtigat.<br />
zgomotul alb se apropie.<br />
mâinile, una <strong>de</strong> alta se frâng rãbdãtoare<br />
nu vor lãsa nimic sã se piardã.<br />
aici totul îmi este <strong>de</strong> folos<br />
chiar ºi golul care s-a adunat între noi<br />
scena 1 :<br />
scurtmetraj<br />
dupã ce se închid uºile<br />
eu ºi oamenii din autobuz suntem una<br />
sângele trece pe la fiecare adunându-se<br />
în tâmplele ºoferului, <strong>si</strong>ngurul care ve<strong>de</strong> în faþã<br />
[maºina lui mihai prin<strong>de</strong>a suta în 6 secun<strong>de</strong>]<br />
scena cu mo<strong>arte</strong>a:<br />
George Alexandru Serediuc - Ipoteºti, SUCEAVA<br />
cel mai frumos film pe care l-am vãzut<br />
avea numai 5 secun<strong>de</strong><br />
gã<strong>si</strong>t întâmplãtor pe o camerã <strong>de</strong><br />
supraveghere<br />
<strong>de</strong> pe bulevard<br />
cel mai frumos film pe care l-am vãzut<br />
îl arãta pe mihai pe banda întâi<br />
celãlalt ieºise în intersecþie sã facã dreapta<br />
toate s-au sfãrâmat în 5 secun<strong>de</strong><br />
nu e nimeni mai puternic <strong>de</strong>cât cel care l-a<br />
vãzut<br />
pe mihai ieºind prin parbriz<br />
nu a fost ca atunci când manechinele acelea perfecte <strong>de</strong> la tv<br />
îºi aºeazã capul pe airbag, gata sã aibã cel mai liniºtit vis<br />
ºi totul merge încet, jucãriile plutesc în jur<br />
mihai a rãmas întins pe bordurã<br />
în cãmaºa lui albastrã, toate s-au miºcat 5 secun<strong>de</strong>.<br />
toate în afarã <strong>de</strong> el.<br />
[mai aveam 3 km <strong>de</strong> mers pe jos pânã acasã<br />
ºi mihai oprise odatã sã mã ia<br />
în maºinã era cald ºi muzica tare<br />
mã <strong>si</strong>mþeam, ca el, grozav <strong>de</strong> puternic]<br />
scena 3 :<br />
tomograful era aºezat în mijlocul camerei goale, luminat ca<br />
un animal împãiat în sala cea mare a unui muzeu. era<br />
încãlzit, gata sã mã primeascã în pântecul lui.<br />
cabluri groase ieºeau din el ºi se târau pe po<strong>de</strong>a,<br />
înfingându-se în tencuiala pereþilor albi. m-am aºezat<br />
înãuntrul lui, ca într-o vizuinã ºi am închis ochii þinându-mi<br />
mâinile lipite <strong>de</strong> cerul gurii <strong>de</strong> metal. respiraþia lui electricã<br />
trecea prin mine. a început sã se învârtã în jurul meu tot<br />
mai repe<strong>de</strong>, atât <strong>de</strong> repe<strong>de</strong> încât mi se pãrea cã voi fi<br />
înghiþit <strong>de</strong> un vârtej uriaº. s-a fãcut cald, apoi fierbinte,<br />
pânã când am <strong>si</strong>mþit cã trupul nu mai era al meu. am fost<br />
fericit, dupã multã vreme ºi tot ce aveam nevoie era sã<br />
strâng în mâini un pahar din acela <strong>de</strong> la coca cola pe care<br />
scrie<br />
eu sunt centrul universului<br />
aici<br />
uite, eu ca un animal ce se bucurã <strong>de</strong> blana abia crescutã<br />
pãºeam pe strãzi care nu mi se cuveneau<br />
<strong>de</strong>-a lungul lor luam locul celui ce vin<strong>de</strong> seminþe<br />
41
Poezie<br />
locul un<strong>de</strong> se adunau curvele<br />
locurile cele mai bune <strong>de</strong> cerºit<br />
duceam laptele cu o mânã <strong>de</strong> fier.<br />
sãream în apã fãrã sã întreb <strong>de</strong>spre mo<strong>arte</strong><br />
într-o zi ca o mlaºtinã gura mi s-a închis<br />
ºi am rãmas îngheþat în aer.<br />
<strong>de</strong> atunci nu a mai miºcat nimic în mine.<br />
capul mi s-a oprit în dreptul frizeriei.<br />
o privesc încontinuu, în jurul meu se adunã<br />
pungi cu sticle goale, gunoaie. bãrbierul a aruncat<br />
o masã, un televizor ºi pãrul din frizerie.<br />
<strong>de</strong>asupra ferestrei scrie SOFT SALON COAFURA<br />
iar pe uºã sunt lipite literele DESCHIS<br />
soarele le îngãlbeneºte dar nimic nu va rãmâne<br />
aºa cum mi se aratã acum. eu stau la masã în mijlocul strãzii<br />
ºi cred în dragoste<br />
afarã aerul rece împrãºtie trecãtorii. zgomotul plecãrii tale<br />
ca<strong>de</strong> peste fabrica <strong>de</strong> peste drum ridicând praful mort.<br />
rãdãcinile copacului alb se ascund sub geaca mea.<br />
firul tãu <strong>de</strong> pãr se subþiazã ºi eu cred în dragoste.<br />
aºtept ziua <strong>de</strong> azi sã se aºeze la picioarele mele<br />
ca un câine ce se vrea scãrpinat.<br />
ºi sã trec peste ea ca peste un cadavru<br />
atât a rãmas<br />
o fotografie a picioarelor tale<br />
din profil cu ramã <strong>de</strong> lemn<br />
în care umbrele cojeau parcã<br />
balerinii cu fundiþã<br />
ºi tu plângeai<br />
în spatele pãdurii<br />
atât a rãmas. o p<strong>arte</strong><br />
din sunetul viu al dragostei<br />
ca o dupã-amiazã ascunsã<br />
în buzunarul <strong>de</strong> la piept<br />
42<br />
<strong>de</strong>rapaj<br />
o dupã-amiazã ca toate celelalte<br />
alergam fãrã sã ne atingem<br />
adormeam cu radioul <strong>de</strong>schis<br />
pe europa liberã<br />
[ flash]<br />
arãt ca<br />
o linie care iese din mare<br />
ºi nu se mai terminã<br />
sunt al meu<br />
energia e acasã<br />
astãzi nimeni<br />
nu se duce nicãieri<br />
<strong>de</strong>schid un mic canal<br />
iar lumina explo<strong>de</strong>azã<br />
acolo<br />
ca într-un bambus<br />
scobit<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
[ flash]<br />
acum þevile se umflã pe câmpul <strong>de</strong> varã<br />
ºterg cu greu rugina <strong>de</strong> pe frunte<br />
se usucã macii dar nimeni<br />
nu are timp <strong>de</strong> asta<br />
sunt lucruri mai importante<br />
precum dializa<br />
precum a schimba apa peºtilor<br />
seringile plutesc pe bistriþa<br />
tot oraºul e high<br />
e varã<br />
cautã dragostea<br />
îmi acopãr faþa<br />
cu gesturi calculate<br />
aerul mã întâmpinã<br />
într-un amestec <strong>de</strong> pulsaþii cal<strong>de</strong><br />
în locul acesta nu încape <strong>de</strong>cât<br />
mâna ta poleitã<br />
ne-am pierdut unul <strong>de</strong> altul<br />
ca graurii în sala motoarelor<br />
gurile alcãtuite prost<br />
se pot înþelege bine<br />
încã puþin sã ne amestecãm<br />
ºi ne putem înþelege<br />
dacã ai nevoie <strong>de</strong> mine<br />
loveºte cu piciorul în muºuroi<br />
cautã luminã<br />
dacã ai vreodatã nevoie <strong>de</strong> mine<br />
vino ºi ia-mã<br />
înainte <strong>de</strong> toate, amintiri<br />
nu am vãzut niciodatã un om murind<br />
am vãzut doar oameni care închid ochii<br />
ºi încep sã putrezeascã<br />
tatãl meu spunea mo<strong>arte</strong> ca ºi cum<br />
nimic nu s-ar fi miºcat într-însul<br />
la masã e o liniºte sterilã<br />
ni se aud inimile chiorlãind <strong>de</strong> foame<br />
mâncãm cu linguri <strong>de</strong> lemn ºi tata<br />
coboarã în mintea mea<br />
sub culorile unui film mut care se repetã<br />
cât <strong>de</strong> tãios se apleacã asupra mamei<br />
ºi cum rupe el pâinea coaptã sub dragostea noastrã<br />
tata avea ochii goliþi <strong>de</strong> fericire aduna copii din iarbã<br />
ºi-i întorcea cu faþa în sus sã strãluceascã<br />
în soare ca mamele lor curate ºi subþiri
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Criticã literarã<br />
R O B E R T L Á S Z L Ó<br />
- un <strong>de</strong>but poetic fulminant!<br />
Felician Pop<br />
Debutul tânãrului poet Robert Laszlo cu volumul <strong>de</strong><br />
versuri „In vid iatã viaþa mea” în luna martie 2009 a fost<br />
unul excepþional care prevestea un <strong>de</strong>stin strãlucit pentru<br />
autor ºi <strong>c<strong>arte</strong></strong>a lui. Lansarea volumului a avut loc în 27<br />
martie 2009 la Centrul <strong>de</strong> Creaþie Satu Mare în prezenþa<br />
a peste 100 <strong>de</strong> iubitori ai poeziei, aceºtia fiind convinºi<br />
cã participã la un a<strong>de</strong>vãrat<br />
eveniment editorial.<br />
Despre <strong>c<strong>arte</strong></strong>a lui Robert<br />
Laszlo s-au pronunþat<br />
atunci Felician Pop,<br />
autorul prefeþei, Ion Bala,<br />
Constantin Prunoiu,<br />
nescu, Cornelia Pop<br />
Bãlan ºi pictorul Aurel<br />
Þenþ care cu acest prilej ia<br />
dãruit tânãrului poet un<br />
portret extrem <strong>de</strong> reuºit,<br />
pictat <strong>de</strong> venerabilul<br />
artist, tocmai pentru acest<br />
eveniment.<br />
Dar cea mai<br />
importantã recunoaºtere a<br />
valorii tânãrului poet<br />
sãtmãrean a venit din<br />
p<strong>arte</strong>a Constanþei Buzea,<br />
care în nr. 14. din<br />
15.05.2009 a prestigioasei<br />
reviste<br />
„România literarã” a<br />
fãcut o elogioasã<br />
prezentare cãrþii „In vid<br />
iatã viaþa mea”,<br />
invitându-l pe poet sã<br />
publice o paginã <strong>de</strong> versuri în revistã. A urmat apoi<br />
Premiul I ºi Premiul Bibliotecii Municipale din Lugoj la<br />
concursul internaþional <strong>de</strong> poezie „Lucian Blaga”<br />
organizat la Lugoj in 19 iunie 2009, distincþie care s-a<br />
adãugat celorlalte semne <strong>de</strong> apreciere la adresa creaþiei<br />
lui Robert Laszlo. Prezent la concursul <strong>de</strong> la Lugoj,<br />
scriitorul ºi traducãtorul Ion Miloº - care trãieºte în<br />
Suedia - a avut cuvinte <strong>de</strong> laudã la adresa poetului<br />
sãtmãrean ºi a prevestit cã fãrã îndoialã Robert Laszlo va<br />
fi unul din poeþii importanþi <strong>de</strong> mâine.<br />
Indubitabil, ne aflãm în faþa unui fenomen fãrã<br />
prece<strong>de</strong>nt în literatura sãtmãreanã, un <strong>de</strong>but impetuos,<br />
remarcat încã <strong>de</strong> la început <strong>de</strong> prof. univ. dr. George<br />
Achim <strong>de</strong> la Univer<strong>si</strong>tatea din Viena, care a vãzut în<br />
acest tânãr un poet a<strong>de</strong>vãrat. Tot în acest sens s-a<br />
exprimat ºi poetul Teodor Curpaº care a spus cã tânãrul<br />
acesta este un poet în toatã puterea cuvântului.<br />
În afarã <strong>de</strong> lansarea<br />
propriu-zisã <strong>de</strong> la Satu<br />
Mare, <strong>c<strong>arte</strong></strong>a lui Robert<br />
Laszlo a avut <strong>de</strong>ja p<strong>arte</strong><br />
<strong>de</strong> mai multe prezentãri,<br />
autorul întâlnindu-se cu<br />
tinerii cititori <strong>de</strong> la Liceul<br />
„Economic”, <strong>de</strong> la<br />
Colegiul Naþional „Mihai<br />
Eminescu” din Satu Mare<br />
ºi cu cei din Negreºti Oaº<br />
ºi Carei.<br />
Sunt rari<strong>si</strong>me<br />
cazurile în care <strong>c<strong>arte</strong></strong>a<br />
unui tânãr <strong>de</strong> nici 18 ani<br />
sã fie primitã cu atâta<br />
entuziasm chiar ºi <strong>de</strong><br />
marile nume ale<br />
literaturii române, cum<br />
este cazul Constanþei<br />
Buzea. Robert Laszlo<br />
este directorul revistei<br />
„Alfazet” a tinerilor<br />
creatori din ju<strong>de</strong>þul Satu<br />
Mare ºi avem mândria sã<br />
subliniem faptul cã acest<br />
tânãr s-a format în<br />
atmosfera literarã a<br />
Asociaþiei Scriitorilor <strong>de</strong> Nord-Vest din Satu Mare, a<br />
revistei acesteia, ”<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong>”.<br />
Constanþa Buzea „Ar fi prea puþin ºi prea <strong>si</strong>mplu:<br />
Felicitãri Robert Laszlo pentru <strong>c<strong>arte</strong></strong>a ta <strong>de</strong> poeme. …<br />
titlul ei „In vid iatã viaþa mea” taie cu precizie în<br />
substanþa vie a unei treziri <strong>de</strong>vreme a insului priceput sã<br />
domine cuvintele necesare sufletului sãu luminat într-o<br />
supravieþuire exemplarã prin text. … Dacã acest început<br />
43
Criticã literarã<br />
aratã cât <strong>de</strong> bun va fi totul, bucuroasã ºi<br />
pe cale <strong>de</strong> a mã liniºti în vid mã prenumãr<br />
printre cititorii cãrþii tale, Robert Laszlo.<br />
La Satu Mare am fost <strong>de</strong> puþine ori,<br />
lumea <strong>de</strong> acolo, din Nord in<strong>si</strong>pirându-mi<br />
încre<strong>de</strong>rea ºi puritatea, ospeþia acelui loc<br />
intrã <strong>de</strong>plin ºi se manifestã prin calitatea<br />
darului acestei cãrþi. Copilul care a scriso<br />
este cu faþa la lumina unei promi<strong>si</strong>uni<br />
totale ºi pentru tot<strong>de</strong>uana. Robert Laszlo<br />
îþi mulþumesc pentru darul acestei cãrþi<br />
puternice. Felicitãri pentru <strong>c<strong>arte</strong></strong>a ta<br />
frumoasã, Robert Laszlo! Pe când, tentreb,<br />
o paginã în România literarã?”<br />
(„România literarã”, nr.19 din<br />
15.05.2009)<br />
Ion Miloº: ”Tânãrul Robert Laszlo este pentru mine<br />
o mare ºi plãcutã surprizã, el este <strong>de</strong>ja un poet a<strong>de</strong>vãrat<br />
ºi am convingerea cã el va fi unul din marii poeþi ai<br />
României <strong>de</strong> mâine. Îl felicit pentru <strong>de</strong>butul sãu<br />
excepþional ºi aºtept cu interes ºi încre<strong>de</strong>re cãrþile lui<br />
viitoare.”(Lugoj, 19 iunie 2009)<br />
George Achim: ”Satu Mare are excelenþi poeþi<br />
consacraþi, recunoscuþi, cu vechi ºtate <strong>de</strong> serviciu în<br />
câmpul literelor româneºti.<br />
Dar Robert Laszlo e primul poet tânãr a<strong>de</strong>vãrat pe<br />
care îl <strong>de</strong>scopãr ºi pe care îl salut fãrã nicio rezervã ca pe<br />
un poet „în toatã puterea cuvântului”, dupã o spusã<br />
celebrã.” (Satu Mare, 24 aprilie 2009)<br />
Teodor Curpaº: „Robert Laszlo este o voce<br />
sen<strong>si</strong>bilã a poeziei tinerei generaþii, are talent cu carul ºi<br />
dacã aº fi directorul ºcolii un<strong>de</strong> învaþã, l-aº purta în toatã<br />
România ca sã mã mândresc cu un tânãr <strong>de</strong> valoare din<br />
Satu Mare.” (Satu Mare, 29 aprilie 2009)<br />
Pãrintele Va<strong>si</strong>le Goje: „Am fost pur ºi <strong>si</strong>mplu<br />
bulversat dupã citirea acestei cãrþi când am vãzut câtã<br />
maturitate, câtã profunzime ºi cât har are acest tânãr.<br />
Dacã ar trebui sã-l <strong>de</strong>finesc cu un <strong>si</strong>ngur cuvânt, aº<br />
spune: genial!”(Satu Mare, 27 martie 2009)<br />
Felician Pop: „ Chiar dacã poezia lui Robert Laszlo<br />
este în general ludic- ironic-ºãgalnicã, autorul nu evitã<br />
marile teme existenþiale. Naºterea - mo<strong>arte</strong>a, reprezintã<br />
un binom cu fante nebãnuite, <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>rile <strong>de</strong> cer au ceva<br />
funerar iar la capãtul îndoielilor toate, nu existã nici un<br />
rãspuns. Autorul monologhezã în<strong>de</strong>lung cu propriile sale<br />
obse<strong>si</strong>i ºi ia pãrtaº la aceastã chirurgie hieraticã, cititorul.<br />
Robert Laszlo este fãrã îndoialã un poet a<strong>de</strong>vãrat, iar<br />
44<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
R O B E R T L Á S Z L Ó<br />
prima sa <strong>c<strong>arte</strong></strong> va fi probabil pasul <strong>de</strong><br />
început spre o lume care va purta<br />
amprenta sa inconfundabilã.<br />
Orice ar urma, <strong>c<strong>arte</strong></strong>a <strong>de</strong> faþã rãmâne<br />
un reper important pentru noul val al<br />
liricii <strong>de</strong> la acest început <strong>de</strong><br />
mileniu.”(Satu Mare, 15 ianuarie 2009)<br />
Manuela Dan: ”Cred cã existã poeþi<br />
care îºi elaboreazã opera în funcþie <strong>de</strong><br />
epoca în care trãiesc, ºi poeþi care îºi<br />
gân<strong>de</strong>sc textele ca pe niºte replici ale<br />
unei realitãþi inconfortabile. Robert<br />
Laszlo se circumscrie poeþilor din prima<br />
categorie, <strong>si</strong>tuându-se în „noul val” al<br />
liricii <strong>de</strong> început <strong>de</strong> secol, dovedind o <strong>de</strong>scriere cãtre<br />
lume, în legãturã în care se exprimã într-un mod poetic,<br />
indirect, <strong>si</strong>mbolic. Aproape toate poeziile lui Robert sunt<br />
niºte poeme ale în<strong>si</strong>ngurãrii, în care se ridicã probleme<br />
existenþiale printr-o poeticã <strong>de</strong> tip metaforic.”(Satu<br />
Mare, 21 iunie 2009)<br />
Ion Bala: „Tânãrul poet Robert Laszlo este <strong>de</strong>ja un<br />
meºteºugar al cuvintelor, fo<strong>arte</strong> zgârcit. Versurile sale<br />
sunt numai esenþã, scriitura sa este <strong>si</strong>gurã. În poeziile<br />
sale nu existã balast <strong>de</strong> cuvinte, el spune exact ce trebuie<br />
ºi cât trebuie <strong>de</strong>spre lumea sa interioarã.”(Satu Mare, 27<br />
martie 2009)<br />
Dr. Ovidiu Constantinescu: „Dragul meu Robert<br />
Laszlo puþini sunt poeþii contemporani pe care i-am citit<br />
dar ºi mai puþini cei care mi-au plãcut. Mãrturisesc cã<br />
din prezentarea Constanþei Buzea din „România<br />
literarã”, mi-ai plãcut din prima. Mã rog Celui <strong>de</strong> Sus sã<br />
te þinã sãnãtos <strong>de</strong>oarece, pe cât mã pricep eu, cu un aºa<br />
talent vei ajunge în rând cu cei mai mari poeþi cu<br />
condiþia sã nu te înfumurezi. Constanþa Buzea spune cã<br />
fiecare poem este „o lecþie poeticã <strong>de</strong> bunãtate” ºi aº mai<br />
adãuga eu: ºi <strong>de</strong> <strong>si</strong>nceritate, <strong>de</strong> puritate.”(Bucureºti, 18<br />
mai 2009)<br />
Cornelia Bãlan Pop: „Volumul „In vid iatã viaþa<br />
mea” este, aºa cum impune ºi titlul, o provocare a<br />
ludicului. Temele sunt, oarecum, nefiresc alese. Nefiresc<br />
vârstei. E ca ºi cum un copil <strong>de</strong> 3 ani ºi-ar alege drept<br />
jucãrie un tun a<strong>de</strong>vãrat sau un soldat real. Un copil încã,<br />
dupã chipul sãu <strong>de</strong> nici 10-11 ani. Un poet cu câteva<br />
volume publicate <strong>de</strong>ja, dacã ar fi sã-l ju<strong>de</strong>cãm dupã scris.<br />
ªi, repet, dupã alegerea temelor. ªi problematicã. La 17<br />
ani, sã analizezi poetic inexistenþa unui manual „<strong>de</strong>spre<br />
murire” (Manual)!. („Revista <strong>Cita<strong>de</strong>la</strong>”, nr. 11-12-13,<br />
martie 2009, Satu Mare).
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Criticã literarã<br />
SEMNAL EDITORIAL<br />
"La o adresã Mântuitoare", <strong>de</strong> Constantin Prunoiu<br />
Cornelia Bãlan Pop<br />
Poezia lui Constantin Prunoiu e<br />
teamã, chin, rugã ºi îngenunchere.<br />
Zilele ºi nopþile sunt castele <strong>de</strong> ni<strong>si</strong>p,<br />
iar liniºtea nu existã. Pânã ºi viaþa e o<br />
îmbinare <strong>de</strong> umbre ºi luminã. Umbra<br />
aparþine morþii ºi e mai puternicã<br />
<strong>de</strong>cât lumina. Libertatea are doar o<br />
valoare aparentã. Elementele<br />
pozitive ori nu existã, ori sunt<br />
înfrânte.<br />
Obse<strong>si</strong>a ºi spectrul morþii sunt<br />
atât <strong>de</strong> aproape ºi <strong>de</strong> prezente încât<br />
pânã ºi clopotele bat " <strong>de</strong> la <strong>si</strong>ne ". Singura evadare<br />
sunt " zidurile unei mãnãstiri ". Existenþa <strong>de</strong>vine un<br />
nor susþinut <strong>de</strong> stãruitoarea perspectivã a morþii.<br />
Fiinþa se trezeºte în postura <strong>de</strong> " ostatic " " încãtuºat<br />
<strong>de</strong> omãt ", iar, aici, omãtul nu înseamnã <strong>de</strong>loc<br />
bucuria primei zãpezi.<br />
Citindu-l pe Constantin Prunoiu, ne punem<br />
întrebarea: Când, în mod firesc, iubim atât <strong>de</strong> mult<br />
viaþa, ce rost are sã exacerbãm sentimentul morþii? O<br />
<strong>c<strong>arte</strong></strong> <strong>de</strong> poezie este o <strong>c<strong>arte</strong></strong> pe care o poþi citi ºi reciti<br />
<strong>de</strong> câteva ori. C<strong>arte</strong>a lui Prunoiu pare o secvenþã<br />
dintr-un film presãrat cu multe spaime ºi care refuzã<br />
sã se termine. Mireasa e tânãrã, frumoasã, puternicã.<br />
Numai cã rochia ei este neagrã. ªi gara e un loc <strong>de</strong><br />
un<strong>de</strong> vii ºi pleci. Mãcar în mod egal. ªi lumânãrile<br />
sunt <strong>de</strong> botez, <strong>de</strong> nuntã ºi înmormântare. ªi<br />
cuvântului trebuie sã îi dãm ºanse egale, <strong>de</strong> viaþã ºi<br />
mo<strong>arte</strong>, nu doar <strong>de</strong> mo<strong>arte</strong>. ªi aº vrea sã cred cã,<br />
dupã primele trei cãrþi, autorul va avea mai multã<br />
speranþã în darul nostru <strong>de</strong> început: viaþa. La<br />
Constantin Prunoiu, cuvântul " mo<strong>arte</strong> " ºi aria lui<br />
semanticã sunt <strong>de</strong> o <strong>de</strong>n<strong>si</strong>tate <strong>de</strong>bordantã pe<br />
centimetru pãtrat. Tonalitãþile sunt <strong>de</strong> la sobru la<br />
sumbru.<br />
Florile pot fi gingaºe, elegante, frumoase. Ele<br />
sunt mesaje, <strong>de</strong>cor, buchete, sentimente. Ce bine ar<br />
fi sã le prin<strong>de</strong>m doar în cununi <strong>de</strong> sãrbãtoare, <strong>de</strong><br />
victorie, ºi nu doar în coroane ale sfârºitului, cerute<br />
<strong>de</strong> " nivelarea " totalã dictatã <strong>de</strong> mo<strong>arte</strong>. Alternativa<br />
Editura ECO PRINT, Satu Mare, 2008<br />
existã o datã cu noi ºi ar trebui sã o<br />
susþinem. Visurile dispar, dar nu<br />
oricum, ci la irever<strong>si</strong>bilul "<br />
crematoriu ", iar " promi<strong>si</strong>unea <strong>de</strong><br />
regã<strong>si</strong>re " este " ironicã ", dar nu<br />
realã.<br />
Iatã cã se poate scrie o <strong>c<strong>arte</strong></strong> ºi în<br />
felul acesta. ªi nu orice <strong>c<strong>arte</strong></strong>. Raza<br />
<strong>de</strong> soare care apare totuºi, într-o<br />
poezie (pag. 65) sã îl cãlãuzeascã pe<br />
autor spre urmãtoarea <strong>c<strong>arte</strong></strong>.<br />
Majuscula din titlu (" Spre o adresã<br />
Mântuitoare ") ne lasã speranþa<br />
existenþei latente a unui aer <strong>de</strong> mult<br />
aºteptat optimism. ªi ºtim cã aceastã <strong>c<strong>arte</strong></strong> existã <strong>de</strong>ja<br />
în sertarele creaþiei. ªi mai ºtim cã aceste volume ale<br />
lui Constantin Prunoiu se vor strecura uºor pe Strada<br />
Amintirii.<br />
45
Criticã literarã<br />
Þiganiada lui Ion Budai–Deleanu este<br />
o operã literarã <strong>de</strong> referinþã în cultura<br />
românã, iar scrierile <strong>de</strong>spre astfel <strong>de</strong> opere<br />
sunt mereu actuale pentru cã aduc<br />
argumente care ne aratã cã limba românã<br />
este un bun vehicul spre civilizaþie.<br />
Dumitru Hurubã, Doina Bãlþat ºi<br />
Cãlina Gherga- Ciochinã se încumetã sã<br />
aducã noi puncte <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re, noi i<strong>de</strong>i ºi noi<br />
gânduri în <strong>c<strong>arte</strong></strong>a scrisã cu inima ºi cu<br />
luciditate, care poartã un titlu <strong>si</strong>mplu ºi<br />
relevant: „ ÞIGANIADA – NOI PUNCTE<br />
DE VEDERE „ – Editura „ eubeea „ ,<br />
Timiºoara, 2008, con<strong>si</strong>lier editorial Nina<br />
Ceranu ºi lector Ilie Chelariu.<br />
C<strong>arte</strong>a este într-un fel necesarã pentru<br />
cã ne obligã sã ne întoarcem la literatura românã<br />
pãrã<strong>si</strong>nd maneaua, pentru cã Þiganiada este actualã ºi<br />
obligã cititorul serios, pentru cã opera are în spate scrieri<br />
cla<strong>si</strong>ce <strong>de</strong> prestigiu, pentru cã orice aventurã spusã în<br />
limba românã capãtã valoare dacã se referã la istoria<br />
noastrã po<strong>si</strong>bilã ºi impo<strong>si</strong>bilã, vãzutã ºi nevãzutã. C<strong>arte</strong>a<br />
este <strong>de</strong>dicatã <strong>de</strong> autori memoriei profesorului Petru<br />
Gherga ºi preotului ortodox Ion Filip care au lãsat<br />
posteritãþii puncte <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re originale asupra Þigania<strong>de</strong>i,<br />
preocupaþi <strong>de</strong> fenomenul literar în conºtiinþa românilor ºi<br />
<strong>de</strong> i<strong>de</strong>ea, puþin cam tristã, cã unele lucruri ar putea sã se<br />
repete în istoria noastrã. Recuperarea memoriei este,<br />
<strong>de</strong><strong>si</strong>gur, un argument serios care meritã luat în con<strong>si</strong><strong>de</strong>rare,<br />
iar autorii lucrãrii au meritul <strong>de</strong> a privi spre trecut,<br />
încredinþaþi cã viitorul nostru <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> modul cum vom<br />
putea veghea pentru ca lucrurile bune sã rãmânã, iar cele<br />
care dau umbre peste lumea noastrã sã le trecem cu<br />
zâmbetul pe buze.<br />
Autorii fac numeroase trimiteri la critici serioºi<br />
precum Tudor Vianu sau George Cãlinescu, ori alte<br />
personalitãþi care s-au aplecat cu seriozitate asupra acestei<br />
opere ºi care au þinut sã marcheze importanþa ei în<br />
economia literaturii române, ca punct <strong>de</strong> plecare ºi ca<br />
încercare <strong>de</strong> <strong>de</strong>pãºire a condiþiei culturii noastre într-o<br />
Europã preocupatã <strong>de</strong> miturile ºi povestirile ei occi<strong>de</strong>ntale,<br />
care au format nucleul unei civilizaþii ap<strong>arte</strong> în cultura<br />
universalã, dar care, uneori, pe noi ne-a ocolit, preocupaþi<br />
<strong>de</strong> i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> eliberare <strong>de</strong> noi înºine ºi <strong>de</strong> stãpânirile <strong>de</strong> tot<br />
care au venit, au luat ºi au plecat.<br />
Þiganiada se alãturã acestui <strong>de</strong>mers cu iz occi<strong>de</strong>ntal<br />
prin faptul cã a fost scrisã, publicatã ºi receptatã pozitiv,<br />
pentru cã la vremea ei a fãcut legãtura dintre cultura<br />
românã ºi cea europeanã ºi continuã sã ne lege <strong>de</strong> ceea ce<br />
46<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
ÞIGANIADA ASTÃZI<br />
Constantin Stancu<br />
este durabil.<br />
C<strong>arte</strong>a aceasta, a noilor puncte <strong>de</strong><br />
ve<strong>de</strong>re, este o cronicã po<strong>si</strong>bilã ulterioarã,<br />
istorie literarã, portret <strong>de</strong> autor, geografie<br />
spiritualã ºi aventurã a cunoaºterii <strong>de</strong> <strong>si</strong>ne a<br />
românilor cât ºi o <strong>si</strong>ntezã serioasã în acelaºi<br />
timp, punând în luminã influenþa<br />
cla<strong>si</strong>cismului antic în epopeea Þigania<strong>de</strong>i,<br />
faptul cã Ion Budai- Deleanu a receptat<br />
esenþa operelor antice greco-latine în viaþa<br />
culturalã din Tran<strong>si</strong>lvania, la vremea sa, cã a<br />
existat un a<strong>de</strong>vãrat cult al intelectualilor<br />
români din Tran<strong>si</strong>lvania pentru scriitorii<br />
cla<strong>si</strong>ci antici în anii 1760 – 1820, ani în care<br />
a trãit autorul Þigania<strong>de</strong>i, dove<strong>de</strong>ºte cã<br />
scriitorul român din orice vreme, poate fi<br />
contemporan cu marii cla<strong>si</strong>ci ai literaturii<br />
universale. Aspectul este unul îmbucurãtor<br />
ºi exemplu <strong>de</strong> urmat pentru cã vine <strong>de</strong> la un reprezentant<br />
<strong>de</strong> seamã al ªcolii Ar<strong>de</strong>lene din acea perioadã, vine <strong>de</strong> la<br />
un erudit, cunoscãtor al filozofiei, a teologiei, a dreptului,<br />
a culturii vremii sale, a spiritului epocii, ceea ce ne indicã<br />
faptul cã Ion Budai-Deleanu este o personalitate <strong>de</strong> primã<br />
mãrime a culturii autohtone.<br />
Punctele noi <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re ale celor trei autori subliniazã<br />
un lucru esenþial: Þiganiada este un poem alegoric, cu<br />
cheie, cu trimiteri subtile sau brutale la esenþa vieþii la<br />
români. Meritã sã înþelegem cã dincolo <strong>de</strong> povestire se aflã<br />
o lume care îºi cautã <strong>de</strong>stinul, apelând la dovezi serioase.<br />
Trecerea <strong>de</strong> la lumea realã la lumea imaginarã este<br />
necesarã pentru a pune în luminã taina vieþii, evenimentele<br />
ºi personajele capãtã valoare, sunt dinamice în faptele<br />
vremii care au caracter istoric ºi naþional. Existã o<br />
povestire comicã ºi una eroicã în epopee, Vlad Þepeº îi<br />
organizeazã pe þigani într-o armatã <strong>de</strong> obºte pentru a<br />
preveni trãdarea acestora, þiganii nu creeazã acþiunea dar o<br />
suportã, iar <strong>si</strong>tuaþiile limitã dau dinamicã unei opere care<br />
marcheazã faptele eroice la români, fiind prezentat <strong>de</strong>stinul<br />
unui popor ºi condiþia lui umanã, pe un fundal istoric<br />
relevant.<br />
Eroii trec din planul real în cel imaginar cu uºurinþã,<br />
existând o viziune magicã asupra existenþei în care orice<br />
lucru <strong>de</strong>vine po<strong>si</strong>bil, basmul dã sens acþiunii ºi scrisului în<br />
<strong>si</strong>ne ca operã literarã.<br />
C<strong>arte</strong>a celor trei ne aratã cã pe plan european au<br />
existat încercãri <strong>si</strong>milare, unele nereuºite, dar cã Ion<br />
Budai-Deleanu a finalizat în Þiganiada acel transfer al<br />
miracolului antic prin mitologia popularã româneascã,<br />
armonizând faptele din Þara Româneascã din timpul lui<br />
Vlad Þepeº cu schema <strong>de</strong> valori a cla<strong>si</strong>cismului. Epopeea<br />
este adaptatã la mijloacele reale existente fãcând scrierea<br />
sã curgã spre operã literarã serioasã. Chiar dacã existã o
dozã <strong>de</strong> imitaþie la Ion Budai-Deleanu, prin invocarea<br />
muzelor, a sfinþilor ºi a povestirii cla<strong>si</strong>ce, prin faptul cã<br />
autorul se întoarce la Homer ºi apoi la Vergiliu, Horaþiu sau<br />
Ovidiu, acestea toate salveazã opera pentru cã Þiganiada<br />
este o operã <strong>de</strong> <strong>si</strong>ne stãtãtoare solidã, reper în literaturã.<br />
Cei trei autorii in<strong>si</strong>stã pe o analizã a limbajului<br />
utilizat <strong>de</strong> Ion Budai-Deleanu în Þiganiada, iar unele<br />
asemãnãri cu realitatea <strong>de</strong> astãzi ne duc la concluzia cã<br />
Þiganiada este po<strong>si</strong>bilã chiar la nivel real în anii aceºtia din<br />
urmã, cã asemãnãrile dintre opera literarã ºi realitatea<br />
zilnicã a unei Românii europene sunt puncte <strong>de</strong> reper<br />
pentru cel care doreºte sã vadã dincolo <strong>de</strong> întâmplãrile <strong>de</strong><br />
fiecare zi, sã <strong>de</strong>scopere alegoria vremii ºi cheia vremurilor,<br />
dar ºi tristeþea celui care îºi doreºte o altã viaþã, ancoratã în<br />
civilizaþie. Dumitru Hurubã nu ezitã sã sublinieze acest<br />
lucru în cronica sa ºi o face în stilul sãu <strong>de</strong> umorist<br />
preocupat <strong>de</strong> morala vremii.<br />
Putem concluziona cã aceste noi puncte <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re ne<br />
aratã cã Ion Budai- Deleanu a <strong>de</strong>pãºit <strong>si</strong>stemele literare, cã<br />
opera sa este una solidã, cã apropierea <strong>de</strong> farmecul naturii<br />
ºi localizarea personajelor sale în povestire, limbajul<br />
Editura PÃMÂNTUL, în p<strong>arte</strong>neriat cu Con<strong>si</strong>liul<br />
Ju<strong>de</strong>þean Argeº, Biblioteca Ju<strong>de</strong>þeanã Argeº Dinicu<br />
Golescu, Uniunea Scriitorilor din România - Filiala<br />
Piteºti, Centrul Cultural Piteºti, revistele Cafeneaua<br />
literarã ºi Argeº organizeazã, în Municipiul Piteºti, în<br />
perioada 29 octombrie - 1 noiembrie 2009, prima ediþie<br />
a CONCURSULUI NAÞIONAL "LITERATURA<br />
MODERNÃ"<br />
Temã ºi gen. Intrã în concurs volume originale<br />
nepublicate <strong>de</strong> poezie, prozã ºi eseu (literar, estetic,<br />
filozofic).<br />
Secþiuni. Concursul are douã secþiuni: <strong>de</strong>butanþi<br />
(pânã la 30 <strong>de</strong> ani) ºi profe<strong>si</strong>oniºti (peste 30 <strong>de</strong> ani).<br />
Participanþi. În concurs se pot înscrie creatori<br />
români din þarã ºi din diaspora, membri sau nemembri ai<br />
U.S.R., care scriu în limba românã.<br />
Juriu. Juriul va fi stabilit <strong>de</strong> organizator.<br />
Premii. Editura PÃMÂNTUL va edita manuscrisele<br />
câºtigãtoare, 200 <strong>de</strong> exemplare revenindu-i gratis<br />
autorului la data festivitãþii <strong>de</strong> premiere.<br />
Date tehnice. Concurenþii vor trimite pe adresa<br />
poºtalã a organizatorului curriculum vitae al autorului ºi<br />
volumul în manuscris, A4, cules cu corp 14, Times New<br />
Roman, distanþa 1 rând, corectat, dar ºi volumul în formã<br />
electronicã pe adresa e-mail. Pentru prozã sunt admise<br />
max. 250 <strong>de</strong> pagini A4, pentru eseu 200 pag. A4, iar<br />
pentru poezie 120 pag. A4. Manuscrisele nu se<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Criticã literarã<br />
expre<strong>si</strong>v ºi concret, cu imagini puternice care se imprimã<br />
în conºtiinþa cititorului, cu fapte care curg mai accentuat,<br />
ca într-o epopee cla<strong>si</strong>cã, cu dorinþa <strong>de</strong> a pune în luminã<br />
a<strong>de</strong>vãrul vremurilor ºi pa<strong>si</strong>unea pentru scris, fac din<br />
Þiganiada o operã realistã durabilã care dã con<strong>si</strong>stenþã<br />
literaturii române, iar faptul cã autorul cla<strong>si</strong>c a apelat la<br />
marile mo<strong>de</strong>le aratã cã avem <strong>de</strong> a face cu o persoanã<br />
înþeleaptã care cunoaºte <strong>de</strong>stinul unui popor ºi este profund<br />
preocupat <strong>de</strong> el. Menþionãm cã cei trei autori au lãsat sã se<br />
înþeleagã cã parodia pune o tuºã corectã asupra întregii<br />
povestiri a Þigania<strong>de</strong>i.<br />
Dumitru Hurubã ºi echipa sa cu punctele ei <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re,<br />
au adus suficiente dovezi cã libertatea în artã poate da sens<br />
înalt unui <strong>de</strong>stin tragic atât la nivel <strong>de</strong> individ cât ºi la nivel<br />
<strong>de</strong> naþiune.<br />
Concluzionând, Dumitru Hurubã, Doina Bãlþat ºi<br />
Cãlina Gherga- Ciochinã au recuperat sensul uitat al<br />
<strong>de</strong>stinului nostru, printr-o scriere <strong>si</strong>ncerã, bogat<br />
documentatã ºi cu dorinþa <strong>de</strong> a pune în luminã actualitatea<br />
autorului ºi a operei sale la intersecþia marilor imperii cu<br />
faptele oamenilor <strong>si</strong>mpli.<br />
CONCURSUL NAÞIONAL<br />
"LITERATURA MODERNÃ"<br />
Ediþia I, 29 octombrie 2009<br />
înapoiazã.<br />
Termen: Plicurile cu volumul listat ºi volumul în<br />
format electronic se primesc pânã la data <strong>de</strong> 1 septembrie<br />
2009, pe adresa organizatorului.<br />
Adresã ºi contact: S. C. PÃMÂNTUL ARG SRL,<br />
Str. Eremia Grigorescu12, cod 110.144, Piteºti, ju<strong>de</strong>þul<br />
Argeº, cu specificaþia "Pentru Concursul naþional<br />
LITERATURA MODERNÃ".<br />
Tel./fax - 0248.546.959; 0729.056.968, persoanã <strong>de</strong><br />
contact Gheorghe Frangulea; e-mail:<br />
pamantul2@yahoo.com<br />
Festivitatea <strong>de</strong> premiere. Festivitatea <strong>de</strong> premiere va<br />
avea loc la Biblioteca Ju<strong>de</strong>þeanã Argeº din Piteºti, spre<br />
sfârºitul lunii octombrie, la o datã ce se va comunica<br />
ulterior.<br />
Condiþii speciale. Prezentarea la ridicarea premiului<br />
este obligatorie. În caz <strong>de</strong> neprezentare, câºtigãtorul îºi<br />
pier<strong>de</strong> dreptul asupra volumelor publicate. Câºtigãtorii<br />
ce<strong>de</strong>azã dreptul <strong>de</strong> autor Editurii Pãmântul pentru 1000<br />
<strong>de</strong> ex. sau pe o perioadã <strong>de</strong> un an pe bazã <strong>de</strong> contract.<br />
Preºedintele concursului. Gheorghe Frangulea,<br />
directorul Editurii PÃMÂNTUL.<br />
Responsabili proiect. Denisa Popescu, referent<br />
Biblioteca Ju<strong>de</strong>þeanã Argeº, Virgil Diaconu, director<br />
revista Cafeneaua literarã.<br />
Editura Pamântul<br />
Director Gheorghe Frangulea<br />
47
Criticã literarã<br />
Adolescenþa, cu fiorul primei<br />
iubiri, cu tragicul ºi comicul ei, ar<br />
putea fi con<strong>si</strong><strong>de</strong>ratã o temã frumoasã,<br />
ca însãºi perioada pe care o evocã,<br />
<strong>de</strong>ºi aparent banalã ºi poate cam<br />
uzatã. Stai sã te întrebi cu ce ar mai<br />
putea surprin<strong>de</strong> ea pe omul matur,<br />
trecut prin viaþã? Cu toate cã<br />
adolescenþa a fost prezentatã în multe<br />
chipuri, probabil cititorul nu o va gã<strong>si</strong><br />
niciun<strong>de</strong> ilustratã cu atâta <strong>si</strong>nceritate,<br />
cu o <strong>si</strong>mplitate <strong>de</strong>-a dreptul<br />
<strong>de</strong>zarmantã ºi cu mai multã<br />
autenticitate ca în romanul lui Ioan<br />
Ciarnãu, “Nu eºti <strong>si</strong>ngur, Ionicã!”.<br />
Din 2004, <strong>de</strong> la apariþia primei<br />
sale cãrþi, “Ultima brazdã”, istoricul ºi<br />
arheologul tran<strong>si</strong>lvãnean, profesorul Ioan Ciarnãu, ºi-a<br />
introdus cititorii, cu fiecare <strong>c<strong>arte</strong></strong> a sa, în lumea fascinantã<br />
ºi obiectivã a istoriei. În anul 2007 însã, autorul ne face o<br />
plãcutã surprizã literarã cu romanul autobiografic “Nu eºti<br />
<strong>si</strong>ngur, Ionicã!”. Iatã cã istoricul obiectiv cu care s-au<br />
obiºnuit cititorii este acum pãtruns <strong>de</strong> nostalgia propriei<br />
adolescenþe, <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> zbuciumatã <strong>de</strong> altfel. El lasã o clipã<br />
din mânã uneltele arheologice, care au <strong>de</strong>scoperit atâtea<br />
comori pentru istoria neamului românesc, ºi folo<strong>si</strong>nd cu<br />
mãiestrie instrumente precum emoþia ºi fantezia, foreazã în<br />
adâncul sufletului sãu pentru a scoate la luminã un alt gen<br />
<strong>de</strong> tezaur nepreþuit mai ales pentru adolescenþii anilor ’50.<br />
C<strong>arte</strong>a, totalizând aproape 350 <strong>de</strong> pagini, este<br />
structuratã în douã pãrþi, intitulate “Anii <strong>de</strong> liceu”,<br />
respectiv “Valurile vieþii”. Prima p<strong>arte</strong> este mult mai<br />
voluminoasã, cuprinzând 15 capitole, în comparaþie cu cea<br />
<strong>de</strong>-a doua, care este formatã doar din 4. Însã aceastã<br />
structurã a<strong>si</strong>metricã este justificatã <strong>de</strong> faptul cã autorul ºia<br />
propus sã prezinte perioada adolescenþei sale, p<strong>arte</strong>a a<br />
doua fiind consacratã numai unor evenimente din care<br />
cititorul îºi poate face o pãrere <strong>de</strong>spre evoluþia ulterioarã a<br />
lui Ionicã.<br />
Încã din primele pagini ale romanului, cititorul<br />
constatã normalitatea cu care este tratat subiectul. El face<br />
cunoºtinþã cu personaje, locuri ºi întâmplãri reale, toate<br />
<strong>si</strong>tuându-se astfel mai aproape <strong>de</strong> viaþa <strong>de</strong> zi cu zi ºi <strong>de</strong><br />
sufletul Omului. Datoritã însã calitãþilor morale <strong>de</strong><br />
excepþie ale personajelor, <strong>si</strong>tuaþii aparent obiºnuite din<br />
viaþa unui adolescent capãtã valenþe <strong>de</strong>osebite, <strong>de</strong>venind<br />
<strong>de</strong>mne <strong>de</strong> subiectul unui roman. Trãsãturi ca omenia,<br />
solidaritatea, corectitudinea ºi optimismul impre<strong>si</strong>oneazã<br />
profund, cu atât mai mult cu cât ele se manifestã pe<br />
fundalul gri-cenuºiu caracteristic României anilor ’50,<br />
marcat <strong>de</strong> un regim politic care ºi-a lãsat nemiloasa<br />
amprentã asupra generaþiei respective. Astfel, autorul<br />
48<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
“Totul este fascinant. Te încearcã pãreri <strong>de</strong> rãu cã nu poþi opri timpul în loc […]<br />
Doamne, <strong>de</strong> ce nu pot fi iarãºi tânãr?”<br />
Diana Spineanu<br />
<strong>de</strong>scrie o adolescenþã oarecum<br />
fireascã pentru cititorii <strong>de</strong> seama sa,<br />
dar la care tinerii din zilele noastre pot<br />
avea access doar printr-o experienþã<br />
livrescã.<br />
Istoric <strong>de</strong> profe<strong>si</strong>e, autorul nu<br />
putea omite unele referiri istoricogeografice,<br />
oferind cititorului o<br />
a<strong>de</strong>vãratã lecþie în domeniu.<br />
Elementele politice sunt plasate totuºi<br />
în planul secund. Nu lipseºte din<br />
peisaj acel “haz <strong>de</strong> necaz” specific<br />
românului, împletit cu întâmplãri<br />
amuzante specifice vârstei respective.<br />
Cu toate cã autorul nu a in<strong>si</strong>stat pe<br />
problemele politice ale perioa<strong>de</strong>i, el a<br />
reuºit sã creeze cu succes un contrast<br />
între zbuciumul ºi mizeria acelor<br />
vremuri ºi inocenþa <strong>si</strong> frumuseþea<br />
adolescenþilor <strong>de</strong> atunci, rezultatul<br />
nefiind altul <strong>de</strong>cât punerea în valoare a personajelor ºi<br />
oferirea unui plus <strong>de</strong> dramatism evenimentelor.<br />
Romanul a fost primit cu entuziasm încã <strong>de</strong> la<br />
apariþie. Astfel, cu ocazia lansãrii cãrþii la Baia Mare, prof.<br />
Dr. Aurel Socolan ºi prof. Dr. Valeriu Achim, ambii foºti<br />
directori ai Direcþiei <strong>de</strong> Culturã a ju<strong>de</strong>þului Maramureº, au<br />
apreciat valoarea scrierii, care poate satisface cele mai<br />
rafinate pretenþii ale cititorului, ambii fiind <strong>de</strong> pãrere cã<br />
titlul ar putea fi inclus în bibliografia selectivã pentru elevii<br />
din învãþãmântul preuniver<strong>si</strong>tar. În rândul liceenilor, <strong>c<strong>arte</strong></strong>a<br />
s-a bucurat <strong>de</strong> un mare succes, pentru cã ea constituie<br />
puntea <strong>de</strong> legãturã dintre generaþii ºi le face cunoºtinþã cu<br />
un “adolescent vechi”, atât <strong>de</strong> asemãnãtor cu ei, dar plasat<br />
într-un timp ºi într-o <strong>si</strong>tuaþie atât <strong>de</strong> diferite. Cu <strong>si</strong>guranþã,<br />
cei mai câºtigaþi cititori sunt actualii adolescenþi, care<br />
poate vor înþelege cã, la fel ca ºi Ionicã, nu sunt <strong>si</strong>nguri,<br />
chiar ºi atunci când totul pare lip<strong>si</strong>t <strong>de</strong> orizont.<br />
Într-o discuþie cu cititorii, autorul relateazã amuzat<br />
cum cinci elevi din Carei s-au prezentat la uºa sa, fo<strong>arte</strong><br />
intersaþi <strong>de</strong> capitolele “Castelul ºi tainele sale” ºi “Misterul<br />
uºii din subsolul castelului”, cerând explicaþii suplimentare<br />
<strong>de</strong>spre peripeþiile lui Ionicã ºi ale prietenilor sãi în subsolul<br />
castelului medieval din Carei - astãzi monument istoric -<br />
care constituia însã în aceea perioadã cãminul elevilor <strong>de</strong> la<br />
zootehnie. Autorul povesteºte cum tinerii îºi aruncau<br />
frecvent priviri cu subînþeles, semn cã aveau <strong>de</strong> gând sã<br />
calce, cât <strong>de</strong> curând, pe urmele lui Ionicã.<br />
Romanul este cu a<strong>de</strong>vãrat captivant ºi emoþionant.<br />
C<strong>arte</strong>a invitã cititorii sã pãºeascã peste pragul timpului ºi<br />
sã ia p<strong>arte</strong> mental la aventurile unui adolescent pe care cine<br />
ºtie dacã nu-l vor recunoaºte în propria lor persoanã.<br />
Gândindu-ne însã la elevii din Carei, nu putem sã nu ne<br />
întrebãm dacã unii cititori nu iau p<strong>arte</strong>, la propriu, la<br />
aventurile lui Ionicã, chiar în acest moment!
Constantin<br />
Prunoiu<br />
REÎNVIEREA<br />
POEMULUI<br />
Din cloaca <strong>de</strong> ambiþii ºi<br />
mizerii<br />
îmi ridic privirea tot mai<br />
mult<br />
cãtre un loc mai liniºtit<br />
o <strong>si</strong>mplã epifanie<br />
vestindu-mi reînvierea<br />
poemului<br />
ce a murit <strong>de</strong> frig -<br />
cu chibriturile în braþe...<br />
LINIA DREAPTÃ<br />
Urãsc linia dreaptã<br />
ce poartã în <strong>si</strong>ne<br />
disperarea -<br />
<strong>de</strong> a nu ve<strong>de</strong>a sfârºitul<br />
sau pier<strong>de</strong>rea cerului...<br />
REÎNTOARCERE<br />
Recurgând la izvoare<br />
secun<strong>de</strong>le îmi par veacuri<br />
roua perleazã irisul<br />
înghiþind toatã <strong>si</strong>mfonia<br />
unei emoþii<br />
<strong>de</strong>-o seninãtate<br />
Olimpianã...<br />
SUB PIELE-ÎMI<br />
DANSEAZÃ POEMELE<br />
Sub piele îmi danseazã,<br />
poemele,<br />
nori flenduriþi,<br />
aidoma coropiºniþei,<br />
pe frigare,<br />
ºi-n cãuºul <strong>si</strong>labelor<br />
rãtãcesc/ batalioane <strong>de</strong><br />
cuvinte<br />
cu greu absorbite<br />
<strong>de</strong> limba cameleonului.<br />
CLIPELE<br />
ELIBERATOARE<br />
Clipele în care ne eliberãm<br />
<strong>de</strong> pre<strong>si</strong>unea morþii<br />
trezesc fluxul <strong>de</strong> viaþã,<br />
fiind necesarã o<br />
reîntoarcere<br />
la grãdina lui Rodin<br />
nãscându-se în creier<br />
<strong>si</strong>mfonii exaltate<br />
cu atingeri în formã <strong>de</strong><br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
bumerang<br />
ce rãscoleºte mâlul cenuºiu<br />
al timpului<br />
c-un dinamism <strong>si</strong>barit ºi<br />
graþios<br />
asemeni plutirii regale a<br />
lebe<strong>de</strong>lor<br />
spãlând cu albul lor<br />
rãmãºiþele nopþilor<br />
nedormite,<br />
(<strong>de</strong>p<strong>arte</strong> <strong>de</strong> pragul<br />
damnãrii)...<br />
VULTUR SINGURATIC<br />
Prin scris îmi liniºtesc<br />
durerea plecãrii<br />
într-o notã tolerantã cu<br />
multã fervoare<br />
printre pasaje ce lasã sã se<br />
înþeleagã<br />
osmoza nuntirii cu<br />
frumuseþile lumii<br />
din priviri cu pãrere <strong>de</strong> rãu<br />
o cuprind<br />
într-o veneraþie ar<strong>de</strong>ntã cu<br />
impact uriaº<br />
sãrut crucea, mãsurând<br />
timpul rebel<br />
dis-<strong>de</strong>-dimineaþã în fiecare<br />
zi<br />
e-o poartã <strong>de</strong>schisã cãtre<br />
lumea divinã<br />
cicatrizându-mi rãnile<br />
pentru câteva clipe<br />
un <strong>si</strong>stem hibrid <strong>de</strong>-a fi cu<br />
tãrie<br />
o p<strong>arte</strong> din trupul<br />
cuvântului<br />
în veritabilul creuzet<br />
ca ºi obse<strong>si</strong>a lui Da Vinci<br />
pentru supremaþia<br />
Botezãtorului<br />
mã aduce tot mai aproape<br />
<strong>de</strong> principiile geometriei<br />
sacre<br />
uitând cã-s vultur<br />
<strong>si</strong>nguratic<br />
printre culorile cerului<br />
cal<strong>de</strong>...<br />
Ion Halmi<br />
Negreºteanu<br />
LUMINA DIN APOI<br />
Doamne<br />
vreau nicio poruncã<br />
cât mai puþine întrebãri<br />
la care sã-mi rãspund<br />
eu nu-þi datorez nimic<br />
fiecare cu lumea lui<br />
dacã nu te cunosc nu<br />
m-ai vãzut nu-mi eºti<br />
stãpân<br />
nu-s din turma ta rãtãcitã<br />
mã macin în propria<br />
moarã<br />
refuz sã gust altfel <strong>de</strong> trup<br />
vreau doar mirosul celora<br />
ce m-au sãpat hrãnit<br />
adãpat<br />
cu blestem din dragostea<br />
lor<br />
dacã<br />
dumnezeule eºti cuvântul<br />
fiecare cuvânt e un<br />
dumnezeu<br />
doamne ce mulþi sânteþi<br />
ce urâþi scârboºi <strong>de</strong>seori<br />
cerul o sperietoare gravidã<br />
dupã el un imens gol<br />
minciunã<br />
sterpeziþi <strong>de</strong> fructul oprit<br />
dinþii cautã prin pãmânt<br />
gura ziditorului ºtirbã<br />
s-o astupe cu ver<strong>de</strong><br />
trup ºi sânge din<br />
trupul pãmântului<br />
s-au<br />
înfruptat din noi ostentativ<br />
toate orgoliile-þi Doamne<br />
scursurile tale toate<br />
blestem<br />
acum nu mai avem nimic<br />
pentru altar vatrã foc<br />
pietrele ce le-am fost<br />
plâns cu sãrut în zidind<br />
s-au mãcinat noi o ruinã<br />
prin care îngeri negri<br />
Poezii<br />
mãrºãluiesc cãlare pe<br />
îngeri arhangheli cu<br />
tine spânzurat în urechi<br />
Doamne pânã când<br />
o doamne<br />
tãcerea<br />
<strong>si</strong>ngurãtãþii bolnave<br />
plãmã<strong>de</strong>ºte noi explozii<br />
tãceri cu ceruri inele<br />
ochi în rebele aripi<br />
atârnã <strong>de</strong>asupra rugului<br />
vânt putred nori <strong>de</strong> puroi<br />
urlã a vifore crimã<br />
prin scoarþa albã a<br />
gândului pur roieºte<br />
mâine pe cai <strong>de</strong> foc<br />
vestind ce nu vor sã ºtim<br />
fetuºii <strong>de</strong> foc scuipã<br />
îngeri <strong>de</strong> gheaþã preoþi<br />
cãrãrile<br />
vieþii segmente infime<br />
din braz<strong>de</strong> <strong>de</strong> creier<br />
botezat preventiv în alb<br />
negru<br />
din cerul imens ameninþã<br />
imnuri <strong>de</strong> în genunchi<br />
exerciþii pentru<br />
întâmpinarea<br />
împãratului cu trâmbiþe <strong>de</strong><br />
foc<br />
pãmântul ne ispiteºte<br />
cu iarbã glorii femei<br />
iubim parºiv douã lumi<br />
oferind fiecãreia câte puþin<br />
din miere cucutã acid<br />
însemne <strong>de</strong>stinului<br />
amanetat<br />
49
Poezie<br />
Vladimir Udrescu<br />
acolo<br />
sub floarea <strong>de</strong> cireº printre solzi<br />
<strong>de</strong> heruvimi<br />
copoii impuri ai eternitãþii<br />
îºi ridicã privirea violacee<br />
aºa încât<br />
doar armata <strong>de</strong> cavalerie din<br />
sângele<br />
<strong>de</strong>stinului<br />
se mai zãreºte<br />
strãluminând câmpiile elizee<br />
în atrium fãpturi din înalturi<br />
coboarã cu frunze <strong>de</strong> leandru<br />
pe umeri<br />
poamele nu sunt coapte încã<br />
din golul nemilos<br />
s-a ºi ivit sfârºitul lumii<br />
e <strong>de</strong> privit<br />
din lemnul <strong>de</strong> palisandru se scurge<br />
frigul ascetic ºi dã putere<br />
tufe <strong>de</strong> aglice se-agaþã<br />
<strong>de</strong> taina umbritã<br />
ºi doar o flamã în horbota<br />
<strong>de</strong> oraþii<br />
niºte nãluci fugãtoare ºi ele<br />
acolo<br />
o sã-nþelegi<br />
câteva umbre<br />
în noaptea catedralei<br />
<strong>de</strong> aburi a sufletului se iveºte<br />
memoria<br />
pe douã cãrãri<br />
laþul se strânge ºi istoria<br />
gliseazã uºor<br />
înspre un bãnuit continent<br />
fii fo<strong>arte</strong> atent zice sfetnicul orb<br />
cu stiletu-ntre dinþi<br />
50<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
la capãtul acestui principiu<br />
se naºte vecia<br />
cum firul <strong>de</strong> vis<br />
coboarã-n abis<br />
<strong>de</strong> ivoriu e raza infernului<br />
din ochiul interzis<br />
ºtiu <strong>de</strong><strong>si</strong>gur<br />
e o clep<strong>si</strong>drã în care s-a scurs<br />
apocalipsa visatã<br />
cum ar fi semnul <strong>de</strong> <strong>c<strong>arte</strong></strong><br />
al prinþului<br />
în amurgul valpurgic<br />
doar câteva umbre-þi calcã<br />
pe urme<br />
ca ºi cum ai veni<br />
sã anunþi facerea lumii<br />
cele petrecute<br />
se oprise ca o fiarã a distanþei<br />
lângã poarta <strong>de</strong>coloratã<br />
foºnet <strong>de</strong> grafit ars<br />
ºi refuz înveºmântat în caºmir<br />
e doar o noapte cu chiciurã pe<br />
lucrurile<br />
nesãbuite<br />
niºte ve<strong>de</strong>nii în alertã <strong>de</strong><strong>si</strong>gur<br />
nu-ºi mai aminteºte <strong>de</strong>spre<br />
cãlãtoria în furgon<br />
prin inima cu blanã <strong>si</strong><strong>de</strong>fie<br />
nici <strong>de</strong>spre bobul <strong>de</strong> orez<br />
al adolescenþei<br />
azi ai tras obloanele<br />
peste semnele tulburi<br />
precum larvele<br />
pe platoul negru s-au ri<strong>si</strong>pit<br />
micile aventuri ale binelui<br />
ciugulit <strong>de</strong> ierunci<br />
ezoterice<br />
e o figuraþie înlãcrimatã<br />
urmele acelei adoraþii pier<br />
cu ochii pe pânzele din ceruri<br />
uiþi cele petrecute<br />
lângã agonia faptei<br />
pe palierul <strong>de</strong> dincolo<br />
întin<strong>de</strong>ai mâinile<br />
printre fusceii verii campestre<br />
se strecoarã luna <strong>de</strong> miere<br />
a perfecþiunii<br />
copil întin<strong>de</strong>ai mâinile<br />
sã prinzi ecoul dimineþii<br />
ºi fulgii <strong>de</strong> pãpãdie<br />
o dârã <strong>de</strong> luminã brunã înþeapã<br />
acum<br />
urzeala <strong>si</strong>ngurãtãþii domoale<br />
spiritul doar mai înfioarã<br />
tufele <strong>de</strong> tufãnici<br />
odinioarã plângeai ºi anotimpul<br />
se fãcea ghem într-un gherghef <strong>de</strong><br />
tuberoze<br />
cu tãlpile goale prin<br />
apa memoriei ºi gloria purã<br />
ca un joc <strong>de</strong> lumini seara<br />
pe o inscripþie a resemnãrii<br />
acum parcã un athonit<br />
stinge amurgul în lacrimi<br />
din pudra sciticã ies agatârºii<br />
cu nimicul în mâini<br />
încã aºtepþi un mesaj<br />
din pâcla perfecþiunii<br />
precum stingerea unii
Ana Cicio<br />
Eu vin <strong>de</strong> <strong>de</strong>p<strong>arte</strong><br />
Eu vin <strong>de</strong> <strong>de</strong>p<strong>arte</strong>,<br />
din liniºtea primelor ploi<br />
adunate-n fântâni,<br />
pe urma izvoarelor vin…<br />
<strong>de</strong>spletitã-n fuioare <strong>de</strong> ape.<br />
eu vin <strong>de</strong> <strong>de</strong>p<strong>arte</strong>,<br />
din arcuirea<br />
curcubeului<br />
pe tâmpla dupã-amiezilor<br />
pe urma Aurorelor vin…<br />
<strong>de</strong>spletitã-n culori.<br />
eu vin <strong>de</strong> <strong>de</strong>p<strong>arte</strong>,<br />
din þipãtul luminii rãstignite,<br />
din þipãtul ei<br />
Crucificat<br />
pe fruntea dimineþilor.<br />
pe urmã din doine vin…<br />
<strong>de</strong>spletitã-n cercuri <strong>de</strong> horã.<br />
ºi plâng<br />
ºi râd<br />
ºi curg mai <strong>de</strong>p<strong>arte</strong><br />
în liniºtea ploilor<br />
adunate-n fântâni.<br />
pe urma izvoarelor curg…<br />
<strong>de</strong>spletitã-n fuioare <strong>de</strong> ape<br />
Pentru cât pãmânt<br />
Pentru cât pãmânt mai duc<br />
Pasãre - cântec stingher,<br />
Într-un cuib uitat <strong>de</strong> mult<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Fã-mã Lacrimã <strong>de</strong> cer.<br />
Fã-mi o nuntã acolo sus<br />
Între vãile din soare,<br />
Pasãre cu ochi <strong>de</strong> foc<br />
Pentru cât pãmânt mã doare.<br />
ªi mã naºte în colind<br />
Fulguind pe zãri uºor,<br />
Pasãre cu trup <strong>de</strong> stea<br />
Pentru cât pãmânt mi-e dor.<br />
Coºmar<br />
Neâmblânzite<br />
Pornit-au Izvoarele.<br />
Surpând mânioase din calea lor<br />
Punþile<br />
De uimire<br />
Cerul ºi-a clãtinat pridvoarele,<br />
Se <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong>au bezmetice stelele,<br />
Trosneau din încheieturi Galaxiile<br />
ªi Sorii îºi vãrsau mãruntaiele…<br />
Unitu-s-au aprinse<br />
Puhoaiele.<br />
Dar, Cine ºtie…?<br />
Cine?<br />
Va pune la loc<br />
Stãvilarele.<br />
Cântec<br />
Poezie<br />
Tu Doamne, din noapte mã scoate<br />
Mã-ngroapã-n albastru <strong>de</strong> ape.<br />
Apoi din adâncuri <strong>de</strong> vreme<br />
Pe frunte uitarea îmi cerne…<br />
Din lutul ce sunt - <strong>de</strong> se poate -<br />
Îmi lasã un miez <strong>de</strong>op<strong>arte</strong><br />
Sã aibã ce face Olarul<br />
Când iar vã cã<strong>de</strong>a stãvilarul…<br />
Tu-mi iartã pãcatul ºi vina<br />
De-a strânge în mine lumina.<br />
De-o fi sã se-abatã vreo mo<strong>arte</strong><br />
Sã sece fântânile toate<br />
Din pleoapele mele rãsarã<br />
Întâiul izvor <strong>de</strong> afarã.<br />
ªi strânsã în lacrimã iar<br />
Mã varsã pe-al lumii altar.<br />
Cumpãna arsã<br />
Inimã-lacrimã<br />
cumpãnã <strong>de</strong> fântânã<br />
smulsã <strong>de</strong> Braþul Furtunii<br />
în ziua<br />
din Urmã.<br />
inimã -lacrimã<br />
ciot fumegând în tristul amurg,<br />
prin care râuri <strong>de</strong> flãcãri<br />
se scurg.<br />
51
Prozã<br />
Petrache Plopeanu<br />
SITA<br />
"Din când în când, în Cutia Denunþurilor, aºezatã în faþa<br />
Arhonþiei, se strângea masa criticã <strong>de</strong> cereri anonime în<br />
legãturã cu rezolvarea unor probleme, menþionarea unor<br />
aspecte in<strong>de</strong>zirabile din viaþa Urbei, etc. Era o practicã unanim<br />
acceptatã, ca oricare cetãþean sã aibã dreptul, sub umbrela<br />
anonimatului, sã-ºi exprime opinia prin intermediul<br />
Denunþurilor, aºa cum se numeau hârtiuþele introduse în Cutie.<br />
Ele erau cumpãrate <strong>de</strong> la Serviciul Taxe Atipice care fãcea<br />
p<strong>arte</strong> din Departamentului Taxe ºi Suprataxe din cadrul<br />
Arhonþiei ºi nu erau prea ieftine, ceea ce, pe <strong>de</strong> o p<strong>arte</strong><br />
împiedica asaltul intempestiv al cetãþenilor, indiferent <strong>de</strong><br />
motiv, doar aºa ca sã îºi satisfacã o toanã, iar pe <strong>de</strong> altã p<strong>arte</strong><br />
rotunjea frumos veniturile Urbei, din Taxe, Suprataxe, Pretexte<br />
ºi Denunþuri. Atunci când masa criticã <strong>de</strong> cereri privind un<br />
aspect, era atinsã, Cutia Denunþurilor începea sã fumege, -<br />
Denunþurile erau dintr-o hârtie specialã care avea în<br />
compoziþia ei substanþe critice, bineînþeles cã diferite în<br />
funcþie <strong>de</strong> categoria Denunþurilor dorite - Funcþionarul<br />
Birocraþiei Cutiei Denunþurilor o <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>a ºi începea acþiunea<br />
<strong>de</strong> cercetare a tuturor Denunþurilor cu ajutorul unui instrument<br />
popular <strong>de</strong> mãsurã numit Ciripitorul. Odatã <strong>de</strong>scoperit tipul <strong>de</strong><br />
Denunþuri prioritare, acestea erau scoase din Cutie ºi se<br />
proceda la rezolvarea problemei ilustrate. De data aceasta<br />
Funcþionarul BCD a realizat cã prioritare erau Denunþurile cu<br />
privire la gradul <strong>de</strong> inteligenþã a unei pãrþi din cetãþeni, grad<br />
care, dupã spusele <strong>de</strong>nunþãtorilor crescuse alarmant în ultima<br />
vreme. Se cerea Proba <strong>de</strong> Purificare Intelectualã prin Sita<br />
Uniformizatoare (SU). Existau prece<strong>de</strong>nte, dovadã fiind ºi<br />
<strong>de</strong>nunþurile prezente, aºa cã nimãnui nu i s-a pãrut exageratã o<br />
asemenea cerere. Chiar dacã ar fi pãrut exageratã, tot s-ar fi<br />
aplicat fãrã nicio ezitare. Democraþia trebuie respectatã <strong>de</strong> Jos<br />
în sus ºi <strong>de</strong> sus în Jos! În intervalul <strong>de</strong> timp standard <strong>de</strong> 13 zile,<br />
a fost organizatã verificarea tuturor cetãþenilor din punctul <strong>de</strong><br />
ve<strong>de</strong>re al gradului <strong>de</strong> inteligenþã prin trecerea obligatorie prin<br />
SU a întregii suflãri a Urbei. Fiecãrui cetãþean verificat i se<br />
imprima apoi în Carta I<strong>de</strong>ntitarã sau Non-I<strong>de</strong>ntitarã, semnul ?<br />
- mulþime vidã - (unghiurile sunt notate cu ?, theta mic, ceea ce<br />
ilustreazã diferitele puncte <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re), care fãcea trimitere din<br />
nou la ilustra origine lingvisticã a cuvântului grec<br />
"Democraþie" ( ??µ??????? ). De<strong>si</strong>gur au existat ºi unii care au<br />
protestat pânã în faþa Sitei, dar apoi s-au liniºtit".<br />
NORII<br />
"Pentru participare la Festivalul Inepuizabil <strong>de</strong> Teatru<br />
Regnicolar, s-au înscris trupe <strong>de</strong> teatru umane, non-umane, vii<br />
sau non-vii, cu piese consacrate sau cu adaptãri mo<strong>de</strong>rne, piese<br />
postmo<strong>de</strong>rne sau postculturale. Din aceastã din urmã categorie<br />
fãcea p<strong>arte</strong> ºi post-non-piesa Norii ei înºiºi, scrisã efemer ºi<br />
pusã în scenã <strong>de</strong> chiar trupa Ultimii Cinci Nori, care, aºa cum<br />
aratã ºi numele este alcãtuitã din ultimii cinci nori care-ºi duc<br />
veacul <strong>de</strong>asupra oraºului. De<strong>si</strong>gur, pentru repetiþii, s-au<br />
în<strong>de</strong>pãrtat <strong>de</strong> oraº, <strong>de</strong>asupra Dealurilor Învecinate, acestea<br />
neparticipând la Festival datoritã interdicþiei <strong>de</strong> Trei Ani -<br />
limitare impusã tuturor celor care au jucat în travesti, fãrã sã<br />
anunþe acest lucru Organizatorilor Induºi. Chiar dacã acþiunea<br />
respectivã a atras unele reclamaþii din p<strong>arte</strong>a Locuitorilor <strong>de</strong> pe<br />
Dealuri, lip<strong>si</strong>þi câteva ore pe zi <strong>de</strong> soare, pânã la urmã totul a<br />
ieºit OK. S-au jucat piese precum Ham Hamlet, <strong>de</strong> cãtre trupa<br />
Pãzitorii Canini, Anti-Gona, <strong>de</strong> trupa Rebelii Secþiei Mascule,<br />
Bãrbierul din ….., al trupei Cenzorii Repetenþi ºi multe altele.<br />
52<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Piesa Norii ei înºiºi, a permis celor cinci actori sã foloseascã o<br />
gamã întreagã <strong>de</strong> proce<strong>de</strong>e artistice, într-o scenografie <strong>de</strong>-a<br />
dreptul fastuoasã ºi herculeanã, un<strong>de</strong> jocurile <strong>de</strong> lumini ºi<br />
umbre, <strong>de</strong> senin ºi înnorat, <strong>de</strong> soare ºi ploaie au angajat spaþii<br />
imense, dinspre rãsãrit spre apus, dinspre nord spre sud ºi <strong>de</strong><br />
sus în jos. Spectatorii au râs în hohote homerice <strong>de</strong> falsele<br />
sentimente ale norilor travestiþi în Incoruptibili, Agenþi Secreþi<br />
pe Faþã, Fete Morgane Fiscale, Procuratorii Anunþãtori ºi în<br />
atâtea alte personaje umane ºi inumane, toate inspirate din<br />
Viaþa Urbei, a doua Gazetã, ca numãr <strong>de</strong> cititori, din oraº.<br />
Spectatorii au interacþionat tot timpul cu actorii, astfel, când<br />
Plângãtorul Patetic varsã ºiroaie <strong>de</strong> lacrimi, ei scot umbrelele,<br />
când bucuria lumineazã faþa Ofeliei Pe O Felie, iar umbra<br />
dispare alungatã în strigãte <strong>de</strong> tunet, toatã lumea participã la<br />
cãldura cu care actorii joacã scena ºi-ºi scoate veºmintele din<br />
p<strong>arte</strong>a <strong>de</strong> sus a trupului, oricare ar fi fost acestea, ceea ce a fost<br />
<strong>de</strong> naturã sã permitã acordarea unor înalte aprecieri acestui<br />
spectacol. Cei cinci nori au fost aplaudaþi în<strong>de</strong>lung ºi au fost<br />
chemaþi <strong>de</strong> câteva ori la rampã, în diferite zone aeriene ale<br />
oraºului, acolo un<strong>de</strong> frumosul s-a îmbinat cu utilul, astfel încât<br />
se poate spune cã reprezentaþia Ultimilor Cinci Nori, a fost <strong>de</strong><br />
folos ºi parcurilor ºi grãdinilor oraºului".<br />
EROUL LOCAL<br />
"Eroul Local se plimba în fiecare zi pe strãzile Urbei, se aºeza<br />
pe Cea mai Curatã Bancã din Parc, intra tãcut în magazinele <strong>de</strong><br />
pe Strada Principalã, ajungea exact cu câteva secun<strong>de</strong> lângã<br />
Primul Felinar care dã<strong>de</strong>a în fiecare searã semnalul pentru<br />
aprin<strong>de</strong>rea celorlalte ºi <strong>de</strong><strong>si</strong>gur multe alte asemenea lucruri<br />
fãcea el în fiecare Zi ºi în fiecare Noapte. Poate cã ºi el ar fi<br />
dorit sã se odihneascã, sã se retragã în fiecare searã în cãsuþa<br />
sa, nu în Casa Eroului pusã la dispoziþie <strong>de</strong> Autoritãþi ºi sã stea<br />
la gura focului din ºemineul vechi, dar intim, sã bea o gurã <strong>de</strong><br />
ceai ºi sã punã patefonul la fel <strong>de</strong> bãtrân ca ºi el, sã-i cânte un<br />
cântec din alte vremuri. Dar Eroul Local avea datoria<br />
cetãþeneascã sã fie permanent la datorie, sau aproape<br />
permanent, aºa <strong>de</strong>cretase Sfaturile Urbei, cãci el reprezenta<br />
legãtura directã dintre Prezent ºi Trecut; fãrã prezenþa sa<br />
veºnic vie pe strãzile oraºului, fãrã cutreierarea sa prin toate<br />
colþurile acestei comunitãþi, istoria acelei pãrþi s-ar fi pierdut.<br />
Sigur cã Sfaturilor li se pusese aceastã problemã a pier<strong>de</strong>rii<br />
istoriei, <strong>de</strong> cãtre Arhonte ºi se ajunsese la concluzia care<br />
impusese prezenþa cva<strong>si</strong>permanentã a Eroului, pretutin<strong>de</strong>ni. În<br />
Casa Eroului puteau fi vãzute numeroase documente, care<br />
dove<strong>de</strong>au cu priso<strong>si</strong>nþã calitatea lui ºi nu numai documente ci<br />
ºi recunoaºterile din p<strong>arte</strong>a tuturor Regnurilor, precum ºi<br />
angajamentele tuturor sã faciliteze prezenþa acestuia<br />
pretutin<strong>de</strong>ni ºi <strong>de</strong> asemenea sã monitorizeze Faptele Istorice,<br />
cantitatea lor ºi calitatea, sã acþioneze <strong>de</strong> urgenþã atunci când<br />
într-o anumitã zonã a oraºului, un anumit Fapt avea tendinþa sã<br />
disparã, cerând Eroului Local prezenþa în acel loc. Dacã l-ar fi<br />
întrebat cineva pe Erou ce cre<strong>de</strong> <strong>de</strong>spre datoria sa - <strong>de</strong> fapt a ºi<br />
fost întrebat <strong>de</strong> un jurnalist mai in<strong>si</strong>stent -, el ar fi rãspuns, aºa<br />
cum a fãcut-o, dar articolul a fost cenzurat prin Ordinul<br />
Arhontelui ºi a circulat doar sub formã <strong>de</strong> samizdat: . Spusele sale au fost comentate neoficial ºi au<br />
fost respinse cu indignare mascatã <strong>de</strong> toþi: "
La meciurile internaþionale, este<br />
plãcut sã vezi jucãtorii echipelor <strong>de</strong><br />
fotbal din alte þãri fredonându-ºi imnurile<br />
cu mâna la inimã. Pentru cã imnurile<br />
naþionale înalþã ºi întreþin nu numai<br />
adoraþia, ci ºi acþiunea constructivã.<br />
Patria, mândria naþionalã, libertatea,<br />
divinitatea fiind punctele cardinale ale<br />
veneraþiei...<br />
Când apare însã echipa României,<br />
observãm contrariaþi cã nu e la fel. Poate<br />
uneori, rar <strong>de</strong> tot, se mai întâmplã, dar<br />
cam artificial ºi fãrã convingere.<br />
Ca urmare, cei care <strong>de</strong>plângem <strong>si</strong>tuaþia ar trebui sã<br />
ve<strong>de</strong>m ºi <strong>de</strong> ce se întâmplã un asemenea lucru. A discuta<br />
cauzele poate fi mai <strong>de</strong> folos <strong>de</strong>cât a-i blagoslovi pe<br />
fotbaliºti cu invective. În acest sens, Ziua Imnului, i<strong>de</strong>e<br />
nobilã în intenþii, dar subminatã în fondul ei intim, ar trebui<br />
sã fie un prilej <strong>de</strong> a pune ºi aceastã întrebare în<strong>de</strong>lung<br />
neglijatã. Dacã imnul nostru naþional nu este cântat în<br />
chipul cel mai firesc, s-ar putea ca tocmai el sã fie cauza. De<br />
aceea ar merita câteva con<strong>si</strong><strong>de</strong>raþii din unghi critic, nu doar<br />
<strong>de</strong> la altitudinea sentimentului admirativ.<br />
Sã ne amintim cã el a fost adoptat într-o disputã<br />
post<strong>de</strong>cembristã exclu<strong>si</strong>vistã, sorã cu o a<strong>de</strong>vãratã<br />
ciorovãialã politicã, în care nu a predominat bunul gând,<br />
chibzuit, constructiv ºi unificator, ci sentimentul. Unul<br />
agre<strong>si</strong>v, din acel rãstimp al dialogului “original” care<br />
inclu<strong>de</strong>a ºi pumnul în gura celui ce gân<strong>de</strong>ºte altfel. Capetele<br />
ascunse opiniei publice au ju<strong>de</strong>cat politic nu raþional.<br />
Deºteaptã-te, române! a fost adoptat dupã Revoluþie <strong>de</strong> pe<br />
aceeaºi platformã republicanã instauratã <strong>de</strong> sovietici la<br />
finele anului 1947, adicã într-un mod pur comunist, ºi asta<br />
dupã ce regimul <strong>de</strong>funct a supus rãbdarea româneascã la o<br />
sume<strong>de</strong>nie <strong>de</strong> tentative <strong>de</strong> a înlocui cât <strong>de</strong> cât acceptabil<br />
vechiul imn al lui V. Alecsandri (versuri) ºi Eduard Hubsch<br />
(muzica).<br />
Vechi cântec patriotic, revoluþionar, Deºteaptã-te,<br />
române! a fost impus ca imn pe valurile revoluþiei <strong>de</strong> niºte<br />
politicieni înfierbântaþi, fãrã a-i asculta pe oamenii <strong>de</strong><br />
culturã, pe specialiºti, esteticieni etc. Îndoctrinaþi <strong>de</strong><br />
propaganda comunistã, plini <strong>de</strong> urã împotriva a tot ce<br />
însemna punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re opus, lunga serie <strong>de</strong> politicieni<br />
post<strong>de</strong>cembriºti, din acel FSN chiciuros i<strong>de</strong>ologic, ºi-au<br />
impus forþa în variate domenii. Dacã pãrinte al Constituþiei<br />
a putut <strong>de</strong>veni (ºi s-a vãzut cu ce rezultate) un specialist <strong>de</strong><br />
condiþie submediocrã, era clar cã tot ce avea sã atingã FSN-<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Eseu<br />
CONSEMNÃRI LA UMBRA CETÃÞII<br />
De ce nu cântã fotbaliºtii români Imnul þãrii?<br />
Ioan Nistor<br />
ul <strong>de</strong> tristã amintire se altera brusc sub<br />
pecetea unui neototalitarism al i<strong>de</strong>ilor.<br />
Efectul se ve<strong>de</strong> ºi în privinþa imnului.<br />
S-a ales Un rãsunet sau Deºteaptãte,<br />
române! De precizat cã acesta este un<br />
extraordinar cântec patriotic, dar nu un<br />
imn în sensul pe care acest cuvânt l-a<br />
avut din vechime, <strong>de</strong> himnos, “cântec <strong>de</strong><br />
biruinþã”. Este admirabil prin conþinut,<br />
prin imperativul pe care-l conþine, dar el<br />
se adreseazã celor ce pleacã la mo<strong>arte</strong>,<br />
nu la viaþã, se potriveºte celor care se<br />
rãzbunã, nu celor care admirã. În plus, e<br />
încãrcat <strong>de</strong> trecut, e un imn cu faþa<br />
întoarsã spre 1848, spre realitãþile <strong>de</strong><br />
acum douã veacuri, nu pentru prezent ºi viitor. Iatã doar<br />
câteva cuvinte care sunt <strong>de</strong> evocare a trecutului, nu <strong>de</strong> urare<br />
îndreptatã spre viitor, cum i se cuvine unui imn:<br />
“Deºteaptã-te! “ sunã stri<strong>de</strong>nt, cumva jignitor; “Barbarii<br />
<strong>de</strong> tirani” (acum?); “duºmani” (cine?); “Murim...” (O, nu!<br />
Noi vrem sã trãim!...) etc. Intonarea imnului presupune un<br />
moment <strong>de</strong> veneraþie care exclu<strong>de</strong> resentimentele. Versurile<br />
greoaie, învechite, dateazã din zorii ver<strong>si</strong>ficaþiei româneºti.<br />
În plus, are un text lung, ale cãrui repere mnemotehnice<br />
joacã feste memoriei. Sã fim <strong>si</strong>nceri ºi sã recunoaºtem cã,<br />
dacã un reporter mucalit ne-ar pune microfonul în faþã,<br />
dupã strofa a treia ne poticnim (timp în care pretin<strong>de</strong>m<br />
fotbaliºtilor ceea ce noi nu putem face). De asemenea,<br />
melodia este narativã, tãrãgãnatã, uºor melancolicã.<br />
Lungimea genereazã saturaþie. Nu are nervul Marseillezei<br />
franceze. Mesajul e militãros, rãzboinic. Imnul nostru nu<br />
este propriu-zis un imn. La 1848 a fost o chemare<br />
înflãcãratã la luptã.<br />
Românii din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea,<br />
adicã din vremea lui Caragiale, au fost mai inspiraþi. Au<br />
creat un imn a<strong>de</strong>vãrat. Venerabilul Alecsandri, “acel regeal<br />
poeziei” cum l-a numit Eminescu a fost solicitat sã-l<br />
scrie. I s-a fãcut o melodie din pale <strong>de</strong> psalm, vivace, plinã<br />
<strong>de</strong> supleþe. Melodie vioaie, text uºor <strong>de</strong> reþinut. Imn care<br />
pãtrun<strong>de</strong> pânã în mãduva oaselor, având ºi o dimen<strong>si</strong>une<br />
religioasã: “O! Doamne Sfinte, / Ceresc pãrinte, / Întin<strong>de</strong> a<br />
ta mânã / Pe þara românã!”. Un imn a<strong>de</strong>vãrat, pe o melodie<br />
<strong>si</strong>mplã, înãlþãtoare. Versurile puteau fi reþinute <strong>de</strong> cea mai<br />
firavã memorie <strong>de</strong> învãþãcel. Imnul României a fost<br />
con<strong>si</strong><strong>de</strong>rat în epocã unul dintre cele mai frumoase imnuri<br />
europene, alãturi <strong>de</strong> cel englez, danez ºi maghiar. Sub<br />
voltele lui <strong>de</strong> sunet s-au unit teritoriile româneºti.<br />
Nimeni nu contestã cã “Deºteaptã-te, române!” se<br />
aflã în sufletul românilor, însã el rãmâne acolo. Motive pur<br />
estetice îl împiedicã sã-ºi ia zborul. Nu are a<strong>de</strong>renþã <strong>de</strong>plinã<br />
53
Eseu<br />
ca imn ºi nu “se cântã” ca efect al unui prea plin sufletesc,<br />
ci pentru cã trebuie...<br />
Imnul “veselului” Alecsandri, impozant ºi firesc, grav<br />
ºi senin, a rãmas trei pãtrare <strong>de</strong> veac în genele românilor,<br />
dar a fost scos brutal în 1947. Cei ce nu-l puteau scoate din<br />
suflet au plãtit cu sânge, cu ani <strong>de</strong> temniþã. Imnul sub care<br />
au murit în luptã eroii Unirii ºi ai Eliberãrii a fost suprimat.<br />
În locul lui, românii au fost <strong>si</strong>liþi sã cânte imnuri aburite <strong>de</strong><br />
geruri <strong>si</strong>beriene precum “Zdrobite cãtuºe în urmã rãmân”,<br />
“Înfrãþit fi-va veºnic al nostru popor / Cu poporul sovietic<br />
eliberator.”, sau aceste versuri fal<strong>si</strong>ficate ºi puse ne<strong>de</strong>mn pe<br />
melodia marelui Ciprian Porumbescu: “Iar tu, Românie<br />
mândrã, / Tot mereu sã dãinuieºti / ªi în comunista erã / Ca<br />
o stea sã strãluceºti”.<br />
Dupã Revoluþie, din cele douã variante, regalã ºi<br />
republicanã (aceasta din urmã a fost publicatã cu câþiva ani<br />
în urmã în “România literarã” <strong>de</strong> distinsul om <strong>de</strong> culturã<br />
Mahmoud Djamal<br />
54<br />
albe&reci<br />
1mesele<br />
sunt rotun<strong>de</strong> domnilor<br />
mesele sunt rotun<strong>de</strong><br />
strãzile s-au plicti<strong>si</strong>t <strong>de</strong> culoarea<br />
lor<br />
neagrã<br />
porþile încã-i mai latrã pe trecãtori<br />
încã-i mai latrã<br />
iar zidurile sunt atât <strong>de</strong> ocupate <strong>de</strong><br />
umbrele lor încât<br />
sufletele ºi-au pierdut rãbdarea<br />
aºteptând în trupuri ºi-n vãzduh<br />
2în<br />
caiete<br />
am poeme ºi cifre<br />
în trup sânge ºi femei<br />
azi<br />
nu voi mai pomeni<br />
nici <strong>de</strong> patrie<br />
nici <strong>de</strong> Dumnezeu<br />
nimic <strong>de</strong>spre mine<br />
azi<br />
voi face dragoste cu alaska doar<br />
ºi mã voi spãla cu lacrimile ei<br />
albe & reci<br />
ridicându-mã <strong>de</strong>asupra lumii<br />
precum un avion <strong>de</strong> rãzboi<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
imens<br />
cât o inimã <strong>de</strong> câine<br />
3tu<br />
privirea<br />
ce mi-ai lepãdat orbitele<br />
ºi te-ai înãlþat<br />
<strong>de</strong>asupra oceanului<br />
pãstreazã secretele noastre<br />
nu spune nimic valului<br />
lasã-l sã se izbeascã <strong>de</strong> mal<br />
sã danseze ca un ºarpe<br />
în braþele stâncilor pânã<br />
vei cã<strong>de</strong>a-n tãcere<br />
în ultima explozie<br />
4-<br />
cerul are pliscuri <strong>de</strong> porumbei<br />
cerul are pliscuri <strong>de</strong> ºoimi<br />
Cazimir Ionescu) se putea alege una, sau mãcar melodia<br />
putea fi readusã în prezent, fãrã text, dacã acesta putea fi un<br />
pericol la edificiul republican.<br />
Dar românii nu au ales ei înºiºi, în cunoºtinþã <strong>de</strong> cauzã.<br />
Au ales cei care aveau vocea mai puternicã ºi rezultatul este<br />
cã nu avem un imn <strong>de</strong> aºezat alãturi <strong>de</strong> Tatãl nostru ºi <strong>de</strong><br />
psalmi, unul din inimã izvorâtor... Presupusul referendum al<br />
Revoluþiei nu e un argument impecabil. La fel ca alegerea<br />
formei <strong>de</strong> guvernãmânt, alegerea imnului s-a fãcut fãrã<br />
onestitate, fãrã o <strong>de</strong>zbatere publicã.<br />
Poate va veni vremea când aburii înroºiþi ai revoluþiei<br />
se vor fi ri<strong>si</strong>pit ºi cursul istoriei va reveni la normal fãrã<br />
adver<strong>si</strong>tãþi interesate ºi vinovate. Pânã atunci, sã ne iubim<br />
imnul aºa cum este, murmurându-l sau cântându-l integral<br />
sau fragmentar.<br />
Iar fotbaliºtilor sã le pretin<strong>de</strong>m prioritar sã joace<br />
fotbal...<br />
mama are fruntea tãcutã<br />
mama are funtea tãcutã<br />
cu fiecare închinare<br />
învãluie pãmântul cu sâmburii sãi<br />
iar cerul<br />
coboarã numai<strong>de</strong>cât<br />
sã-i ciuguleascã din frunte...<br />
Tagore<br />
Tagore<br />
inima ta<br />
era doar o bucatã micã <strong>de</strong> carne<br />
nãrile<br />
douã mici ferestre<br />
pe un<strong>de</strong> intra mirosul ploii<br />
ce-þi uda soarele din creºtet<br />
Tagore<br />
pãsãrile încã mai zboarã ºi acum<br />
îºi aleg <strong>si</strong>ngure drumul<br />
nimeni nu le pune indicatoare<br />
n-au nevoie <strong>de</strong> mãrgele<br />
nici <strong>de</strong> icoane<br />
ºi nu stau <strong>de</strong>cât în locuri înalte<br />
Tagore<br />
cerul mai este acolo un<strong>de</strong> l-ai lãsat<br />
ultima datã<br />
iar stelele încã mai cad în<br />
prãpãstii...
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Eseu<br />
Cristophe Liron – Semne Seminte<br />
Poezia nomadã a vieþii în patchwork<br />
Angela Nache Mamier<br />
Christophe Liron este o personalitate<br />
artisticã originalã ºi complexã.<br />
Poetul ºi criticul Xavier Bor<strong>de</strong>s<br />
subliniazã în “Biblia <strong>arte</strong>i <strong>si</strong>ngulare”, la<br />
ediþia Iconofolio, talentele sale multiple,<br />
con<strong>si</strong><strong>de</strong>rându-l ca pe un “poet al<br />
metamorfozelor care ne oferã cu o<br />
eficacitate surprinzãtoare pielea ca scalp<br />
al metaforei universale”. El sculpteazã<br />
pielea animalelor mo<strong>arte</strong>. Este vechea<br />
înþelepciune a ºamanilor marilor platouri<br />
din America!<br />
Volumul “Semne Seminte” apãrut în<br />
2008, la Editions Clapas al lui Christophe Liron<br />
(www.clapassos.com/www.christophe-liron.com) este al<br />
14-lea volum al unei uimitoare serii <strong>de</strong> titluri <strong>de</strong> cãrþi -<br />
tablouri, care ne surprin<strong>de</strong> printr-un suflu nou dat <strong>de</strong> acest<br />
artist plastic care oscileazã între “munca pe pielea finã ºi<br />
opera poeziei”.<br />
Acest volum este o retrospectivã a drumului vieþii<br />
artistului care reuneºte în aceste pagini periplul sau <strong>de</strong><br />
“cetãþean, gânditor ºi world trotter universal”, cãci<br />
“aceste note <strong>de</strong> voiaj interior”, versuri dar ºi texte<br />
narative, fac sã se suprapunã metafore surprinzãtoare cu<br />
analize ºi reflecþii existenþiale pertinente.<br />
Autorul priveºte lumea împins <strong>de</strong> cãtre un elan vital<br />
viguros. C<strong>arte</strong>a este constituitã din mai multe capitole<br />
care îl fac sã treacã <strong>de</strong> la stadiul <strong>de</strong> <strong>c<strong>arte</strong></strong>, la statutul <strong>de</strong><br />
obiect, la reportaj foto, prin numeroase ilustraþii ºi incizii<br />
ca ºi cum stiletul nu vrea sã pãrãseascã <strong>de</strong>loc mâna<br />
poetului. Pielea mâinii sale lunecã pe pielea cuvintelor<br />
ori peste paginile incizate ºi concepute ca palimpseste.<br />
Pentru Christophe Liron istoria este un prezent<br />
perpetuu. Ea ne lasã o zestre frumoasã care trebuie<br />
cunoscutã ºi prelungitã pentru ca triumful sufletelor<br />
strãmoºilor sã fie menþinut. Poetul se <strong>si</strong>mte investit <strong>de</strong><br />
rolul <strong>de</strong> purtãtor <strong>de</strong> cuvinte ori <strong>de</strong> fapte, un fel <strong>de</strong> globetrotter<br />
care acordã un omagiu oamenilor lumii întregi.<br />
Þãri secrete locuiesc aceste pagini impregnate <strong>de</strong><br />
gravitate ºi mister.<br />
BAB: “Andaluzia, Spaniola-mauresca, Orientala,<br />
cetatea, soukul sau mai bine casa – uºa, este mereu<br />
<strong>de</strong>schisã” ...<br />
Maroc: ”Maroc/Maroc liber/Maroc culoare/Maroc<br />
sãrac în aur/Dar bogat în dragoste/ cu haine patchwork ºi<br />
nomad”...<br />
Autorul re<strong>si</strong>mte cãlãtoriile sale ca spaþiu al unei<br />
imense cãrþi, rãsfoitã cu încântare, fãrã preju<strong>de</strong>cãþi dar cu<br />
<strong>de</strong>stinaþii <strong>de</strong> preferinþã însorite.<br />
(“Tenerife”, “Ouarzazate”,<br />
“Elaphonissos”, “A<strong>si</strong>lhah”, dar <strong>de</strong><br />
asemenea ºi “Carnon-Vest”).<br />
Mâinile noduroase al truditorului<br />
pãmântului sunt la loc <strong>de</strong> cinste. El ºtie sã<br />
capteze un sens magic în ritualele eterne:<br />
“...dar ei refac în fiecare dimineaþã pâinea<br />
lor albã ºi rotundã pe care o acoperã cu o<br />
pânzã; sub voalurile lor /femeile leagãnã<br />
ºoldurile ºi ochii/nu <strong>de</strong>p<strong>arte</strong> <strong>de</strong><br />
acolo/dinto<strong>de</strong>auna marea /ºi oceanul au<br />
amestecat valurile lor”.<br />
El este fascinat <strong>de</strong> grandoarea naturii<br />
ºi re<strong>si</strong>mte pentru aceasta un imens<br />
respect. Spectacolul pe care ni-l oferã este mereu frumos,<br />
natura poate totul ºi face totul, ea nu ne înºealã niciodatã.<br />
Apa pentru scriitor este “Mama universului”, “Mama<br />
fecunditãþii, pântec protector ºi cãlduros”.<br />
Marea, oceanul, curg în paginile sale ºi ne dau<br />
a<strong>de</strong>vãrate “frisoane” impre<strong>si</strong>oniste ºi admirative.<br />
Grain <strong>de</strong> nuit: “Este ora dragostei când codrii vechi<br />
viseazã în liniºte, cu parfumuri <strong>de</strong> esenþe rare, <strong>de</strong> flori sau<br />
<strong>de</strong> insule calme, momentul când plantele dau ramuri noi<br />
cu mult înainte, pentru a chema soarele ºi mâna mea nu<br />
mai tremurã ºi viaþa nu se mai teme <strong>de</strong> nimic”.<br />
Pescarul Antonio: ”nu ºtiu <strong>de</strong>cât sã pescuiesc ºi sã<br />
beau”. El locuieºte “un sat fãrã ziare ori radio, totul este<br />
supus aici Oceanului” ºi completeazã scenele vieþii umile<br />
ale oamenilor <strong>de</strong> condiþie mo<strong>de</strong>stã.<br />
Autorul este întristat <strong>de</strong> <strong>de</strong>stinul planetei ºi trage<br />
semnale <strong>de</strong> alarma:<br />
Credit: ”Planeta este en sur<strong>si</strong>s, pe pragul catastrofei<br />
ca ºi cum haosul originar pe care toatã umanitatea se<br />
strãduieºte sã îl recunoascã doar <strong>de</strong> <strong>de</strong>p<strong>arte</strong> ºi sã îl<br />
dreseze, nu a încetat sã perpetueze legea fuziunilor<br />
magmelor ºi transformãrilor polimorfe” sau “prin ce<br />
ignoranþã prodigioasã putem sã uitãm cã va veni ziua<br />
când nu vom mai avea gustul pamântului în gurã?”. Se<br />
<strong>si</strong>mte un cordon vital între poet ºi pãmântul cãruia îi<br />
vorbeºte ca unei divinitãþi Matrice care îl învaþã a<strong>de</strong>vãruri<br />
universale. Poet angajat are o voce care urmeazã pe înalta<br />
traiectorie trasatã <strong>de</strong> cãtre poeþi ca Aimé Césaire, Neruda<br />
sau Senghor.<br />
Mustoss: ”Vã spun: Absenþi/oameni dinainte/vã<br />
datorãm /vã mai datorez încã/haina/amplul mantou/<br />
absenþa plinã contemplativã...”<br />
Femei orientale: ”Vezi femeile voalate /umbre ºi<br />
<strong>si</strong>luete/imobile/... ele par fregate/ necazurile ºi bucuriile<br />
lor/sunt strânse în stofe/Voalul umflat <strong>de</strong> maternitate<br />
55
Eseu<br />
/cãldura pliseurilor /când copiii adorm /Ele sunt /cu<br />
inocenþã/falusul <strong>de</strong> pânzã/ trezind dorinþa/subiectului<br />
sau” sau ”Eu cred în bunãvoinþã/în umanism ºi în puterea<br />
surâsului/dar mã tem <strong>de</strong> surâsul puterii.”<br />
Un loc important este ocupat în volum <strong>de</strong> cãtre texte<br />
filozofice a<strong>de</strong>vãrate, poeme în prozã, dar ºi poeme<br />
<strong>si</strong>mple, care ocupã un loc important în <strong>c<strong>arte</strong></strong>:<br />
Lumea <strong>si</strong>mplã: …”dacã cãlãtorul este un copil,<br />
pietricica este o comoarã, el o priveºte apoi o face sã<br />
basculeze în buzunar dar ...într-o zi, murim, pentru cã<br />
<strong>de</strong>mult, nu am mai avut pietricicele în pantofi” sau Acolo<br />
sus: “De cealaltã p<strong>arte</strong> a vieþii, a vizibilului/ce bagaj greoi<br />
punem la porþile cerului/ºi care p<strong>arte</strong> din noi, punându-ºi<br />
aceastã întrebare/ nu <strong>si</strong>mte cã rãspunsul îl priveºte<br />
personal”.<br />
De-a lungul textelor, autorul revine asupra<br />
meditaþiilor sale interesante ºi inedite <strong>de</strong> artist plastic<br />
pa<strong>si</strong>onat <strong>de</strong> munca fo<strong>arte</strong> finã a pielii ºi pe “pielea<br />
cuvintelor” pe care îi place sã o transforme în asociaþii<br />
subtile ºi surprinzãtoare: “grain <strong>de</strong> nuit, hors brume,<br />
confit danse, mer se crête, tant pêche, l’épi qu’as<strong>si</strong>ette”...<br />
fac p<strong>arte</strong> dintr-un vocabular neologistic creat în<br />
laboratorul sãu intim ºi secret.<br />
În capitolul “A propeaux d’oeuvres” el pune pe<br />
primul plan pielea …“materie fragilã/perisabilã<br />
/reînoitã/dar câteodatã/tãbãcitã ºi durabilã”. El leagã<br />
acest fir fin la istorii ancestrale, surse fãrã capãt ºi<br />
indispensabile pentru viitorul umanitãþii: ”pielea…<br />
materie artisticã prin excelenta inalienabilã a<br />
patrimoniului cultural”<br />
Ca un “þesut viu, pielea are memoria sa proprie ºi<br />
graþie miracolului tãbãcitului grãunþele ei, ridurile ºi<br />
cicatricele sale sunt un omagiu adus vieþii pe care o<br />
conþine. Amintindu-ne <strong>de</strong> condiþia noastrã <strong>de</strong> muritori, ea<br />
poate fi tãbãcitã ca o metaforã a vieþii spirituale dincolo<br />
<strong>de</strong> mo<strong>arte</strong>; o aluzie la “cele mai mari metamorfoze ale<br />
fiinþei”.<br />
“Pielea este <strong>de</strong> asemenea unul din primele suporturi<br />
<strong>de</strong> expre<strong>si</strong>e picturale ºi grafice ale umanitãþii” spune<br />
Chr<strong>si</strong>tophe Liron.<br />
“Cuvintele sunt o a doua piele, pielea spiritului,<br />
aceste cuvinte pe care le numim, le <strong>de</strong>finim, cu care ne<br />
formulãm i<strong>de</strong>ile, exprimãm gândirea noastra evolutivã”...<br />
Capitolul Timpul Semnelor (autorul se referã la una<br />
din expoziþiile sale la Centrul Cultural Francez din<br />
Marrakech)<br />
Capitolul “Semne anterioare”: Patru ani <strong>de</strong> cercetãri<br />
plastice au condus la 3 expoziþii pe tema semnelor. El<br />
citeºte în tenebre ca ºi cum acestea îi relevã evenimentele<br />
viitoare: ”primele scrieri erau pictogramice, pentru ca<br />
oasele, scheletul sunt pietre rescrise <strong>de</strong> cãtre viaþa”.<br />
I<strong>de</strong>ogramele, caligramele, pictogramele sunt ºi ele semne<br />
anterioare.<br />
Capitolul “Semne Interioare”: este interesant <strong>de</strong> a<br />
ve<strong>de</strong>a <strong>de</strong>-a dreptul în pagini, incizii neobiºnuite <strong>de</strong>-a<br />
lungul paginilor care propun i<strong>de</strong>i “sculptate” sau trasate<br />
56<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
pe “pielea hârtiei”.<br />
Autorul are o manierã <strong>de</strong> a <strong>si</strong>mþi vie ºi puternicã:<br />
”Cunoaºterea nu <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> nici un accesoriu,<br />
cunoaºterea nu este acumularea unei noþiuni ci mai ales,<br />
o revelaþie interioarã pentru care fiecare trebuie sã lucreze<br />
cu inocenþa unui copil...”<br />
Robur generator este un elogiu sen<strong>si</strong>bil al stejarului:<br />
”Luat ca arbore emblematic al întregii sale familii<br />
vegetale, el evocã istoria. Pasta lemnului poartã semnele<br />
omenirii”. E prezentat <strong>de</strong> asemenea ºi Stejarul Celþilor<br />
sub care se ascute cuvântul... ”este nava regeneratã <strong>de</strong><br />
permanenþa naufragiului sau <strong>si</strong>mbolul alianþei puternice<br />
dintre om ºi mister, dintre scris ºi inexplicabil”.<br />
În capitolul Semne exterioare autorul pune în<br />
evi<strong>de</strong>nþã fragmente <strong>de</strong> mobilã <strong>de</strong> nomazi <strong>de</strong> la sfârºitul<br />
secolului trecut... ”Curãþate ºi rehrãnite ...aceste vestigii<br />
ale civilizaþiilor regiunilor <strong>de</strong>sertice sahariene ºi<br />
presahariene povestesc poveºti <strong>de</strong> oameni liberi <strong>de</strong> care<br />
lumea nu mai face...”<br />
În capitolul “Bien etre, savoir vivre” putem citi<br />
poeme care alterneazã cu reflecþii filosofice: ”prima piele<br />
a omului/este pielea mamei sale. Ea este túnica, mama ta<br />
/ea este cu a<strong>de</strong>varat trecere/cât ºi dragoste <strong>de</strong> mamã”.<br />
Christophe Liron pune în acest volum, <strong>de</strong>licateþea pe<br />
acelaºi plan cu gravitatea. Poemele sale reunesc multã<br />
speranþã. Sunt gândurile unui om cu ochii <strong>de</strong>schiºi. La<br />
urmã trage un semnal <strong>de</strong> alarmã: “Poezia ºi poeþii nu<br />
trebuie aruncaþi pe calea publicã”; ”dacã sunt<br />
inutilizabili, vã rugãm sã îi puneþi în containere<br />
potrivite”...<br />
Aceasta <strong>c<strong>arte</strong></strong> permite poetului Christophe Liron sã<br />
ne trimitã semne <strong>de</strong> viaþã fo<strong>arte</strong> puternice, rezistente la<br />
agre<strong>si</strong>unile cotidiene.<br />
Christophe Liron fiind responsabil al Editions<br />
associatives Clapas (în asociaþie cu Asociaþia <strong>de</strong>s Amis<br />
<strong>de</strong>s Voix <strong>de</strong> la Méditerranée) a fost principalul actor ºi<br />
realizator al lucrãrii antologice ”Voix <strong>de</strong> la<br />
Méditerranée” pentru publicarea primei antologii<br />
orchestrate <strong>de</strong> Maité Valles – Bled, directoarea a<br />
Festivalului “Voix <strong>de</strong> la Méditerranée” (permiþând un<br />
dialog cultural bogat pentru peste 150 <strong>de</strong> poeþi <strong>de</strong> cel<br />
puþin 30 naþionalitãþi diferite).<br />
Linda Maria Baros ºi Marlena Braester au avut<br />
onoarea <strong>de</strong> a fi prezente în aceastã culegere, fãcând p<strong>arte</strong><br />
dintre poeþii invitaþi la aceastã ediþie <strong>de</strong>cenalã.<br />
În prefaþa acestei antologii Maité Valles – Bled<br />
subliniazã scopul acestei publicaþii: ”Noi am vrut ca<br />
fiecare poem prezent sã nu fie doar în francezã ci ºi în<br />
ver<strong>si</strong>unea originalã, ca sã rãsune în ochi ºi spirit muzica<br />
limbilor, <strong>de</strong>terminarea misterioasã a fiecãrei i<strong>de</strong>ntitãþi,<br />
alchimia <strong>de</strong> la originea oricãrei culturi <strong>si</strong>mbol al acestei<br />
Mediterane, <strong>de</strong> care nu putem spune cã este una ori mai<br />
multe, dar care face ca în fiecare an sã se audã la Lo<strong>de</strong>ve<br />
o voce comunã a respectului pentru celãlalt, <strong>de</strong> schimb ºi<br />
<strong>de</strong> altruism”.
Andreea Mureºan<br />
Personaje:<br />
El - 31 <strong>de</strong> ani<br />
Ea - 21 <strong>de</strong> ani, stu<strong>de</strong>ntã<br />
George - 20 <strong>de</strong> ani, stu<strong>de</strong>nt<br />
Femeia blondã - 19 ani<br />
Actul I<br />
Scena I<br />
El este într-o garsonierã aºezat întins pe o p<strong>arte</strong> într-un pat<br />
mare, cu lenjeria <strong>de</strong>ranjatã, lângã peretele din dreapta<br />
sufocat <strong>de</strong> o oglinda imensã, o masã, un dulap pe peretele<br />
stâng, un scaun plin <strong>de</strong> haine ºi un radio din care se au<strong>de</strong><br />
ceva, orice, impo<strong>si</strong>bil <strong>de</strong> <strong>de</strong>sluºit. Langã pat o sticlã <strong>de</strong><br />
Alexandrion pe jumãtate goalã.<br />
Îi place sã citeascã, sã fumeze, sã bea vin alb, sã mãnânce<br />
ciocolatã ºi cartofi prãjiþi...nu-i plac florile (dã din mânã a<br />
lehamite) ºi mã iubeºte. Eram obo<strong>si</strong>t dupã o zi plinã. Când am<br />
intrat în casã mã aºteptam sã o gãsesc ca <strong>de</strong> fiecare datã în faþa<br />
calculatorului. Nu! (pe un ton ridicat) Acum nu mai era! Mia<br />
lãsat o scrisoare în care a fãcut un rezumat la tot ce am trãit<br />
împreunã (duce sticla la gurã ºi ia o înghiþiturã, apoi îºi<br />
scoate din buzunar mai multe bucãþi <strong>de</strong> hârtie pe care le<br />
recompune ºi începe sã citeascã):<br />
„Ti-am spus cã într-o zi n-o sã mã mai gãseºti! ªtiu baby...am<br />
plecat <strong>de</strong> multe ori...diferenþa este cã <strong>de</strong> data asta n-o sã mã<br />
mai întorc! Mi-ai promis cã te schimbi, cã voi fi <strong>si</strong>ngura<br />
femeie din viaþa ta ºi...te-ai þinut <strong>de</strong> cuvânt...din pãcate am<br />
obo<strong>si</strong>t aºteptând...sperând...promi<strong>si</strong>unile pe care mi le faci vor<br />
fi ºi <strong>de</strong> data asta valabile prea puþin timp. În plus...locul tãu <strong>de</strong><br />
muncã...ºtii bine cã nu-mi va plãcea niciodatã! Trebuie sã<br />
pleci mereu...ce dacã te plãtesc ãia bine? Eu n-am nevoie <strong>de</strong><br />
bani...Am nevoie <strong>de</strong> tine...mã rog...aveam...Ce ai fãcut pentru<br />
mine? N-ai fost niciodatã aici! Haine, bijuterii...mi-e greaþã<br />
doar când mã gân<strong>de</strong>sc...Mi-am luat câteva cu mine...poate<br />
într-o zi mã voi întoarce ºi dupã restul...Tot ce îmi doream erai<br />
tu. Sã nu te întristezi când citeºti. ªtii bine cã nu-mi place sã<br />
te ºtiu supãrat. Atâþia ani...patru ani am aºteptat...Plec. Plec cu<br />
George, colegul meu <strong>de</strong> facultate. Zice cã mã iubeºte. Eu nul<br />
iubesc, te iubesc pe tine...am obo<strong>si</strong>t sã fiu <strong>si</strong>ngura cãreia sãi<br />
pese <strong>de</strong> relaþia asta! Ai grijã <strong>de</strong> tine. Te ador baby!”<br />
Mototoleºte hârtia îºi ia sticla în mânã, bea ºi o pune din nou<br />
langã pat. Se ridicã, se miºcã <strong>de</strong> pe un picior pe altul ameþit<br />
din cauza alcolului ºi merge sã o caute prin casã.<br />
-Scumpo! Un<strong>de</strong> te-ai ascuns? Oare nu-i fi pe balcon? Nici la<br />
baie? ªtiu cã te-ai ascuns...nu mã pãcãleºti aºa uºor...draga<br />
mea þi-am cumpãrat ceva dulce...te duc în parc, la un film sau<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Miros mentolat<br />
Baby<br />
Dor <strong>de</strong> ea<br />
Teatru<br />
la teatru dacã vrei. Hai...hai...nu te copilãri! Dacã vrei mâine<br />
te las sã ieºi cu prietenii tãi. Nu mã supãr dacã rãmâi la George<br />
peste noapte sãptãmâna viitoare!<br />
Nu vrea sã iasã din ascunzãtoare! (îºi dã tricoul jos ºi se<br />
aruncã din nou în pat)<br />
Am lãsat-o sã facã ce vrea... Doamne prost mai sunt...Doar cã<br />
nu prea am avut <strong>de</strong> ales, le am ºi eu pe ale mele ºi nu puteam<br />
risca sã <strong>de</strong>vinã cicãlitoare...Am lãsat-o sã facã ce vrea pentru<br />
cã o iubesc...Trebuia sã o ascult pe mama! Mi-a spus ea cã<br />
astea mai tinere sunt duse cu capul. Cre<strong>de</strong>am cã 10 ani nu e<br />
mult...cã dragostea a<strong>de</strong>vãratã <strong>de</strong>pãºeºte orice...am lãsat-o în<br />
cluburi...zicea cã ea trebuie sã se distreze...am lãsat-o sã se<br />
culce cu altul...zicea cã e curioasã...am lãsat-o sã bea...spunea<br />
cã o ajutã sã-ºi revinã dupã examene, nu i-am cerut sã<br />
gãteascã...a<strong>de</strong>vãrul e cã nici nu ºtia...a încercat o datã ºi a<br />
reuºit sã ardã tot...inclu<strong>si</strong>v oala...cu toate astea nu m-am <strong>si</strong>mþit<br />
mai iubit <strong>de</strong> nici o femeie...ºi...pe cuvânt...<strong>de</strong> n-am avut eu o<br />
grãmadã...ºi tot la ea mã întorceam. Spunea cã nu o<br />
<strong>de</strong>ranjeazã. Uneori se supãra ºi pleca cu zilele...o cãutam prin<br />
tot oraºul: pe la bibliotecã, pe la facultate ºi dacã acolo nu era,<br />
nu-mi rãmânea <strong>de</strong>cât sã iau barurile la rând pânã dã<strong>de</strong>am <strong>de</strong><br />
ea. Trebuia doar sã mã lase sã-i vorbesc. De fiecare datã se<br />
întorcea pentru cã...pentru cã...mã iubea...Mã iubea pe<br />
dracu...pe dracu mã iubea...Ba da...mã iubea...o <strong>si</strong>mþeam cu<br />
a<strong>de</strong>vãrat...o <strong>si</strong>mt ºi acum...<br />
Se ridicã ºi se plimbã cu paºi mãrunþi în mijlocul camerei.<br />
Începe din nou sã o caute.<br />
Ai putea înceta! M-am sãturat <strong>de</strong> jocul ãsta stupid...ªi dacã mai<br />
fi ascultat...am fi putut sã ne mutãm într-o casã cu patru<br />
camere, douã bãi, piscinã în curte, dar tu nu ºi nu...cã cicã aici<br />
îþi place...în garsoniera asta...Spaþiu e în <strong>de</strong>zavantajul tãu! O<br />
sã te gãsesc (pe un ton copilãresc), o sã te gãsesc, nu ai un<strong>de</strong><br />
sã te ascunzi <strong>de</strong> mine! Eu te gãsesc mereu...ºtiu ce faci...cum<br />
faci...când faci...ºi mã iubeºti...nu te mai ascun<strong>de</strong>!<br />
Scena II<br />
Stã cu cotul pe masã ºi îºi þine bãrbia în palmã.<br />
Eºti cea mai frumoasã fatã din lume, <strong>si</strong>ngura care mã înþelege,<br />
cea care nu mã ju<strong>de</strong>cã ºi nu mã condamnã niciodatã indiferent<br />
<strong>de</strong> ce fac. Eºti <strong>si</strong>ngura care poate fi aºa...Eºti<br />
<strong>si</strong>ngura...<strong>si</strong>ngura...<strong>si</strong>ngura...<br />
Am nevoie sã ºtiu cã eºti cinci minute numai pentru mine.<br />
Vreau sã îþi vorbesc pânã noaptea târziu...mi-e dor sã te þin în<br />
braþe...Îþi <strong>si</strong>mt parfumul...Aha...gata m-am prins...te-ai ascuns<br />
sub masã. (se apleacã sã vadã ce se aflã sub masã, apoi<br />
<strong>de</strong>schi<strong>de</strong> uºa dulapului ºi mai scoate o sticlã <strong>de</strong> Alexandrion.<br />
O <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> cu greu ºi începe sã bea).<br />
E trecut <strong>de</strong> nouã, soarele a apus, cursurile s-au terminat ºi ea<br />
nu a ajuns încã. I-am spus cã azi vin acasã, cã nu pierd vremea<br />
57
Teatru<br />
cu altcineva...<strong>de</strong> ce n-o fi ajuns? Am sã o sun. Poate e la mama<br />
ei, sau o fi cu prietenele pe un<strong>de</strong>va...(ia telefonul în mânã,<br />
tasteazã...se au<strong>de</strong> o voce care spune „aþi apelat cãsuþa vocalã<br />
a abonatului...). Nu are baterie. Precis e în drum spre casã.<br />
Se aºeazã în mijlocul camerei, mai ia douã înghiþituri ºi<br />
începe sã o strige<br />
Scumpo! ªtii cã nu pot sã adorm dacã nu mã iei în braþe! E<br />
târziu ºi mâine am atâta treabã. Nu te mai juca...þi-am spus <strong>de</strong><br />
atâtea ori sã nu te joci cu mine...începe sã mi se facã fricã...nu<br />
vreau sã ne mai jucãm, dar dacã asta te face fericitã...vom<br />
continua...o fac doar <strong>de</strong> dragul tãu...pentru cã te ador...pentru<br />
cã te iubesc mai mult <strong>de</strong>cât orice...ne jucãm...E târziu...o sã te<br />
caut ºi mâine. (continuã pe un ton normal)<br />
Aveam 20 ºi un pic <strong>de</strong> ani ºi m-am îndrãgostit <strong>de</strong> o colegã. Era<br />
blondã, frumoasã, cu trei ani mai tânãrã ca mine. Am fãcut<br />
toatã gama <strong>de</strong> nebunii ca sã mã iubeascã. Am reuºit. Au urmat<br />
ºase ani <strong>de</strong> relaþie. A fost frumos. S-a cãsãtorit anul trecut. E<br />
însãrcinatã ºi nu ºtie dacã e copilul meu sau al lui. Pentru mine<br />
nu conteazã aºa mult. Oricum copilul ãla are un tatã <strong>de</strong>ja. O sã<br />
fiu la dispoziþia lui în viitor când poate va avea nevoie <strong>de</strong><br />
ajutorul meu. Cum Doamne sã nu ºtii dacã e copilul meu sau<br />
al lui? Vorbim ºi acum la telefon aproape zilnic. Nu i-am fost<br />
fi<strong>de</strong>l ºi n-o sã-i fiu fi<strong>de</strong>l vreunei femei. Cel puþin nu aºa cum<br />
înþeleg ele fi<strong>de</strong>litatea. Pãrerea mea e cã poþi sã te culci cu toate<br />
atâta timp cât nu te îndrãgosteºti <strong>de</strong>-a<strong>de</strong>vãratelea <strong>de</strong> alta. Asta<br />
înseamnã sã fii fi<strong>de</strong>l. Dar ele nu...ele-l numesc fi<strong>de</strong>l pe bãrbat<br />
atunci când nu se uitã la alte femei. N-ai voie sã vezi alta mai<br />
frumoasã nici la televizor, nici în reviste sau pe stradã. Trebuie<br />
sã le scoþi la plimbare, sã te afiºezi cu ele <strong>de</strong> mânã pe stradã,<br />
sã le iei în braþe dacã zãresc vreun cunoscut. Toate astea ca ele<br />
sã se <strong>si</strong>mtã bine, iubite ºi neînºelate. Se gân<strong>de</strong>sc oare mãcar o<br />
secundã cât <strong>de</strong> penibil e? De-a dreptul penibil! De ce trebuie<br />
sã îþi afiºezi dragostea? E ea mai mare sau mai importantã<br />
dacã e cunoscutã <strong>de</strong> toatã lumea? Da <strong>de</strong> un<strong>de</strong>...Vezi sã nu...E<br />
doar la fel ca a celorlalþi. Eu mereu mi-am dorit ceva special.<br />
Ceva doar al meu. Nu sub formã <strong>de</strong> egoism, ci doar o relaþie<br />
altfel. Una perfectã pe care sã nu mi-o poatã lua nimeni. Una<br />
specialã <strong>de</strong> care sã nu fie capabil oricine. Atâta timp cât o<br />
pãstrezi în suflet nu þi-o poate lua nimeni. Ce dacã iese ºi cu<br />
altcineva? Ce-mi pasã dacã se þine <strong>de</strong> mânã cu altul? Nu mã<br />
intereseazã nici dacã o sãrutã. Oricum e a mea ºi nu mi-o<br />
poate lua. Ce dacã a plecat cu George? Se va întoarce! Se va<br />
plicti<strong>si</strong> <strong>de</strong> el. O sã fiu aici când o va face. Îl omor dacã se culcã<br />
cu ea!<br />
Îi dau o sãptãmânã...sau douã...hai trei...sau poate o lunã. Se<br />
va plicti<strong>si</strong>. Copilul nu se ridicã la nivelul ei. Nu îi va povesti<br />
<strong>de</strong>spre literaturã sau politicã, nici <strong>de</strong>spre ziare sau flori. Îi plac<br />
poveºtile cu flori ºi ochii mei...Doamne cât <strong>de</strong> mult îi plac. Îmi<br />
spunea <strong>de</strong>seori „te iubesc pentru cã ai ochi albaºtrii ca<br />
papi”...aºa îºi alinta tatãl pe care-l iubea enorm. El nu ºtie<br />
<strong>de</strong>spre noi. Ea îmi spunea: „papi te-ar iubi...el iubeºte tot ce<br />
iubesc eu”. Cât <strong>de</strong> bine ne cunoaºtem pãrinþii? Câte lucruri nu<br />
ºtim <strong>de</strong>spre ei? Câte lucruri din tinereþea noastrã nu vor ajunge<br />
niciodatã ºtiute <strong>de</strong> copiii noºtri? N-am certitudinea cã tatãl ei<br />
m-ar fi iubit. Alteori îmi spunea cã sunt îngerul<br />
ei...Râ<strong>de</strong>am...nu ºtiam <strong>de</strong> ce foloseºte acest cuvânt <strong>de</strong> alint. Îi<br />
povesteam aproape tot. Chiar ºi întâlnirile mele cu alte femei.<br />
Dacã la început îmi cerea <strong>de</strong>talii dupã aproape un an, în care<br />
58<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
povestisem ca ºi cei mai buni prieteni, a spus cã nu vrea sã mai<br />
audã, cã o doare. Abia atunci am realizat cã eram rãu cu ea. Îi<br />
povesteam doar ca sã o fac sã sufere, îi spuneam <strong>de</strong> alte femei<br />
atunci când <strong>si</strong>mþeam un gol în stomac pentru cã o ve<strong>de</strong>am<br />
vorbind cu ºtie naiba cine. Am întrebat-o <strong>de</strong> ce sunt îngerul ei.<br />
Mi-a spus cã dacã m-aº putea privi prin ochii ei ºi aº putea<br />
<strong>si</strong>mþi tot ce <strong>si</strong>mte ea când e în braþele mele aº înþelege. O sã<br />
încerc sã dorm. Poate mâine dimineaþã o voi ve<strong>de</strong>a întinsã pe<br />
canapea, sau fumând o þigarã, sau fãcând orice. (închi<strong>de</strong> ochii<br />
ºi adoarme)<br />
Scena III<br />
Dimineaþã, el este îmbrãcat ca în seara anterioarã, se ridicã<br />
<strong>de</strong> pe covor ºi se îndreaptã spre dulap pentru a-ºi lua alte<br />
haine. κi umple braþele <strong>de</strong> haine ºi se îndreaptã cu ele spre<br />
camera <strong>de</strong> baie. În tot acest timp se au<strong>de</strong> sunetul aparatului<br />
radio care difuzeazã ºtirile <strong>de</strong> dimineaþã. Revine, opreºte<br />
radioul, <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> laptopul ca sã îºi verifice mesajele. Sunã<br />
telefonul.<br />
-Da. E urgent? Nu? Ce bine! Nu am nici un chef sã ies, dar nu<br />
am stare nici sã stau aici închis. Aº bea o cafea. Sau... mai bine<br />
nu. Azi voi renunþa la tot ce fac într-o zi obiºnuitã. Nu o sã trec<br />
pe la birou, nu o sã conduc, nu o sã mã întâlnesc cu nimeni,<br />
nu o sã vorbesc la telefon, nu o sã fac duº. O sã stau în pat, o<br />
sã mã joc pe calculator ºi o sã mãnânc pentru toate zilele în<br />
care nu apuc sã iau o masã cum trebuie. Nu moare nimeni<br />
dacã eu nu merg la serviciu. Lumea îºi continuã cursul ei<br />
firesc ºi fãrã intervenþiile mele. Cu toate astea parcã nu-s<br />
liniºtit sã nu intervin în nici un mod la ce se întâmplã în jur.<br />
Uneori îmi place sã mã joc <strong>de</strong>-a Dumnezeu. Îmi umplu mintea<br />
cu asta. Da...sunt plãtit sã manipulez lumea. Ea mã acuza<br />
mereu cã o manipulez. O fãceam, doar pentru cã mã lãsa.<br />
De multe ori încercam sã îi explic cã poate face mai mult <strong>de</strong><br />
atât. Cã ar putea avea o carierã strãlucitã. De fiecare datã se<br />
supãra (vorbea plimbându-se prin camerã). Începea sã îmi<br />
spunã cã o doare ceva ºi cã nu e o durere <strong>de</strong>loc fizicã. Cã o<br />
doare sã renunþe la mine, cã se urãºte, cã mã iubeºte, cã mã<br />
urãºte cã o iubesc, cã o doare atunci când mã doare pe mine,<br />
cã atunci când nu-mi vorbeºte o face pentru cã nu ºtie ce sãmi<br />
spunã ºi cã o doare sã mintã. Zicea cã îºi doreºte altceva:<br />
o iubire a ei, cum au toþi oamenii normali, un soþ pe care sã-l<br />
iubeascã ºi <strong>de</strong> care sã fie iubitã, o pi<strong>si</strong>cã, un câine, un copil cu<br />
soþul ei nu cu alt bãrbat. În concluzie adãuga cã eu nu o fac<br />
fericitã ºi cã ea nu mai poate sã mã facã fericit. Îmi doream sã<br />
tacã, îi spuneam sã nu mai batã câmpii. Nu se supãra doar<br />
fãcea promi<strong>si</strong>uni: „bat câmpii...lasã, nu-i nimic...o sã îmi<br />
treacã într-o zi tot ce <strong>si</strong>mt pentru tine atunci n-o sã mai doarã<br />
aºa tare. Acum nu pot, însã atunci o sã îþi râd în faþã” (se<br />
îndreaptã spre masã un<strong>de</strong> era un pachet <strong>de</strong> þigãri, îl <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>,<br />
îl miroase, îl închi<strong>de</strong> ºi spune cu o voce domoalã.) Aº vrea<br />
acum sã batã câmpii...<br />
Când pleca fãceam tot ce puteam ca sã stau la distanþã. Îmi<br />
þineam mintea ocupatã cu fel <strong>de</strong> fel <strong>de</strong> lucruri.Vroiam cu orice<br />
preþ sã îi <strong>de</strong>monstrez cã pot ºi fãrã ea. Ieºeam cu alte fete, nici<br />
una nu-mi spunea ce vroiam sã aud, citeam ºi când ajungeam<br />
în josul paginii realizam cã n-am înþeles nimic ºi mã trezeam<br />
cu imaginea ei în minte, mi-o aminteam cum râ<strong>de</strong>a, cum<br />
fuma, cum dormea, cum mirosea. Apoi mã îndrãgosteam <strong>de</strong><br />
cine ºtie cine, nu conta (ia o þigarã din pachet, o aprin<strong>de</strong>
tuºeºte pentru cã era nefumãtor, scapã câteva înjurãturi,<br />
cautã o scrumierã în care pune þigara ºi o lasã sã se consume<br />
adulmecând mirosul mentolat). Dupã ce ajungeam cu ea în<br />
dormitor îmi pier<strong>de</strong>am interesul. Mã uitam la ele, uneori o<br />
blondã, alteori o brunetã sau o roºcatã, frumoase toate cã eu<br />
am gusturi, dar <strong>si</strong>mþeam cã parcã lipseºte ceva. Dupã douã ore<br />
<strong>de</strong> stat în preajma lor le spuneam sã se îmbrace cã eu am<br />
treabã. Multe mi-au reproºat cã nu le ºtiu numele. O fãceau pe<br />
bunã dreptate, dar ce-mi pãsa mie dacã mã þineau îndrãgostit<br />
câteva ceasuri. Când cele douã ore erau consumate realizam<br />
cã nu am gã<strong>si</strong>t ce cãutam ºi îmi doream sã rãmân cât mai<br />
repe<strong>de</strong> <strong>si</strong>ngur. Sã mã teleportez sau sã se evaporeze ea, oricine<br />
ar fi fost. Aºa ca fumul ãsta <strong>de</strong> þigarã.<br />
Realizam cã iubita mea lipseºte ºi începeam sã o caut. Sunam<br />
<strong>de</strong> câteva ori pe zi sperând cã îmi va rãspun<strong>de</strong> ºi cã o voi<br />
convinge sã se întoarcã la mine. Dupã sãptãmâni bune în care<br />
mã ignora ºi îmi dã<strong>de</strong>a ton <strong>de</strong> ocupat nu mai speram sã se<br />
întoarcã, speram doar sã rãspundã sã îi aud vocea sã ºtiu cã e.<br />
Un<strong>de</strong>va, oriun<strong>de</strong>, doar sã fie. Mã întrebam dacã-i lipsesc sau<br />
dacã îºi mai aduce aminte cã într-o zi era aici, cu mine, lângã<br />
mine. Renunþam sã mai sun, uneori o zi alteori douã, dupã<br />
care o luam <strong>de</strong> la capãt. Mã plimbam prin oraº sperând sã o<br />
vãd ºi dacã o ve<strong>de</strong>am nu mai puteam sta <strong>de</strong>p<strong>arte</strong>, trebuia sã-i<br />
vorbesc! Mergeam la ea câteodatã aveam goluri în stomac ºi<br />
tremuram. Îmi fãceam un scenariu în minte. Odatã mi-am<br />
propus sã merg la ea sã îi spun cã nu mai <strong>si</strong>mt nimic ºi cã am<br />
venit doar sã vãd cã e bine, cã nu-mi doresc <strong>de</strong>loc sã se<br />
întoarcã. Când ajungeam în faþa ei ºi zâmbea planul meu se<br />
ducea naibii, o întrebam ce face ºi îi spuneam câtã nevoie am<br />
sã vorbesc cu cineva, cã nu mã înþelege ºi nu mã vrea nimeni.<br />
Se uita la mine, în ochii mei ºi spunea: „ne ve<strong>de</strong>m dupã ora<br />
ºase am o orã la dispoziþie sã te ascult” (stinge þigara ºi îºi<br />
pune buzele pe filtrul ei, apoi o lasã în scrumierã). Ajungeam<br />
acasã împreunã cu ea, îi vorbeam, o rugam sã mã lase sã o þin<br />
<strong>de</strong> mânã, apoi în braþe. Vroia sã plece, o rugam sã rãmânã ºi<br />
rãmânea. Nu ºtiam pentru cât timp. Nu era important pentru<br />
cã atunci era lângã mine. Dacã în urmãtoarea zi avea sã plece<br />
din nou, mie îmi rãmânea doar sã o caut.<br />
Alteori când pleca îi lãsam mii <strong>de</strong> mesaje online, SMS-uri,<br />
mesaje vocale. Îi scriam versuri din diferite poezii sau îi<br />
trimiteam melodii <strong>de</strong> dragoste. Îi place literatura ºi muzica.<br />
Îmi e dor sã stau în braþele ei, fãrã grija urmãtoarei secun<strong>de</strong>,<br />
fãrã incertitudinile care mã stãpânesc. Mi-e dor sã îmi<br />
vorbeascã ºi vocea ei sã opreascã toate sunetele lumii, mi-e<br />
dor sã fac dragoste cu ea sub stele, mi-e atât <strong>de</strong> dor.<br />
La un moment dat a încetat sã mai comunice cu mine. Nu îmi<br />
dau seama <strong>de</strong> ce, dar ea nu-mi mai spunea aproape nimic din<br />
ce se întâmpla în jur. Îmi spunea tot ce nu avea legãturã cu ea.<br />
Colega ei fãcea aia...prietenele ei fãceau cine ºtie ce, iar ea nu<br />
fãcea nimic. Cel puþin asta reieºea din conversaþiile noastre.<br />
Dacã la un moment dat îmi povestea <strong>de</strong> toþi bãieþii cu care se<br />
plimba ºi ieºea la cafea, actualmente nu mai vorbea <strong>de</strong> nici o<br />
persoanã masculinã. Am început sã îmi pun întrebãri, ba mai<br />
mult sã cred cã nu mai avea pe nimeni în afarã <strong>de</strong> mine,<br />
nimeni care sã conteze.<br />
A plecat <strong>de</strong> multe ori. Când o fãcea aveam certitudinea cã nui<br />
mai pasã, cu toate astea speram cã poate...poate...mãcar un<br />
pic îi lipsesc. ªtiam cã trebuie sã stau la distanþã, dar mã<br />
durea, îmi lipsea ºi trebuia sã ºtie ºi ea, aºa cã trebuia sã o sun<br />
sã afle. Încercam sã stau <strong>de</strong>p<strong>arte</strong>, îmi era greu, eram incapabil<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Teatru<br />
sã mi-o scot din cap ºi din suflet. Era <strong>de</strong>p<strong>arte</strong> <strong>de</strong> mine ºi<br />
motivaþia ei <strong>de</strong> a mã þine la distanþã era <strong>si</strong>mplã: „vreau sã mi<br />
te scot din cap ºi nu pot face asta stând în preajma ta...ºi...ºtii<br />
tu...vorba aia cã ochii care nu se vãd se uitã..te iubesc, dar nu<br />
aºa trebuie sã fie, nu putem fi egoiºti ºi sã-i facem pe alþii<br />
nefericiþi pentru fericirea noastrã”. Mi se pãrea o prostie toatã<br />
afirmaþia ei, însã dacã începeam sã o contrazic se încãpãþâna<br />
ºi începea sã mã priveascã rece ºi distantã ºi Doamne cât <strong>de</strong><br />
mult urãsc sã mã priveascã aºa, iar p<strong>arte</strong>a cu ochii care nu se<br />
vãd...e o tâmpenie pentru cã îmi lipseºte mai mult cu fiecare<br />
zi. Uneori îi reproºam cã ea nu mai <strong>si</strong>mte, cã nu-i mai pasã, cã<br />
aºa se <strong>si</strong>mte bine când ºtie cã eu sufãr...vroiam sã o doarã aºa<br />
cum mã durea pe mine ºi speram sã mã contrazicã. Nu o fãcea<br />
ºi se lãsa o liniºte insuportabilã pânã când ea rupea tãcerea ºi<br />
spunea nimic altceva <strong>de</strong>cât cã vrea sã plece acasã, cã mã<br />
iubeºte ºi cã eu nu înþeleg pentru cã sunt egoist.<br />
Se duce la p<strong>arte</strong>a încãperii care vrea sã fie o bucãtãrie,<br />
obiºnuitã ca mãrime ºi mobilatã normal ca orice bucãtãrie.<br />
Deschi<strong>de</strong> uºa frigi<strong>de</strong>rului ºi ia <strong>de</strong> acolo cinci portocale, o<br />
ciocolatã, mai multe oale cu mâncare ºi farfurii toate pline ºi<br />
le înghesuie pe masã. Deschi<strong>de</strong> dulapul scoate pâinea, sare,<br />
piper ºi tot felul <strong>de</strong> condimente, covrigei sãraþi, suc pep<strong>si</strong>, apa<br />
platã...scoate aproape tot ce e <strong>de</strong> mâncat ºi <strong>de</strong> bãut ºi pune pe<br />
masã. Se aºeazã ºi el la masã.<br />
Era o dupã masã <strong>de</strong> primãvarã, noi doi eram aici în patul ãla<br />
(aratã patul cu mâna, apoi începe sã mãnânce pe rând din<br />
fiecare farfurie) o þineam în braþe ºi îi vorbeam <strong>de</strong>spre noi.<br />
Noi doi în viitor. Ve<strong>de</strong>am o casã nici prea mare nici prea micã,<br />
un<strong>de</strong>va la marginea unei pãduri. În faþa casei o masã pãtratã<br />
<strong>de</strong> lemn, douã scaune, noi doi, o sticlã <strong>de</strong> Alexandrion pentru<br />
mine ºi suc <strong>de</strong> portocale pentru ea. Mi-o imaginam ºezând pe<br />
un scãunel <strong>de</strong> lemn perfect pentru constituþia ei ºi cu laptopul<br />
în faþã. Ea scria, eu priveam tot ce e în jur. Seara mergeam sã<br />
cinãm la cel mai apoape restaurant, mergeam pe jos ºi pânã<br />
acolo o þineam <strong>de</strong> mânã., <strong>de</strong> obicei nu-i place sã meargã pe<br />
jos, <strong>de</strong> data asta îi fãcea plãcere. Intram în localul respectiv,<br />
lumea din jur întorcea capul spre noi, nu pentru cã eram<br />
<strong>de</strong>osebiþi prin ceva, ci pur ºi <strong>si</strong>mplu pentru cã ea râ<strong>de</strong>a la o<br />
glumã spusã <strong>de</strong> mine. Ne aºezam la masã sã mâncãm, ceva<br />
orice ºi începeam o sticlã <strong>de</strong> vin alb pe care o terminam în<br />
drum spre casã, noaptea târziu.<br />
Asculta atentã tot ce îi spuneam ºi nu reacþiona în nici un fel.<br />
Zâmbea doar. Mã temeam cã am supãrat-o cu ceva. Mi-a spus<br />
cã nu e supãratã, doar cã în 15 minute trebuie sã ajungã la un<br />
curs. Am condus-o pânã la poarta facultãþii gândindu-mã la<br />
cât <strong>de</strong> frumos ar fi dacã...Dacã ar fi aici mai întâi ar bea suc,<br />
apoi ar începe ciocolata ºi ar lãsa-o neterminatã, iar când aº<br />
întreba-o ce mãnâncã ar rãspun<strong>de</strong>: (arãtând cu <strong>de</strong>getul<br />
încercând sã o imite) „vreau ºi <strong>de</strong> aia ºi <strong>de</strong> aia puþin din aia ºi<br />
o sã gust ºi din cealaltã”, ar lua câte puþin din fiecare.<br />
Alteori stãteam pur ºi <strong>si</strong>mplu fãrã sã vorbim nimic. Nu cred cã<br />
era cu gândul în altã p<strong>arte</strong>, eu <strong>si</strong>mþeam cã era cu mine, lângã<br />
mine, pentu mine. Acum însã, am obo<strong>si</strong>t sã o caut. O sã mã<br />
îndrãgostesc azi <strong>de</strong> altcineva.<br />
- continuare în numãrul urmãtor -<br />
59
C<strong>arte</strong>a strãinã<br />
Premiul postum Pullitzer din 1981<br />
acordat romanului “Conjuraþia imbecililor” la<br />
propulsat pe autorul care s-a <strong>si</strong>nucis la 32<br />
<strong>de</strong> ani, în elita romanului mondial. Sfârºitul<br />
misterios al autorului ne-a lip<strong>si</strong>t <strong>de</strong> alte<br />
scrieri, dar am rãmas cu aceastã capodoperã<br />
ºi un alt roman celebru “Biblia <strong>de</strong> neon”.<br />
Autorul a absolvit Tulan Unuver<strong>si</strong>ty, ºia<br />
luat un masterat, ºi a predat la univer<strong>si</strong>tãþi<br />
din Loui<strong>si</strong>ana. Romanul la care ne referim a<br />
fost <strong>de</strong> mai multe ori respins <strong>de</strong> editori fapt ce<br />
i-a provocat o <strong>de</strong>pre<strong>si</strong>e refugiindu-se în<br />
alcool ºi analgezice. Evenimentele biografice<br />
se regãsesc în p<strong>si</strong>hologia personajului<br />
principal Ignatius J. Reilly. Acesta va<br />
suporta, asemenea autorului, cu greu loviturile sorþii,<br />
<strong>si</strong>mþindu-se mereu o victimã. Primul editor al cãrþii nareazã în<br />
prefaþã împrejurãrile în care a ajuns în pose<strong>si</strong>a ei; o con<strong>si</strong><strong>de</strong>rã<br />
o capodoperã comicã “o mãreaþã farsã ghiorãitoare, <strong>de</strong><br />
dimen<strong>si</strong>uni falstaffiene....o tragi-comedie umanã tumultoasã<br />
ºi gargantuescã”.<br />
În <strong>c<strong>arte</strong></strong> se a<strong>de</strong>veresc pãrerile unanim acreditate -arta<br />
cere sacrificii, mo<strong>arte</strong>a se in<strong>si</strong>nueazã în viaþã, arta e lungã,<br />
viaþa e scurtã etc. Personajul Ignatius J. Reilly, un Don<br />
Quijote gras, un Toma D’Aquino pervers trãieºte în New<br />
Orleans. Este “un tip mare ºi gras, îmbrãcat caraghios -haine<br />
como<strong>de</strong>, rezonabile; ºapca ver<strong>de</strong> <strong>de</strong> vânãtoare îl ferea <strong>de</strong><br />
rãcealã la cap. Pantalonii largi <strong>de</strong> tweed erau rezistenþi ºi-i<br />
permiteau <strong>de</strong>plinã libertate în miºcãri. Cãmaºa <strong>de</strong> flanelã în<br />
carouri fãcea sacoul inutil în timp ce un fular îi ocrotea<br />
porþiunea <strong>de</strong> piele expusã dintre guler ºi clapele care-i<br />
protejau urechile”. Reilly este absolvent <strong>de</strong> facultate, are o<br />
culturã solidã dar este un pier<strong>de</strong>-varã care stã toatã ziua la<br />
televizor sau îºi redacteazã pe foi volante jurnalul. Dacã Don<br />
Quijote îºi propunea sã reînvie instituþia cavalerilor rãtãcitori,<br />
Reilly se erijeazã în conducãtorul unei crucia<strong>de</strong> pentru<br />
Demnitatea Maurã. În acest scop pregãteºte o <strong>de</strong>monstraþie la<br />
care sã participe muncitorii <strong>de</strong> la fabrica <strong>de</strong> confecþii<br />
falimentarã Levy Pants. Nimeni nu muncea cu a<strong>de</strong>vãrat în<br />
aceastã fabricã: muncitorii negrii ascultau muzicã <strong>de</strong> jazz,<br />
þopãiau îºi pier<strong>de</strong>au vremea astfel cã iniþiativa lui Reilly este<br />
repe<strong>de</strong> îmbrãþiºatã - ei aduc <strong>de</strong> acasã ºipci <strong>de</strong> gard, cozi <strong>de</strong><br />
mãturã, lanþuri <strong>de</strong> bicicletã ºi cãrãmizi, repetã imnuri<br />
religioase ºi sunt gata sã “protesteze”. Acþiunea eºueazã<br />
bineînþeles dar comicul <strong>de</strong> <strong>si</strong>tuaþie este savuros. Este o<br />
aventurã nebuneascã ca multe altele care urmeazã, fiindcã<br />
personajul cãrþii îºi schimbã mereu locurile <strong>de</strong> muncã.<br />
Nicãieri nu este înþeles fiindcã logica lui este ilogicã pentru<br />
ceilalþi. Un cearceaf murdar serveºte drept stindard, batalionul<br />
<strong>de</strong> rãzboinici se aseamãnã cu alaiul lãieþilor din “Þiganiada”<br />
lui I.B. Deleanu. Reilly ar fi dorit ca “protestatarii” sã cânte un<br />
60<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
John Kennedy Toole<br />
“Conjuraþia imbecililor”<br />
Ioana Cîcu<br />
madrigal; el va filma evenimentul, minutele<br />
memorabile, pentru cã în viitor “îºi vor putea<br />
spori veniturile din închirierea acestui film”.<br />
Totul era <strong>de</strong> vânzare, dupã cum bine se ºtie,<br />
într-o societate <strong>de</strong> consum.<br />
Intenþiile lui Reilly sunt onorabile<br />
<strong>de</strong><strong>si</strong>gur, ca ºi cele ale înaintaºului sãu spaniol,<br />
dar va ieºi mereu înfrânt, va fi luat în râs chiar<br />
ºi <strong>de</strong> propria lui mamã ºi <strong>de</strong> iubita lui ciudatã,<br />
Myrna. Dorind sã-i ajute pe cei slabi ºi<br />
nãpãstuiþi, trãieºte din închipuiri ºi<br />
traverseazã aventuri ridicole. Reilly are<br />
obiceiuri neelegante - râgâie, sughite, eliminã<br />
gaze, se masturbeazã... Este mereu revoltat<br />
împotriva a toþi ºi a toate - ”ºeful lui <strong>de</strong> birou<br />
este absurd, abrutizat, afuri<strong>si</strong>t, ageamiu,<br />
alarmist, ambiguu, anacronic, antisocial,<br />
arierat”. Aproape nimic nu scapã ironiei lui<br />
Reilly -îi dispreþuieºte pe cei proºti, pe imbecili, nu recunoaºte<br />
legitimitatea normelor, sfi<strong>de</strong>azã societatea care te pe<strong>de</strong>pseºte<br />
fiindcã eºti tu însuþi: “Mi-am luat obiceiul sã merg la birou cu<br />
o orã mai târziu <strong>de</strong>cât ar trebui. Prin urmare sunt mult mai<br />
odihnit ºi proaspãt când evit prima orã a zilei <strong>de</strong> muncã,<br />
întot<strong>de</strong>auna mohorâtã, în care <strong>si</strong>mþurile ºi trupul meu încã<br />
inert, transformã orice sarcinã într-o pe<strong>de</strong>apsã. Am constatat<br />
cã ajungând mai târziu, munca pe care o în<strong>de</strong>plinesc este <strong>de</strong> o<br />
calitate mult superioarã”. Personajul vrea sã se scuture <strong>de</strong><br />
toate pãienjeniºurile, tabuurile ºi ataºamentele dãunãtoare.<br />
El este un inadaptat <strong>si</strong>mpatic, fãrã complexele fizicului<br />
sãu pantagruelic, un înþelept mo<strong>de</strong>rn din New Orleans. Este<br />
un uriaº la “propriu” însetat <strong>de</strong> cunoaºtere dar ºi <strong>de</strong> mâncare<br />
(“topeºte” zeci <strong>de</strong> crenvurºti în câteva ore). Reilly este un<br />
renascentist sui generis pentru care nimic din ce este omenesc<br />
nu este strãin. Cartierul în care locuieºte este o caricaturã a<br />
stilului victorian. Aici oamenii vorbesc ciudat; stilul oral este<br />
savuros:<br />
“-Pen’ce aº vrea sã vãd porcãria?<br />
-Þi-am spus sã-þi scoþi ochelarii, Jones<br />
-Ba ochelarii o sã rãmânã acolo un<strong>de</strong>-s acu’! Pen’cei<br />
douã’j <strong>de</strong> dolari pe sãptãmânã, nu -þ’ închipui cã-i fi<br />
conducând aici o plantaþie....Un’naiba vrai sã mã trimeþ’?”<br />
Relaþia cu Myrna Minkoff din Bronx este <strong>si</strong>ngularã. Ei<br />
corespon<strong>de</strong>azã într-un stil mai <strong>de</strong>grabã pamfletar <strong>de</strong>cât<br />
sentimental-erotic aºa cum ºi-ar dori-o. Ignatius este trândav,<br />
mâncãu, fraier, un clovn neîn<strong>de</strong>mânatic, un individ care<br />
stârneºte empatie. Este un pãgubos <strong>si</strong>mpatic în conflict cu<br />
lumea -cu mama în primul rând, mama jucãtoare <strong>de</strong> bowling,<br />
admiratoare a poliþaiului Mancuso, cel retrogradat <strong>de</strong> câteva<br />
ori fiindcã, inimã mare, nu e în stare sã aresteze rãufãcãtori.<br />
Alte personaje sunt secretara septuagenarã Trixie, domniºoara<br />
Lee, homosexualul Dorian Green, ºeful <strong>de</strong> birou Gonzales etc.<br />
Toate aceste personaje completeazã galeria <strong>de</strong> imbecili care se<br />
unesc într-o conjuraþie împotriva “geniului”...<br />
Romanul este o capodoperã care “face toþi banii”!
Maia Cristea-Vieru<br />
(Canada)<br />
Ciocolatii castane<br />
ºi ghindã caramel<br />
Crânguri <strong>de</strong> vise,<br />
poteci a<strong>de</strong>sea strãbãtute<br />
mi se întorc din mit,<br />
revin din uitare<br />
cu pas obo<strong>si</strong>t.<br />
Pe un<strong>de</strong>-s blocuri astãzi<br />
îºi înãlþa odinioarã Crângul<br />
sãlbatece altare,<br />
cu bolþi <strong>de</strong> înalte crengi,<br />
ce scuturau ciocolatii castane ºi<br />
ghindã caramel.<br />
Veneam a<strong>de</strong>s cu ºcoala<br />
sã ne arate profesoara un guºter,<br />
niºte râioase broaºte,<br />
un ºarpe sau un melc.<br />
Imi încãrcam ierbarul<br />
cu fel <strong>de</strong> fel <strong>de</strong> frunze ºi petale,<br />
frumos miro<strong>si</strong>toare<br />
ºi-acasã-l completam cu sârg.<br />
Aº fi rãmas acolo în fermecatul<br />
crâng,<br />
dar coborâse seara<br />
ºi-n grabã profesoara<br />
ne-a-ncolonat ºi am pornit spre<br />
ºcoalã<br />
cu braþul plin <strong>de</strong> ramuri ºi cântând<br />
<strong>de</strong>-ar fi crezut tot omul ce nentâlnea<br />
c-am fost pâna-n Parâng<br />
Vãratec<br />
Când se-aprin<strong>de</strong><br />
viu în mine<br />
dor <strong>de</strong> tine<br />
trec cu visul prin Vãratec<br />
ca-ntr-un cântec <strong>de</strong> <strong>de</strong>mult.<br />
Clopotul din mânãstire<br />
îmi rãsunã-n amintire viu ºi sfânt.<br />
Arborii mustesc <strong>de</strong> seve<br />
ºi alunul mlãdiindu-ºi crengi înalte<br />
împleteºte, ca-ntr-un templu, viu<br />
amvon,<br />
cuib <strong>de</strong> visuri,<br />
pe sub care,<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
þi se potoleste dorul ca într-un lãcaº<br />
<strong>de</strong> cult<br />
În surdinã, murmurã încet izvorul<br />
Îmi aduce din Vãratec dulce-alint<br />
<strong>de</strong> credinþã ºi luminã<br />
din Pãdurea <strong>de</strong> argint.<br />
În paza lui<br />
Îngerul bun, în paza cui<br />
mã-ncredinþa bunica seara,<br />
mi-a stat alãturi, ocrotitor ºi solidar<br />
în orice colþ al lumii m-am aflat<br />
iarna sau vara.<br />
M-a apãrat <strong>de</strong> toti oamenii rãi<br />
ca ºi <strong>de</strong> scorpionii negri din Sahara.<br />
<strong>de</strong> setea <strong>si</strong> dogoarea<br />
din <strong>de</strong>ºert un<strong>de</strong> i<strong>si</strong> duc<br />
<strong>de</strong> mii <strong>de</strong> ani povara.,<br />
cãmilele cu chipul trist <strong>si</strong> rãbdãtor,<br />
cu mersul mãsurat ºi majestuos<br />
sfidând ucigãtoarea sete, ºi-atât <strong>de</strong><br />
lungã calea<br />
Atâtea <strong>de</strong> la ele-am învãþat !<br />
pot, fãrã sã clipesc, s-o recunosc.<br />
Ingerul bun e, ºi pe-acest meleag,<br />
cu mine<br />
în tara urºilor ºi-a frunzei <strong>de</strong> arþar,<br />
mereu aproape, strâns uniþi<br />
suntem lângã cascada Niagara,<br />
cu cataracte-n douã þãri.<br />
Îngerul bun, cu frenezie, trãieste<br />
bucuria mea<br />
în vuietul mãreþ ivit din Simfonia<br />
mãreþei, tumultuoasei Niagara.<br />
Literatura diasporei<br />
Într-o zi<br />
Într-o zi<br />
adânc forând,<br />
cu îndârjire,<br />
vom afla<br />
nebãnuitele izvoare<br />
ale <strong>de</strong>ºerturilor planetare,<br />
odinioarã <strong>de</strong> viaþã mustind,<br />
uitate funduri <strong>de</strong> mare.<br />
Ne vom scãlda în bucurii<br />
smulgându-i pustiului ghiara.<br />
vom înota în lanuri <strong>de</strong> grâne ºi<br />
proaspete flori<br />
nu-þi fie a uimire ! în Sahara !<br />
Ne-om <strong>de</strong>clara învingãtori<br />
c-am re<strong>de</strong>scoerit ascunsã sub<br />
milenii <strong>de</strong> ni<strong>si</strong>p<br />
fântâna vieþii din trecut-Comoara<br />
Îi trimit rugã<br />
lui Neptun<br />
Cabana noastra-i lânga mal<br />
aud a<strong>de</strong>sea stropii,<br />
câte- unui zburdalnic val<br />
bãtându-ne-n ferastrã.<br />
În ceaþa astei întunecate zile<br />
se-nfruntã valurile <strong>si</strong> se sparg<br />
Suntem crispaþi ºi plini <strong>de</strong> griji:<br />
mulþi dintre-ai noºtri au pierit pe<br />
mare.<br />
Cu greu se ve<strong>de</strong> un catarg<br />
prin pâcla vineþie, în <strong>de</strong>pãrtare<br />
Strãbate obo<strong>si</strong>t, se luptã cu furtuna<br />
Un crainic transmite stirile pe larg<br />
cu conþinutul lor cam vag<br />
Adun impre<strong>si</strong>i din trei vieþi<br />
ºi-ndurerat<br />
ca în atâtea dimineþi<br />
mã duc la þãrm<br />
trimit adâncã rugã lui Neptun<br />
s-astâmpere furtuna<br />
E prea cumplit cã el ne-a luat<br />
pe strãbunicul ºi pe buna<br />
când se-ntorceau din Salonic<br />
pe-o noapte întunecatã, zãpuºitoare,<br />
ca <strong>de</strong> infern,<br />
în care <strong>de</strong> pe cer pieriserã<br />
ºi stelele ºi luna.<br />
61
Literatura diasporei<br />
Iulia Olaru (Canada)<br />
ORA EXACTÃ<br />
ora 12 <strong>si</strong> 6 minute<br />
ºerpaºul<br />
<strong>de</strong> pe un nor <strong>de</strong> cânepã<br />
aruncã<br />
peste cerºetorii ce zâmbesc<br />
în somn<br />
valuri <strong>de</strong> scrum<br />
PARFUMUL A MURIT<br />
licurici pe pernã<br />
viseazã frunze<br />
cum miroase<br />
praful<br />
pe un bec fierbinte<br />
aºa m-am parfumat<br />
COPII NEFÃCUÞI<br />
cãlãtoresc cu cutii<br />
ce <strong>de</strong>-abia le pot închi<strong>de</strong><br />
taþi emigranþi ghemotociþi<br />
Francisc Edmund Balogh<br />
(Canada)<br />
Poem dacã s-ar scrie<br />
poemul <strong>de</strong> la etajul 7<br />
autorul inomabil<br />
subiectul nemaintîmplat<br />
cuvintele increate<br />
poemul <strong>de</strong> la etajul 7<br />
atotemoþionant<br />
inexistent in baza <strong>de</strong> date<br />
a viitorului.<br />
Ochiul <strong>de</strong> sticlã atent<br />
poemul ochiului <strong>de</strong> sticlã<br />
<strong>de</strong> dincolo <strong>de</strong> intunericul<br />
acela mahmur<br />
poemul ochiului <strong>de</strong> sticlã<br />
<strong>de</strong> dincolo <strong>de</strong> inflacãrarea i<strong>de</strong>ilor<br />
poemul ochiului <strong>de</strong> sticlã<br />
<strong>de</strong> dincolo <strong>de</strong> tandreþea gesturilor<br />
62<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
din autobuz mame<br />
in pijama<br />
insulta bãrbile trecãtorilor<br />
pe zebrã<br />
copiii stau nefãcuþi<br />
UN AUTOMAT<br />
1. bagã fisa<br />
2. apare un pahar<br />
3. începe sã curgã cafeaua<br />
poemul ochiului <strong>de</strong> sticlã<br />
<strong>de</strong> dincolo <strong>de</strong> natura iscoditoare<br />
a cuvintelor<br />
poemul ochiului <strong>de</strong> sticlã<br />
ca proiecþie a necuprinsului<br />
poemul ochiului <strong>de</strong> sticlã,<br />
frumosul ochi <strong>de</strong> sticlã!<br />
Metamorfozã<br />
vina pentru lipsa <strong>de</strong> inspiraþie<br />
o poartã blocurile monocolore<br />
pe lângã care trec zilnic,<br />
chipurile neînsufleþite<br />
din staþiile <strong>de</strong> autobuz,<br />
glasul tãu cibernetizat,<br />
floarea tratatã cu hormoni <strong>de</strong> creºtere<br />
pe care ai primit-o.<br />
Queen Street West<br />
<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nþi <strong>de</strong> suprasaturaþie<br />
alimentarã<br />
4. ochii <strong>de</strong>vin ecusonaþi<br />
5. pulsul cubic<br />
6. incendiu intravenos<br />
7. oh boy, oh boy!<br />
METEO<br />
va ploua cu câini ºi cu pi<strong>si</strong>ci<br />
ºi încã n-am vop<strong>si</strong>t oraºul<br />
la noapte fulgerele vor lumina<br />
firimiturile <strong>de</strong> pâine, valizele<br />
ºi nãrile vecinului<br />
ªOMERA<br />
cerul gurii badijonat<br />
cu albastru <strong>de</strong> metil<br />
ºi violet <strong>de</strong> genþianã<br />
prin gãri fãra peron<br />
donatoarea <strong>de</strong> organe<br />
zilei <strong>de</strong> luni o strigã<br />
din volumul în curs <strong>de</strong> apariþie<br />
Doctorul Magnetic<br />
o strada din Toronto<br />
mimica infailibilitãþii neîncãpãtoare<br />
dinamica parametrizatã a gesturilor<br />
tenacitatea neîntrebãrii<br />
servili aceluiaºi crez<br />
Chez la Gourman<strong>de</strong>!<br />
Siluetã<br />
cineva<br />
a ieºit<br />
în noapte<br />
sã culeagã<br />
flori <strong>de</strong> asfalt<br />
petale, petale…
Claudia Pintescu<br />
Adrian Alui Gheorghe<br />
(n. 6.VII.1958)<br />
Nãscut la 6 iulie 1958, la Grumãzeºti-<br />
Neamþ. Absolvent al Facultãþii <strong>de</strong><br />
Filologie, secþia românã-latinã a<br />
Facultãþii Al.I.Cuza din Iaºi, membru al<br />
Uniunii Scriitorilor din România din<br />
1990. Apariþii editoriale: Ceremonii<br />
in<strong>si</strong>dioase, Junimea, 1985, Poeme în<br />
Tu pui jumãtate ºi hazardul,<br />
jumãtate<br />
Acum când ºtii cã ºi aºa viaþa e datã<br />
pe gratis ºi poþi s-o cheltuieºti fãrã nici un regret<br />
ascuns în odãile în care mãrile ºi iarba<br />
unduiesc laolaltã <strong>de</strong>capitând oameni vii<br />
la jocul cu numere goale tu pui jumãtate ºi<br />
hazardul jumãtate oase ºi carne viniºoare adunate<br />
apoi într-o fotografie cu un zâmbet care pare<br />
o spãrturã a orizontului<br />
nu poþi închi<strong>de</strong> nici un om<br />
pe cât se ascun<strong>de</strong> el <strong>si</strong>ngur carnea<br />
e o închisoare din care nimeni nu a evadat pânã<br />
la capãt dincolo <strong>de</strong> zãbrelele ochilor<br />
tristeþile toxice care preschimbã trecãtorii<br />
în personaje…<br />
acum când ºtii cã ºi aºa viaþa e datã<br />
pe gratis poþi s-o cheltuieºti fãrã nici un regret<br />
vezi cum toate ficþiunile <strong>de</strong>vin realitate<br />
sub pre<strong>si</strong>unea ploii care macinã oasele aerului<br />
ºi nu strigi nu speri dincolo <strong>de</strong> frigul mone<strong>de</strong>i<br />
pe care chipul tãu îºi lasã efigie.<br />
treci strada<br />
ca ºi cum ai fi altul.<br />
(cf. Supravieþuitorul ºi alte poeme, Ed. Axa,<br />
Colecþia Poeþii optzeciºti, Serie iniþiatã <strong>de</strong> Gellu<br />
Dorian, 1997, p. 24/25)<br />
Poem<br />
Trãia ºi se dãruia celorlalþi<br />
cu toatã furia cu toatã credinþa<br />
cu toatã dragostea<br />
vai, ce facem cu el, îºi spuneau<br />
cu toþii<br />
abandonându-l încurcaþi la primul colþ<br />
furiºându-se sã-l arunce<br />
în întuneric<br />
în gurile tomberoanelor<br />
la groapa oraºului<br />
ca pe un pachet cu haine murdare<br />
pe care nu le mai îmbracã<br />
nici o amintire<br />
(op. cit., p. 41)<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
alb-negru, Junimea, 1987, Intimitatea<br />
absenþei, Antiteze, 1992, Cântece <strong>de</strong><br />
îngropat pe cei vii, Panteon, 1993,<br />
Fratele meu, strãinul, Timpul, 1995,<br />
Titanic-ºvaiþer - momente ºi schiþe,<br />
Timpul, 1997, Supravieþuitorul ºi alte<br />
poeme, Axa, 1997, Complicitate, Libra,<br />
1998, Goliath -prozã scurtã, Libra,<br />
1999, Îngerul cãzut, Timpul, 2001;<br />
Ediþii îngrijite: opera postumã a poetului<br />
Poeme<br />
Il vivait et il se donnait aux autres<br />
avec toute sa fureur toute sa croyance<br />
avec son amour entier<br />
Traduceri<br />
Aurel Dumitraºcu; fondator ºi codirector<br />
al revistei nemþene Antiteze,<br />
co-fondator al Grupului <strong>de</strong> la Durãu ºi al<br />
revistei Caietele <strong>de</strong> la Durãu, fondator al<br />
asociaþiei culturale Conta; Premii:<br />
Premiul Asociaþiei Scriitorilor din Iaºi,<br />
Premiul Nichita Stãnescu al serilor <strong>de</strong><br />
poezie <strong>de</strong> la Deseºti, Premiul Salonului<br />
Internaþional <strong>de</strong> C<strong>arte</strong> <strong>de</strong> la Ora<strong>de</strong>a,<br />
Premiul Asociaþiei Scriitorilor<br />
Bucovineni, Premiul revistei Convorbiri<br />
literare, al revistei Ateneu etc.<br />
Toi, tu mets une <strong>de</strong>mie et le hazard,<br />
une <strong>de</strong>mie<br />
Maintenant quand tu connais que la vie quand meme est donnée<br />
gratuitement et on peut la dépenser sans aucun regret<br />
caché dans les pieces ou les mers et les herbes<br />
ondoient ensemble en décapitant les hommes vifs<br />
au jeu avec les numéros vi<strong>de</strong>s tu mets une <strong>de</strong>mie et<br />
le hazard une <strong>de</strong>mie d'os et <strong>de</strong> vian<strong>de</strong> petites nervures<br />
ramassées<br />
puis dans une photographie avec un sourire qui semble<br />
une breche <strong>de</strong> l'horizon<br />
on ne peut pas fermer aucun homme<br />
tant qu'il seul se cache la chair<br />
est une prison d'ou personne n'a pas réus<strong>si</strong> s'éva<strong>de</strong>r<br />
jusqu'au bout au-<strong>de</strong>la <strong>de</strong>s barreaux <strong>de</strong>s yeux<br />
les tristesses toxiques qui échangent les passants<br />
en personnages…<br />
maintenant quand tu connais que la vie quand-meme est donnée<br />
gratuitement on peut la dépenser sans aucun regret<br />
on voit que toutes les fictions re<strong>de</strong>viennent réalité<br />
sous la pres<strong>si</strong>on <strong>de</strong> la pluie qui moud les os <strong>de</strong> l'air<br />
et ne crie n'espere qu'au <strong>de</strong>la du froid <strong>de</strong> la monnaie<br />
sur quoi ton visage laisse son effige.<br />
on traverse la rue<br />
tout comme un autre.<br />
(cf. Supravieþuitorul ºi alte poeme, Ed. Axa, Colecþia Poeþii<br />
optzeciºti, Serie iniþiatã <strong>de</strong> Gellu Dorian, 1997, p. 24/25)<br />
hélas, que pouvons-nous faire avec lui, se disaient<br />
tous<br />
en le quittant genés au premier coin<br />
s'en faufilant le faire lancer<br />
dans l'obscurité<br />
dans les bouches <strong>de</strong>s tombereaux<br />
dans le trou <strong>de</strong> la ville<br />
comme un paquet d'habits sales<br />
que n'habille plus<br />
aucun souvenir<br />
(op. cit., p. 41)<br />
63
• Dan Marius Cosma, Duhul<br />
eclipsei - roman, Editura <strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Satu Mare, Satu Mare, 2009<br />
• Maia Cristea-Vieru, Doar<br />
baobabul - versuri, Editura <strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
Satu Mare, 2009.<br />
• Ion Ghiur, Steag <strong>de</strong> <strong>de</strong>cembrie -<br />
versuri, Editura Casa Cãrþii <strong>de</strong><br />
ªtiinþã, Cluj Napoca, 2009<br />
• Ovidiu Suciu, Cântec <strong>de</strong> leagãn<br />
pentru lacrima verbului - versuri,<br />
Editura Dacia, Cluj Napoca 2009.<br />
• Carol C. Koka, Grup ªcolar<br />
Industrial Construcþii <strong>de</strong> Maºini<br />
“UNIO” Satu Mare - monografie,<br />
Editura <strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Satu Mare, 2009.<br />
• Ionel Popa, Recitiri din literatura<br />
românã II - eseuri, Editura Crisserv<br />
2009.<br />
• Dan Brudaºcu, Paradoxuri ale<br />
francmasoneriei - pagini <strong>de</strong><br />
atitudine ºi <strong>de</strong> istorie literarã,<br />
Editura Sedan, Cluj-Napoca 2009<br />
• Io<strong>si</strong>f Þiproc, Mihai din Prilog -<br />
studiu monografic, Editura Daya,<br />
Satu Mare 2009.<br />
• Ioan Coriolan Aniþaº, Copoiul<br />
pistruiat - crime sãtmãrene, Editura<br />
Solstiþiu, Satu Mare 2009.<br />
• Salah Mahdi, Lupii din celulã<br />
urcã în cer ºi alte povestiri- prozã,<br />
Editura Princeps Edit, Iaºi 2009.<br />
• Dr. ing. Ioan Chioreanu Oaº,<br />
Þara Oaºului în diver<strong>si</strong>tate - eseuri,<br />
Editura Eurotip, Baia Mare 2008.<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong><br />
C r i primite la redac ie:<br />
• Alin Pop, Valea Vinului -<br />
monografia localitãþii, - monografie<br />
Editura <strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Satu Mare 2009.<br />
• Puiu Bobelicã Cislãu, Cu duh ºi<br />
inspiraþie divinã - versuri, Editura<br />
Eikon; Cluj-Napoca 2009.<br />
• Dan Brudaºcu, Degetele<br />
timpului, - versuri Editura Sedan<br />
Cluj-Napoca 2009.<br />
• Alin Pop, Anca Prunilã, ªcoala<br />
din Culciu Mare la 240 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong><br />
existenþã - monografie, Editura<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Satu Mare, 2009.<br />
• Ioan Ar<strong>de</strong>lean Senior,<br />
Monografia satului Supurul <strong>de</strong> Sus<br />
1969, - monografie, Editura<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Satu Mare 2009.<br />
• Alin Pop, Sãnii cu câini -<br />
publicisticã, Editura <strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Satu<br />
Mare 2009.<br />
• Alin Pop, Lipãu - la ºase secole<br />
<strong>de</strong> atestare, - monografie, Editura<br />
<strong>Cita<strong>de</strong>la</strong> Satu Mare 2009.<br />
• Ioan Prãjiºteanu, Umbrã fãr <strong>de</strong><br />
contur - versuri, Editura Ateneul<br />
scriitorilor Bacãu, 2009.<br />
• Iana Frezia, Liriproze - povestiri,<br />
Editura Limes Cluj-Napoca, 2009.<br />
• Nicolae Breje, Prof. Nicolae<br />
(Cula) Gh. Vandroc; CIZER - sat<br />
cu vârstã venerabilã (790 <strong>de</strong> ani) -<br />
monografie, Editura Eco Print, Satu<br />
Mare 2009.<br />
Alin Pop<br />
Anca Prunil<br />
ªcoala din Culciu Mare<br />
la 240 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> existenþã<br />
Editura CITADELA<br />
Satu Mare, 2009<br />
NICOLAE BREJE<br />
Prof. NICOLAE (CULA) GH. VANDROC<br />
CIZER<br />
SAT CU VÂRSTÃ VENERABILÃ<br />
(790 <strong>de</strong> ani)